luni, 30 aprilie 2012

Pe cine reprezintă ambasadorii americani în România?


Aflăm că «Ambasadorul SUA a participat la serviciul divin de Şabat de la Cluj»
dintr-o notă semnată de Andrea Ghita (29-4-2012) în publicația de nișă numită ACUM.TV. Foarte bine.Nu evreitatea acestuia tulbură ci promovarea ostentativă a acesteia în locul «americanității» și neutralității diplomatice.

Este un prilej binevenit ca să formulăm o nedumerire care ne stă pe limbă demult. De ce sunt trimiși în România atât de sistematic, ca ambasadori, cetățeni americani cu origini evreiești? Administrația americană știe oare care este etnia locuitorilor majoritari ai României? 
Va trebui să adresăm finalmente administrației americane următoarea mirare înduioșată: se crede acolo cumva că România este locuită de câteva grupe de etnici (minoritari) activi, unguri, țigani, ucrainieni, dintre care cei mai dinamici și reprezentativi ar fi evreii? În acest caz s-ar explica obstinația cu care se ocupă ambasadorii americani de istoria evreilor din România. Sau este vorba de o reprezentare tulburată de prejudecăți, de propagandă, de interese implicite?  
Ar fi normal să fie cultivate prioritar relațiile de prietenie prin evrei dacă România ar fi confundată cu Israelul. Să existe vreo explicație politică privitoare la sensul misiunii acestor evrei americani în România? 
Cred că ar fi momentul să cerem o explicație fermă a obstinației întru acestă orientare abuzivă, aluzivă, adezivă. 
Dar ar fi poate pertinent să solicităm trimiterea unor ambasadori americani de origine română în România, ceea ce ar fi nu doar un gest simbolic pozitiv, de reunoașterea unor relații și prezențe, ci și un răspuns normal la o solicitare normală, dacă se va constata că anglo-saxonii au devenit atât de rari în Statele Unite încât nu se mai găsesc de prăsilă diplomatică. 
În cazul că penuria de anglo-saxoni ar fi extremă, poate se va hotărî administrația Statelor Unite să promoveze prietenia cu România pe altă cale, alegând poteca relațiilor cu alți minoritari, tot atât de reprezentativi, deși mai numeroși, selectând pentru România un ambasador de origine țigănească. De ce nu?  Comunitarismul minoritarilor este la modă. Tot se prevede în anumite cercuri formarea unui stat național pentru această etnie atipică pe la frontierele de nord ale României. Ar fi o politică de proiecție. 
Trimiterea succesivă a unor ambasadori americani care țin să se știe că sunt de origine evreiască, deși nimeni nu-i obligă să se definească ca atare, este mai degrabă o gafă diplomatică pentru o țară care se lauda altădată cu creuzetul americanizării și care își exportă tehnicile globalizante pe unde poate. Așa cum se practică acum, orientarea este mai degrabă greșită și păguboasă pentru supraviețuirea modelului american.

Dan Culcer


Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, cu sotia sa Elisabeth, la iesirea din sinagoga din Cluj
În zilele de 26 – 28 aprilie Mark H. Gitenstein, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, a făcut o vizită de mai multe zile în judeţul Cluj, având pe agendă mai multe evenimente.
Joi, 26 aprilie, a luat parte la recepţia clădirilor a trei grădiniţe din Câmpia Turzii, a căror renovare a fost finanţată cu 300.000 de dolari de Comandamentul Forţelor Armate Americane staţionate în Europa şi de Biroul de Cooperare Militară al Ambasadei Statelor Unite. Cu acest prilej ambasadorul Gitenstein a arătat că Statele Unite se bazează foarte mult pe alianţa cu România, precizând că ” baza aeriană de la Câmpia Turzii, este cea mai importantă bază din regiune pe care o avem în NATO”.
[ ...]
Vineri 27, aprilie, Mark Gitensein a susţinut în faţa studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării de la Universitatea Babeş-Bolyai conferinţa “Reform of the judiciary and fighting corruption(Reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei),  “Activismul şi puterea reţelelor de socializare sunt instrumentele de care se pot folosi  tinerii pentru a lupta împotriva corupţiei” a exemplificat, printre altele ambasadorul american, mijloacele prin care societatea civilă poate stăvili corupţia.»
«Sâmbătă, 28 aprilie, Mark Gitenstein, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, purtând kipa pe cap şi şalul de rugăciune pe umeri, a fost alături de evreii clujeni, la serviciul divin de Şabat, din Templul Memorial al Deportaţilor. L-am văzut vizibil emoţionat atunci când, invitat la citirea Torei, a dat mâna cu bătrânii venerabili, supravieţuitori ai Holocaustului. La încheierea ceremoniei a discutat cu cei prezenţi, interesându-se de istoria comunităţii şi, mai ales, de situaţia ei actuală.
L-am întrebat de ce a ţinut să celebreze Şabatul în mijlocul evreilor clujeni. “Am dorit ca măcar prin atât să-mi afirm evreitatea şi legătura cu evreimea din România, din care au făcut parte şi strămoşii mei”, a răspuns ambasadorul.
A doua întrebare pe care i-am adresat-o – în scurta noastră discuţie – a vizat motivul sprijinului său, exprimat public de mai multe ori, pentru afirmarea politică a comunităţii rome. “Susţin această cauză întrucât cred că lipsa emancipării politice a romilor  este una dintre cauzele care frânează progresul mai rapid al României” a arătat ambasadorul Gitenstein care a reiterat comparaţia cu situaţia istorică similară a populaţiei afro-americane din SUA.
Cea de a treia întrebare şi ultima s-a referit la opinia sa privind declaraţiile antisemite şi ignoranţa privind Holocaustul din România, care se fac auzite în spaţiul public din ţara noastră. Mark Gitenstein a spus că aceste incidente sunt regretabile, dar în acelaşi timp şi-a exprimat convingerea că ele sunt semnalate şi contracarate eficient de Institutul pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”, din Bucureşti. [ ...] »

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Mihai BURCEA (Miliţia spirituală) Despre putinizarea României

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Despre putinizarea României

Autor: Mihai BURCEA – Miliţia spirituală 
După preluarea puterii de către comunişti (6 martie 1945), întregul aparat de stat a fost „infestat“ cu membri ai aliaţilor PCR (Frontul Plugarilor, PNŢ-Anton Alexandrescu etc.), ai simpatizanţilor şi membrilor PCR, iar începînd cu anul 1948, instituţiile cu atribuţii în domeniul ordinii publice au fost militarizate (Securitatea – 1948, Miliţia – 1949, Penitenciarele – 1951).
După 1989, Statul român a avut ca obiectiv prioritar în domeniul politicii externe integrarea în structurile nord-atlantice şi europene. Pentru atingerea acestui deziderat, regimurile care s-au succedat la putere au demarat cu greu un proces de demilitarizare a instituţiilor care au moştenit structurile de forţă ale Statului. Pînă în 2002 s-a reuşit demilitarizarea Arhivelor, Poliţiei şi a Penitenciarelor (personalul acestor instituţii a primit grade profesionale în locul celor militare, revenind, astfel, la tradiţia interbelică) şi abrogarea Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat în RSR şi înlocuirea ei cu un act normativ elaborat în concordanţă cu standardele NATO (Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, dublată de HG nr. 585/2002). Astfel, factorii decizionali din NATO au fost convinşi şi de această dată de eforturile făcute de România pe linia aderării la această alianţă politico-militară.
 
O altă condiţie de aderare la instituţiile amintite mai sus a fost cea de scoatere a ofiţerilor şi generalilor (activi sau în rezervă) din conducerea principalelor ministere, servicii speciale şi agenţii guvernamentale. În ultimii trei ani asistăm însă la o reinstalare a militarilor (în rezervă de această dată) şi a civililor din fruntea serviciilor secrete (vezi cazul Ungureanu) în funcţii-cheie din organigrama Statului român. Pe de altă parte, instituţiile care au atribuţii în domeniul siguranţei naţionale caută să-şi asocieze figuri publice cu important capital de imagine din medii diverse (cultură, sport, învăţămînt etc.), pentru a le folosi ca interfeţe de comunicare pentru mediile în care aceste instituţii pătrund/pe­netrează mai greu. În cooperare cu aceşti „pivoţi“, spiritul de corp dintre organele de informaţii şi civilii partizani lor, instalaţi în înalte demnităţi publice, este de nezdruncinat în lupta cu orice contestatar/protestatar al actualului regim.
 
Pentru a ne susţine afirmaţiile vom da cîteva exemple elocvente în ceea ce priveşte ploaia de stele care a revenit pe cerul politic al României după 2008. Mulţi dintre cei din lista prezentată mai jos au primit stele şi trese pe epoleţi odată cu înscrierea în UNPR sau cu dezertarea din USL, aceste avansări făcîn­du-se, cum altfel, în „interes naţional“ (este interesant cum orice şoricărie capătă azi forma acestui interes naţional):
– Generalul de armată magistrat (r) Gabriel Oprea – ministru al Apărării;
– Colonelul magistrat (r) Cristian Diaconescu – ministru al Afacerilor Externe (vezi biografia fostului sublocotenent de Securitate în rezervă, actualmente colonel în arma justiţie militară, Cristian Diaconescu, publicată de Miliţia Spirituală în colaborare cu Evenimentul zilei la 15 februarie 2008: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cristian-diaconescu-judecator-pe-ulita-792074.html);
– Colonelul (r) Sorin-Serioja Chivu – senator independent;
– Maiorul (r) Ovidius Mărcuţianu – senator independent;
– Locotenent-colonelul (r) dr. Tudor Ciuhodaru – deputat UNPR (vezi Petrică Toma, „Şantajul din armată“, accesibil la http://www.qmaga­zine.ro/intern/intern-politic/antajul-din-armat/ (14 februarie 2012);
– Locotenent-colonelul (r) Liviu Cîmpanu – senator independent;
– Maiorul (r) Ion Tabugan – deputat independent;
– Locotenent-colonelul (r) Neculai Rebenciuc – deputat PDL;
– Locotenent-colonelul (r) Eugen Nicolicea – deputat UNPR;
– General-maior (r) Anghel Iordănescu – senator UNPR;
– General-maiorul (r) Neculai Onţanu – primar al sectorului 2 (a primit prima stea de general în timpul campaniei electorale din 2009!);
– Florentin Pandele – primar UNPR al oraşului Voluntari (ofiţer superior în rezervă de marină comercială; nu cunoaştem gradul militar!);
 
– Senatorul UNPR Şerban Mihăilescu, alias „Miky Şpagă“, fost secretar general al Consiliului de Miniştri (1987-1990) perioadă în care a funcţionat şi ca ofiţer de securitate acoperit (deconspirat de către CNSAS în 2006; nu cunoaştem poziţia sa militară în prezent).
 
Aceşti ofiţeri şi generali făcuţi la apelul de seară nu scapă nici o ocazie de a se afişa în public în uniformele lor încărcate de decoraţii căpătate în „lupta“ cu duşmanii politici ai Patriei. (1.) În absenţa unor merite profesionale solide care să conducă implicit la o acreditare în domeniul lor de activitate, intrarea pe uşa din dos a ierarhiei militare a reprezentat pentru mulţi debuşeul perfect. Astfel, prestigiul care ar fi trebuit să rezulte dintr-un profesionalism recunoscut în breasla de activitate a fiecăruia a fost înlocuit cu un prestigiu fabricat doar pentru satisfacerea orgoliului personal.
 
Dacă înainte de decembrie 1989 stelele de general se acordau foarte greu, după schimbarea de regim, România a „beneficiat“ de o inflaţie de generali, în timp ce funcţiile pentru aceste grade militare se restrîngeau de la an la an. Punctul culminant a fost atins în timpul regimului Băsescu, atunci cînd actualul ministru al Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a primit a patra stea de general (r) la arma justiţie militară fără a profesa nici măcar o zi ca magistrat sau procuror militar. Să subliniem că nici măcar Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Nicolae Ceauşescu nu au acordat mai mult de o stea unui general din această armă de elită a Forţelor Armate.
 
Interesant este faptul ca părinţii unora dintre cei mai importanţi oameni de stat ai României contemporane provin tot din cadrul Forţelor Armate. Mediul semicazon în care au crescut liderii noştri postdecembrişti poate constitui una din cauzele pentru care serviciile speciale româneşti au beneficiat după 1989 de un statut privilegiat în societate (bineînţeles, dosarele de cadre/profe­sionale ale ofiţerilor şi generalilor pe care îi vom enumera mai jos sînt inaccesibile cercetătorilor de rînd, ele fiind, probabil, clasificate la capitolul „siguranţă naţională“):
 
– Colonelul Dumitru Ioan Băsescu (1925-2002) – trecut în rezervă în anii ’70 (tatăl preşedintelui Traian Băsescu). Maiorul Dumitru Băsescu a fost decorat cu Ordinul „Meritul Militar“, clasa a III-a, pentru 15 ani vechime în serviciul Forţelor Armate în 1964. Cinci ani mai tîrziu, locotenent-colonelului Băsescu I. Dumitru i s-a conferit Ordinul „Meritul Militar“, clasa a II-a, pentru 20 ani vechime în serviciul Forţelor Armate. Cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, locotenent-colonelului Dumitru I. Băsescu i s-a conferit Medalia „A 50-a Aniversare a Partidului Comunist Român“ pentru „merite în activitatea de partid şi opera de construire a socialismului“.(2.)
Menţionăm aici şi avansarea în grad a lui Gheorghe Andruşca (tatăl Mariei Băsescu), care în timpul mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu a fost trecut din corpul subofiţerilor în rezervă în cel al ofiţerilor superiori în rezervă, avînd gradul de locotenent-colonel de jandarmi în rezervă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Andruşca a avut gradul de plutonier de jandarmi, ajungînd cu unitatea sa pînă la Odessa;
– Generalul de divizie (r) Ioan C. Geoană (1928-2009), locţiitor (12 nov. 1960) şi şef al Direcţiei Apărării Antiaeriene Locale din MAI (1 oct. 1963 – ?). După trecerea Apărării Civile de la MAI la MFA/MApN (anii ’60), Ioan Geoană a rămas în funcţia de şef al acestei arme pînă în 1989; a fost trecut în rezervă în anii ’90; în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, general-locotenentul Ioan Geoană a avut în subordine toate bunkerele şi adăposturile antiaeriene de pe suprafaţa României (Ioan Geoană a fost tatăl fostului preşedinte al Senatului Mircea Geoană);
 
– General-maiorul de securitate Mircea I. Oprescu (1923-2010), fost şef de Direcţie şi şef colectiv extern în Direcţia Informaţii Externe – UM 0920 Bucureşti (1972-1978). A fost trecut în rezervă la data 30 noiembrie 1978, prin Decretul Prezidenţial nr. 325 (tatăl actualului primar al Capitalei, Sorin M. Oprescu);
 
– Colonelul (r) Marin Gr. Năstase (1917-1995, tatăl lui Adrian Năstase);
– General-maiorul (r) Valter Roman, pe numele adevărat Ernst Neunländer (1913-1983), fost maior interbrigadist în funcţia de comandant de regiment (1937-1939) şi general-maior în cadrul Statului Major al Ministerului Forţelor Armate (1949-1950); (tatăl primului premier postdecembrist, Petre Roman).
– Ofiţerul Marin Oprea (nu cunoaştem gradul militar), decedat în 1971 în timpul unei misiuni ordonate (tatăl generalului de armată în rezervă Gabriel Oprea).
– Generalul în rezervă Dan Drăgoi (mîna dreaptă a fostului general-colonel Victor Atha­nasie Stănculescu, actualmente retrogradat la gradul militar de soldat) este tatăl actualului ministru al Finanţelor, Bogdan Drăgoi.
Toate aceste date ne conduc la concluzia că, după 1989, structurile de forţă ale Statului nu numai că nu şi-au diminuat influenţa în sferele înalte ale puterii, ci şi-au întărit-o de la an la an. (3.)
Faptul că în fiecare an bugetele serviciilor speciale cresc cu sume halucinante în timp ce zeci de spitale sînt închise sau că personalul care populează aceste structuri aproape ca s-a dublat faţă de cel existent la nivelul anilor ’80 este un argument de netăgăduit în privinţa rolului pe care „securiştii de tip nou“ îl joacă la cîrma României (în 1989, în cadrul Securităţii erau cuprinşi circa 20.000 de militari şi angajaţi civili – inclusiv personalul şi militarii în termen din Comandamentul Trupelor de Securitate; în zilele noastre, potrivit analiştilor militari, în SIE, SRI, SPP, STS, DGIA, DGA etc. lucrează peste 20.000 de oameni, deşi populaţia României a scăzut cu cîteva milioane).
Ranforsarea exacerbată a efectivelor serviciilor speciale şi a structurilor din domeniul siguranţei naţionale a fost sesizată foarte bine şi de protestatarii din Piaţa Universităţii care au sintetizat această stare de fapt sub lozinca „Ai luat bani de la copii (Traian Băsescu – n.n.)/Şi i-ai dat la S.R.I.!“.

__________________
1. Articolul nr. 27 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare stipulează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un ofiţer rezervist pentru a purta uniformă: „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, ofiţerilor care au cel puţin 20 de ani de serviciu militar şi s-au distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară. Criteriile de acordare şi de retragere a acestui drept, precum şi situaţiile în care ofiţerii prevăzuţi la alin. 1 pot purta uniforma militară se stabilesc prin regulamente militare“. Monitorul Oficial, partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995.
2. Decretul nr. 629 din 10 octombrie 1964 pentru conferirea Ordinului „Meritul Militar” unor ofiţeri şi subofiţeri din Forţele Armate ale RPR; Decretul nr. 861 din 26 decembrie 1969; Decretul nr. 137 din 20 aprilie 1971.
3. Pentru a exemplifica gradul de penetrare a structurilor militare în organigrama civilă a administraţiei de stat, menţionăm aici şi cazul doamnei Mireille Rădoi, fost ofiţer superior SRI în rezervă (şefă de promoţie la Academia Naţională de Informaţii în a doua jumătate a anilor ’90) şi consilier local PDL la sectorul 4, care în noiembrie 2010 a fost numită în funcţia de director general al BCU „Carol I“ din Bucureşti în urma unui simulacru de concurs organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. De la acea dată, acest înalt for de cultură a devenit locul favorit al dezbaterilor Fundaţiei Creştin-Democrate (un fel de Secţie de agitaţie şi propagandă a PDL), dar şi locul în care foşti sau actuali salariaţi ai serviciilor speciale româneşti îşi lansează cărţi sau vernisează expoziţii (amintim aici vernisajul expoziţiei de pictură a directorului general adjunct al SIE, general-locotenentul Vasile Sarcă, care a avut loc în 2011 la Galeria Galateca a BCU).
__________________

Mihai Burcea este istoric, vicepreşe­dinte al organizaţiei Miliţia Spirituală. Mi­liţia Spirituală este o organizaţie nonguvernamentală şi neafiliată politic. Misiunea organizaţiei este de a mobiliza conştiinţa civică activă şi spiritul solidarităţii cetăţenilor, plecînd de la următoarele valori: libertatea de conştiintă, militantismul şi determinarea pentru consolidarea spiritului civic, solidaritatea, demnitatea persoanei umane, curajul de a asuma o opinie si de a o susţine prin acţiuni concrete. „Miliţia“ este un cuvînt de sorginte latină care desemnează un „corp de cetăţeni dispuşi să apere patria în condiţii de pericol“ (acest înţeles al termenului este însă absent din dicţionarul actual, unde este redat doar sensul de organizaţie parami­litară şi de fost organ represiv al regimului comunist). Adjectivarea „spirituală“, deşi din altă zonă semantică, vine să întărească profilul nonviolent al organizaţiei. Miliţia Spirituală repre­zintă un proiect civil fundamental nonviolent, croit pe realitatea socio-politică autohtonă, adaptat prin acţiunile sale la specificul activismului civic românesc. Miliţia Spirituală face parte din Platforma pentru Bucureşti (o uniune informală alcătuită din peste 50 de asociaţii ce militează pentru democrație participativă în toate deciziile cu privire la București) şi colaborează cu 20 de ONG-uri din România.

duminică, 1 aprilie 2012

CNSAS la răscruce. Eliberăm trecutul din prezent! Raport despre starea CNSAS

Apel: „CNSAS la răscruce. Eliberăm trecutul din prezent!“
Publicam in format pdf „Raport despre starea CNSAS“
Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Semnatarii acestui apel solicită Parlamentului României modificarea legii de organizare şi funcţionare a CNSAS, iar noii conduceri a instituţiei, o schimbare de viziune în acord cu legea, cu standardele europene şi cu solicitările publice.
În martie 2012, expiră mandatele membrilor Colegiului CNSAS. După 13 ani de de la înfiinţare, activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, instituţie fundamentală a democraţiei româneşti, merită o dezbatere de detaliu. La acest moment de bilanţ, istorici şi cercetători au redactat un Raport despre starea CNSAS (îl puteţi citi intregral în format pdf).
Concluziile Raportului reprezintă un punct de plecare pentru schimbarea CNSAS. Deşi deţine a treia arhivă (2 milioane de dosare) ca mărime din Europa Centrală şi de Est preluată de la fosta poliţie politică, rezultatele CNSAS sînt modeste în raport cu alte instituţii similare europene. Cu toate că s-au făcut paşi importanţi în ultimii ani, Colegiul CNSAS a demonstrat grave carenţe administrative. CNSAS este subfinanţat (bugetul din 2011 s-a redus cu 35% faţă de 2008) şi are personal insuficient (de 10 ori mai puţin decît instituţiile similare), dar Colegiul nu a luat nici o măsură. În plus, existenţa Colegiului este astăzi lipsită de sens atîta vreme cît hotărîrile privind colaborarea/necolaborarea cu Securitatea sînt decise de către instanţa de judecată. Colegiul CNSAS are probleme în a asigura transparenţa, aşa cum arată relaţia cu cetăţenii. Funcţionarea de ansamblu a instituţiei este greoaie, de la înregistrarea solicitărilor la aprobarea şi primirea copiilor după documente, în ciuda unor cîştiguri certe realizate în ultimii ani. Condiţiile de lucru pentru personalul CNSAS au devenit tot mai precare. Mai mult, cu toate că avea această obligaţie legală, CNSAS nu a identificat nici o crimă şi nici un abuz al Securităţii care să merite atenţia Parchetului în cei 24 de km de arhivă, în 13 ani de funcţionare.
Avînd în vedere problemele cu care se confruntă instituţia este absolut necesară modificarea legii şi schimbarea la vîrful CNSAS. Cerem, printre altele, ca dosarele liderilor cultelor religioase să intre în categoria celor care sunt verificate din oficiu de către CNSAS.
Cea mai importantă piedică în funcţionarea instituţiei o reprezintă  organismul de conducere, Colegiul, format din 11 demnitari. Colegiul şi-a dovedit inutilitatea şi incapacitatea administrativă, dublate de costuri mari de funcţionare, lipsă de eficienţă şi imixtiunea politicului. Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general ales prin concurs.
Suplimentarea fondurilor instituţiei şi a personalului reprezintă o prioritate. Personalul trebuie să fie la dimensiunile şi standardele profesionale din instituţiile similare europene. CNSAS trebuie să procedeze la identificarea abuzurilor grave (în special omoruri) comise de fosta Securitate şi la transmiterea de urgenţă a datelor către organele de cercetare penală prin intermediul sesizărilor, aşa cum prevede legea. Principiul transparenţei trebuie aplicat în numeroase direcţii ale activităţii CNSAS.

Iniţiatori:
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală; Ștefan Bosomitu – istoric; Mihail Bumbeș - istoric; Mihai Burcea – istoric; Luciana Jinga – istoric; Andrei Muraru – istoric; Dumitru Lăcătușu – istoric.

Susţinători:
Asociația Pro Democrația
Grupul de Investigații Politice
Centrul pentru politici durabile – Ecopolis
Centrul de resurse pentru participare publică

Dorin Tudoran – scriitor
Armin Heinen – istoric
Cristian Pîrvulescu – politolog
Liviu Antonesei – scriitor
Liviu Mihaiu – jurnalist
Ovidiu Şimonca – jurnalist
Florea Ioncioaia – istoric
Florin Soare – cercetător
Cristina Roman – istoric
Valerian Stan – jurist
Liviu Brătescu – istoric
Ovidiu Buruiană – istoric
Cristina Diac – istoric
Florin Manole – cercetător
Ruxandra Ivan – politolog
Clara Mareş – istoric
Bogdan-Alexandru Jitea - istoric
Marius Stan – politolog
Charlotte Ludmer – istoric
Alexandru-Murad Mironov - istoric
Lista rămîne deschisă.

Cei care doresc să susţină acest demers, o pot face trimiţînd un mesaj la adresa: militiaspirituala@gmail.com

CNSAS la răscruce.
Eliberăm trecutul din prezent!
Raport despre starea CNSAS
Sursa

CNSAS trebuie să devină o instituţie performantă şi independentă de politic.
~ Ce este, ce face şi ce a realizat CNSAS până acum
Stafia trecutului recent a bântuit intens societatea românească ultimele două decenii. Înfiinţat În condiţii foarte dificile, În 1999, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a fost de la bun Început un compromis Între partidele politice. până atunci, numeroase scandaluri (vezi incinerarea dosarelor la Berevoieşti, În 1990) au scos la iveală pe de o parte existenţa unui număr uriaş de documente ocultate, iar pe de altă parte, manipularea prin publicarea trunchiată şi interesată a informaţiilor din dosare cu scopul anihilării adversarilor politici/publici. Asigurarea accesului la propriul dosar Întocmit de fosta poliţie politică a fost cel mai important câştig al Înfiinţării CNSAS, Însă verificarea colaborării cu Securitatea a persoanelor care ocupă demnităţi publice s-a dovedit de departe cea mai controversată misiune.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este o instituţie aflată În subordinea Parlamentului, finanţată integral de la bugetul de stat. Consiliul este condus de un Colegiu format din 11 membri, propuşi pentru un mandat de 6 ani de către partidele politice parlamentare, Preşedinte şi Primul-ministru şi investiţi În funcţie prin votul Parlamentului.
Notă: A nu se confunda instituţia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu Colegiul CNSAS, organism de conducere format din 11 membri.
CNSAS şi-a Început concret activitatea În anul 2000, iar existenţa sa a fost marcată de scandaluri, dar şi de măsuri care au modificat cadrul legislativ de funcţionare." Astăzi, CNSAS Îndeplineşte
1 CNSAS a fost Înfiinţat În baza Legii nr. 187/07.12.1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. După 6 ani, cadrul legal a fost modificat prin OUG nr. 16/22.02.2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie
următoarele funcţii de bază: verifică persoane care deţin funcţii sau demnităţi publice, acordă acces cetăţenilor la propriul dosar de Securitate, deconspiră informatori sau ofiţeri ai Securităţii la cererea persoanelor care şi-au consultat dosarul, acordă acces cercetătorilor la documentele din arhiva Securităţii şi utilizează arhiva fostei poliţii politice În scopuri ştiinţifice.
Potrivit legii, una dintre atribuţiile majore ale CNSAS este verificarea legăturilor persoanelor care ocupă funcţii publice cu fosta Securitate. Cu toate acestea, legea nu prevede sancţiuni pentru persoanele care au colaborat cu Securitatea sau care au fost lucrători ai fostei poliţii politice. Aşadar, o persoană publică identificată ca fost colabor/agent al Securităţii - şi care a ascuns acest lucru În declaraţia pe propria răspundere - nu este automat demis din funcţie. Doar În măsura În care se constată falsitatea declaraţiei, autorii pot răspunde penal. Spre deosebire de legile pe baza cărora funcţionează instituţiile similare din Ungaria sau Polonia, legea românească este cea mai puţin restrictivă din acest punct de vedere.
Acest atribut al CNSAS - verificarea persoanelor care ocupă funcţii publice, revoluţionari sau persoane aflate În conducerea ONGurilor - a prins consistenţă abia Începând cu 2005. până atunci, Serviciul Român de Informaţii a blocat sistematic accesul CNSAS la dosare. Odată cu transferul masiv de dosare (2005-2007), CNSAS a putut verifica persoanele publice şi oferi acces la propriul dosar celor interesaţi. Astăzi, În arhiva CNSAS există aproximativ 2 milioane de dosare, care Însumează 24 km liniari de arhivă.
În 2008, legea de funcţionare a CNSAS a suferit mai multe modificări ca urmare a atacării ei cu succes la Curtea Constituţională (eliminarea sintagmei "Securitatea ca poliţie politică", prezenţa membrilor Colegiului a devenit obligatorie În cazul deciziilor, hotărâriie privind colaborarea/necolaborarea trebuie confirmate/infirmate de către instanţa de judecată etc.). Totodată, deşi iniţial legea a permis verificarea prelaţilor, acest lucru a fost eliminat. Dacă În Polonia şi Ungaria cei care decid asupra colaborării/necolaborării cu fosta poliţie politică sunt judecători, În cazul românesc a fost menţinut un colegiu format În majoritate din reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, deşi decizia finală aparţine instanţei judecătoreşti. Astfel, potrivit art. 11 din OUG nr. 24/2008 ,,(1) Acţiunea În constatarea calităţii de lucrător al Securităţii politică. Curtea Constituţională a României a declarat, În 2008, Legea nr. 187/1999 ca fiind Împotriva legii fundamentale. Astăzi, CNsAs funcţionează În baza OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Regulamentului de organizare şi funcţionare a fost aprobat prin Hotărâre de Guvern la finalul anului 2008.

sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru. (2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, În condiţiile legii. (3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate În arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii." Aşadar, procedura este una greoaie care necesită un timp Îndelungat şi un mare consum de resurse. Cu titlu de exemplu: În 2008, CNSAS a transmis instanţei 292 de dosare; până În 2009, Curtea a confirmat 53 de decizii, a infirmat 11, 12 au devenit nule (persoanele au decedat Între timp), iar 213 nu fuseseră Încă soluţionate.
În raport cu alte instituţii similare din Europa Centrală şi de Est, rezultatele CNSAS sunt modeste. În graficul de mai jos, redăm situaţia deconspirărilor În intervalul 2000-2011. Subliniem că CNSAS deţine a treia arhivă (24 km liniari) ca mărime din Europa Centrală şi de Est preluată de la fosta poliţie politică. În Germania, de exemplu, În primii 10 ani de funcţionare, "Oficiul Gauck", instituţia similară CNSAS, a verificat 1,7 milioane de persoane, descoperind 950.000 de agenţi şi colaboratori ai STASI.
Există categorii de funcţionari ai Statului român În rândul cărora CNSAS a identificat un număr redus de colaboratori/lucrători ai Securităţii În raport cu dimensiunea aparatului birocratic respectiv. De exemplu, În rândul personalului diplomatic, CNSAS a identificat doar 11 colaboratori/lucrători ai Securităţii dintre care 2 decizii au fost infirmate de instanţă, 4 confirmate, iar În 5 cazuri procesul este În curs. Prin comparaţie, În ţara vecină, Bulgaria, comisia pentru cercetarea arhivelor fostei poliţii politice comuniste a dezvăluit că aproape jumătate dintre ambasadori au colaborat cu Securitatea bulgară.
până acum, CNSAS a primit de la SRI/SIE 1418 dosare de cadre ale foştilor ofiţeri de Securitate indiferent de grad. Atragem atenţia să această cifră este reprezentativă pentru deschiderea arătată de serviciile secrete În relaţia cu CNSAS. Deşi conducerea CNSAS consideră că după predarea masivă de dosare din 2005-2006, "nu s-au mai Înregistrat « disfuncţionalităţi În problema predării/primirii dosarelor»", numărul de dosare de cadre dovedeşte contrariul. Amintim aici că În intervalul 1948-1989, anii de funcţionare ai Securităţii, numărul ofiţerilor a variat Între 3500 şi 23.000.

Colaboratori şi lucrători ai Securităţii deconspiraţi de CNSAS


O altă funcţie majoră a CNSAS este accesul la propriul dosar Întocmit de fosta poliţie politică. În această direcţie, CNSAS a făcut paşi importanţi şi a oferit acces la dosare unui mare număr de cetăţeni. Începând cu 2006, Între 2000 şi 3500 de cereri pentru acces la propriul dosar au fost Înregistrate la CNSAS. Atât cercetătorii, cât şi petenţii au solicitat şi au primit din partea CNSAS peste 700.000 de copii după documentele Securităţii În 2011, un număr dublu faţă de 2008. Cu toate acestea, numeroşi petenţi au semnalat durata lungă a procesului de consultare a propriului dosar, dificultatea deconspirării colaboratorilor/agenţilor identificaţi În documente, absenţa filelor din dosare ş.a, În acest ultim caz, CNSAS nu are practic niciun control asupra dosarelor primite de la SRI/SIE sau aflate În continuare În posesia celor două servicii secrete.
Studierea arhivei fostei poliţii politice reprezintă o altă funcţie a CNSAS, fie că este vorba despre cercetătorii proprii, fie despre cercetători externi acreditaţi (1200 de cercetători acreditaţi până În prezent). În 2011, aprox. 200 de persoane, un număr mare În comparaţie cu anii anteriori, au cerut să fie acreditate ca cercetători la CNSAS. Din 250 de angajaţi ai CNSAS, media ultimilor ani, există doar 20 de cercetători specializaţi În departamentul de cercetare. Prin accesul sutelor de cercetători, studierea arhivei CNSAS a adus date valoroase despre activităţile Securităţii, prin publicarea a numeroase articole ştiinţifice sau a volumelor de documente. De asemenea, publicarea propriilor dosare ori a informaţiilor din acestea de către petenţi a creat premizele cunoaşterii În detaliu a acţiunilor poliţiei politice comuniste. În timp, s-au Înregistrat totuşi numeroase Întârzieri
 
Între data de transmitere a cererilor şi aprobarea acestora, existând numeroase tergiversări şi În cazul solicitării de fotocopii.
~ Probleme de funcţionare
Colegiul CNsAs a demonstrat grave carenţe administrative.
CNsAs este subfinantat si are personal insuficient, dar Colegiul nu a luat nicio măsură
Conducerea executivă şi administrativă a CNSAS este asigurată, conform legii, de către Colegiul CNSAS. Deşi există 11 demnitari, iar instituţia beneficiază de vizibilitate sporită În spaţiul public, Colegiul CNSAS şi-a dovedit ineficienţa managerială. Cu toate că bugetul instituţiei a scăzut constant În ultimii ani (bugetul din 2011 s-a redus cu circa 35% faţă de 2008, ajungând la aprox. 2,5 milioane euro), conducerea CNSAS nu a făcut niciun demers concret. Numărul angajaţilor a scăzut de la 254 (În 2008) la 234 (În 2011). Doar 20 de persoane (aprox. 10%) din personalul CNSAS lucrează În departamentul de cercetare al instituţiei. În comparaţie cu alte organisme similare din statele europene, personalul CNSAS este foarte redus. Însuşi reprezentanţii CNSAS admiteau În 2009 că, deşi instituţia deţine a treia arhivă ca mărime preluată de la fostele servicii secrete comuniste, personalul CNSAS este de zece ori mai mic decât al altor instituţii similare din Europa. Mai mult, odată cu adoptarea Legii 221/2009, prin care se pot acorda despăgubiri materiale pentru prejudiciile morale suferite prin condamnare sau prin măsuri administrative inclusiv urmaşilor, CNSAS a fost asaltat cu peste 11.000 de cereri (din care au fost soluţionate 9.164). Cu toate acestea, Colegiul CNSAS nu a solcitat Parlamentului niciodată În ultimii 4 ani mărirea fondurilor ori creşterea schemei de personal.
Colegiul CNSAs nu a identificat niciun securist criminal
Potrivit legii, CNSAS avea obligaţia să transmită Ministerului Public sesizări penale În cazurile când identifică situaţii În care organele represive ale fostului regim au săvârşit crime sau abuzuri qrave.? Cu
2 Art. 17, alin. 2 din Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste; art. 14, lit. g din OUG nr. 24/5.03.2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii; art. 5, lit. toate că avea această obligaţie legală, CNSAS nu a identificat nicio crimă şi niciun abuz al Securităţii care să merite atenţia Parchetului În cei 24 de km de arhivă, În 13 ani de funcţionare.
Colegiul CNsAs ne costă o avere
11 demnitari fac parte din Colegiul CNSAS pentru a decide ceea ce de fapt decide instanţa de judecată, conform OUG 24 din 2008. 11 salarii care Însumează pe an aproximativ 800.000 RON. La această sumă se adaugă costurile a 3 locuinţe de serviciu, 11 autoturisme cu şofer şi deplasări. Deşi am solicitat CNSAS informaţii detaliate cu privire la costurile funcţionării Colegiului, răspunsul a fost evaziv.
Din 2008 până astăzi membrii Colegiului au fotocopiat aprox. 80.000 de file din dosarele Securităţii. De la CNSAS am primit un răspuns neclar la Întrebarea cine a suportat costurile acestor copii. Prin comparaţie, În Întreg anul 2007, toţi cercetătorii acreditaţi de către CNSAS (aprox. 200 de cereri) au primit, În baza solicitărilor, mai puţine copii decât au primit membrii Colegiului În intervalul 2008-2012. Tot prin comparaţie, Întreaga Comisie Tismăneanu a avut acces pentru redactarea raportului final la un număr mai mic de copii pentru cei peste 30 de membri şi experţi.
Deficiente la capitolul transparentă
În ciuda faptului că În ultimii ani s-au făcut eforturi În acest sens prin dezvoltarea website-ului şi posta rea a numeroase informaţii, CNSAS are totuşi probleme În a asigura transparenţa. De exemplu, există numeroase inventare arhivistice care nu sunt publice, deşi anumiţi cercetători externi au acces la acestea pe baza relaţiilor personale cu conducerea instituţiei. De asemenea, nu există un inventar al dosarelor de problemă, al dosarelor de obiectiv, precum şi al dosarelor provenite de la direcţiile judeţene ale fostei poliţii politice. Studii, periodice sau materiale diverse Întocmite de fosta Securitate - care sunt necunoscute cercetătorilor de rând - aşteaptă să fie inventariate.
Prezenţa membrilor Colegiului la şedinţe, dar şi cheltuielile suportate de instituţie cu funcţionarea Colegiului reprezintă de asemenea probleme care par ascunse cu străşnicie de către CNSAS.
h din Hotărârea Colegiului CNsAs nr. 2/18.12.2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNSAs.

Disfunctionalităti administrative
Funcţionarea de ansamblu a instituţiei este greoaie, de la Înregistrarea solicitărilor la aprobarea şi primirea copiilor după documente, În ciuda unor câştiguri certe realizate În ultimii ani.
În 2007, CNSAS a avut la dispoziţie 10 milioane de dolari pentru a achiziţiona un nou sediu. Totuşi, nici până astăzi noul imobil nu dispune de o sală de studiu adecvată. 25 de locuri sunt rezervate celor 1200 de cercetători acreditaţi şi unui număr şi mai mare de petenţl: În 2011 s-au Înregistrat aprox. 2800 de prezente la sala de studiu. Condiţiile de lucru pentru personalul CNSAS au devenit tot mai precare, o recunoaştea chiar şi conducerea instituţiei În 2011. Numeroase probleme Întâmpinate de cercetători se regăsesc Într-un memoriu depus la CNSAS pe 9 februarie 2011. Documentul semnala că acreditările, primirea documentelor, precum şi programarea la sala de studiu a CNSAS se fac În mod constant cu depăşirea nejustificată a termenelor legale. De la acea dată, conducerea CNSAS a solutionat favorabil doar o parte a solicitărilor şi nu pentru toţi cercetătorii, ci doar pentru semnatari sau pentru cei care au un suport instituţional solid.
Abuz institutional
De-a lungul timpului, Colegiul CNSAS a săvârşit abuzuri care au fost parţial cunoscute opiniei publice. De exemplu, cercetătorii externi sunt obligaţi să prezinte CNSAS documente suplimentare pentru acreditare, deşi legea nu prevede acest lucru. Nici OUG din 2008, nici Regulamentul CNSAS nu face nicio precizare de acest fel, existând doar obligaţia menţionării caracterului cercetării şi a formei de valorificare. Subliniem foarte clar că solicitarea de copii după diplome, recomandări etc. reprezintă o supralegiferare şi o Încălcare a legii. Practic, s-a ajuns În situaţia În care acest drept să le fie rezervat doar celor care prezintă astfel de documente justificative. Acesta este un caz grav de discriminare Între cetăţenii interesaţi de studierea trecutului recent.
În ultimii ani, cercetătorii s-au confruntat şi cu o altă problemă. CNSAS limitează copiile după documente la 50% din conţinutul dosarului, Încălcând astfel legea şi dreptul la informare.
De-a lungul anilor, CNSAS şi-a asumat inclusiv o funcţie de cenzură În cazul temelor de cercetare propuse de cercetători. Instituţia s-a erijat În autoritate ştiinţifică - fapt Împotriva legii şi În ciuda faptului că nu toţi membrii Colegiului au pregătire academică necesară.
Timpul de aprobare a cererii, timpul de eliberare a fotocopiilor este uneori diferit În funcţie de statutul cercetătorului sau de relaţiile cu membrii Colegiului CNSAS. Au existat cazuri În care fotocopiile au fost aşteptate un an sau chiar mai mult, În timp ce alteori acestea au fost eliberate În câteva zile. Uneori, au fost sesizate cazuri când membrii Colegiului au acordat În mod discreţionar acces la dosare unor personalităţi publice, Încălcând regulamentul şi procedurile uzuale, În dispreţul legii şi al celorlalţi petenţi/ cercetători.
~ Ce soluţii propunem
CNSAS este o instituţie fundamentală pentru democraţia românească. Accesul cetăţenilor la propriul dosar Întocmit de fosta Securitate, verificarea persoanelor care ocupă funcţii publice În legătură cu posibila colaborare cu poliţia politică şi cunoaşterea trecutului recent reprezintă condiţii obligatorii pentru asumarea unei jumătăţi de veac de totalitarism comunist. Funcţionarea În parametrii normali a CNSAS defineşte inclusiv relaţia noastră cu trecutul problematic. De aceea, subliniem foarte clar că acest material nu pune la Îndoială utilitatea acestei instituţii, ci performanţa administrativă a conducerii şi propune soluţii pentru ameliorarea acestei situaţii, precum şi a cadrului legislativ. In ciuda faptului că pentru majoritatea românilor accesul la dosarele Securităţii nu prezintă interes, aşa cum arată ultimele sondaje de opinie, existenţa CNSAS nu poate fi pusă la Îndoială. Funcţia acestei instituţii este vitală pentru elucidarea trecutului recent şi implicit pentru progresul democraţiei româneşti. Însă CNSAS trebuie să devină o voce a trecutului, nu o fantomă care ascunde trecutul. Astfel, Parlamentul României trebuie să modifice legea de organizare şi funcţionare a CNSAS, iar noua conducere a instituţiei să producă o schimbare de viziune În acord cu legea şi cu solicitările publice.
Desfiinţarea Colegiului şi Înlocuirea cu un manager desemnat prin concurs public
În România, Colegiul CNSAS este dependent de puterea politică. În condiţiile În care partidele politice parlamentare, dar şi ceilalţi doi decidenţi (Preşedintele şi Primul-ministru) condiţionează alegerea membrilor Consiliului de relaţii privilegiate cu clasa politică, numirea şi activitatea membrilor Colegiului nu poate sta decât sub semnul suspiciunilor şi al imixtiunilor. În plus, există mărturii conform cărora, uneori, deciziile se discută În funcţie de interesele partidelor politice şi se tranzacţionează În raport cu negocierile purtate Între membrii Colegiului.
Membrii Colegiului CNSAS nu sunt În majoritate specialişti În cercetarea istorică. Actualul Colegiu arăta astfel, aşa cum a fost investit În urmă cu 6 ani: doi economişti, un jurist, un muzicolog, un scriitor, patru istorici, un teolog, un fost deţinut politic. Din 2008 până astăzi doi membri ai Colegiului au decedat, dar Colegiul a funcţionat fără probleme În 9 oameni.
Colegiul şi-a dovedit inutilitatea şi incapacitatea administrativă, dublate de costuri mari de funcţionare, lipsă de eficienţă şi imixtiunea politicului. Administrarea unei instituţii de 250 de angajaţi trebuie să treacă În sarcina unui bun manager. Nu se justifică existenţa a 11 demnitari care nu mai iau decizii În sensul legii din 1999. Aşa cum arată În acest moment, Colegiul nu este nici un consiliu de garanţie morală, nici un organ administrativ, nici un board academic şi nici măcar o instanţă care decide În privinţa colaborării cu Securitatea. Colegiul trebuie desfiinţat şi Înlocuit cu un director general, ajutat de doi adjuncţi, aleşi prin concurs pe un mandat de 3/5 ani, cu posibilitatea reÎnnoirii mandatului o singură dată. Directorul general al CNSAS trebuie să fie un specialist În istorie recentă, bun cunăscător al administraţiei şi să fie acreditat academic. EI şi adjuncţii săi nu trebuie să interfereze cu politicul decât În chestiunile administrative. Politicul nu are ce căuta Într-o instituţie care interoghează trecutul!
Constituirea unui consiliu ştiinţific consultativ din care să facă parte 9 sau 11 membri, neremuneraţi, este de asemenea dezirabilă.
o Eficientizarea activităţii instituţiei
Suplimentarea fondurilor instituţiei şi a personalului reprezintă o prioritate. Personalul trebuie să fie la dimensiunile din instituţiile similare CNSAS.
Pentru ca CNSAS să fie eficient, trebuie În primul rând să Înceteze orice formă de discriminare În raport cu cercetătorii şi petenţii şi să respecte termene rezonabile În rezolvarea solicitărilor (acces la propriul dosar, deconspirarea la cerere, acreditări, eliberarea de copii etc.). Durata de executare a copiilor trebuie să se reducă la 30 de zile, un termen rezonabil În raport cu costurile suportate de cercetători/petenţi şi cu interesele acestora.
De Îndată, CNSAS trebuie să procedeze la identificarea abuzurilor grave (crime, dispariţii) comise de fosta Securitate şi la transmiterea de urgenţă a datelor către organele de cercetare penală prin intermediul sesizărilor, aşa cum prevede legea.
Condiţiile de acces pentru cercetători trebuie urgent să sufere o transformare pozitivă: termenele de aşteptare trebuie reduse, trebuie căutate soluţii pentru mărirea capacităţii sălii de studiu, a mijloacelor de multiplicare etc.
Accesul rezidenţilor din teritoriu presupune cheltuieli mari, care sunt o piedică atât În a avea acces la propriul dosar, cât şi În cercetarea ştiinţifică. Conducerea instituţiei trebuie să găsească soluţii legale pentru a ameliora acest neajuns.
Dosarele Întocmite de Direcţia Poliţiei de Siguranţă au fost preluate de către Securitate, iar acestea se află acum În custodia CNSAS. Din punct de vedere istoric, dar şi din punct de vedere al accesului facil la informaţie, dosarele Siguranţei trebuie să treacă În custodia Arhivelor Naţionale.
Potrivit legii, "Din CNSAS nu pot face lucrătorii Securităţii sau colaboratorii acesteia, astfel cum sunt definiţi prin Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008". Solicităm completarea acestui alineat prin adăugarea următorului paragraf: "precum şi foşti activişti salarizati ai Partidului Comunist, foşti membri ai comitetelor orăşenesti. municipale şi judeţene ale PCR, foşti membri ai CC al PCR/UCT şi foşti secretari de partid din organizaţii de partid constituite la nivelul Întreprinderilor, uzinelor, institutelor, instanţelor, procuraturilor, unităţilor militare" ş.a.rn.d.
La 22 de ani de la prăbuşirea regimului comunist, dosarele liderilor cultelor religioase trebuie să intre În categoria celor care sunt verificate din oficiu de către CNSAS.
o Transparenţă În activitatea CNsAs
Principiul transparenţei trebuie aplicat În numeroase direcţii ale activităţii CNSAS: procedura de anonimizare a copiilor solicitate după dosare, programările la sala de studiu a cercetătorilor/petenţilor prin postarea lor În avans pe site-ul instituţiei, prezenţa nominală a cercetătorilor la sala de studiu etc. În interesul cetăţeanului, toate inventarele trebuie să devină publice imediat, fie că vorbim despre dosare de obiectiv, dosarele venite de la direcţiile judeţene ale SRI, dosarele de problemă etc. De asemenea, baza de date cu persoanele pe numele cărora există dosare Întocmite de fosta Securitate trebuie să fie accesibilă cu respectarea legii. Regulile de funcţionare a comisiilor mixte CNSAS-SRI/SIE, procesele-verbale ale acestor Întâlniri interinstituţionale, protocoalele dintre CNSAS şi alte
organisme care deţin arhive ale aparatului represiv trebuie să devină disponibile spre libera consultare.
Este necesar să oprim tranzacţionarea cu informaţii din dosare care circulă În presă şi În mediile politice Înainte ca documentele să ajungă la instanţa de judecată, iar cei vinovaţi să suporte rigorile legii (În 13 ani doar 2 angajaţi ai CNSAS au fost destituiţi, deşi numeroase informaţii au ajuns În spaţiul public; uneori, chiar membrii Colegiului au furnizat astfel de informaţii, fără să plătească administrativ sau penal).
12