Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2013
OCTAVIAN GOGA – 132 de ani de la naştere
Anul acesta, la 1 aprilie, se vor împlini 132 de ani de la naşterea primului mare poet al începutului de secol 20, Octavian Goga. Ca şi George Coşbuc, amîndoi sunt ofrande pe care Ardealul le-a adus poeziei româneşti. Şi tatăl lui Coşbuc şi tatăl lui Goga au fost preoţi. Octavian Goga a avut altă viziune despre satul ţărănesc şi despre ţărani. „Eu am văzut în ţăran un om chinuit al pămîntului; n-am putut să-l văd încadrat în acea luminăşi veselie a lui Coşbuc“, mărturiseşte Goga.
Tinereţea poetică Octavian Goga s-a născut într-o vreme cînd principiul naţional domina fluctuaţiile sufletului românesc. Era atmosfera celei mai sălbatice persecutări a românilor din Transilvania. Această persecutare trezea protestul sufletului românesc împotriva asupririi ungureşti. Octavian Goga mărturisea: „M-am născut cu pumnii strînşi, sufletulmeu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viaţ…
O hartă uimitoare a Orientului Mijlociu, a zonei din jurul Mediteranei cu modificările fascinante si instabilitatea lor continuă.
Cele 90 de secunde ale hărții dinamice descriu schimbările constante în imaginea politică a regiunii și ilustrează modul în care diferite "imperii" au crescut și căzut în ultimii 3000 ani.

http://www.mapsofwar.com/images/EMPIRE17.swf
Propun o ipoteză explicativă privitoare la exacerbarea actualăși viitoare a tensiunilor inter-etnice la noi și în Europa. Nu pot comenta situația din alte zone. O explicație sau mai multe ar fi necesare, fiindcă simpla constatare, fără încercarea de a realiza o analiză cauzală nu generează decât indignări, de un sens sau altul. Cred totuși că o astfel de reacție, de indignare, poate fi acceptată ca normală fiindcă avem de-a face cu un domeniu al valorilor simbolice, dar nu e utilă pentru explicații și soluții.
Gestiunea divergențelor legitime Am ascultat cândva, pe France Culture, un post de radio câteodată foarte interesant, o dezbatere despre unificarea Germaniei. Unul din participanți, fost ministru de externe al Franței, excelent diplomat, Hubert Vedrine, om de o inteligență acută, apropiat de François Mitterand, fostul președinte al Franței, a utilizat o expresie de mare interes pentru analiza unor situații și evenimente actuale: «gestiunea divergențelor legitime».
Speram că diplo…
Partidul Popular Maghiar din Transilvania: Cea mai bună formă de regionalizare ar fi întoarcerea la fostele principate româneşti: Moldova,Transilvania şi Muntenia.

Ar putea fi evident și pentru orbi și idioți, adică pentru conducerea politică actuală a României, și sursă dogmatică pentru ideologia slugilor actuale și viitoare, faptul că programul strategic al «partidelor» etnice maghiare, de fapt organe de coordonare a mișcărilor iredentiste, în colaborare cu guvernul Ungariei, este dezmembrarea României. 
Idioții utili vor spune că regionalizarea se face în cadrul federalizării Europei, că Ungaria și ungurii ardeleni sunt europeni până în măduva oaselor și pro-occidentali, că nu există o forță militară amenințătoare la vest de Oradea, că deci nu este nici un pericol, că este naturală dezmembrarea statelor naționale, formulă politică desuetă în perspectiva marii entități superioare și protectoare care este Uniunea Europeană. Doar că se uită, ignoră sau ascunde față de opinia publică din…
Romanitatea românească „De când e suflet de român pe faţa pământului, românul a fost mândru de a fi român”. (Mihai Eminescu)
Romanitatea românească este afirmată dintru început prin etnonimele român ‹ romanus şi valah ‹ walch. Cele două cuvinte au fost “sinonime” şi la origine: romanus, cuvînt latin, şi walch, cuvînt germanic, însemnau “roman, vorbitor al limbii latine”. Dintre toate limbile romanice, numai româna a păstrat acest cuvînt, romanus, dispărut din celelalte limbi. Dintre toate popoarele romanice, numai românilor li s-a spus vlahi, până-n zilele noastre.       Odată cu cuvîntul romanus, conştiinţa romanităţii şi ea, se pierde sau se păstrează. Limba română a păstrat-o, în condiţii asupra cărora ne putem face o idee ceva mai clară zăbovind asupra acestui cuvînt, român, cercetându-i atât înţelesul, cât şi condiţiile în care s-a păstrat numai aici, în Dacia, provincia care a stat cel mai puţin timp sub binefacerile şi rigorile administraţiei imperiale romane. După G. Ivănescu, …