 |
 |
 |
| Col. (r) Conf. univ. dr. Aurel V. David |
| Miercuri, 08 Februarie 2017 22:55 |
 Organizaţii, vectori, agenţi
Prezentăm,
o trecere în revistă a numeroaselor planuri și scenarii vizând
dezmembrarea României ca entitate statală, cu precizarea că acestea au
fost făcute publice de către organizații sau cercuri guvernamentale
ostile statului național unitar român. Înainte de a studia aceste
proiecte, mai mult sau mai puțin fanteziste, reamintim cititorilor că
imediat după crearea statului român modern, în anii '20-'30 ai secolului
trecut, au apărut planuri de distrugere a integrităţii teritoriale şi a
unităţii naţionale. În anul 1924, Uniunea Sovietică, prin intermediul
Kominternului, a creat diversiunea de la Tatar Bunar (în Basarabia),
potolită în forţă de către armata română. În iunie 1940, Uniunea
Sovietică a ocupat Basarabia şi Bucovina de nord, la 30 august 1940,
prin Diktatul de la Viena, Germania nazistă şi Italia fascistă au
transferat Ungariei horthyste jumătatea de nord-vest a Transilvaniei,
iar la 7 septembrie 1940, sub presiune externă, România a fost obligată
să cedeze Bulgariei Cadrilaterul. În perioada postbelică, în anul 1948
România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice Insula Şerpilor,
fiind astfel primul şi singurul stat din lagărul socialist şi din Europa
căruia i s-a luat o bucată din teritoriu. Un alt plan subversiv de
destrămare a României a fost așa-numitul „Plan Valev" vizând alcătuirea
unui „complex economic interstatal" în zona Dunării de Jos, care ar fi
înglobat sudul U.R.S.S. (Basarabia şi sudul Ucrainei cu o suprafaţă de
12.000 kmp), sud-estul României (100.000 kmp) şi nordul Bulgariei
(38.000 kmp), şi cu o populaţie de 12 milioane de locuitori. Bulgaria a
acceptat „Planul Valev", dar conducătorii României au reacţionat
violent.
După
ce, în aprilie 1964, conducerea politică a statului român a publicat
„Declaraţia de independenţă" faţă de Moscova, România a acționat pentru
a-și câştiga în mod real independenţa, cu mari eforturi umane, materiale
şi financiare. În martie 1989, a reuşit să-şi plătească toate datoriile
externe şi să nu mai depindă de nici o Mare Putere. În acel context,
Kremlinul şi-a dat mâna „frăţeşte" cu Occidentul democratic, pentru a
destrăma sistemul politic impus în România de către Uniunea Sovietică.
În cei 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România a scăpat
de dezmembrare, însă nu şi de planuri şi scenarii instrumentate în
diverse medii geopolitice, care să o aducă în pragul prăpastiei. Cu cât
timpul se scurge, iar regimul politic instaurat în decembrie 1989 îşi
epuizează resursele informaţionale, materiale şi umane şi nu este
capabil să-şi reproducă funcţiile sociale, cu atât pericolul pentru
naţiunea şi statul român este mai mare. Nimeni nu mai trebuie să se
bizuie doar pe miracolul salvator cu care a fost dăruit de Pronie
poporul român. După căderea Cortinei de Fier, în Europa doar Germania
s-a unificat, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat. Dezmembrarea
României ar satisface numeroase interese în Ungaria, Germania, Ucraina
şi Rusia, dar şi în Uniunea Europeană[1],
motiv pentru care scenariile prezentate în serialul nostru urmează a fi
grupate după acest criteriu al intereselor geopolitice.
Ungaria și „frontiera de 1000 de ani"
Cercuri
guvernamentale din Ungaria visează la falsa şi ridicola „frontieră de
1000 de ani" și dorește o reeditare a celui de-al doilea Diktat de la
Viena, drept pentru care face un lobby intens. Agitaţiile şoviniste
create de adepţii aşa-zisului „Ţinut Secuiesc" privind autonomia
acestuia sunt sprijinite pe faţă de autorităţile de la Budapesta.
Dezmembrarea României a fost şi este visul ultranaţionaliştilor
deghizaţi în democraţi, aflaţi la conducerea Ungariei. Aceştia mizează
şi pe faptul că intelectualii români s-au grăbit să declare „decesul
naţionalismului", fiindcă n-au înţeles că nu se poate pune semnul
egalităţii între „naţionalism" şi „extremism". Orice om raţional poate
observa că la Budapesta se doreşte dezmembrarea României, acest scop
fiind urmărit cu obstinaţie de către iredentişti, care vorbesc „cu mare
durere în suflet" despre Tratatul de la Trianon. Ungaria, stat membru
N.A.T.O. şi U.E., nu emite în mod oficial pretenţii asupra unor
teritorii din România care au aparţinut odinioară regatului medieval al
Ungariei sau Imperiului austro-ungar, dar a elaborat şi a început să
aplice o strategie care utilizează toate tipurile de resurse şi scenarii
posibile pentru realizarea obiectivului propus: partide extremiste,
care să facă agitaţie şi să sensibilizeze forurile europene, formaţiuni
paramilitare care să bage groaza în românii ardeleni şi planuri secrete
de ocupare paşnică, fără violenţă, a Ardealului.
1. Grupări extremiste
Democraţia
ungară permite funcţionarea unor partide extremiste, care propagă idei
şi desfăşoară acţiuni cu caracter extremist-iredentist. Între acestea se
află Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună
(Jobboldali Ifjúsági Közösség-Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt
„Jobbik"[2].
Acesta este un partid de extremă dreaptă, care afirmă că militează,
printre altele, pentru apărarea identităţii istorice maghiare,
creştinismului şi culturii maghiare. Însă, din ideile proferate şi
acţiunile desfăşurate, rezultă că „Jobbik" este un partid antiimigraţie,
antisemit şi eurosceptic. Chiar oponenţii săi din Ungaria îl califică
drept partid xenofob, acţiunile sale fiind îndreptate mai ales contra
ţiganilor (Sinti şi Roma) şi contra evreilor. În anul 2007, „Jobbik" a
înfiinţat „Garda Maghiară"[3] (Magyar
Gárda), cu denumirea completă: Magyar Gárda Hagyományőrző és Kulturális
Egyesület, adică Asociaţia Garda Maghiară pentru Protecţia Tradiţiilor
şi Culturii. De la începutul existenţei sale, „garda" a fost o
organizaţie de extremă dreapta, a folosit simboluri din recuzita
formaţiunilor fasciste din Ungaria interbelică şi s-a manifestat violent
la adresa Tratatului de la Trianon. „Garda" a fost considerată
moştenitoarea Partidului Crucilor cu Săgeţi datorită uniformei negre, a
jurământului de credinţă, precum şi a utilizării drapelului alb striat
cu roşu, emblemă legendară a ducelui Árpád. Liderii Gărzii Maghiare au
declarat că doresc „să apere Ungaria pe plan fizic, moral şi
intelectual". Însă, datorită retoricii rasiste şi xenofobe folosite de
aceştia, precum şi a reacţiilor venite din spaţiul comunitar european,
în decembrie 2008 Tribunalul Budapesta a scos Garda Maghiară în afara
legii. Decizia a fost confirmată în mod definitiv şi irevocabil, la 2
iulie 2009, de către Curtea de Apel Budapesta.Garda Maghiară a avut ecou
şi în România. În Harghita, tineri maghiari mai exaltaţi au făcut
demersuri, încă din anul 2007, pe lângă liderii acesteia pentru a
înfiinţa o subunitate, numită Plutonul Secuiesc. Garda Maghiară şi-a mai
făcut cunoscută prezenţa la 1 decembrie 2009, când un grup de tineri
maghiari s-au comportat în mod provocator în Cluj-Napoca, cu ocazia
împlinirii a 91 de ani de la înfiinţarea Batalionului Secuiesc, purtând
însemne ale Ungariei Mari chiar de ziua naţională a României.
2. Plan secret de dezmembrare a României
Autorităţile
ungare sunt conştiente că în condiţiile actuale anexarea Ardealului
prin mijloace politico-militare este imposibilă. De aceea, au schimbat
tactica, trecând la aplicarea unui „Plan secret pentru anexarea
Ardealului"[4]:
recucerirea pe cale paşnică a Ardealului. Procedura principală este:
intabularea dreptului de proprietate obţinut de către unguri sau
organizaţii, fundaţii ale acestora, pe calea împroprietăririlor ilegale
şi a retrocedărilor de terenuri arabile, păduri şi imobile bazate pe
acte false. În acest război asimetric, atipic, împotriva României,
statul ungar are drept aliaţi formaţiunile politice cu caracter etnic
maghiar din România, precum şi bisericile maghiare. Astfel, sub
privirile nepăsătoare ale clasei politice româneşti, intabularea
Ardealului de către unguri se face atât pe cale laică, în beneficiul
unor indivizi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea
bisericilor maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi
luterană).
Cu
imobilele care aparţin de drept statului român este împroprietărit
ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică,
adică Ungaria. Unii lideri extremişti maghiari, precum Laszlo Tőkes,
susţin că, la momentul potrivit, Ardealul se va duce cu pământ cu tot la
Ungaria. Aceştia scontează pe laşitatea politicienilor români, pe
neputinţa autorităţilor politico-militare române, dar mai ales pe
ajutorul prietenilor lor din Occident. Deocamdată agenţii Ungariei
acţionează subversiv, la limita sau prin încălcarea legislaţiei statului
român, pe următoarele direcţii principale:
- acordarea rapidă şi gratuită de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru românii get-beget; - dobândirea dreptului de proprietate asupra a peste 60% din bunurile (clădiri, terenuri agricole şi păduri) din Transilvania de către Ungaria, prin persoane juridice şi persoane fizice ungare; - falsificarea istoriei poporului român, a istoriei Ungariei şi, mai ales, a istoriei Transilvaniei, dând prioritate ungurilor şi prezentându-i pe români ca „venetici", primiţi din milă pe moşiile nobililor unguri; - intensificarea lobby-ului unguresc împotriva României şi pentru anexarea Ardealului, în capitalele importante ale lumii: Washington, Berlin, Londra, Paris, Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican; - pregătirea paramilitară a tinerilor unguri din Ardeal şi existenţa depozitelor cu armament şi muniţii.
Presa
din Ungaria a scris cu sârg despre împroprietăririle şi retrocedările
reuşite de unguri în Ardeal. De pildă, în anul 2007, presa din Ungaria
aprecia că 1/3 din Ardeal era revendicat de nepoţii grofilor unguri, în
numeroase procese de retrocedare. În acelaşi timp, mass-media din
România, dar mai ales publicaţiile româneşti din Ardeal au semnalat
numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului
romano-catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile
maghiare, pe bază de acte false. Însă Parchetul şi Direcţia Naţională
Anticorupţie nu s-a implicat decât în foarte mică măsură, accidental,
pentru a curma ilegalităţile comise în Ardeal pe tema retrocedărilor în
natură.
3. Planuri şi scenarii care implică minoritatea maghiară din România
Pentru
dobândirea Ardealului fără război cu România şi încorporarea lui la
Ungaria, autorităţile ungare acţionează uneori la vedere, dar de cele
mai multe ori ocult, prin intermediul formaţiunilor sau partidelor
politice create în România pe baze etnice maghiare, precum şi a unor
formaţiuni paramilitare formate mai ales din tineri maghiari care s-au
născut şi trăiesc în România şi sunt cetăţeni ai statului român.
3.1. Acţiuni ale formaţiunilor politice cu caracter etnic maghiar În avangardă sunt două formaţiuni politice, una moderată, de largă „respiraţie" democratică, numită Uniunea Democrată Maghiară din România (U.D.M.R., în limba maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), alta violentă, asumată sau renegată de comunitatea maghiară, în funcţie de conjuncturi, intitulată Partidul Civic Maghiar (P.C.M.), care şi-a construit şi o formaţiune paramilitară intitulată Garda Maghiară. Acestea se sprijină pe mass-media de limbă maghiară, precum şi pe organizaţii şi fundaţii cu caracter social, care potrivit legislaţiei româneşti se manifestă slobod în toată România după dorinţă şi voinţă. Uniunea Democrată Maghiară din România este o organizaţie politică, fondată în 25 decembrie 1989 (după căderea regimului Ceauşescu) pentru a reprezenta interese ale comunităţii maghiare[5]. În anul 2007, aceasta a devenit membră a Partidului Popular European, deci se autodefineşte partid de centru-dreapta. U.D.M.R. este o organizaţie cu o platformă culturală, dar face politică, nefiind însă înregistrată în mod legal ca partid politic (conform Legii nr. 14/2003, cap. IV). Aceasta participă la alegerile locale şi generale în virtutea articolului 62 (2) al Constituţiei României şi în conformitate cu prevederile art. 4, al. 2 al Legii nr.68/1992, care asimilează organizaţiile minorităţilor naţionale partidelor politice din punctul de vedere al procesului electoral. Are reprezentare parlamentară din anul 1990, iar europarlamentară din anul 2007.
U.D.M.R.
se consideră reprezentantul comunităţii maghiare din România şi al
intereselor secuimii, acţionând atât pentru descentralizarea României,
cât şi pentru crearea de autonomii teritoriale, cu toate că acest lucru
este interzis de Constituţia României. De asemenea, liderii săi susţin
autonomia culturală, precum şi autonomia „Ţinutului Secuiesc". Pentru
a-şi realiza scopurile, U.D.M.R. a candidat la Parlamentul European,
fiind membru-asociat al Partidului Popular European (E.E.P.) şi al
grupului acestei organizaţii (E.P.P.G.) în Parlamentul European.
Partidul Civic Maghiar (P.C.M.)[6]
funcţionează în România din ianuarie 2008, fiind un partid de dreapta,
care are înscrisă în program autonomia „Ţinutului Secuiesc", precum şi
obţinerea de drepturi mai generoase pentru minorităţi. Acest partid a
fost înfiinţat de organizaţia Uniunea Civică Maghiară (U.C.M.),
înfiinţată, la rândul, ei în iulie 2003[7].
Este un adversar declarat al statului naţional unitar român, prin
susţinerea separatismului teritorial pe criterii etnice, concret, al
realizării autonomiei teritoriale a aşa-zisului „ţinut secuiesc". De la
înfiinţare, P.C.M. s-a situat în plan doctrinar pe linia segregaţiei,
exclusivismului şi separatismului etnic, subordonându-şi acţiunile
dezideratului înfăptuirii autonomiei teritoriale a comunităţii maghiare.
În ultima vreme, manifestările cu caracter antiromânesc, separatist,
autonomist şi neorevizionist s-au intensificat şi s-au diversificat.
P.C.M. eludează nedisimulat şi deschis legislaţia statului român,
asumându-şi postura de port-drapel al separatismului teritorial secuiesc
prin care atentează la integritatea teritorială a României! Deviza
P.C.M. este: „Vrem autonomia teritorială a ţinutului secuiesc!", liderii
săi mizând pe faptul că statul român este slab şi că în România nimeni
nu le poate face nimic.
În
15 septembrie 2011, la Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrat
Partidul Popular Maghiar din Transilvania[8], fondat de
europarlamentarul Laszlo Tőkes. Acesta este o formaţiune de dreapta care
se ghidează după principii creştin-conservatoare şi autonomiste şi îşi
modelează ideologia politică în sânul familiei partidelor europene de
centru-dreapta. Se revendică din Partidul Naţional Maghiar, o formaţiune
care a activat în România în perioada interbelică. Laszlo Tőkes a
declarat că „Centrul partidului nostru va fi în Ardeal şi nu în
Bucureşti, cum este cel al U.D.M.R.-ului. Noi niciodată nu vom da
explicaţii de la Bucureşti, că de ce nu se poate asta sau aia.
Obiectivul nostru este reconstrucţia Ardealului, incluzând aici şi
Ţinutul Secuiesc. De aceea, sloganul partidului nostru va fi: Ardealul
este al ardelenilor, Ţinutul Secuiesc este al secuilor". Însă
acesta eludează sau nu cunoaşte faptul că la ultimul recensământ
oficial, nici măcar 1.000 de persoane nu s-au declarat secui. Nu se ştie
unde a văzut Laszlo Tőkes o ţară cu mai puţin 1.000 de locuitori!
Despre acest partid cu caracter etnic, părerile sunt împărţite[9]:
unii spun că se află în slujba stăpânilor de la Budapesta (aşa cum au
declarat reprezentanţii U.D.M.R.!) iar alţii susţin că este doar o
„sperietoare" folosită de puterea politică de la Bucureşti pentru a-i
controla pe ungurii din guvernul României. Consiliul Director al
Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
(F.C.R.C.H.M.) a solicitat, într-un comunicat transmis Parlamentului,
Preşedenţiei şi Guvernului, ca în perspectiva modificării Constituţiei
să interzică funcţionarea partidelor şi formaţiunilor politice
constituite pe criterii etnice, iar cu ocazia viitoarei reîmpărţiri
administrativ-teritoriale a ţării să nu cedeze „presiunilor" interne şi
externe din Ungaria, de formare a unor regiuni constituite pe baze
etnice, „care să conducă la renaşterea experimentului stalinist de
tristă amintire al Regiunii Autonome Maghiare"[10]. Sursa [11].
- Va urma - --------------------------------- [1] http://www.geostrategic.eu/cui-foloseste-dezmembrarea-romaniei.html [2] http://ro.wikipedia.org/wiki/Jobbik [3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Garda_Maghiară [4] http://www.ziartricolorul.ro/planul-secret [5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Democrată_Maghiară_din_România [6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Civic_Maghiar [7] http://foaienationala.ro/partidul-civic-maghiar-partid-neconstituional-ale-crui-activiti-ilegale-sunt-invizibile-pentru-autoritile-statului-romn.html [8] http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Popular_Maghiar_din_Transilvania [9] http://jurnalul.ro/stiri/observator/sloganul-partidului-lui-tokes-ardealul-e-al-ardelenilor-tinutul-secuiesc-e-al-secuilor-590754.html [10] http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/interzicerea-partidelor-etnice-prin-constitutie–propunerea-forumului-romanilor-292702 [11] Sursa Revista Vitralii (A.C.M.R.R.-S.R.I.), nr. 24, cu acordul autorului. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu