luni, 27 februarie 2017

Ion CRISTOIU. Grupul Etnic German, moştenit cu imobile cu tot de FDGR a lui Klaus Iohannis, i-a dat mari bătăi de cap şi Mareşalului Antonescu

Ion CRISTOIU. Gîndul de sîmbătă, 25 februarie 2017

Grupul Etnic German, moştenit cu imobile cu tot de FDGR a lui Klaus Iohannis, i-a dat mari bătăi de cap şi Mareşalului Antonescu

Scandalul Forumul Democrat al Germanilor din România – declarat succesor legal al Grupului Etnic German legat de numele lui Klaus Iohannis deoarece incredibila preluare a unei moşteniri hitleriste de către o organizaţie dintr-o ţară democratică s-a făcut sub Înaltul Patronaj al actualului președinte al României, a readus în atenţie una dintre organizaţiile sinistre din Europa puse în slujba lui Hitler.
Pentru activitatea sa demnă de Procesul de la Nurberg, Grupul Etnic German s-a numărat printre primele organizaţii fasciste desfinţate prin Decret Regal sub puterea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite.
Toate bunurile Grupului au trecut în proprietatea statului printr-un Decret-Lege ţinînd de respectarea obligaţiilor internaţionale ale României.
Deoarece n-a fost vorba de naţionalizare şi nici de confiscare de către Statul comunist, retrocedarea bunurilor Grupului Etnic în favoarea FDGR, condusă de Klaus Iohannis, sub Guvernarea PSD Adrian Nătase, a fost un act eminamente ilegal.
Una dintre numeroasele afacere de corupție ticluite în numele retrocedării, la mare modă la un moment dat, nu prea diferită de loviturile date prin ANRP.
Scandalul, abia cum declanşat, a făcut să apară în presă multe materiale despre caracterul hitlerist al Grupului Etnic German.
S-a scris mai puţin, dacă nu chiar de loc, despre un adevăr istoric:
Grupul Etnic German a dat mari bătăi de cap Mareşalului Ion Antonescu prin excesele hitleriste şi, mai ales, prin ipostaza de organizaţie subordonată direct Berlinului, scăpată de sub controlul autorităţilor româneşti.
Sîmbătă fiind ziua Istoriei pe cristoiublog.ro, voi reproduce mai jos mai multe documente despre relaţiile dintre Regimul Antonescu şi Grupul Etnic German.
Membrii Grupului Etnic German mureau să se înscrie în S.S.
„Cea mai numeroasă categorie de cetăţeni români înrolaţi într-o armată străină au reprezentat-o membrii comunităţii germane. Aceştia constituiau Grupul Etnic German («Deutsche Volkgruppe») şi erau în număr de 782.000 de persoane în 1939. În urma ocupării părţii de Nord a Transilvaniei, în septembrie 1940, numărul etnicilor germani de pe teritoriul României a scăzut la 542.000, restul devenind cetăţeni unguri. Ca urmare a intensificării propagandei naziste în rîndul populaţiei germane din România, care propăvăduia idealurile apartenenţei la «marea familie germană» din Europa, majoritatea acestei comunităţi a aderat la organizaţia «National-Sozialistische Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rumänien» («Mişcarea de Reînnoire Naţional-Socialistă a Germanilor din România»). La 20 noiembrie 1940 Grupul etnic German a căpătat un statut de semiautonomie în cadrul statului român, iar organizaţia sa şi-a schimbat numele în «N.S.D.A.P. der Deutschen Volkgruppe in Rumänien» («Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din România»). Acesta şi-a creat o organizaţie de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» («Tineretul German din România»).
Au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare, după modelul celor existente deja în Reich, «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannschaft», care erau echivalentul germano-român al lui «Allgemeine SS» şi «SA». Alte organizaţii create în cadrul Grupului German din România, după modelul celor din Germania au, fost:
«Deutsche Arbeiterschaft in Rumänien», «Frauenwerk in Rumänien» şi «National Sozialistische Wokswolfahrt».
Conducătorul Grupului Etnic German era, din 1940, Volksgruppenführer Andreas Schmidt, care se bucura şi de avantajul de a fi ginerele Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, şeful Oficiului Central pentru Cetăţenii de Rasă Germană din Străinătate («Volksdeutsche Mittelstelle»). Această relaţie specială între Andreas Schmidt şi Gottlob Berger s-a repercutat favorabil asupra organizaţiilor create în cadrul comunităţii germane din România.
Celor 31.000 persoane care făceau parte din formaţiunile militare «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannshaft» li s-au adăugat alţi 36.640 de membri ai organizaţiei «Heimat Dientst», care cuprindea pe toţi etnicii germani, bărbaţi pînă la vîrsta de 60 de ani.
Pentru pregătirea acestor formaţiuni paramilitare s-au înfiinţat şcoli de comandanţi, «Heinrich I» pentru cei din «Einsatz Staffel» şi «Horst Wessel» pentru organizaţia «Deutsche Mannschaft». Absolvenţii acestor şcoli de pregătire primeau o insignă (brevet) de comandant care era purtată la uniformă.
Organizaţia de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» era formată din membri permamenţi, «Stamm Deutsche Jungend», şi membri obişnuiţi, «Allgemeine Deutsche Jungend». Ea cuprindea, în 1943, 17.268 băieţi şi 65.502 fete, reprezentînd circa 90% din tineretul Grupului Etnic German din România. Ei aveau propria lor şcoală de pregătire, «Hermann von Salza», în Sibiu.”
(Din volumul Armata română, 1941-1945, Editura R.A.I., Bucureşti, 1996, volum realizat de Cornel I. Scafeş şi colaboratorii)

Grupul Etnic German funcţiona ca stat în stat
În 1992, Editura Românul a publicat sub titlul: Mareșalul Ion Antonescu. Secretele Guvernării, o culegere de Rezoluţii ale Conducătorului Statului între sept. 1940 – aug. 1944. Cînd primea o adresă, Mareşalul nu se mulţumea să pună Aprobat sau Respins.
Pe hîrtie, el trecea şi reacţia sa la cele citite.
Astfel că Rezoluţiile Mareşalului au intrat în Istorie ca lecţii privind guvernarea.
Cîteva dintre rezoluţii se referă şi la Grupul etnic German. Acesta îi dădea mari bătăi de cap Mareşalului.
„1941, mai 15
 Pe o notă a Serviciului Central de Informaţii, referitor la un studiu al Inspectoratului General al Jandarmeriei privind activitatea Grupului etnic german din România, Ion Antonescu a scris:
 „15.V.[1941]
Dl. Mihai Antonescu să cheme pe domnul Andreas Schmidt* şi să-i arate situaţia. După aceea să vină la mine pentru a lua hotărîrea definitivă.
Să se continue a se ţine la curent dosarul ce s-a întocmit din ordinul meu pentru arătarea atitudinii Grupului etnic german.
Mi se va prezenta dosarul complet odată cu venirea la mine a domnului Andreas Schmidt”.
* Andreas Schmidt, şeful Grupului etnic german din România.
*
1941, decembrie 13
Pe o notă în care se arăta:
„Iuliu Maniu a afirmat că Grupul etnic german din România funcţionează ca stat în stat”, Mareşalul a pus rezoluţia:
„Domnului Mihai Antonescu pentru a aduce la realitatea Statului Român pe domnul Andreas Schmidt”.
*
1942, ianuarie 27
Într-o notă a Marelui Stat Major se informa despre propaganda antireligioasă a populaţiei de origine etnică germană şi anume că la cursurile ţinute la Mediaş, între 2-4 ianuarie 1942, tinerilor saşi din localitate şi comunele învecinate, un conducător al organizaţiei SS (formaţiuni de asalt), venit din Germania, a afirmat că membrii acestei organizaţii germane: nu au voie să fie înmormîntaţi cu preot; căsătoriile vor fi celebrate fără preot; copiii lor nu se vor mai boteza în biserică cu preot;
De asemenea a mai menţionat că, întrucît Hristos a fost evreu, se interzice membrilor organizaţiei SS să se închine lui şi să-i păstreze icoana în biserică.
Faţă de această situaţie Mareşalul a dispus:
„Să se dea numele membrilor pentru a cere Legaţiei germane să-i invite să părăsească ţara.
Pe viitor, toţi aceşti propagandişti trebuiesc expulzaţi de autorităţile noastre fără a mai aşepta ordinele mele”.
La 24 februarie 1942, după ce s-a cercetat cine era persoana, s-a raportat că cel care a făcut afirmaţia de mai sus se numeşte Sigmond Alfred, cetăţean român de origine germană, domiciliat în Sighişoara. El nu aparţinea organizaţiei SS din Germania, ci era membru al formaţiunilor SS ale Grupului etnic german din România.
Rezoluţia:
„Să fie comunicat domnului Andreas Schmidt şi Legaţiei germane. Dacă mai continuă cu nedorita acţiune, să fie arestat şi deferit justiţiei. Dacă justiţia nu-l va condamna, să fie internat în lagăr.
Să se procedeze la fel cu toţi care răzvrătesc tineretul în contra bisericii, oricine ar fi ei”.
*
1942, februarie 25
Cabinetul Militar informa printr-o notă că Marele Stat Major General a trimis un tabel cu cazurile de dezertare sau fugă clandestină peste frontieră a tinerilor germani din România, pentru a se sustrage de la îndatoririle militare din armata română. (…)
Rezoluţia:
„Se va comunica domnului Killinger şi Andreas Schmidt.
Toţi fugiţii peste frontieră sînt consideraţi ca dezertori şi vor trage toate consecinţele legale.
Deci măsuri în cadrul legal.
Să fie toţi – din Grupul etnic german – preveniţi că nu se va acorda nici o amnistie şi nici o abatere de la legi în privinţa celor fugiţi”.
*
1942, martie 2
Într-o notă a Cabinetului Militar se arată că Serviciul Special de Informaţii a înaintat două scrisori expediate de germanul etnic Sepp Theissen din Breslau şi adresate: una tatălui său, în Jimbolia, iar alta prietenului Andreas Streitmarter din Cărpiniş, judeţul Timiş-Torontal.
În scrisoarea către părinţi, Theissen arăta că a aflat de încorporarea contingentului său la 10 februarie şi îi înştiinţa că el s-a anunţat voluntar la „Organizaţia Todt”, în vederea utilizării pe front „pentru a nu ajunge carne de tun la români”.
Mai departe, făcea următoarea apreciere: „Cred că dacă trebuie să fiu, este doar mai bine dacă servesc într-o formaţiune germană, decît să fiu aruncat în foc în mod iresponsabil de români”.
Scrisoarea către prietenul său, determinată tot de încorporarea contingentului 1941-1942, era de asemenea un îndemn la dezertare, dîndu-i relaţii necesare pentru modul cum să procedeze la Berlin, spre a fi angajat în „Organizaţia Todt”.
Se menţiona în Nota S.S.I. că ambele scrisori au sosit prin poşta militară germană, pe adresa „Organizaţiei Todt”, Einsatzstab Rumänien, Bucureşti, care le-a expediat apoi într-un plic numitului Streitmarter.
Pe această notă Ion Antonescu a scris:
„Domnului Mihai Antonescu pentru domnul Killinger şi Andreas Schmidt ca să judece cum trebuie pe conaţionalii lor, care îndrăznesc să-şi bată joc de soldatul român care moare pe front şi pentru ei, pe cînd ei dezertează ca să intre în organizaţia «Todt».
Serviciul Special va întocmi un dosar raportînd M.St.M. de toate aceste cazuri şi de cazuri de dezertare pentru a plesni la timp în obraz pe nemţii de la noi din ţară care îndrăznesc să ne sfideze.
Om fi «ţigani», dar sîntem luptători.”
Grupul făcea supravegherea oamenilor politici români
Procesul Lotului Antonescu din primăvara lui 1946 a cuprins, printre altele, anchetarea penală a foştilor demnitari antonescieni şi interogarea lor în cadrul Procesului.
Graţie activităţii de excepţie a lui Marcel-Dumitru Ciucă, în anii 1995 şi 1998, au apărut trei volume de documente sub titlul Procesul Mareşalului Antonescu.
La interogatoriul luat de Zelea lui Eugen Cristescu în seara lui 15 aprilie 1946, în cadrul anchetei penale, fostul şef al Serviciului Special de Informaţii, vorbeşte şi despre Grupul Etnic German:
„Un alt serviciu de informaţii în România a fost constituit în cadrul Grupului Etnic [German] din Ardeal, de sub conducerea lui Andreas Schmidt. Pe Andreas Schmidt l-am întîlnit la Moscova şi a spus că nu mai vrea să se reîntoarcă în România, că ar vrea să rămînă în Rusia, să muncească acolo mai departe. Acest grup era un rezervor care servea agenţi de informaţii în toate grupurile de informaţii germane în România. Acest grup făcea supravegherea oamenilor politici români. Cînd s-a declarat mobilizirea totală în Germania, o parte din tineretul acestui grup a plecat în Germania, ca să se înroleze în armată. S-a constatat, mai tîrziu, că dintre aceştia se reîntorseseră în ţară 162 inşi, sub formă de permisionari, şi aceştia au servit la o serie de servicii de informaţii din ţară.”
Mareşalul s-a plîns lui Hitler de activitatea Grupului
La Procesul propriu-zis, mai precis pe 8 mai 1946, dimineaţa, Eugen Cristescu e pus să dea amănunte despre Grup:
„Preşedintele: Am să vă pun şi eu o întrebare, în legătură cu acţiunea germanilor în România: Care era situaţia saşilor şi ce informaţi aveaţi despre saşi în acţiunea saşilor în România?
Eugen Cristescu: D-le Preşedinte, este o problemă mare, dar eu o s-o limitez.
Preşedintele: Da, vă rog s-o restrîngeţi!
Eugen Cristescu: Acţiunea saşilor care m-au interesat…
Preşedintele: Aţi spus că supravegheaţi saşii din România, cum erau, ce regim aveau?
Eugen Cristescu: Saşii erau organizaţi milităreşte. Saşii făceau fel de fel de instrucţiuni: de tir, de tragere şi de marş. În această chestiune, d-l Mareşal Antonescu a avut multe scandaluri cu Killinger şi cu d-l Andreas Schmidt; l-a chemat şi la Ministerul de Interne pe d-l Andreas Schmidt, care a fost foarte impertinent cu d-l general Vasiliu. Şi d-l Mareşal a dat ordin să-l cheme pe acest domn şi să i se puie în vedere să înceteze cu această chestiune cu uniformele şi cu lucrurile acestea. Aceasta era o acţiune descoperită. Însă aveau acţiuni acoperite foarte bine…
Preşedintele: Acţiunea descoperită era generală? A tuturor saşilor?
Eugen Cristescu: Tineretul, în special, d-le Preşedinte. Tineretul. Şi în toate oraşele din Transilvania erau organizaţi foarte bine.
Acţiunea acoperită a saşilor. Saşii din Ardeal erau un depozit, germanilor şi acestor 8 servicii clandestine, ca organe informative şi chiar ca organe de excuţie, atunci cînd România ar fi schimbat linia politică şi ar fi trecut de partea Aliaţilor. Iar pentru reuşita şi susţinerea acestei împrejurări, saşii aveau arme. S-au identificat o serie de depozite şi pe această chestiune s-a născut un mare scandal. Cînd d-l Mareşal Antonescu a plecat odată la Hitler, chiar înainte de a sui în avion, i-am dat un raport mare şi foarte documentat cu toată această acţiune a saşilor. D-l Mareşal l-a citit pe drum, a văzut grozăveniile ce scriau acolo şi i-a reproşat lui Hitler. Hitler a chemat imediat pe Himmler şi l-a pus în contact cu d-l Mareşal Antonescu. Domnul Mareşal Antonescu i-a spus: «Domnule, iată care este acţiunea, ţi-o spun în linii mari. Eu nu am amănunte, nu pot să dau amănunte, dar d-ta, dacă vrei, trimite pe cineva în România, ca să ia legătura cu d-l Eugen Cristescu, şeful Serviciului meu de Informaţii, şi îi va da o vastă documentare». Se mai găsea acolo, cu d-l Mareşal şi d-l Killinger, căruia Himmler, la rîndul lui, i-a reproşat: «Pentru ce nu m-ai avizat de această intervenţie a Mareşalului către Hitler? Pentru că mi-a făcut Hitler scandal».
Cînd a venit înapoi la Bucureşti, mi-a spus d-l Mareşal:
«Am vorbit cu Himmler şi va trimite un inspector dintre cei mai mari şi mai buni pe care îi are în centrala de la Berlin, ca să facă aici o anchetă. D-ta pregăteşte dosarul pentru anchetă».
Şi am vorbit şi după aceea şi cu Killinger, şi Killinger s-a plîns extraordinar că de ce nu l-am pus la curent, şi i-am spus: «D-le, ţi-am spus de atîtea ori că…, în întrevederile noastre ţi-am protestat de atîtea ori contra acţiunii saşilor? Şi n-aţi luat nici o măsură. Totdeauna mi-aţi promis, dar d-vs n-aţi făcut absolut nimic. E vremea să se sfîrşească odată cu această chestie, ori sîntem noi, românii, stăpîni în Ţara Românească, ori sînt saşii?»
Preşedintele: În ce consta acţiunea saşilor?
Eugen Cristescu: Aveau depozite de arme, d-le Preşedinte, care după aceea au trecut, în acest moment, cînd s-a făcut protestul d-lui Mareşal, au trecut în depozitele oficiale ale Misiunii Militare Germane. Un singur depozit le rămăsese, la Biserica Neagră din Braşov, şi cînd s-a început bombardamentul Braşovului, într-o noapte au apărut nişte camioane enorme ale Misiunii Militare, au scos de acolo toate armele care erau şi le-au trecut în armamentul Misiunii Militare. Acel inspector pe care l-a promis Hitler…, Himmler, deşi eu adunasem toată documentarea, am cerut pentru proces, există la serviciu, nu a mai venit niciodată.
Preşedintele: Din punct de vedere legal, ce regim aveau? Din punct de vedere al legilor? Al legilor ţării noastre?
Eugen Cristescu: Da.
Preşedintele: Ce regim aveau saşii?
Eugen Cristescu: Regimul obişnuit… regimul obişnuit, sigur că da.
Preşedintele: Bine, da’, formaţiuni paramilitare puteau să facă… ai… românii? Aşa cum aveau…?
Eugen Cristescu: Nu. Nu puteau să facă. Nu puteau să facă formaţiuni paramilitare.
Preşedintele: Ei totuşi aveau un regim special, datorită…
Eugen Cristescu: Da, dar d-l Mareşal Antonescu mereu l-a chemat şi pe Killinger, cît şi…, au încetat, după protestele d-lui Mareşal Antonescu, au încetat cu acele marşuri şi cu formaţiuni paramilitare.
Preşedintele: Ce întrebări mai aveţi?
Acuzator public D. Săracu: O singură precizare: care era rostul acestor depozite cu arme ale saşilor?
Eugen Cristescu: Pentru eventualitatea că România ar ieşi din război, să sară cu ele în spatele românilor, asta e realitatea. Şi pentru asta aveau o organizaţie vastă şi erau şi aici în Bucureşti.”
Hitler intervine pentru recrutarea tinrilor nemţi din România
La începutul lui aprilie 1943, la Salzburg, Castelul Klessheim, are loc o întrevedere între Ion Antonescu şi Adolf Hitler consacrată Crizei relaţiilor româno-germane după Dezastrul de la Stalingrad.
După două zile de discuţii cu Hitler – 12 şi 13 aprilie 1943 – Mareşalul are o convorbire cu Joachim von Ribbentrop printre altele şi despre recrutarea tinerilor germani din Grupul Etnic pentru unităţile SS.
Redau din volumul II al lucrării Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întîlniri inedite (1940-1944), apărută în 1991, fragmentul respectiv dintre Mareşal şi Ribbentrop (RAM):
„După aceea, a trecut la al doilea punct pe care Führer-ul pune preţ în mod deosebit: problema eliberării tinerilor de origine germană deja încorporaţi în România pentru serviciul militar. În cadrul convorbirii cu Führer-ul, mareşalul ar fi prezentat cifre impresionante despre pierderile României. Şi pierderile Germaniei ar fi mari, în special în unităţile militare SS. Pe de altă parte, datorită şcolii aspre prin care au trecut şi selecţiei atente, aceste unităţi SS ar avea o forţă combativă deosebită. Corpul de tancuri SS a salvat probabil Ucraina şi cu aceasta, Transnistria. Dacă corpul SS şi alte unităţi SS ca şi divizia Grossdeutsckland n-ar fi sosit la timp, atunci pericolul pătrunderii ruşilor pînă la Dniepropetrovsk ar fi fost foarte mare. Führer-ul şi Reichführer-ul SS s-ar strădui, fireşte, să compenseze pierderile unităţilor militare SS printr-o completare bună. Adică pierderile sînt considerabile, astfel numai un regim SS a pierdut 1500 de oameni în luptele de la Harkov. De aceea, Führer-ul ţine mult ca, în afară de recrutările care sînt deja în curs, tinerii de origine germană care sînt de acum încorporaţi în armata română, să fie predaţi.
Antonescu răspunse că a vorbit de acum cu Killinger despre această chestiune şi i-a explicat că pe baza Constituţiei române, cetăţenii români care servesc într-o armată străină ar pierde cetăţenila lor. De altfel, ar exista 30.000 de germani pînă la 35 de ani, din care 10.000 s-au întors de acuma în Germania în timp ce 4-5.000 lucrează la organizaţia Todt în diferite oraşe din Balcani. Majoritatea au refuzat să părăsească locurile de muncă pentru a satisface obligaţia serviciului militar în România şi sînt consideraţi dezertori. În orice caz, el (Antonescu) va examina chestiunea, însă va trebui să aibă în vedere, bineînţeles, faptul că eliberarea din serviciul militar a unui număr mai mare de tineri de origine germană ar avea anumite repercursiuni morale în România şi va trebuie tratată cu cea mai mare băgare de seamă. La răspunsul RAM-ului, că ar fi foarte recunoscător pentru perspectiva soluţionării pozitive, fiindcă trebuie îndeosebi, menţinută forţa combativă a unităţilor militare SS, Antonescu observă că, în fapt mulţi tineri de origine germană nu vor să se întoarcă în Germania şi să servească acolo în armată.
În continuare, RAM declară că din partea Reichführer-ului ar fi fost informat că nu se pot face progrese în recrutarea pentru arma SS dacă tinerii de origine germană nu vor fi eliberaţi. Forma eliberării rămîne, bineînţeles, la latitudinea lui Antonescu însuşi. Calea cea mai simplă, fără complicaţii, ar fi cea mai bună.
Faţă de zona pe care o au de descoperit trupele germane în Europa, problema e de o însemnătate considerabilă. Germania trebuie să-şi procure nu numai trupele necesare pentru zdrobirea ruşilor, ci să mai apere şi Europa de atacurile anglo-saxonilor. În afară, de aceasta mai întreţine trupe în Grecia, în Creta şi în Italia. Participă la luptele italienilor în Africa, ca şi la ocuparea Serbiei şi Croaţiei. Franţa, Belgia, Olanda şi Norvegia ar fi ocupate tot de trupe germane şi mai multe divizii germane îi susţin pe finlandezi. Deci, un spaţiu imens este de acoperit. În aceste condiţii este important să posezi rezerve suficiente şi bune pentru pierderile suferite şi pentru aceasta, germanii transilvăneni ar fi deosebit de potriviţi. De aceea, el (RAM) ar primi cu plăcere dacă Antonescu s-ar putea declara principial dispus să elibereze pe tinerii de origine germană din armata română, cu excepţia celor care nu vor să se întoarcă în Germania şi să-i facă accesibili atragerii în SS.
Pentru toate celelalte probleme de amănunt se vor găsi soluţii. Acum este vorba despre punerea la dispoziţie pentru SS a unui număr suficient de forţe bărbăteşti pentru ca să poată fi folosită în punctele hotărîtoare, cu întreaga capacitate de luptă. Pentru aceasta ar fi necesară rezerva din Transilvania deoarece este vorba de oameni de prim rang. El (RAM) repetă deci că ar fi bucuros dacă Antonescu şi-ar putea da consimţămîntul principial de eliberare a tinerilor de origine germană din armata română, reglementarea amănuntelor putînd fi lăsată în seama forurilor competente din ambele ţări. Înrolarea şi recrutarea în rîndul tinerilor de origine germană se va desfăşura apoi într-o formă şi o amploare pe care mareşalul o va considera de cuviinţă.”
Comentarii

10 Responses to Gîndul de sîmbătă, 25 februarie 2017

  • felicitări pentru Maestrul
  • Felicitări, asta înseamnă să fi GAZETAR. Băieţii. aceștia au un apetit foarte mare pentru case. Din analiza d-lui Dragoș Pătraru, reiese că: proprietatea din Pţa Sfatului a fost cumpărată cu acte false. Cu banii primiţi în avans de la bancă, a cumpărat un apartament într- o zonă bună; cu 3200$, cumpărat o casă de la un prieten în centrul orașului; în 2005, a prelungit contractul cu banca pe 10ani, cu plata în avans a chiriei. Cu acești bani, a mai cumpărate două căsuțe.
    Cred că toate aceste proprietăți nu i se cuvin şi trebuiesc restituite. De asemenea, cele luate cu japca de forumul german.
    Poate dna va avea timp să analizeze caracterul infracțional a acestor restituiri. Aceasta este marea infracțiune.
  • Heil Häuser!
    Ich bin escroc evazionist penal imobiliar prezdenţial de Romania; pe scurt, escroc evazionist penal.
    Ich bin prima doamnă escroc evazionist penal imobiliar prezdenţial DIN România; pe scurt, la fel. 😆
    În afară de escrocheria demontată în instanţă (urmează restituirea imobilului şi a chiriilor necuvenite), am încercat să mi-l imaginez pe escrocul imobiliar de la Cotroceni un plătitor cinstit de impozite pentru sumele câştigate din închirieri de N case, dar nu reuşesc; nu-mi iese un om întreg şi cinstit, îmi dă cu virgulă şi multe zerouri înainte de virgulă. Cel mai persistent argument e figura lui de escroc slab prgătit, uşor de ghicit, transparent şi-n mimica feţei, fără coloană vertebrală, extrem de maleabil la primit sfaturi proaste, din necunoaştere, şi prea tentat de căştiguri nemuncite-ilicite, din febrilitate. 😆 Un evazionist fiscal, adică penal şi actual, departe de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale (spre deosebire de faptele penale comise în jurul anului 2000; fiind deja prescrise, se pierde timpul cu urmărirea lor). Aşadar, nu cred că şi-a declarat la fisc toate sumele obţinute din închirieri imobiliare. Era primar umflat în pene şi sigur că nu va fi controlat la bani mărumţi. Se simţea protejat de funcţie într-un oraş de provincie, unde ar fi mai uşor de stăpânit tagma funcţionarilor de la degetul mic. Figura lui de escroc nativ spune totul despre cât de deştept se crede un fudul pus pe căpătuială. Asta-i mentalitea escrocului: dacă nu înşală statul, nu s-ar mai simţi împlinit. Prima doamnă escroc imobiliar prezidenţial din România, la fel.
    • A doua zi după Experimentul Piteşti, depunerea jurământului de remaniere la Cotroceni s-a încheiar cu invitarea la una mică a penalilor Dragnea şi Tăriceanu (parcă erau Tanda şi Manda în ţara minunilor, dîndu-şi reciproc coate de înaintare). Eine kleine Verständnis: înţelegere la pace între trei feţe asemănătoare în disperare. Aşa am înţeles: de frica ANAF-ului, escrocul evazioniust s-a făcut mic şi împăciuitor. Un control de calitate al ANAF în evaziunea sibiană îl scoate bun de cercetat penal. Actul ANAF-ului de sesizare penală va fi urmat de suspendarea dosarului pe durata mandatului prezidenţial. Ghinion! Se suspendă şi curgerea prescripţiei penale, dar mai este ceva foarte important referitor la prescripţia în materie civiă, pentru recuperarea prejudiciului creat statului prin evaziune. Între două părţi civile(escrocul debitor-donator şi altul creditor-primitor) termenul de precripţie pentru a cere şi obţine executarea silită este de 3 ani. Când creditor este statul, termenul creşte la 5 ani, dar când debitorul escroc şi-a tras tunul din muncă penală, în detrimentul statului,termenul este de 10 ani. Statul poate să recupereze cât datorează escrocul impozite pe ultimii 10 ani, plus dobânzile de întârziere (penalităţile pot să ajungă cât dublul impozitului neplătit la timp, de aici ies şi zerourile dinainte de virgulă; repet, în afară de lepădarea de chiriile încasate necuvenit din ultima casă pierdută) Prima doamnă escroc prezidenţial din Romania nu beneficiază de imunitate penală. Răspunderea penală este individuală şi ca atare nu beneiciază de aceeaşi protecţie a capului familiei de escroci. Există deja date contradictorii între veniturile din chirii cuprinse în declaraţiile de avere faţă de cele corespunătoare contractelor de închirieire şi imobilelor închiriate. Nu se pupă cu lauda prezidenţială c-ar fi plătit fără scăpări toate impozitele pe veniturile trase din înstrăinare de bunuri. Vorbe goale de escroc evazionist penal. Prima doamnă, la fel. 😆
  • &@ Și probabil s-ar putea formula și concluzii de către fiecare dintre cititori ,remarcând și că autorul articolului nu pare a-și fi propus promovarea ,în mod deosebit, a vreunei concluzii personale ?
  • Requiem for Klaunus Ciolannis si Ravasitoare:
    https://frei70.wixsite.com/website
    Enjoy!
    Dati si prietenilor!!!
  • Cum se scot din ANAF toţi SRI-ştii?
    Rupi protocolul SRI-ANAF, îi dai afară pe toţi şi angajezi alţi inspectori – de la zero – numai prin testare la detectorul de minciuni, cu următoarea întrebare de baraj:
    “De câte ori ai mai fost angajat cu testul poligraf?”
  • Remarcați la “Aristotel” că are propriile-i concluzii, “logice” ?
    Probabil concluzia domnului “Aristotel ar fi că este de “felicitat” autorul articolului, deținătorul blogului ?
  • Considerați că domnul “Aristotel” ar fi încercat să formuleze o opinie la comentariul pe care l-am formulat anterior ?

Ion Cristoiu: “Principalii beneficiari ai Prăbușirii Bancorex au fost cei care au preluat după 1989 firmele sub acoperire ale fostei Securități!”


Ion Cristoiu: “Principalii beneficiari ai Prăbușirii Bancorex au fost cei care au preluat după 1989 firmele sub acoperire ale fostei Securități!”

Share Button
Sîmbătă, 28 ianuarie 2017, am publicat un text primit de la Petre Roman în legătură cu Prăbușirea Bancorex în 1997. Așa cu ziceam în prefața rîndurilor semnate de Petre Roman, printre enigmele postdecembriste nici acum elucidate se numără și persoanele și firmele beneficiare ale Prăbușirii provocate a Bancorex, bancă prin care Direcția Externă a Securității făcea operațiuni externe.

221006

Mai precis, aflasem că Petre Roman ridicase la televiziuni chestiunea unei liste secrete de persoane și firme care au avut credite la Bancorex, dar pe care Prăbușirea Băncii le-a lăsat cu banii nereturnați.
Petre Roman mi-a confirmat în scrisoarea publicată pe 28 ianuarie 2017 că există o asemenea listă, dar că ea a rămas secretă pînă acum.
După publicarea scrisorii lui Petre Roman, am primit mesaje care-mi atrăgeau atenția că lista persoanelor și firmelor care au avut credite luate de la Bancorex a fost publicată cu ani în urmă.
Mesajele m-au convins că și eu și Petre Roman ne înșelasem crezînd că lista e încă secretă și că va rămîne secretă în vecii vecilor Amin.
O scrisoare și un document de excepție primite prin e-mail de la Bogdan Temeșan, fiul lui Răzvan Temeșan, director al Bancorex la ora Prăbușirii, îmi atrag însă atenția că lista publicată pînă acum de persoane și firme preluate de AVAS nu e lista secretă de care vorbea Petre Roman.
Din cîte se știe, patrimoniul Bancorex a fost preluat în 20 septembrie 1999 de Banca Comercială Română.
Documentul de excepție trimis de Bogdan Temeșan și pe care-l reproduc împreună cu scrisoare e Procesul Verbal de predare/primire încheiat de Bancorex și BCR la data de 20.09.1999.
Din el și din Scrisoarea lui Bogdan Temeșan se înțelege că principalii beneficiari ale Prăbușirii Bancorex au fost cei care au preluat după 1989 firmele sub acoperire ale Direcției de Informații Externe ale fostei Securități.
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
anexe02.02.2017
Domnule Cristoiu,
Vă scriu ca urmare a articolului dumneavoastră din data de 28.01.2017 (http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-28-ianuarie-2017/). În articol este citată afirmația domnului Petre Roman, prin care acesta susține că „Ulterior Traian Băsescu mi-a confirmat că se află în posesia datelor complete ale operațiunilor Bancorex de acordare de credite către firme de stat și private, precum și persoane fizice. Multe – câte și care ? – din credite nu mai fuseseră rambursate. Peste aceste liste de clienți creditați de Bancorex s-a așternut o tăcere pe care o consider inadmisibilă.”
Pentru a oferi o imagine cât mai fidelă a premiselor care au condus la situația relatată de dl Petre Roman, simt nevoia sa fac următoarele precizări, sens în care vă înaintez inclusiv Procesul Verbal de predare/primire încheiat de Bancorex și BCR la data de 20.09.1999, document care se refera la alte “persoane” decât cele menționate pe listele AVAS.
La data de 14.03.1997, la Bancorex a fost orchestrat și pus în aplicare un veritabil PUCI prin care a fost preluată nelegal conducerea operativă a Bancorex, de către persoane identificate mai jos, cu coordonarea și sprijinul unor persoane pe care nu mă hazardez să le numesc la acest moment, dar care urmează a fi stabilite de organele de urmărire penală. În susținerea acestui puci, au fost angrenați, în diferite grade ale participație și reprezentanți ai organelor de urmărire penală ale PICCJ și ale organelor de cercetare penală ale Poliției Române.
Pentru a putea cuantifica în mod pertinent caracterul masiv al intereselor obscure ce priveau activitatea și operațiunile Bancorex de la acele momente, trebuie făcut un exercițiu de memorie, în sensul înțelegerii cât mai profunde a ce anume însemna atunci Bancorex în economia României, activitatea sa înglobând, de la operațiunile de finanțare a agriculturii și economiei, importurile statului cu materii prime esențiale populației, și până la activitatea specifică operațiunilor de transfer ale instituțiilor de securitate națională. În acest context trebuie privită teoria creditelor nerambursate.
Revenind, la data de 12.03.1997, Răzvan Temeșan (tatăl meu, Președinte și Director General al Bancorex) decide desfacerea contractului individual de muncă al lui Florin Ionescu, în urma propunerii Comitetului de Direcție, ca urmare a faptului că Florin Ionescu, Vicepreședinte al Bancorex, nu s-a prezentat la post la Viena și nici nu a asigurat delegarea conducerii agenției.
De asemenea, Bancorex primise de la Interpol o solicitare de informații despre dl Marius Opran, ca urmare a suspiciunilor privind operațiuni financiare repetitive, solicitare transmisă mai departe de Bancorex către IGPR. 
În aceeași perioadă, Răzvan Temeșan, în calitate de Președinte al Bancorex, într-o ședință de lucru cu Ministerul de Finanțe la care a participat, printre alții, și Nicolae Dănilă (atunci reprezentant al Băncii MHT) a învederat reprezentanților Ministerului de Finanțe intenția Bancorex de a executa biletele la ordin aflate în garanție la Bancorex, în care Compania Română de Petrol avea calitatea de “tras”. Compania Română de Petrol deținea la acea dată rafinăriile din România, printre care și Petromidia. Rezultatul acestei operațiuni bancare reprezenta de fapt trecerea activelor CRP (printre care și Petromidia) în patrimoniul Bancorex, urmare a neplății datoriilor CRP. Consecința directă era faptul că grupurile de interese/ infracționale formate în jurul privatizărilor rafinăriilor românești ar fi rămas fără obiect.
În ședința de lucru cu Ministerul de Finanțe, reprezentanții Ministerului au lăsat să se întrevadă posibilitatea ca Ministerul de Finanțe să nu plătească datoria către Bancorex a CRP, totodată încercând să înlocuiască Bancorex ca finanțator al importurilor de energie și solicitând MHT să preia finanțarea. MHT (prin Nicolae Dănilă) a refuzat achiesarea la intenția prejudicioasă a reprezentanților Ministerului de Finanțe. 
La data de 14.03.1997, în jurul orei 18.00 (după închiderea programului) s-a constatat de către personalul băncii ca s-a intrat prin efracție în sediul central al Bancorex, fiind sesizat cu acest fapt IGPR. Polițiștii din cadrul IGPR i-au găsit pe intruși la etajul 1 al clădirii Bancorex și i-au identificat ca fiind: Marius Opran (nota bene, Lt. Col. Armata Română); Grigore Maimuț – fost salariat Bancorex, director adjunct al sucursalei Lipscani până în anul 1995; Florin Ionescu – fost vicepreședinte al Bancorex, până la data de 12.03.1997; Tudorel Dumitrașcu – reprezentant FPS în AGA Bancorex; Gheorghe Ionescu – reprezentant FPS în AGA Bancorex (nota bene, “fost” coleg, scump si drag, al dlui Traian Băsescu, devenit cuscru după ce Traian Băsescu a devenit Președinte); și Octavian Niculescu – reprezentant SIF Oltenia.
Aproape concomitent, s-au prezentat la sediul Bancorex și procurori și polițiști din cadrul PICCJ, care au descins în baza autorizației nr. 137/p/1997/A și au efectuat percheziții la Bancorex, imobilizând conducerea Bancorex și permițând astfel persoanelor intrate prin efracție să aibă acces la documente, ștampile etc, astfel încât să poată ține AGA nelegală. Trebuie avut în vedere că Adunarea Generală a Acționarilor Bancorex fusese convocată în mod legal pentru data de 11.04.1997, fiind vădit caracterul obscur al întrunirii persoanelor mai sus arătate.
În aceste condiții, ulterior semnării documentului preconstituit, reprezentând hotărârile AGA nelegale (conform Deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 51/2002) de destituire a conducerii Bancorex, aceleași persoane au avut acces la încăperile, documentele și fișetele arhivei Bancorex, tatăl meu fiind imobilizat în activitatea de percheziționare a biroului său și apoi escortat afara din clădirea Bancorex.
Vă rog totodată să aveți în vedere că parcursul mai sus arătat nu a venit ca o revelație post-factum pentru tatăl meu, Răzvan Temeșan trimițând încă din 1995-1996 adrese către Serviciul Român de Informații, Parchetul General, precum și tuturor instituțiilor executive ale statului, prin care arăta că se prefigurează un atac la activitatea Bancorex și o preluare la fier vechi a economiei românești, solicitând să fie luate toate măsurile legale de protecție a intereselor statului. Nu s-a luat în urma lor nicio măsură de protejare a activelor României, dimpotrivă foști lucrători ai SRI vor fi regăsiți peste timp în asocieri societare cu persoanele vizate.
Astfel cum în mod corect și dl. Petre Roman observă „în piețele financiare Bancorex fusese foarte apreciată ca bancă serioasă înainte și după Revoluție până la momentul 1995-1996 când se produce disfuncția ce a condus în final la prăbușire”. Pot să vă transmit volume cu privire la evaluările și ratingul Bancorex, precum și cu privire la profesionalismul și competența conducerii băncii, raportate la standardele pieței financiare și bancare externe, dar nu acesta este scopul comunicării mele și aceste aspecte nici nu au contat, istoric vorbind, în derularea evenimentelor.
Concret, de la momentul în care conducerea Bancorex a inițiat discuții cu privire la executarea garanțiilor marilor debitori și cu privire la perspectivele de listare a Bancorex pe bursele externe (sens în care se prefigurau evaluări și analize detaliate de patrimoniu), a fost demarat un proces public, masiv, concertat de debilitare a conducerii și a activității Bancorex. Tatăl meu a fost linșat mediatic, i s-a „dat ocazia” să își dovedească nevinovăția în aproape 30 de dosare penale, iar instanțele civile au stabilit că, cel puțin până în iunie 2007, Răzvan Temeșan a deținut funcția de Președinte – Director General al BCR S.A.!
Revenind la corespondența publicată, dintre dumneavoastră și dl. Petre Roman, voi încerca să detaliez motivele pentru care consider că documentele pe care dl. Petre Roman le plasa în posesia dlui. Traian Băsescu nu privesc creditele transferate la AVAS. Este pueril a crede că acestea ar fi putut constitui miza Bancorex, ori că acestea au dărâmat masivul financiar Bancorex, cu un rating de BBB+, neegalat încă pe piața românească.
Rețin însă că dl. Traian Băsescu făcea afirmații în cadrul parlamentului cu privire la o serie de documente (o parte din cele sustrase de la Bancorex după 14.03.1997 în condițiile descrise) pe care dânsul le intitulează “dosarul Bancorex”. Coroborez acest aspect cu faptul că BCR reclama mari carențe documentare în protocolul de preluare (pag. 3,4,5) din octombrie 1999. Mai adaug la acestea faptul că, în luna octombrie 1999, cursul leu/USD se situa la aprox. 16.800, astfel că totalul carențelor evidențiate de BCR se situa la aprox. 800 milioane dolari. Atenție, în octombrie 1999! 
Astfel, șantajul mediatic inițiat de beneficiarii reali ai puciului de la Bancorex din 14.03.1997 a fost orientat, începând cu anul 1998, în scopul subordonării morale și execuționale a beneficiarilor reali ai ‘fraudării’ Bancorex. 
Voi detalia cele două categorii de documente sustrase de la Bancorex după puciul din 14.03.1997, la care dl. Băsescu a început să facă referire începând cu anul 1998.
Documentele indicate de BCR la preluarea patrimoniului Bancorex, astfel cum reiese din procesul verbal înaintat dvs. 
Consider că documentele reliefate de BCR în procesul verbal încheiat la preluarea patrimoniului Bancorex au fost în posesia dlui. Traian Băsescu atunci când a fost negociatorul României cu Banca Mondială în programul PSAL. Acestea nu au mai revenit ulterior în posesia Bancorex, cuantificându-se, după cum spuneam mai sus, la valoarea de aprox. 800 milioane dolari în 1999. 
Mai mult, sustragerea documentelor din Bancorex a determinat crearea cu bună știință a argumentelor false de către Traian Băsescu privitoare la inventata „gaură Bancorex”, argumente ce au stat la baza susținerii în fața Băncii Mondiale a unei teze false privind Bancorex, preconstituind totodată scopul propus de Traian Băsescu – de a obține o concluzie din partea Băncii Mondiale cu privire la lichidarea Bancorex, aspect reușit la acea vreme. 
Si celelalte argumente false susținute de către Traian Băsescu la acea epocă au condus la inducerea în spațiul public, dar și în deciziile guvernamentale, a necesității preluării la datoria publică a „găurii” Bancorex. Astfel, Bancorex în loc să execute garanțiile debitorilor, a fost incapacitat din interior și astfel a fost disimulată adevărata natură a preluării „găurii Bancorex” la datoria publică, aceea de a plăti cu bani de la buget debitele neîndestulate din cauza lipsurilor documentare.
Sintetic. Despre rafinării.
Rafinăriile, printre care și Petromidia, din cauza managementului defectuos, nu întruneau condițiile de bonitate necesare finanțării pe piața bancară. Astfel, Compania Română de Petrol asigura materiile prime rafinăriilor prin împrumuturi de la Bancorex. Bancorex la acea epocă era singura bancă din România care putea efectua finanțarea. 
Mecanismul financiar prin care se asigura finanțarea era următorul: spre exemplu, Rafinăria Petromidia se adresa Bancorex în vederea finanțării importurilor de materii prime. Bancorex asigura finanțarea, cerând în schimb garanții. Garanțiile erau bilete la ordin ,,trase” pe CRP și avalizate de Petromidia. La scadență, dacă nu era restituit împrumutul, Bancorex fie executa biletele la ordin, fie reeșalona datoria, sau credita suplimentar rafinăria prin primirea în garanție a unor noi bilete la ordin “trase” pe CRP și avalizate de rafinărie. 
La data de 14.03.1997, totalul biletelor la ordin “trase” pe CRP și avalizate de rafinării totalizau aproximativ 700 milioane USD, din care Petromidia aprox. 100 milioane USD. Aceste bilete la ordin, puse în executare, ar fi operat luarea în plată de către Bancorex a acțiunilor pe care FPS le deținea la rafinării, inclusiv la Petromidia. 
Astfel, FPS era deținătorul, în numele statului, al acțiunilor la rafinării, inclusiv Petromidia, dar în calitate de creditor, Bancorex ar fi urmat să intre în posesia pachetelor majoritare de acțiuni (deținute de FPS) în urma executării biletelor la ordin “trase” pe CRP.
Situația descrisă anterior este documentată, documentabilă și constituie situația premisă de la care începe orchestrarea puciului de la Bancorex din 14.03.1997, în urma căruia s-au creat premisele relatate de dl. Petre Roman, inclusiv modul în care Traian Băsescu a ajuns în posesia documentelor de la Bancorex. 
De asemenea, atât datoria Petromidia la Bancorex, cât și Creanța Libia a Rompetrol au parcurs o metodologie similară, observându-se același mod de lucru, aspect care mă îndreptățește să consider că DIICOT, în cauza denumită generic Rompetrol 2, deține numai o imagine trunchiată cu privire la constituirea grupului infracțional organizat cercetat în acea cauză (perioadă, membri etc.).
Pe scurt, contractul dintre Rompetrol și Libia a fost, până în anul 1993, gajat la Bancorex pentru creditele Rompetrol luate de la BRCE în perioada 1984-1988. Suma aproximativă pentru care Rompetrol avea contractul cu Libia ca garanție era de aproximativ 100 milioane USD, principal plus accesorii. În anul 1993, Ministerul de Finanțe cumpăra de la Bancorex datoria Rompetrol ce avea garanție contractul Rompetrol cu Libia, eveniment ce a născut obligații în sarcina unor lucrători ai Ministerului de Finanțe. Astfel, după 1993, restituirea creditelor contractate de Rompetrol în perioada 1984-1988, pentru exploatarea „LIBIA’ trebuia efectuată către Ministerul de Finanțe și nu către Bancorex. 
După 1993, Petromidia a luat credite de la Bancorex, care au fost garantate cu bilete la ordin „trase” pe CRP, și avalizate de Bancorex, în cuantum de aprox. 100 milioane USD (din totalul creanței pe CRP de aprox. 700 milioane USD).
Astfel, până la plata creditelor către Bancorex, FPS nu putea dispune nicio privatizare a Petromidia, deoarece atât timp cât Petromidia nu își plătea datoria către Bancorex, dar și totalul datoriei CRP, Bancorex putea executa biletele la ordin în valoare de 700 mil USD, luând în plată atât activele rafinăriilor din CRP, cât și acțiunile deținute de FPS la rafinării. 
Așadar, încasarea creanței Libia în frauda bugetului de către orice grup infracțional a fost condiționată de cel puțin 3 etape execuționale, dintre care 2 au fost executate înainte de anul 1998, și anume: 
  1. Acapararea factorilor de comandă și decizie: chiar asigurată cooperarea la nivelul ministerelor de resort, era necesară preluarea conducerii operative a Bancorex și efectuarea operațiunilor necesare privatizării Petromidia (răscumpărarea cu bani de la buget a creditelor obținute de rafinării, inclusiv Petromidia, în schimbul biletelor la ordin deținute de Bancorex -700 mil USD în toamna anului 1997);
  2. Operarea actelor materiale esențiale: dobândirea documentelor esențiale și a datelor și informațiilor relațiile contractuale Rompetrol-Libia și Rompetrol-Repsol, incapacitarea Ministerului de Finanțe, asigurându-se că funcționarii responsabili nu vor notifica tranzacția din 1993 dintre Ministerul de Finanțe și Bancorex către Libia, respectiv Repsol. (N.B. Repsol a preluat derularea contractului dintre Rompetrol și Libia după ce Rompetrol nu a mai avut capacitatea să continue contractul.) 
Aceste două evenimente esențiale reușitei încasării creanței „Libia” au fost efectuate anterior anului 1998, astfel că, pentru reușita grupului infracțional descris de DIICOT în cauza denumită generic „Rompetrol 2”, au fost concertate acțiuni ilicite într-o sferă mai largă decât cea descrisă în comunicările publice ale DIICOT și, în mod cert, anterior anului 1998.
Pe acest fond, ar trebui analizată și conduita BCR, continuatoare a personalității juridice a Bancorex, raportat la operațiunile desfășurate de grupul Rompetrol, respectiv (i) încasarea de către Rompetrol și apoi transferul către DP Holding a sumelor de la Repsol în baza creanței „Libia” și (ii) posibile operațiuni cu puternic caracter de sprijinire a Rompetrol Group în activitatea de spălare a banilor obținuți de la Repsol, în contextul în care BCR urma să vândă domnului Patriciu participația BCR la Anglo-Romanian Bank, participație pe care Patriciu urma să o plătească cu banii încasați de la Repsol și transferați în DP Holding.
Consider că trebuie analizat, domnule Cristoiu, ce acte a îndeplinit BCR pentru a „spăla” banii obținuți de beneficiarii reali, inclusiv DP-Holding, în acea perioadă, cu atât mai mult cu cât Răzvan Temeșan a deținut funcția de Președinte Director General Bancorex până la 21.10.1999, și apoi, potrivit Deciziei civile nr. 5898/17.11.2016 a Curții de Apel București, Răzvan Temeșan a deținut funcția de Președinte Director General BCR S.A de la 21.10.1999 până la 28.06.2007 cel puțin.
Arhiva operațională a BRCE anterior 25.12.1989, în special fișele conturilor tranzitorii
Aceste documente erau de o importanță maximă în identificarea societăților legendate care au activat înainte de 1989 și care dețineau fonduri ce se cuveneau bugetului de stat al României, dar care au fost păstrate de ofițerii legendați în frauda bugetului de stat. 
Pe scurt, prin aceste documente se putea DOCUMENTA dacă anumite societăți comerciale înregistrate în alte jurisdicții și deținute de cetățeni români erau sau nu societăți care au efectuat operațiuni legendate, astfel încât să se poată identifica societățile și personalul legendat care și-a păstrat societățile și fondurile cuvenite statului Român. 
Lipsa acestor documente produce efecte și în prezent, având în vedere că numai prin ele s-ar fi tranșat definitiv dubiile de natură penală. Un exemplu ar fi cel în care, în cadrul audierii, judecătorul Camelia Bogdan îl întreabă pe dl. Dan Voiculescu ceva de genul: ”cine este acum proprietarul Crescent?”. În situația ipotetică în care Crescent ar fi fost o societate legendată a Statului Roman, fondurile acelei societăți s-ar cuveni bugetului de stat, participațiile Crescent în societăți din România s-ar cuveni statului român, cu potențiale consecințe juridice. Dacă Crescent era de fapt o societate legendată sau nu? poate fi o întrebare cu rădăcini în trecutul nebulos al operațiunilor Securității;
Așadar, documentele sustrase din Bancorex au fost de natură să creeze avantaje materiale ilicite unui grup al beneficiarilor reali ai operațiunilor descrise succint mai sus.
Vă propun la acest moment încă un efort și vă rog să extrapolați cazul rafinăriei Petromidia – ușor de indicat ca exemplu, întrucât se află în cercetare de 10-15 ani!? – și modul de operare al acestui grup și să îl vedeți aplicat, cu mici variațiuni, la ansamblul procedurilor de privatizare a economiei românești și apoi, pentru a închide cercul, să căutați actorii principali din aceleași proceduri de privatizare și să îi pliați pe lista celor mai potente societăți legendate… Ar fi revelator exercițiul, dar – regretabil – României i-a fost refuzat acest demers. 
Și cred cu toată puterea că documentele lipsă de la Bancorex sunt un factor în această ecuație istorică.
Așadar, domnule Cristoiu, consider că, vorbind atât de puțin, domnul Petre Roman v-a spus foarte multe. În măsura în care interesul dumneavoastră̆ depășește tema ce a făcut obiectul corespondenței cu Dl. Petre Roman, vă stau la dispoziție cu onestitate si bună-credință. 
Nota Bene: Camelia Bogdan este primul judecător, din câte am văzut în spațiul public, care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la “falsul proces”, respectiv cauza Silver Mountain-BCR. Spălarea banilor prin intermediul instanțelor/ hotărârilor judecătorești a devenit un fenomen foarte urmărit în statele consolidate, de mai bine de 2 decenii. Dezvoltarea “falsului proces” de către spălătorii de bani a început să ia amploare odată cu reglementarea și transparența informațională a zonelor “paradis fiscal” bancar. Devine din ce în ce mai greu să se reușească spălarea banilor în jurisdicții reglementate, astfel că “hotărârea judecătorească-definitivă” devine un instrument foarte util în acest tip de operațiuni, reușind, prin corupție judiciară, să transfere valori obținute ilicit între beneficiari. 
Consider că excluderea din magistratura a doamnei Camelia Bogdan, în măsura în care s-a întemeiat în realitate pe motive străine față de cele invocate succint în motivarea făcută publică de CSM, constituie un element cheie, tocmai din cauză că țintele predilecte ale spălătorilor de bani prin metoda “falsului proces” sunt acele instanțe și acei magistrați care nu sunt urmăriți și protejați contrainformativ, în general, în țările cu o dezvoltare “precară” a sistemului de justiție.
Autor: Ion Cristoiu

gandeste.org
(...)"intre ceea ce stii si ceea ce nu stii este ceea ce presupui(...)"


sâmbătă, 25 februarie 2017

Bogdan Diaconu, liderul Partidului România Unită, face o LISTĂ A RUȘINII a celor 92 de parlamentari care au votat “împotriva opririi defrișărilor ilegale” din țara noastră.

Bogdan Diaconu, liderul Partidului România Unită, face o LISTĂ A RUȘINII a celor 92 de parlamentari care au votat “împotriva opririi defrișărilor ilegale” din țara noastră. „Senatorii PNL, PSD, UDMR și Liberal-Conservatori au votat la unison împotriva opririi defrișărilor din România. Legea privind interzicerea exportului de masă lemnoasă brută a fost respinsă de Senat cu 92 de voturi împotrivă. Parlamentul actual este constituit dintr-o super majoritate împotriva poporului român”, scrie președintele PRU, deputatul Bogdan Diaconu pe contul său de Facebook.
defrisari_13
Printre cei numiți de Diaconu pe LISTA RUȘINII se află ministrul Daniel Constantin, Mihai Răzvan Ungureanu, Puiu Hașotti, Tudor Barbu, Titus Corlățean și Dan Șova.
Lista celor care s-au opus legii:
*
ALDE
Barbu Daniel-Constantin LC
Nistor Vasile LC
Ehegartner Petru LC
Niţă Mihai LC
Durbacă Eugen LC
Pelican Dumitru LC
Mihai Cristian-Dănuţ LC
*
PNL
Ungureanu Mihai-Răzvan PNL
Luchian Dragoş PNL
Cristina Ioan PNL
Luchian Ion PNL
Popa Ion PNL
Tătaru Nelu PNL
Haşotti Puiu PNL
Barbu Tudor PNL
Oprea Dumitru PNL
Oprea Mario-Ovidiu PNL
Popa Nicolae Vlad PNL
Blaga Vasile PNL
Neculoiu Marius PNL
Zisu Ionuţ-Elie PNL
Grigoraş Viorel PNL
Ardelean Ben-Oni PNL
Paşcan Emil-Marius PNL
Ichim Paul PNL
Paşca Liviu-Titus PNL
Dobra Dorin-Mircea PNL
Obreja Marius-Lucian PNL
Păran Dorin PNL
*
PSD
Mohanu Nicolae PSD
Oprea Ştefan-Radu PSD
Butunoi Ionel-Daniel PSD
Duruţ Aurel PSD
Suciu Matei PSD
Chiriac Viorel PSD
Mocanu Victor PSD
Corlăţean Titus PSD
Pavel Marian PSD
Constantinescu Florin PSD
Mitu Augustin-Constantin PSD
Şova Dan-Coman PSD
Vochiţoiu Haralambie PSD
Fifor Mihai-Viorel PSD
Vasiliev Marian PSD
Valeca Şerban-Constantin PSD
Chelaru Ioan PSD
Păunescu Teiu PSD
Moga Nicolae PSD
Nicolae Şerban PSD
Frătean Petru-Alexandru PSD
Coste Marius PSD
Arcaş Viorel PSD
Saghian Gheorghe PSD
Pop Gheorghe PSD
Firea Gabriela PSD
Bota Marius-Sorin-Ovidiu PSD
Cordoş Alexandru PSD
Agrigoroaei Ionel PSD
Isăilă Marius Ovidiu PSD
Mihăilescu Petru-Şerban PSD
Voinea Florea PSD
Bujor Dumitru-Marcel PSD
Severin Georgică PSD
Marin Nicolae PSD
Donţu Ovidiu-Liviu PSD
Tămagă Constantin PSD
Savu Daniel PSD
Ilieşiu Sorin PSD
Coca Laurenţiu Florian PSD
Filip Petru PSD
Sârbu Ilie PSD
Creţu Gabriela PSD
Federovici Doina-Elena PSD
Bereanu Neculai PSD
Rogojan Mihai-Ciprian PSD
Dumitrescu Florinel PSD
Badea Leonardo PSD
Bădălău Niculae PSD
Dumitrescu Cristian-Sorin PSD
Lazăr Sorin-Constantin PSD
Deneş Ioan PSD
Calcan Valentin-Gigel PSD
Silistru Doina PSD
Andronescu Ecaterina PSD
Bumbu Octavian-Liviu PSD
Popa Florian PSD

UDMR
László Attila UDMR
Klárik László-Attila UDMR
Pataki Csaba UDMR
Vegh Alexandru UDMR

Marian Valer,  Senatori fără apartenenţă la grupurile parlamentare
Tătaru Dan,  Senatori fără apartenenţă la grupurile parlamentare

vineri, 24 februarie 2017

Cine sunt cei 1.236.810 de cetățeni români a căror etnie este tăinuită de raportul final de la ultimul recensămînt, din 2011?

Mister mare! Cine sunt cei 1.236.810 de cetățeni români a căror etnie este tăinuită de raportul final de la ultimul recensămînt, din 2011?! Legea permite așa ceva?

Mister mare! Cine sunt cei 1.236.810 de cetățeni români a căror etnie este tăinuită de raportul final de la ultimul recensămînt, din 2011?! Legea permite așa ceva?
1. Am primit de la dl Radu Pârvu mesajul următor
http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul-ii-populatia-stabila-rezidenta-structura-etnica-si-confesionala/
Bună ziua d-le profesor !
Vă rog, dacă știți, luminați-mă și pe mine de ce în listele cu rezultatele de la ultimul recensământ (2011), liste unde apare populația României din punct de vedere etnic, la ultimul punct nr. 24, este trecut textul „informație nedisponibilă” deși nr. celor din dreptul coloanei respective este de 1.236.810 persoane, mai mult chiar decât toți maghiarii din România, care sunt 1.227.623 persoane !
Am atașat trei fișiere cu structura populației din punct de vedere etnic, preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică. „Informația nedisponibilă” apare în toate fișierele la punctul nr. 24.
Știți cumva de ce este atât de „nedisponibilă” informația despre etnia respectivă ?
Vă mulțumesc !
Radu Pârvu
2. I-am răspuns în felul următor:
„Pot să pun pe site mesajul dvs pentru a lansa acest subiect în dezbatere public? Să menționez numele dvs?
*
M-ați pus pe gânduri. Am o idee, dar trebuie verificată. Dvs puteți face un lucru important: cautați la precedentul recensămînt ce cuprindea rubrica respectivă, câte pesoane.
Pe viitor vă rog să-mi scrieți pe adresa ioncoja13@gmail.com
Mulțumesc.”
3. Dl Părvu mi-a răspuns cu mesajul de mai jos:
„Bună ziua d-le profesor !
În primul rând vă mulțumesc pentru răspuns.
Am verificat pe site-ul Institutului Național de Statistică rezultatele recensământului anterior, cel din 2002, unde punctul nr. 24 nu apare.
Din formularul respectiv lipsește coloana cu nr. 24, cea care în formularul pentru 2011, apare cu titlul „informație nedisponibilă”.
Am efectuat o verificare simplă pentru rezultatele recensământului din 2011 (pe criterii etnice) însumând numerele persoanelor corespunzătoare tuturor etniilor, și am obținut un total parțial de 18.884.831 persoane (inclusiv cei „de altă etnie” adică nedeclarată). Dacă la acest număr obținut adunăm numărul de la coloana 24 (informații nedisponibile), adică 1.236.810 persoane, rezultă exact totalul de 20.121.641 persoane, adică „Populația stabilă TOTAL”.
Prin urmare, numărul total al cetățenilor din România este format din însumarea tuturor etniilor + „câteva” persoane adică 1.236.810. Cine sau ce sunt aceștia ? De ce la rubrica unde apare numărul respectiv se află indicația „informații nedisponibile” ?
Sunt de acord să postați pe site-ul dvs., spre dezbatere publică problema respectivă, inclusiv numele meu real (Radu Pârvu). Adresa de e-mail v-aș ruga să nu apară, nu de alta dar mă trezesc apoi cu zeci de mesaje în care probabil mi se vor solicita clarificări într-un domeniu unde nu sunt specializat. Pur și simplu am dat peste „curiozitatea” respectivă și aș spera să fie doar o problemă tehnică neînțeleasă de mine, nu altcumva, cum bănuiesc.
Însă ar trebui să știm clar.
Vă mulțumesc !
P.S.
Mai jos am inserat scurtăturile către listele cu rezultatele recensămintelor din 2002 și 2011 și deasemenea, în atașament am reintrodus fișierele cu rezultatele din 2002 și 2011 (descărcate de pe site-ul amintit)
LISTA TABELELOR DISPONIBILE
LISTA TABELELOR DISPONIBILE”
*
Nota redacției: Problema este deosebit de importantă, dar și gravă! Am o bănuială, dar mă abțin până vor interveni în discuție persoane mai informate, inclusiv profesioniștii de la Institutul de statistică, la care vom trimite „sesizarea” domnului Părvu. Îi mulțumim pe această cale! Patria recunoscătoare!
ion coja

  • Avatar
    Alătură-te discuției ...

      În momentul de față este clar că de la Institutul Național de Statistică nu mai avem ce să cerem din cauza răspunsului venit de acolo, care ne-a „lămurit” deplin. În continuare ar trebui solicitată obținerea unui răspuns de la instituția care acordă cetățenia română străinilor ! Poate aflăm „ceva în plus” adică mai mult decât nimic.
      Radu Pârvu
      P.S.
      Cine îmi poate spune cum să procedez ca atunci când postez comentarii să apar cu numele meu real - adică să schimb denumirea actuală: „1975” ?
    Mai exact pentru aprox. peste 1 milion de persoane din România nu este posibilă aflarea identității !!!
    Acuma să ne ierte Dumnezeu, dar e cusută cu ață albă toată povestea asta ! Cum adică să nu știi (Institut Național de Statistică) pentru peste un milion de oameni ce sunt ei ? Dacă eram în China hai treacă meargă că ei sunt mulți rău, dar pentru noi numărul respectiv înseamnă 6,14 % din totalul populației, procent care nu știm de fapt ce înseamnă ! Sunt oare musulmani sau poate evrei, sunt aceștia țigani sau ce altceva ?
    „Noi încă nu știm” - vorba lui Farfuridi, numai că mie mi se pare cam groasă.
    Radu Pârvu
    D-le Ilie Tudor !
    Din câte am înțeles, din informațiile primite, lucrurile stau cam așa (citat din materialul respectiv, cap: „Notă metodologică”, la subcap. ETNIA, pag. 24 din 35):
    „Etnia este definită ca fiind opțiunea unei persoane de a aparține unui
    grup uman cu trăsături comune de civilizație şi cultură, prin una sau
    mai multe dintre caracteristicile referitoare la limbă, religie, tradiții şi
    obiceiuri comune, stil de viață şi alte caracteristici specifice.
    La recensământul din anul 2011, înregistrarea etniei s‐a făcut pe baza liberei declarații a
    persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare această caracteristică,
    precum şi pentru persoanele pentru care informațiile au fost colectate indirect din surse
    administrative, informația nu este disponibilă pentru această caracteristică.
    Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane din totalul celor 20.121,6 mii persoane care formează populația stabilă (rezidentă).
    La prelucrarea şi prezentarea rezultatelor recensământului au fost efectuate următoarele grupări
    ale persoanelor care şi‐au declarat etnia: la etnia română s‐au inclus şi persoanele care s‐au
    declarat aromâni (20384 persoane), macedoromâni (203 persoane), meglenoromâni, istroromâni,
    vlahi şi cici (178 persoane); la maghiari s‐au inclus secuii (1665 persoane) şi ungurii (1133
    persoane); la romi s‐au inclus şi persoanele care s‐au declarat țigani (27904 persoane),rudari (20929 persoane), ursari (7596 persoane), spoitori (4682 persoane), căldărari (3782
    persoane), gabori (3203 persoane), țigani de mătase (1602 persoane), vătraşi, cărămidari, băieşi,
    lăutari, lăieşi, caştali, pletoşi, boldeani, geambaşi, cocalari, zavragii (2474 persoane); la germani sau
    inclus şi cei care s‐au declarat şvabi (3894 persoane), saşi (1394 persoane), nemți, țipțări şi
    landleri (209 persoane); la ucraineni s‐au inclus şi huțulii (1474 persoane) şi haholii (90 persoane);
    dintre ruşi – lipoveni, 10286 persoane s‐au declarat ruşi; la albanezi s‐au inclus şi shqiptarii, iar la
    macedoneni, şi macedo‐slavii.
    În tabele, la “Altă etnie” au fost incluse toate grupurile etnice care au întrunit, fiecare în parte, sub
    1000 de persoane (ceea ce reprezintă sub 0,01% din populația stabilă), respectiv ruteni (497
    persoane), albanezi (408 persoane), caraşoveni (203 persoane), găgăuzi (32 persoane), precum şi
    persoanele cu o altă etnie din Uniunea Europeană (3848 persoane), din celelalte țări ale Europei
    (2746 persoane) sau din afara Europei (10790 persoane).
    Pentru copiii care nu ştiau să vorbească şi pentru cei sub 14 ani s‐au înregistrat etnia, limba
    maternă şi religia declarate pentru ei de către părinți/întreținători; pentru persoanele surdo‐mute
    sau persoanele bolnave mintal s‐au înregistrat, de asemenea, cele declarate pentru ele de către
    persoanele cu care acestea conviețuiau. Pentru copiii instituționalizați, cărora nu li se cunoştea
    etnia, limba maternă şi religia părinților, înregistrarea s‐a făcut conform declarațiilor conducerii
    instituției respective.”
    Prin urmare, în țara noastră există un număr de 1.236.810 (peste un milion două sute de mii persoane) care nu au vrut/nu a fost posibil sau pentru care, citez „informațiile au fost colectate indirect din surse
    administrative, informația nu este disponibilă pentru această caracteristică”.
    Mai exact pentru aprox. peste 1 milion de persoane din România nu este posibilă aflarea identității !!!
    Acuma să ne ierte Dumnezeu, dar e cusută cu ață albă toată povestea asta ! Cum adică să nu știi (Institut Național de Statistică) pentru peste un milion de oameni ce sunt ei ? Dacă eram în China hai treacă meargă că ei sunt mulți rău, dar pentru noi numărul respectiv înseamnă 6,14 % din totalul populației, procent care nu știm de fapt ce înseamnă ! Sunt oare musulmani sau poate evrei, sunt aceștia țigani sau ce altceva ?
    „Noi încă nu știm” - vorba lui Farfuridi, numai că mie mi se pare cam groasă.
    Radu Pârvu
    Cifra fiind foarte apropiata, eu cred ca sunt pesedistii care tocmai su semnat pentru sprijinirea guvernului Grindeanu ! :)
    La adresa http://www.recensamantromania.... , unde sunt prezentate rezultatele recensământului din 2011 care au devenit finale în 2013, dup[ titlul IV, este "Rezultate definitive ale RPL_2011_analiza", de unde putem vedea / salva un fişier pdf de 14 pagini . Vezi:
    http://www.recensamantromania....
    Explicaţia o găsim la pagina a 5-a şi se referă la metodologia utilizată care este diferită faţă de cea folosită la recensămintele din 1992 şi 2002.
    Din categoria celor consideraţi "informaţie indisponibilă" nu fac parte numai cei care nu şi-au declarat etnia, limba maternă sau religia, la cei care nu a dorit să declare se adaugă mare masă a celor recenzaţi fără a fi de faţă.
    Citez:
    Structura etnică şi confesională a populaţiei stabile a României
    La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne şi a religiei s-a făcut pe baza liberei declaraţii a persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare aceste trei caracteristici, precum şi pentru persoanele pentru care informaţiile au fost colectate indirect din surse administrative, informaţia nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici. Ca urmare, structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale sunt calculate în funcţie de numărul total de persoane care şi-au declarat etnia, limba maternă şi respectiv religia şi nu în funcţie de numărul total al populaţiei stabile.
    ETNIA
    Informaţia privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populaţia de etnie maghiară înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii sunt: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruşi – lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii persoane).
    În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că populaţia de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (97,3%) şi în 39 de judeţe (cu ponderi variind între 98,6% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 30 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.
    Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (85,2%) şi Covasna (73,7%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (38,1%), Satu Mare (34,7%), Bihor (25,3%) şi Sălaj (23,3%).
    Persoanele de etnie romă reprezintă 3,3% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,9% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă, şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (7,0%) şi Bihor (6,3%).
    Cei mai mulţi ucraineni trăiesc în judeţele Maramureş (30,8 mii persoane), Timiş (6,0 mii persoane), Suceava (5,9 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,5 mii persoane), acestea înglobând 88,6% din totalul acestora.
    Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,5%) se regăsesc în judeţele Timiş (8,5 mii persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,2 mii persoane), Braşov (2,9 mii persoane), Caraş– Severin şi Arad (fiecare cu câte 2,9 mii persoane).
    Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în judeţele Constanţa (20,8 mii persoane) şi Tulcea (1,7 mii persoane) şi în Municipiul Bucureşti (2,3 mii persoane).
    O proporţie de 86,9% dintre ruşi-lipoveni îşi au reşedinţa obişnuită în judeţele Tulcea (10,3 mii persoane), Constanţa (3,6 mii persoane), Iaşi (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7 mii persoane). În judeţul Constanţa este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,6% dintre persoanele care au declarat că aparţin acestei etnii (19,6 mii persoane).
    Faţă de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creştere a ponderii populaţiei de etnie romă (de la 2,5% la 3,3%) şi o descreştere a ponderii populaţiei de etnie germană (de la 0,28% la 0,20%).
    LIMBA MATERNĂ
    Potrivit liberei declaraţii a celor 18.891,6 mii persoane care au declarat limba maternă, structura populaţiei stabile după limba maternă se prezintă astfel: pentru 90,9% din populaţia stabilă limba română reprezintă prima limbă vorbită în mod obişnuit în familie în perioada copilăriei, iar în cazul a 6,7% dintre persoane limba maghiară reprezintă limba maternă; limba romani a reprezentat limbă maternă pentru 1,3% dintre persoanele care fac parte din populaţia stabilă, iar limba ucraineană pentru 0,3% din totalul populaţiei stabile pentru care această informaţie a fost disponibilă. Limbile turcă, tătară sau rusă reprezintă (fiecare) limba maternă pentru o persoană din 1000.
    Interesantă din punctul de vedere al informaţiei pe care o oferă este şi distribuţia populaţiei stabile după limba maternă, pe etnii. Astfel, dacă pentru 99,9% dintre români limba maternă este limba română, în cazul a 98,3% dintre persoanele de etnie maghiară limba vorbită în familie în copilărie a fost limba maghiară, iar pentru 1,7% dintre etnicii maghiari limba maternă a fost limba română. Limba maternă a fost româna pentru jumătate dintre persoanele de etnie romă, iar pentru două din 5 persoane de etnie romă aceasta a fost limba romani, 5,3% dintre persoanele de etnie romă vorbind limba maghiară în familie, în timpul copilăriei. Germana este limba maternă declarată de 68,1% dintre persoanele de etnie germană, 16,9% declarând ca limbă maternă limba română şi 14,7% limba maghiară. Persoanele de etnie turcă au vorbit în familie în copilărie limba turcă în proporţie de 85,6%, restul declarând limba română ca limbă maternă. Trei sferturi dintre ruşii – lipoveni care şi-au declarat etnia şi limba maternă au vorbit în familie în timpul copilăriei limba rusă, restul declarând limba română ca limbă maternă.
    RELIGIA
    Structura confesională a fost declarată de 18.861,9 mii persoane din totalul populaţiei stabile şi arată că 86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă; 4,6% s-au declarat de religie romano-catolică, 3,2% de religie reformată, iar 1,9% penticostală. Ponderi între 0,4% - 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,8%), baptistă (0,6%) şi adventistă de ziua a şaptea (0,4%). Persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezintă 1,8% din total. S-au declarat „fără religie” sau atei un procent de 0,2% din totalul populaţiei.
    Nu există diferenţe semnificative între distribuţia femeilor şi bărbaţilor după religia declarată. Se pot observa însă unele diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia pe medii de rezidenţă. Ponderea persoanelor de religie ortodoxă este uşor mai mare între persoanele din municipii şi oraşe (87,1%) faţă de cei care trăiesc în comune (85,7%). În schimb, în rândul populaţiei stabile rurale se întâlnesc mai frecvent decât în urban persoane care au declarat că sunt de religie romano-catolică (4,9% faţă de 4,3%), penticostală (2,5% faţă de 1,4%) sau de religie adventistă de ziua a şaptea (0,6% faţă de 0,3%).
    Tabelul 1. Ponderea persoanelor după religia declarată, pe categorii de localităţi (%)
    Religia__________________Total_____Municipii şi oraşe____Comune
    Ortodoxă________________ 86,5_______________87,1_______85,7
    Romano-catolică___________4,6________________4,3________4,9
    Reformată________________3,2________________3,1________3,3
    Greco-catolică_____________0,8________________0,9________0,7
    Penticostală_______________1,9________________1,4________2,5
    Baptistă__________________0,6________________0,6________0,6
    Adventistă de ziua a saptea___0,4________________0,3________0,6
    Proporţii de peste 97,0% din totalul populaţiei stabile a persoanelor de religie ortodoxă s-au înregistrat în judeţele Olt (99,4%), Vâlcea (99,1%), Dolj (98,9%), Gorj (98,4%), Buzău (98,5%), Brăila (98,2%), Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman (98,3%), Argeş şi Ialomiţa (97,9%), Mehedinţi (97,3%), Prahova (97,2%) şi Galaţi (97,1%). Cele mai mici ponderi ale persoanelor de religie ortodoxă s-au înregistrat în Harghita (12,5%), Covasna (21,3%), Satu-Mare (49,6%), Mureş (53,5%), Bihor (59,0%) şi Sălaj (64,4%).
    Persoanele de religie romano-catolică sunt majoritare în judeţul Harghita (66,4%) şi deţin ponderi superioare celor înregistrate în alte judeţe în Covasna (36,2%), Satu-Mare (18,4%), Bacău (16,7%) şi Neamţ (10,1%).
    Întâmplator am dat peste acest fişier pdf salvat pe calculator prin 2015, făceam ordine acum câteva săptămâni, şi de nu ar fi fost un comentariu citit pe site, nu cred că l-aş fi deschis, link-ul dat este căutat şi găsit acum; aveam de gând să scriu ca să răspund la acel comentariu, doar că am fost determinat s-o fac ceva mai repejor datorită întrebării adresată de domnul profesor.
    Fac un rezumat(după acel comentariu), dintr-o populaţie stabilă de 20.121.641 subiecţi, cei socotiţi ca fiind în categoria Informaţie indisponibilă în funcţie de criteriu sunt:
    După etnie: 1.236.810
    După limbă: 1.230.028
    După religie: 1.259.739
    cum de mi-a scapat asta ca am vinturat statisticle? m-am uitat si am constatat ca exista un numar alocat fiecarui judet. eu m-am declarat dac.... asa ca unul din Bucuresti mai putin...
      TRăinicia TRaciilor TRebue aTRibuită TRainicelor TRepanaţii TRecute TRăite TRa La LA LA La ?!
      N-am nimerit-o?
      Bine, mai bine copiem de la alţii (https://ro.wikipedia.org/wiki/...
      Nr.crt. Cuvânt Surse Etimologie conform DEX
      1 abeş Haşdeu, Vraciu
      2 Abrud Haşdeu
      3 abur Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      4 acăţa Russu
      5 ademană(„dar, mită”) Vraciu; etimon alternativ: magh. Adomány
      6 ademeni Haşdeu Cf. magh. adomány.
      7 adiia Russu
      8 aghiuţă Haşdeu
      9 aidoma Haşdeu A + sl. vidomŭ „vizibil”.
      10 alac Haşdeu Cf. magh. alakor.
      11 ală Haşdeu
      12 aldea Haşdeu
      13 ameţi Russu Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).
      14 amurg Russu
      15 anina Russu
      16 aprig Russu
      17 argea Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      18 Argeş Haşdeu, Brâncuş
      19 arunca Russu Lat. eruncare (a arunca/a înlătura), cf. it arroncare, sp. arrancar
      20 azugă Haşdeu
      21 baci Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      22 baier Russu
      23 baligă Russu (albaneză), Brâncuş
      24 baltă Russu (albaneză), Brâncuş
      25 bară Haşdeu Din fr. barre.
      26 Barba-cot Haşdeu
      27 barză Haşdeu, Russu, Vraciu, Brâncuş
      28 bască Haşdeu, Russu (albaneză), Brâncuş fr. basque.
      29 batal Haşdeu
      30 bălaur / balaur Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      31 băga Russu
      32 băiat Russu
      33 bălan Haşdeu
      34 beregată Russu
      35 bîr Vraciu
      36 Bârsei / Bîrsei(şi numele Bârsan) Brâncuş
      37 boare Russu Lat. boreas. (cf. Boreu, zeul al vânturilor nordice la greci)
      38 bordei Haşdeu, Russu
      39 bortă Haşdeu
      40 brad Haşdeu, Russu (albaneză)
      41 brînduşă Russu
      42 brînză Haşdeu, Russu, Vraciu
      43 brîu Russu (albaneză)
      44 brusture Russu (albaneză)
      45 Bucegi Brâncuş
      46 bucura Russu (albaneză), Brâncuş
      47 buiestru Russu
      48 bunget Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu
      49 burghiu Haşdeu Din tc. burgu, bg., scr. burgija.
      50 burlan Russu
      51 burtă Russu
      52 burtucă Haşdeu
      53 burtuş Haşdeu
      54 butuc Russu
      55 butură Russu
      56 buză Russu (albaneză)
      57 caier Russu
      58 caţă Russu
      59 căciulă Russu (albaneză), Brâncuş
      60 căpuşă Russu (albaneză)
      61 căpută Russu (albaneză)
      62 cătun Russu (albaneză), Brâncuş
      63 cioară Hasdeu, Vraciu
      64 cioban Haşdeu Din tc. çoban
      65 cioc Haşdeu, Vraciu Onomatopee
      66 ciocîrlie Haşdeu Din "cioc"
      67 ciomag Haşdeu
      68 cîrlan Russu
      69 cîrlig Russu
      70 codru Haşdeu, Vraciu Lat. quodrum
      71 copac Russu (albaneză), Brâncuş
      72 copil Russu, Brâncuş
      73 creţ Russu
      74 cruţa Russu (albaneză)
      75 cujbă Haşdeu
      76 culbec Haşdeu
      77 curma Russu (albaneză)
      78 curpăn Russu (albaneză)
      79 cursă Russu (albaneză)
      80 custură Russu
      81 darari Russu
      82 daş Russu (albaneză)
      83 dărîma Russu (albaneză) Lat. *deramare. (cf. it. diramare, sp./pt. derramar)
      84 deh Haşdeu
      85 deretica Russu Lat. de-radicare.
      86 descăţa Russu
      87 descurca Russu Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
      88 desghina Russu Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
      89 dezbăra Russu
      90 dezgauc Haşdeu
      91 doină Haşdeu, Vraciu
      92 don Haşdeu
      93 dop Russu
      94 droaie Russu
      95 dulău Haşdeu, Vraciu
      96 fărîmă Russu (albaneză)
      97 fluier Brâncuş
      98 gard Russu (albaneză), Brâncuş
      99 gata Russu (albaneză), Brâncuş
      100 gălbează Russu (albaneză)
      101 genune Haşdeu, Russu
      102 gheară Russu
      103 ghes Russu
      104 ghimpe Russu (albaneză), Brâncuş
      105 ghiob Haşdeu
      106 ghionoaie Russu (albaneză), Brâncuş
      107 ghiont Russu
      108 ghiuj Hasdeu, Vraciu, Brâncuş
      109 gîde Haşdeu
      110 gîdel Haşdeu
      111 gordin Haşdeu
      112 gorun Russu
      113 grapă Russu (albaneză), Brâncuş
      114 gresie Russu (albaneză), Brâncuş
      115 groapă Russu (albaneză), Brâncuş
      116 grui Russu
      117 grumaz Russu (albaneză), Brâncuş
      118 grunz Russu (albaneză)
      119 gudura Russu
      120 guşă Russu (albaneză), Brâncuş Lat. geusiae.
      121 gutui
      122 horinca hutanu Din ucr. horilka
      123 hojma Haşdeu, Vraciu
      124 iazmă Haşdeu
      125 iele Haşdeu
      126 încurca Russu Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
      127 înghina Russu Probabil lat. *imbinare.
      128 îngurzi Russu
      129 înseila Russu
      130 întrema Russu
      131 jilţ / jielţ („pîrîu”) Haşdeu, Vraciu
      132 jumătate Brâncuş
      133 leagăn Russu Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
      134 lepăda Russu
      135 lespede Russu
      136 leşina Russu
      137 mal Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      138 maldac Haşdeu
      139 mare Brâncuş Probabil lat. mas, maris.
      140 mazăre Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      141 măceş Russu
      142 mădări Russu
      143 măgar Brâncuş
      144 măgură Russu (albaneză), Brâncuş
      145 mălai Haşdeu
      146 mămăligă Haşdeu
      147 mărcat Russu
      148 mărar Brâncuş
      149 mătură Russu (albaneză)
      150 Mehadia Haşdeu
      151 melc Haşdeu, Russu, Vraciu
      152 mieru Russu
      153 mire Haşdeu, Russu, Vraciu
      154 mistreţ Russu
      155 mişca Russu
      156 mînz Russu (albaneză), Brâncuş
      157 morman Russu
      158 mosoc Haşdeu
      159 moş Russu (albaneză), Brâncuş
      160 moţ Haşdeu
      161 mugure Russu (albaneză), Brâncuş
      162 munună Russu
      163 murg Russu (albaneză), Brâncuş
      164 muşat Russu
      165 năpîrcă Russu (albaneză), Brâncuş
      166 năsărîmbă Haşdeu
      167 niţel Russu
      168 noian Russu, Brâncuş
      169 ortoman Haşdeu
      170 păstaie Russu (albaneză)
      171 păstra Russu
      172 pînză Russu
      173 pîrîu Russu (albaneză), Brâncuş
      174 prunc Russu
      175 pupăză Brâncuş
      176 pururea Russu (albaneză)
      177 raţă Haşdeu, Vraciu, Brâncuş
      178 ravac Haşdeu
      179 răbda Russu
      180 reazem Russu
      181 ridica Russu Lat. eradicare „a dezrădăcina”
      182 rîmfă Haşdeu
      183 rînză Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      184 sarbăd Russu (albaneză), Brâncuş
      185 Sarmizegetusa Haşdeu
      186 scăpăra Russu (albaneză), Brâncuş
      187 scrum Russu (albaneză), Brâncuş
      188 scula Russu (albaneză) Probabil lat. *excubulare.
      189 scurma Russu Probabil lat. excorrimare.
      190 sîmbure Russu (albaneză), Brâncuş
      191 sîmvea Haşdeu
      192 spînz Russu (albaneză)
      193 stăpîn Haşdeu, Vraciu
      194 stărnut Russu
      195 stejar Haşdeu, Vraciu
      196 steregie Russu
      197 sterp Russu (albaneză)
      198 stingher
      199 stînă Haşdeu, Vraciu
      200 străghiată Russu
      201 strepede Russu (albaneză)
      202 strugure Russu, Brâncuş
      203 strungă Russu (albaneză), Brâncuş
      204 sugruma Russu
      205 suguşa Russu
      206 şale Russu (albaneză)
      207 şiră Haşdeu, Russu
      208 şopîrlă Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      209 şoric Russu
      210 şut Russu (albaneză)
      211 tare Russu
      212 traistă Haşdeu
      213 tulei Haşdeu
      214 ţap Russu (albaneză), Brâncuş
      215 ţarc Russu (albaneză)
      216 ţarină Russu
      217 ţiţei
      218 ţăruş Russu
      219 ţundră Haşdeu
      220 ţurcă Haşdeu
      221 uita Russu Lat. * oblitare (< oblitus).
      222 undrea Russu
      223 urca Russu Probabil lat. *oricare (= oriri).
      224 urcior Russu
      225 urdă Haşdeu, Russu, Vraciu
      226 urdina Russu
      227 urdoare Russu
      228 vatră Haşdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuş
      229 vătăma Russu Lat. victimare.
      230 vătui Russu (albaneză)
      231 viezure Russu (albaneză), Brâncuş
      232 viscol Russu
      233 zară Russu, Brâncuş
      234 zăr Russu
      235 zburda Russu
      236 zestre Russu
      237 zgardă Russu (albaneză), Brâncuş
      238 zgîria Russu (albaneză?) Lat. *scaberare (< scaber).
      239 zgîrma Russu
      240 zimbru Haşdeu, Vraciu
      241 zîrnă Haşdeu
      În coloana Surse se face trimitere la următoarele lucrări:
      „Hașdeu”: B. P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae;
      „Russu”: Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor;
      „Vraciu”: A. Vraciu, Limba daco-geților.
      „Brâncuș”: Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române.
      Notația (albaneză) marchează acele cuvinte pentru care I. I. Russu a găsit un corespondent de origine indo-europeană în limba albaneză.
      Sau de la
      http://www.pruteanu.ro/4doarov...
    am scris mai sus ;)
    Ptiu drace!
    Piei satano!
    Sau numărul SaseSuteSaizecisisase este în legatură cu dacii? cu reforma religioasă?!
    Un număr de ani? Dacă da, nu cumva e raportat la anul de referinţă de unde se numără timpul, universal adoptat, indiferent de religie?
    Da, la religie ce-ai declarat, că la limbă nu cutez să te mai întreb!
      Fara religie. Nu o consider reprezentativa pentru mine. Sint legat de univers cu fire nevazute si fac parte din acest univers, Dumnezeu, pe limba voastra, atotcuprinzator... binele, armonia, echilibrul, omenia, dragostea, altruismul, empatia, speranta, viul inconjurator si multe altele...
      Cit priveste limba, ma situez de partea dlui Tudor Diaconu (Mosul). O fi n-o fi bine, mi-am facut alegerile.
      666 e un numar banal, situat intre 665 si 667 care n-ar trebui sa trezeasca nicio temere sau imagine decit a unui banal numar. Daca va spune altceva nu e vina mea pentru ca eu nu am conditionat pe nimeni. Nu eu. Pe de alta parte, in mitologia noastra preotesele spuneau ca sint cu de 3 ori 6 adica cu Zalmoxis...
    La ghici: niste evrei. Cam cati si-au gasit radacinile care sa le permita "naturalizarea"!