Interviu cu Vasile Simileanu, directorul revistei Geopolitica. Planul Rusiei: controlul asupra gurilor Dunării

18/01/2015 | VASILE SIMILEANU

Interviu realizat de  Sabina Fati , 18 ianuarie 2015 – stire actualizata la ora 20:09, 18 ianuarie 2015

 http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cu-vasile-simileanu–directorul-revistei-geopolitica–planul-rusiei–controlul-asupra-gurilor-dunarii-364162

Vasile Simileanu, director al revistei Geopolitica, spune că atentatele din Franța seamănă cu niște „crime comandate“.

Colonelul în rezervă Simileanu susține că scăderea prețului petrolului pe plan global face parte dintr-o „strategie de descurajare“ a Statului Islamic și a Rusiei, în așa fel încât bugetele acestora să scadă și să le oblige să se retragă din teritoriile pe care le controlează. România e prea aproape de Statul Islamic, de care e despărțită doar de Marea Neagră și Turcia, mai observă Vasile Simileanu, care predă geopolitică la ASE și la Universitatea București, se află în Clubul Militarilor Români de Reflecție Euroatlantică, dar apare în același timp și pe așa-zisa listă a prietenilor Rusiei în România. Simileanu susține însă că nu s-a întâlnit niciodată cu Alexandru Dughin, ideologul Uniunii Eurasiatice și nici nu știe cum a ajuns pe această listă. Vasile Simileanu declară că Rusia nu are de gând să lase din mână Republica Moldova și nici să abandoneze estul Ucrainei, de unde Moscova ar vrea „să controleze gurile Dunării“.

RL: În ce fel se schimbă lumea după atacurile teroriste de la Paris?

V.S.: Europa a fost greu încercată, la fel ca Statele Unite în 2001, dar terorismul din 2015 este total diferit față de ceea ce știam până acum. Atacul de la Charlie Hebdo e atipic, seamănă cu o crimă comandată. În plus, teroriștii care acționează în Europa încep să aibă un profil diferit, sunt englezi, francezi, spanioli la a doua generație, cum am văzut că a fost și la atentatele de la Londra și de la Madrid. Acest atac a fost menit să destabilizeze Franța și Europa.

RL: Poate fi destabilizată Europa atât de ușor?

V.S.: Nu, dar acești extremiști nu au înțeles că statele europene au structuri de informații și structuri militare mai bine pregătite decât cred liderii Al-Qaeda sau ai Statului Islamic. Cu toate acestea, trebuie să facem față unei provocări complicate: omul de lângă tine, care-ți citește cărțile, care merge la cumpărături cu tine, se poate transforma într-un atentator fiindcă valorile occidentale nu sunt pe deplin înțelese de toți cei veniți aici dinspre lumea musulmană.

RL: Din această formulare rezultă că Europa ar fi deja într-un război cu atacatorii ei nevăzuți.

V.S.: Nu e în război, dar e într-o stare de veghe intensă, într-o stare de alertă ridicată. Trebuie să fim mai atenți, iar serviciile speciale ar trebui să fie sprijinite mai mult pentru a ne asigura securitatea.

RL: De ce credeți că Statul Islamic în Siria și în Irak nu poate fi destructurat? Nu există suficientă voință politică în marile capitale occidentale?

V.S.: Statul Islamic e o organizație de tip terorist, dar care are „instituții“ militare dezvoltate prin comparație cu celelalte organizații teroriste – Al-Qaeda, Hammas, Hezbollah, Gamaat Islamiya, Boko Haram. Statul Islamic are tehnică militară dezvoltată, are o organizare serioasă de tip militar și fonduri destul de mari: 2 miliarde de dolari în ultimul an. Bani care provin, probabil, din șantaje de la diverse organizații neguvernamentale din toată lumea. Opt-nouă mii de oameni din efectivele Statului Islamic provin din Occident și nu sunt neapărat musulmani: sunt mercenari, sunt aventurieri și, din nefericire, sunt și destui militari disponibilizați care nu s-au adaptat la revenirea din teatrele de operațiuni care s-au îndreptat spre Statul Islamic.

RL: Cu toate acestea, Occidentul nu pare suficient de ferm în hotărârea de a dizolva această organizație, care a ocupat teritorii importante în Siria și în Irak.

V.S.: Hotărârea există, dar ea a fost luată în spatele ușilor închise: e o colaborare intensă între serviciile de informații occidentale, arabe și chiar din alte țări. Pe de altă parte, în teritoriile pe care le controlează mulți civili au avut și au de suferit. Orice intervenție din partea occidentalilor ar fi riscantă pentru acești oameni și, mai mult decât atât, ar mări prăpastia dintre cele două civilizații – vestică și orientală. Populația de aici nu este pro-Statul Islamic, pentru că militan­ții acestei organizații nu s-au purtat bine cu localnicii.

RL: Poate liderii vestici consideră că Statul Islamic nu este atât de periculos fiindcă nu se află chiar atât de aproape de Europa?

V.S.: Noi, în România, suntem foarte aproape: între noi și Statul Islamic se află doar Turcia și Marea Neagră. Gândiți-vă ce efecte poate avea această organizație asupra Egiptului, Israelului, Iordaniei ș.a. Situația e complicată fiindcă Statul Islamic este o organizație extrem de mobilă, e greu de depistat comanda acesteia și deci e aproape imposibil de lovit: dacă se încartiruiește într-o seară în centrul unei localități în care sunt mulți civili, unii dintre aceștia sunt luați ostatici și duși în unitatea teroriștilor: cum poți să intervii în această situație fără să faci victime nevinovate? Statul Islamic are o strategie nouă față de organizațiile fundamentaliste de până acum.

RL: Aproape în paralel cu masacrul din Franța, în Donețk au fost omorâți 12 oameni aflați într-un autocar care trecea printr-un spațiu în care forțele ruse și cele ucrainene se confruntau. Ce câștigă Rusia rămânând în estul Ucrainei?

V.S.: Controlul asupra Mării Azov.

RL: Nu controlează Marea Azov prin Crimeea?

V.S.: Ba da, dar nu destul. Oricum, menținând estul Ucrainei în șah, Rusia vrea, de fapt, să controleze gurile Dunării; în plus, intervenția trupelor rusești în Donețk și Donbas a fost gândită pentru a paraliza Ucraina din punct de vedere economic.

RL: În acest caz care sunt șansele ca Federația Rusă să-și retragă trupele din această zonă?

V.S.: S-ar putea să fie nevoiți din pricina costurilor. Prețul petrolului a scăzut mult, afectând drastic bugetul Rusiei, buget bazat în special pe resursele energetice până în 2025. Să nu uităm nici că Portul Tartus, la Marea Mediterană din Siria, se află sub control rusesc. O intervenție occidentală în Siria ar putea afecta poate și mai mult relațiile cu Rusia, care deja sunt foarte încordate, mai ales după ce Moscova a declarat că nu va sta cu mâinile în sân dacă NATO își va întări forțele în Europa.

RL: În același timp, Rusia a spus că sprijină lupta împotriva terorismului, mai ales că și ea s-a confruntat în interior cu extremismul cecen, ca să dăm doar un exemplu.

V.S.: După 2001, când a început războiul contraterorismului, a fost o perioadă în care aceste organizații au fost slăbite și n-au mai avut putere să atace, apoi a urmat o perioadă de relaxare în acest război cu extremiștii, iar ei au prins putere. E nevoie de voință politică și de diplomație, dar vedem că Putin refuză să se întâlnească cu Obama, iar Obama cu Putin. Lucrurile nu se rezolvă în acest fel. Suntem într-o perioadă de încordare a relațiilor diplomatice între Est și Vest. Nu de conflict este vorba, nu cred că va urma un al treilea război mondial, ci mai degrabă unul rece însoțit de sancțiuni economice. Scăderea prețului petrolului este legată de aceste lucruri.

RL: Scăderea prețului petrolului este semnul sau efectul începutului războiului rece?

V.S.: Scăderea prețului petrolului are efect dublu: asupra Rusiei și a Statului Islamic. Scăzând prețul îi fac pe cei din Statul Islamic să nu mai aibă fonduri, fiindcă petrolul lor nu va mai avea mare valoare, iar vecinii vor vinde mai ieftin, iar în privința Rusiei funcționează aceeași logică. Este o strategie de descurajare.

RL: Ce vă așteptați să se întâmple în Republica Moldova? Credeți că Rusia va renunța la această vecinătate apropiată?

V.S.: Categoric nu. Din documente rezultă că Rusia vrea să revină la vechiul teritoriu al URSS. Eu aș spune că Rusia vrea să se întoarcă la spațiul din vremea Imperiului Țarist. Are strategii de a continua relațiile strânse cu Bulgaria și cu Serbia, există hărți din care ar rezulta că Dobrogea ar fi vitală pentru Rusia pentru a-și realiza acest proiect.

RL: Dar nici Bulgaria, nici Serbia nu au făcut parte din Imperiul Țarist.

V.S.: E adevărat, dar acum la Kremlin se merge pe pan-ortodoxism și pan-slavism. În spatele ușilor închise proiectele tind să devină mai complicate.

RL: Ce ar putea să urmeze în Republica Moldova?

V.S.: Sper să-și continue drumul european, din păcate problema Transnistriei a rămas suspendată. Eu cred că nici acum nu e târziu ca această chestiune să se tranșeze între Ucraina și Republica Moldova.

RL: În 2008, Angela Merkel s-a oferit să ajute Republica Moldova pentru rezolvarea chestiunii transnistrene. Ce interese are Germania în această zonă?

V.S.: Republica Moldova e o zonă gri de interes strategic, în care ar trebui să vedem și rateurile politicilor europene: o grămadă de bani europeni au ajuns în bănci rusești, relații economice importante s-au derulat cu Rusia și mai puțin cu România ș.a.

RL: Ce-ar putea face Germania pentru Republica Moldova?

V.S.: În primul rând să investească acolo, în al doilea rând ar putea oferi sprijin concret în ceea ce privește reformele politice și sociale. Putem face și noi lucrurile acestea.

RL: România nu are suficiente resurse?

V.S.: Nu e vorba doar de acest lucru, dar anumite strategii destinate Republicii Moldova și făcute la București au fost refuzate. Eu, de pildă, m-am întâlnit de multe ori cu reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale de la Chișinău și primul lucru pe care-l spuneau era „dați-ne bani“. Era mai normal să spună că au un proiect pentru care și-ar dori să găsească finanțare.

RL: Germania are o politică mai puțin dură față de derapajele Rusiei. Credeți că România ar putea fi atrasă în perioada următoare în siajul Berlinului?

V.S.: N-ar fi rău. Dacă am juca alături de Germania am avea foarte mult de câștigat, strategiile germane sunt foarte bune în plan social și economic.

RL: Relația mai specială a Berlinului cu Moscova nu ar afecta în ipoteza dvs. și relațiile României față de Rusia?

V.S.: Relațiile Germania-Rusia sunt într-adevăr speciale. Să nu uităm că până la un moment dat aceste relații au dus la stabilitate în Europa. Chiar în această iarnă datorită dialogului Merkel-Putin a fost rezolvată problema căldurii pentru ucraineni. În același timp și ajutorul primit de Ucraina pentru a-și plăti datoriile către Rusia i se datorează în parte Germaniei. Merkel a dovedit că dorește stabilitate europeană. Sigur politica românească trebuie să fie în primul rând una euro-atlantică, dar nu trebuie să uităm că fiecare țară în parte are propriile ei interese. Germania a dezvoltat punți importante de legătură cu India, China și chiar Iran, fiecare stat din UE face așa: o politică alături de aliați și alta în funcție de interese economice și strategice. Și noi ar trebui să facem la fel, fiindcă am pierdut multe relații importante în ultimii 20 de ani, unele care pe vremuri erau strategice.

RL: La cine vă referiți?

V.S.:  La China, la statele arabe, unele țări din America de Sud.

RL: Ar fi bine ca Bucureștiul să încheie un parteneriat strategic cu China?

V.S.: Un parteneriat economic special ar fi ideal.

RL: Dacă ar fi să faceți o listă cu amenințările la adresa României, care ar fi primele trei?

V.S.: (1) Statul Islamic și pericolul teroris; (2) prelungirea crizei economice, care a angrenează deja scăderea investițiilor și care ar putea duce la efecte sociale majore, de pildă ar putea fi afectate pensiile; (3) pericolele din perimetrul Mării Negre: Turcia are două conflicte deschise în apropierea granițelor, în Siria și în Irak, tensiunile dintre Rusia și Ucraina nu știm cum vor evolua, dacă se vor escalada, România va fi afectată. Cred de aceea că România trebuie să joace pe axa Marea Neagră-Marea Baltică, cum spuneau Nicolae Iorga și Simion Mehedinți, în special pentru că relațiile noastre cu Polonia nu sunt ceea ce ar trebui să fie.

RL: Cum ați ajuns pe lista prietenilor Rusiei?

V.S.: Nici eu nu știu.

RL: Ați avut întâlniri cu Alexandru Dughin, despre care se spune că ar fi unul dintre ideologii Kremlinului?

V.S.: Nu.

RL: Aveți prieteni comuni?

V.S.: Nu.

Scrisoare Deschisă președintelui României! Un român îi cere lui Klaus Iohannis să fie arestat pe baza Legii nr. 217/2015

DOMNULE KLAUS IOHANNIS, CÎTE LOCURI AȚI PREGĂTIT ÎN ÎNCHISORI PENTRU PATRIOȚII ROMÂNI

V-am votat.

Nu pentru ca as fi avut incredere in dvs., dar alegerea lui Victor Ponta ar fi fost o nenorocire pentru Romania. Ponta, care are o „calitate” pe care nu am mai intilnit-o la nimeni (el minte dinainte de a deschide gura; adica, inainte sa apuce sa vorbeasca, citesti in ochii lui ca va minti), deja incepuse tradarea tarii. Acest lucru mi-a fost clar cind duminica 6 aprilie 2014 s-a urcat in avion si a plecat la Ierusalim sa ia dejunul cu presedintele Shimon Peres, iar marti 24 iunie a urcat tot in avionul de Ierusalim si guvernul Romaniei – nu pentru sarbatoarea nasterii Sf. Ioan Botezatorul, ci pentru o eș – din a comună cu guvernul israelian. Toate acestea, cu speranta ca Israelul il va face presedinte al ț Romaniei.

Ati fost ales presedinte. Ne-am bucurat. Ati declarat ca „ne-am luat țara înapoi ” – dar nu ati precizat cine. Sionul, oricum, nu pierduse Romania – dimpotriva, de la un presedinte la altul, de la un prim-ministru la altul, dictatura sionista se accentua. Duminica 11 ian. 2015 ati plecat la Paris la cel mai penibil si mai fariseistic miting pentru apararea libertatii de exprimare – in centrul manifestantilor se aflau Francois Hollande si Angela Merkel, exact liderii tarilor care si-au trimis in inchisoare cei mai multi cetateni pentru faptul ca acestia, crezind in libertatea de exprimare, fara sa nege suferintele suferite de evrei in perioada nazista, au criticat exagerarile impuse de sionisti ca litera de lege si acceptate de slugile lor.

Apoi, dvs., militant la Paris pentru libertatea de exprimare, ati promulgat legea 217. Am fost convins ca este imposibil sa o promulgati, dar ati facut-o fara ezitari, fara remuscari. Domnule Iohannis, poate ca dvs., ca etnic german va simtiti vinovat de ororile săvirsite de naziști impotriva evreilor. Dar va rog sa nu vă linistiti conștiinta impartind aceasta grea povara cu romanii. In Romania NU a existat nici un holocaust impotriva evreilor. Nu o spun eu, ci au spus-o evrei de marca traitori ai acelor timpuri: Wilhelm Filderman, presedintele evreilor romani in timpul razboiului, Alexandru Safran, sef rabinul Romaniei, scriitorul Oliver Lustig, Moshe CarmillyWeinberger, rabinul sef al Clujului, scriitorul Alfred Harlaoanu, istoricul Nicolae Minei-Grunberg. Si pot sa va mai dau si alte nume. De ce îi credeti pe Elie Wiesel, pe Radu Ioanid si pe Alexandru Florian, cei care cistiga bani multi din denigrarea si demonizarea poporului roman, si nu ii credeti pe evreii de buna credinta care au trait in Romania in timpul razboiului? Puneti-va consilierii (bine platiti de la buget) sa caute adevarul, spalati noroiul aruncat nemeritat asupra poporului român.

Este adevarat ca Ion Antonescu, constrins de aliatii din acel moment, a fost nevoit sa adopte o legislatie antisemita – dar în România nu a existat holocaust. De altfel, banuiesc ca știti ca termenul originar de „holocaust” reprezenta o practica pagina a evreilor (inainte de monoteism) și a altor popoare idolatre de a aduce ca jertfă animale și oameni arși de vii. Evreii nu folosesc termenul de „holocaust”, ci pe cel de „shoah”.

Da, in timpul lui Ion Antonescu au avut de suferit si multi evrei (nu toti) si multi tigani (nu toti). Insa daca vreti sa recunosc ca in Romania a existat un holocaust impotriva acestor nații, dati-mi un exemplu de evreu ars si un exemplu de tigan ars ca urmare a politicii oficiale. Daca nu, nu! Este indiscutabil, nimeni nu poate nega acest fapt, in timpul nazismului evreii au suferit mult, greu si nemeritat (ceea ce in mod gresit, socotesc eu, este numit holocaust).

Legea 217 trimite la inchisoare pe cei care minimalizeaza efectele holocaustului. Dar cine a stabilit limita sub care efectele sint minimalizate? Iahve cumva? De ce nu sint trimisi la inchisoare si cei care cu rea credinta, in mod mincinos, exacerbeaza aceste urmari? In copilarie, stiam ca nazistii au facut din evrei sapun. La procesul de la Nurnberg, Sigmund Mazur recunostea ca a participat la fabricarea a 25 kg. sapun din 40 de cadavre. Minciuna a ajuns in 1955 subiect de film documentar, pe baza declaratiilor unor evrei fosti detinuti in lagar, a ajuns subiect de carti. Apoi, analizele facute la Tel Aviv in 1990 au demontat minciuna: bucatile de sapun pretins a fi fost facute din evrei, nu contineau urme umane. Si cu toate acestea, in anul 2011, in Romania, ziarul Adevarul publica un articol despre evreii transformati in sapun in lagarele naziste! Acum stim ca din evrei nu s-a facut sapun, iar declaratia lui Mazur, in urma careia probabil ca cineva a primit streangul, a fost o minciuna. Cita incredere mai putem avea in declaratiile date la Nurnberg? Raspunde cineva pentru minciuna cu evreii facuti sapun? Pe placa comemorativa aflata la Auschwitz intre 1948 si 1989, era mentionat un numar de 4 milioane de victime. Astazi, pe noua placa, se mentioneaza 1,5 milioane de victime, majoritatea evrei. De ce a fost nevoie de aceasta minciuna? Pentru ca sionistii sa smulga mai multe despagubiri banesti Germaniei?

Daca Lech Walesa ar veni in Romania, il arestati pentru minimalizarea efectelor holocaustului? In anul 1986, Robert Faurisson a publicat lucrarea „Elie Wiesel – un mare martor fals”. In aceasta lucrare, Faurisson arata ca multe dintre miturile legate de lagarele de concentrare au fost demontate. Nu pot sa ma pronunt, intrucit la noi niciodata nu se vorbeste despre asa ceva (dimpotriva, se scrie in continuare despre evreii facuti sapun). Dar de ce sa il credem intotdeauna pe Elie Wiesel, acuzat in ultimul timp chiar de evrei internati in lagar, ca nu a fost cu ei? Poate va puneti consilierii sa cerceteze. Deci domnule Iohannis, legea nr. 217 ne obligă, sub sancțiunea inchisorii, să-l credem pe Elie Wiesel? In Romania, asa cum am scris mai inainte, evreii au suportat consecintele unor legi antisemite. Dar evreii nu au fost victimele unui genocid, care, in sensul originar, presupune intentia de a ucide – in Romania, nimeni nu a avut intentia de a extermina evreii. Acum, se trage de acest termen ca de elastic – sionistii nu-si dau seama ca tot extinzind definitia, intr-o zi vor putea ajunge acuzati de genocidul impotriva palestinienilor.

Shimon Peres a multumit Romaniei pentru faptul in perioada nazista a salvat viata a 400.000 de evrei. Nu Romania i-a salvat pe acesti evrei, ci Ion Antonescu si demnitari ai statului roman; chiar si initiativele personale ale unor cetateni romani de a salva cit mai multi evrei, au beneficiat de ajutorul statului. Ion Antonescu a refuzat deportarea evreilor in lagarele naziste, el a organizat plecarea evreilor in Palestina. Sint declaratiile celor mai importanti evrei din tara in acea perioada. Si atunci, de ce atita ura din partea sionistilor impotriva lui Ion Antonescu, incit sa nu poata avea o statuie? In Israel, teroristii David Ben Gurion si Menachem Begin sint eroi nationali. Ma deranjeaza asta (tot asa cum ma deranjeaza faptul ca masacrarea a zeci de mii de persi nevinovati, de acum doua milenii si jumatate, Purimul, este o mare sarbatoare, o sarbatoare a bucuriei), dar nu am ce face – acolo, nu este tara mea. Si atunci sionistii de ce se amesteca in tara mea sa-mi spuna pe cine sa apreciez si pe cine nu?

Domnule Iohannis, sfidind legea pe care ati promulgat-o, eu va declar ca Maresalul Ion Antonescu, cu toate umbrele lui, a fost un mare patriot, un luptator impotriva coruptiei si un bun crestin (sau poate ca tocmai aceste calitati nu sint pe placul sionistilor?). Maresalul ar merita statui si strazi care sa ii poarte numele in intreaga tara.

In ce priveste legionarii, de ce nimeni nu vrea sa vada tabloul complet? Intre 1924 si 1939, legionarii au omorit 4 persoane: prefectul Manciu, ucis in legitima aparare (asa a stabilit instanta de judecata) de catre Capitan, I.G. Duca ucis fiindca declansase prigoana antilegionara (soldata cu legionari ucisi nevinovati), Mihai Stelescu ucis intrucit se lasase convins de siguranta sa-l omoare pe Capitan, precum si criminalul de serviciu al lui Carol al II-lea, Armand Calinescu, din ordinul caruia au fost strangulati Capitanul, Nicadorii si Decemvirii. In aceeasi perioada de timp, autoritatile au ucis, fara vreo hotarire judecatoreasca, cca. 400 de legionari. Despre asta de ce nu se vorbeste? Se vorbeste despre antisemitismul legionarilor. Antisemitismul inseamna ura fata de evrei (sa nu uitam ca in cele 4 luni de guvernare legionara, sub Radu Gyr, a fost infiintat Baraseumul). Am citit materiale foarte contradictorii, asa ca nu intru in amanunte. Ce este cert, este faptul ca legionarii au fost deranjati de faptul ca evreii ii jefuiau pe romani, si atunci au infiintat ateliere legionare, magazine legionare, restaurante legionare, etc, unde totul era mult mai ieftin decit la evrei. Evreii au fost loviti unde ii durea mai tare: la afaceri. De aici, nu ura legionarilor fata de evrei, ci ura evreilor fata de legionari.

Eu nu cred in antisemitismul legionarilor. Oare legionarii casatoriti cu evreice, isi urau sotiile? Cel mai cunoscut caz este cel al comandantului legionar Vasile Marin (cazut la Majadahonda), a carei sotie, Ana Maria, era, dupa mama, evreica (si membra a Miscarii Legionare). Oare legionarii români pur singe îi urau pe legionarii evrei? Fiindca au fost si evrei care s-au inscris in Miscare, printre acestia medicul Vasile Noveanu (fost ministru) si fratii sai. Oare din ura s-au imprietenit filozofii legionari cu Iosif Hechter (Mihail Sebastian), din ura l-au covertit in inchisoare la crestinism pe Nicolae Steinhardt si tot din ura legionarul Valeriu Gafencu i-a cedat in lagarul de la Tg. Ocna evreului Richard Wurmbrandt streptomicina pe care o primise, salvind viata acestuia cu pretul propriei vieti? Oare evreii si evreicele care au fost membri sau simpatizanti ai Miscarii Legionare, erau si ei antisemiti?

Dar chiar si asa, daca legionarii ar fi fost antisemiti, i-ar fi primit pe evrei in mijlocul lor? Sionistilor, dragostea crestina fata de toti oamenii le este straina, astfel incit ei nu pot intelege vorbele lui Ioan Ianolide, care a facut 23 de ani de inchisoare pentru faptul ca a fost membru in Fratiile de Cruce si care spunea ca noi, în calitate de creștini, nu putem să-i urîm pe evrei. Dimpotriva, trebuie sa-i iubim si sa ne rugam pentru ei la Dumnezeu sa îi aduca pe calea dreapta, la credinta adevarata.

Să ajungem la eveii ucisi intre 21-23 ian. 1941. Aberatiile merg prea departe: am citit un „studiu” in care erau mentionati 3.000 de evrei ucisi de legionari! Oficial, se sustine ca in perioada rebeliunii au fost ucisi cca. 130 de evrei (in cartierul evreiesc, la abator si in padurea Jilava). Nu contest cifra, dar cine i-a ucis?

Domnule Iohannis, eu nu am acces la documentele secrete (in timp ce agentii israelieni au acces liber la toate arhivele secrete din Romania), asa ca va propun sa va puneti consilierii la munca, sa-si merite salariile: in zilele rebeliunii, legionarii erau asediati in centrele lor de comanda de catre armata, astfel incit este greu de crezut ca in acest timp umblau prin oras sa ucida evrei. Consilierii dvs. sa verifice daca: 1) nu cumva evreii ucisi in cartierul evreiesc au fost victimele „Haiducilor lui Cotovschi”, banda anarhista bolsevica, dusmani ai legionarilor; 2) nu cumva „evreii” ucisi la abator nu erau evrei ci sub hainele groase de iarna, aveau camasa verde cu diagonala, adica erau legionari morti in luptele cu armata; 3) nu cumva evreii de la padurea Jilava au fost ucisi din ordinul lui Eugen Cristescu, seful SSI (dusman al legionarilor, ca si Mihail Moruzov), pentru a acutiza conflictul intre Maresal si Miscarea Legionara (asa cum ar fi declarat acesta in inchisoare unor colegi de celula legionari). Am citit si aceste variante, chiar argumentate.

Eu nu spun ca asa este, dar intreb: daca este asa? Domnule Iohannis, legionarii au fost cei mai buni dintre romani si nu ii vad in stare de crime nejustificate (desigur, sint doua cazuri scandaloase si oribile: Iorga si Madgearu; acestea au fost exceptiile, dar s-a scris destul despre faptul ca au fost savirsite făra acordul conducerii legionare de catre Traian Boieru care imediat a fugit in Germania si care este banuit a fi fost agent strain infiltrat in Miscare) . Sa-i numiti fara verificari obiective, pe baza unor sustineri sioniste pe legionari ca fiind criminali, este mult mai mult decit un pacat. Deviza legionarilor era „Dumnezeu si Patria” – oare legea dvs. ii trimite in inchisoare pe cei care Il iubesc pe Dumnezeu si isi iubesc Patria? Ridic aceasta problema intrucit, sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa-ti iubesti Patria, poate fi interpretat de unii judecatori ca doctrina legionara. Legea interzice ideile, doctrinele sau concep iile legionare. Dar va rog sa explicati poporului roman, să știe și să se păzească, oare care este ideologia legionara? Despre aceasta, eu nu stiu decit doua lucruri: in afara de „Dumnezeu si Patria”, mai stiu doar „omul si pogonul” – este ceva gresit aici?

Din textul art. 6, nu prea inteleg (legea este imbecila nu numai ca idee ci si ca tehnica legislativa, lasind un cimp imens interpretarilor) daca, de pilda, justificarea asasinarii lui Armand Calinescu te trimite sau nu la inchisoare. Teoretic, nu – practic, s-ar putea ca Institutul Elie Wiesel sa trimita tuturor instantelor o circulara prin care sa decreteze ca asasinarea lui A. Calinescu este asimilata holocaustului (nu va dati seama cite portite nemernice deschide aceasta lege in favoarea dusmanilor României!).

O sa imi asum riscul si o sa dau o justificare pentru asasinarea lui A. Calinescu. La inceputul anului 1933, muncitorii de la uzinele Grivita, loviti de marea criza si exploatati la singe, s-au trezit si cu salariile reduse! Muncitorii au intrat in greva; fratii Goldberg, patronii uzinelor, s-au plins ca stagneaza profitul; subsecretarul de stat de la ministerul de interne A. Calinescu trimite jandarmii; 7 grevisti au fost ucisi – ucisi pentru ca au cerut ca pentru munca lor, sa fie platiti cit sa poata trai ei si familiile lor; tot pentru aceasta, multi altii sint arestati si condamnati la pedepse mari cu inchisoarea; singurii care au luat apararea grevistilor, au fost un deputat legionar (Corneliu Zelea Codreanu) in parlament si un avocat comunist (Scarlat Callimachi, zis „Prințul Roșu”) in instanta; fratii Goldberg sint multumiti, afacerile merg din nou bine, profitul creste si el din nou; si regele e multumit, azi noapte, la pocher a cistigat citeva poturi senzationale; regele este multumit si de A. Calinescu – baiat bun, eficient!; grevistii ucisi, au inceput deja sa putrezeasca in pamint; A. Calinescu este avansat ministru de interne. In noaptea de 29/30 nov. 1938, ascultind porunca mirsava a regelui, A. Calinescu da ordin ca cei 14 legionari de frunte aflati sub arest, sa fie strangulati. Dupa aceasta noua crima, regele este din nou multumit: A. Calinescu, baiat bun, eficient, este din nou avansat – ajunge prim-ministru; legionarii ucisi putrezesc in pamint.

Eram intr-o Romanie condusa de un rege corupt si criminal, cu un prim-ministru criminal, cu un aparat de justitie aservit – cind justitia nu functioneaza, poporul are nu numai dreptul, ci si obligatia de a face dreptate. Cum nu putea sa faca dreptate tot poporul, au facut-o 9 legionari. Domnule Iohannis, dvs. nu cunoasteti dreptul roman (daca ati fi cunoscut, ati fi returnat legea la parlament pentru mai multe motive decit numarul articolelor care sint in ea). O sa imi permit sa va aduc la cunostinta un principiu al dreptului roman: „Salus patriae, lex suprema” (adică „Salvarea patriei este legea supremă”). Pedepsirea de catre legionari a criminalului A. Calinescu, gata oricind sa comita crime din ordinul regelui, dar aparat de oamenii legii, este, din punctul meu de vedere justificata. Domnule Iohannis, legionarii au fost foarte buni crestini (un alt motiv de ura din partea sionistilor). Ii mai aud (sau citesc) pe unii care declama patetic: cum sa fie buni crestini, cind au ucis? Cei care declara asta, sint unii care poate au auzit de Sfinta Biblie, dar cind au vazut ca nu are poze, au inchis-o la loc. Unul din putinele momente din viata Mintuitorului prezentat in toate cele 4 Evanghelii este ultima sa seara petrecuta in gradina Ghetsimani, cind si-a trimis ucenicii care îl însoțeau (Petru si fratii Ioan si Iacov Zevedeu) sa caute arme. De ce a facut aceasta? Ne-a invatat astfel nu sa atacam, dar sa ne inarmam pentru a ne apara cind sintem atacati. Pe vremea Miscarii, era o perioada in care un rege criminal si corupt si o clasa politica la fel de corupta ca cea de azi devenisera un pericol pentru Romania. Comandantul legionar Constantin Papanace a dat, intr-una din cartile sale, o explicatie magistrala asupra asasinatelor comise, aratind ca in istoria Miscarii Legionare au existat momente in care aceasta a fost nevoita sa aleaga intre a asista la distrugerea tarii sau a-i ucide pe dusmanii acesteia – a ales sa-i ucida pe dusmani. Dusmanii nu erau evreii, ci conducatorii tarii si clasa politica.

Nu uitati, domnule Iohannis, „salus patriae, lex suprema”. Domnule Johannis, nu am citit Talmudul, insa am primit un slide-show cu citate care se pretinde ca ar fi din el. Daca aceste citate ar fi adevarate, mi-e teama ca pe teritoriul Romaniei, conform legii pe care ati promulgat-o, iudaismul ar trebui interzis, intrucit este o religie care, prin denaturarile din Talmud, a ajuns sa aibe la baza o ideologie de tip fascist, rasista si anticrestina, care instiga la crima si la jefuirea crestinilor. Eu nu spun ca asa este, dar poate ar fi bine sa solicitati consilierilor dvs. sa studieze Talmudul. Daca tot v-ati angajat consilieri, va recomand sa gasiti unul dintre acestia, cu mintea agera, cu dorinta de adevar, cu sentimente patriotice si cu curaj, care sa citeasca „Codul lui Lucifer”, cartea mea postata pe internet. O sa aflati raul facut românilor de camatarii, arendasii si circiumarii evrei pina la al doilea razboi mondial, de evreii bolsevici dupa al doilea razboi mondial si de evreii sionisti dupa 1989. Si o sa aflati un numar imens de evrei din toata lumea care lupta impotriva „iudeo-nazismului”, adica politica purtată de sioni tii de la Ierusalim. Si sa mai citeasca macar articolele politice ale lui Mihail Eminescu (acelea la care Moses Rosen s-a opus sa fie tiparite) si cartile dr. Nicolae Paulescu (nu cele de medicina).

In legea pe care ati promulgat-o, la art. 1, se spune că previne și combate incitarea la ura. Oare chiar nu va dati seama ca aceasta lege abjecta, antiromaneasca, va duce la cresterea antisemitismului intr-o tara in care acesta se afla la cote minime? Sau aceasta s-a voit? Poate ca daca gasiti un consilier nesurmenat, acesta sa urmareasca interviul dat de rabinul Eli Kaufman. Și o sa intelegeti poate ca de la bugetul de stat noi suportam o institutie a carei singura menire este sa ne calomnieze, fiindca asa cei de acolo primesc mult mai multi alti bani, din SUA. Domnule Iohannis, pentru consolidarea carei societati mondiale puneti umarul? Eu resping aceasta societate in care prietenii dvs. (SUA, UE si Israel) promoveaza minciuna, ura, crima, violenta, incalcarea drepturilor naturale ale omului, cotropirea altor tari independente. Ce societate este aceasta in care exista dublu standard, in care criminalilor de razboi evrei, refugiati in Israel, li se refuza extradarea si nimeni nu zice nimic? in care Israelul incalca rezolutiile ONU si nimeni nu zice nimic? in care Israelul refuza sa dea socoteala pentru arsenalul sau nuclear si nimeni nu zice nimic? in care Israelul practica apartheid-ul si nimeni nu spune nimic?

Ca sa nu spuneti ca nu stiti de criminalii de razboi evrei, va dau eu doua exemple. In timpul razboiului, partizanii evrei au savirsit masacre in multe localitati din Polonia cotropita de bolsevici, cele mai cunoscute fiind cele de la Naliboko si Koniuchy; conducatorii bandelor de criminali evrei au murit intre timp, astfel incit in 2007 dintre foștii membrii, mai era in viata doar Yitzak Arad – intre timp, acesta, fugit in Israel, a ajuns general de brigada, istoric al holocaustului si director la Yad Vashem – Israelul a refuzat extradarea lui. Fostul lagar nazist de la Zgoda, dupa eliberare, a fost transformat in lagar de concentrare pentru polonezi, silezieni si germani, la conducere fiind pus evreul Salomon Morel; aici, in mai putin de un an, au murit o treime din cei internati, cadavrele fiind aruncate in gropi comune; in anul 1994, Morel a fugit in Israel, care a refuzat sa-l extradeze.

Domnule Iohannis, ati deschis cutia Pandorei. Ati uitat ca românii v-au ales presedintele Republicii Romania, stat independent, fost stat suveran pina in 2003 – si v-au ales pentru binele si interesele lor, nu ale altora. Va comportati ca un guvernator numit de Ierusalim in noua provincie iudaica Romania Victa (necunoscind termenul ebraic, il folosesc pe cel latin). Daca in Romania va creste antisemitismul, nu este numai vina lui Wiesel si Florian, a lui Antonescu (Crin) si a parlamentului, va fi si vina dvs.

Domnule Iohannis, in Romania slava Domnului, mai sint multi cei care simt și gindesc romaneste, asumindu-si aceasta. Puscariile de la noi nu au locuri suficiente pentru toti. Si atunci, aveti doua variante: ori gratiati demnitarii corupti, devalizatorii de banci, criminalii, violatorii si ceilalti prieteni ai parlamentarilor, ori ne duceti in grupuri in padurea de la Tincabesti, unde din ordinul criminalului Armand Calinescu au fost strangulati legionarii de frunte, aspect asupra caruia se pastreaza in continuare tacerea (mai ales cind se pune problema cine si cum l-a convins pe Carol al II-lea sa-i comande lui Armand Calinescu aceasta crima).

Domnule Iohannis, am luptat in revolutie (acum, a ajuns sa-mi fie jena sa recunosc de teama ca nu cumva un tinar zeflemitor sa ma intrebe citi bani mi-a dat Mossadul sa ma duc la revolutie). Acum un timp, am auzit la TV un idiot (imi cer scuze, dar nu gasesc un termen mai potrivit), fost ministru PSD, declarind cu emfaza ca o data cu primirea Romaniei in NATO, a fost indeplinit si ultimul obiectiv al revolutiei din 1989. Am ramas perplex! Idiotul stia mai bine decit mine de ce m-am dus la revolutie! Ei bine, domnule Iohannis, eu nu m-am dus la revolutie pentru ca Romania sa adere, fara referendum, la aceasta organizatie terorista de tip fascist, nici pentru că muream de foame (de abia acum imi este greu, cind, in doar citiva ani, rind pe rind, Emil Boc, Victor Ponta si Mugur Isarescu, mi-au redus venitul la un sfert), nici pentru ca tara sa ajunga in halul acesta, jefuita de „prieteni” (UE, SUA si Israel), nici ca să ne pierdem suveranitatea, nici ca sa ne pierdem dreptul la asigurarea gratuita a sanatatii si alte drepturi. M-am dus pentru ca romanii sa cistige curajul de a spune adevarul. Nu dreptul, fiindca dreptul il aveau – curajul. Ati venit dvs. si ne-ati taiat acest drept. Poate ca multi care au murit la revolutie, au venit din acelasi motiv. Ati batjocorit jertfa lor, v-ati batut joc de noi, cei care am acceptat sa fim „carne de tun” pentru ca niste vinzatori de tara sa ajunga sa conduca Romania.

Am facut o „revoluție ” in urma careia fantomele bolsevice ne bintuie in continuare. Ne bintuie prin fiii lor. Ne-am trezit ca prim-ministru cu fiul lui Walter Roman (Neulander) care, cind in strada inca se mai tragea (nu o sa aflam niciodata cine tragea), initia deja distrugerea economiei romanesti. Apoi, rind pe rind, s-au ridicat deasupra, ca pleava, fiul lui Tisminetki, fiul lui Patapievici, fiul lui Florian, nepotul Ghizelei Vass – mai toti, cu ginduri, purtari si acte antiromanesti (foarte bine platite si de la bugetul de stat, dar mai ales din afara). Și totuși, două gînduri nu-mi dau pace. Primul, de ce Sionul a fortat intr-un mod atit de grav, inadmisibil, nota? Sa testeze limita de suportabilitate a poporului roman? Sa testeze gradul de imbecilizare a poporului roman? Sa bage spaima in oasele romanilor, ca sa nu protesteze la legile care vor urma (de pilda legea bail-in-ului, impusa de UE, prin care bancherii pot sa-i lase pe cetatenii europeni fara depozitele lor bancare)? Sau pur si simplu sa provoace in popor o rumoare pe care sa o prezinte la Washington ca fiind un nou val de antisemitism in Romania, motiv sa primeasca de acolo mai multi bani?

A doua intrebare este: de ce ați promulgat fără sa clipiți această lege? Oare, din remușcare, ca etnic german, ați încercat să mai spălați din păcatele naziste? Oare ați făcut promisiuni mai mari decit cele făcute de Ponta (asa cum, se pare, în 2004, Băsescu a făcut promisiuni mai mari decit Năstase)? Sau mai vreți încă un mandat? In acest ultim caz, poate ar fi bine sa invatati ceva din experientele altora. Au mai tradat si altii tara mizind pe sprijinul Ierusalimului: Nastase, Geoană, Antonescu (Crin, nu Ion), Ponta. Cu totii rivneau la tronul de la Cotroceni, dar nu l-au primit. Asa ca nu este sigur ca dvs. il veti primi pentru a doua oara. Oricum, nu trebuie sa mai faceti nimic: ati intrat deja in istoria noastră. 7

Domnule Johannis, jurămintul depus ca președinte nu este doar chestia aceea dupa care se bea șampanie. Este mult mai mult, iar șampania nici nu contează. Este un angajament fata de tara. Iar dvs., mi-e teama, ați luat-o pe drumul ultimilor trei președinți: al trădării țării și poporului, al istoriei noastre și al adevărului, al dreptului pentru care v-ați dus să vă plimbați la Paris. Si totusi, vreau sa stiti ca ii multumesc lui Alexandru Florian. Pina acum citeva zile eram un bătrin obosit si bolnav, care simteam ca traiesc fara nici un rost. Iată cum un fiu de bolșevic m-a trezit din letargie, mi-a reamintit că sînt român și, mai mult decit atît, că sînt aromân. Mi-a adus aminte ca bunicul meu, nascut in Crusova, a trait in anul 1903 proclamarea Republicii Crusova, moment dupa care, la citeva zile, la apropierea unei armate turcesti de 15.000 de oameni, Pitu Guli, conducatorul, le-a spus celor 300 de luptatori ai sai: „Sint prea multi, or sa ne omoare pe toti. Măcar sa luam cu noi cit mai multi dintre ei.” Acesta era spiritul aromanilor si din aceasta cauza evreii bolsevici s-au grabit sa-i inchida in temnite sau sa-i duca la Canal.

Mi-am regasit rostul in viata: sa lupt din nou pentru tara mea – acum, cu armele batrinetii: scrisul. Și aș vrea să se rețină: in familia mea nu a fost nici un legionar, iar adevarul despre legionari eu l-am aflat dupa 1990, cind am putut afla multe lucruri ascunse pina atunci. In Evanghelia dupa Ioan (8.44), Mintuitorul le spunea fariseilor: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Fără îndoială, sioniștii de astăzi sint urmașii fariseilor de acum doua milenii, ei sint copiii diavolului și nu se pricep decit la crima și la minciuna. Și ambele, aduc bani multi. V-ați ales greăit prietenii, domnule Iohannis. In orice caz, iata ca v-am oferit minim 5 temeiuri pentru a cere arestarea mea. Desigur, un procuror zelos ar mai putea gasi și altele. De 43 de ani tot spun in aceasta țară marile adevăruri, pe care altii se temeau pina si sa le auda. S-a incercat de multe ori sa mi se inchida gura, dar pina acum nu a re – usit nimeni. Dvs. aveti ocazia perfecta. In plus, pentru mine nu are cine sa iasa in strada si sa demonstreze. Cu multa dezamagire, Dan Cristian Ionescu

Dr. Rafik Khal, medic endocrinolog sirian stabilit în Oradea

Dr. Rafik Khal, medic endocrinolog sirian stabilit în Oradea: "Germanii au dat lovitura: au luat ce e mai bun din valul de refugiaţi"

Când pregăteşti un interviu cu un arab din Siria clişeele îţi aleargă prin minte. Te aştepţi să dai de un tip cu Coranul în mână şi eventual cu un rucsac în spate, care mai şi ticăie. Endocrinologul Rafik Khal, orădean din 1992, te întâmpină însă cu zâmbetul pe buze, aşa cum este mereu în micul său cabinet de pe strada Spitalului. Mândru de pacientura pe care şi-a format-o, totdeauna calm, vorbeşte frumos cu oamenii, îi ascultă, îi înţelege şi încearcă să-i ajute.

Pe birou are o poză cu cei doi băieţi. Cel mare a terminat Medicina la Cluj între primii 10 din promoţie, iar acum îşi face rezidenţiatul în ortopedie. Mezinul e boboc, acum a intrat la Medicină, al cincilea, tot la Cluj. Mama lor, Claudia, este femeia pentru care Rafik s-a şi stabilit în Oradea.

BIHOREANUL l-a iscodit pe doctorul sirian "refugiat" în Oradea pentru a încerca să afle o explicaţie, pe înţelesul tuturor, a dramei sutelor de mii de refugiaţi sirieni care ajung în inima Europei şi par să nu se mai termine...

- Cum aţi ajuns în România?

- Un văr făcuse Horticultura aici. Deşi, evident, avem universităţi în Siria, când studiezi în străinătate eşti mai bine privit. Eu mă trag dintr-o familie de medici şi speram că o să ajung aici bursier al statului sirian. De obicei stăteai un an pe banii tăi, în anul pregătitor, în care învăţai limba, după care deveneai bursier al statului sirian. Eu am avut ghinion, că s-a schimbat legislaţia, aşa că am făcut facultatea pe banii mei. Plăteam 220 de dolari pe lună, şcolarizare, cazare şi masă. Am ajuns în România în 1979, am făcut Medicina la Bucureşti şi apoi m-am specializat 4 ani în endocrinologie la Institutul Parhon.

- Şi cum de aţi rămas?

- În Capitală am cunoscut-o pe Claudia, studentă la ASE, orădeancă get-beget, cu care m-am căsătorit acum 25 de ani. Trebuia să mă întorc acasă, dar a venit Revoluţia şi am rămas aici, mai ales că a apărut primul copil. În plus, în Siria mă aşteptau 3 ani de armată. Aşa că din 1992 sunt orădean şi cetăţean român...

"Una din cele mai moderne ţări arabe"

- Ce religie aveţi? Şi care sunt principalele religii în Siria?

- Eu sunt creştin ortodox. Biserica creştină din Siria ţine de biserica greacă. Arabii din Siria sunt musulmani (suniţi, şiiţi, alawiţi, druzi) şi creştini (ortodocşi, catolici şi asirieni). Mai trăiesc în Siria kurzi, armeni şi evrei. Este - mai exact era - una din cele mai moderne ţări arabe. Numai la noi se poate vinde alcool la liber, carne de porc, existau baruri de noapte şi alte locuri de distracţie. Siria a fost prima ţară care a interzis femeilor să poarte vălul islamic în instituţiile publice. E o ţară cu un nivel bun de educaţie, profesorii noştri mergeau să predea în ţări din Golf. Indiferent de religie, sirienii trăiau în armonie, motiv pentru care în oraşe populaţia era amestecată, comunităţile religioase nu trăiau separat. Nu mai spun că nouă, creştinilor, ni s-a recunoscut dreptul ca femeia să fie considerată egala bărbatului. De exemplu, în cazul unei moşteniri, femeia primea aceeaşi parte ca un bărbat, pe când la musulmani nu poate primi decât jumătate din cât primeşte bărbatul.

- Se spune că războiul a fost provocat ba de Occident, ba de Rusia. Care sunt cauzele?

- Există două cauze principale, una de natură externă, celalaltă internă. Principala cauză externă e că ţările din Golf, mai exact Quatarul, a vrut să traverseze Siria cu un gazoduct care să alimenteze Europa, ceea ce ar fi făcut ca aliaţii noştri tradiţionali, Iranul şi Rusia, să piardă din punct de vedere economic. Am avut o relaţie bună cu Rusia încă de pe vremea războaielor cu Israelul, iar Rusia are şi acum o bază militară în Siria - singura lor bază la Marea Mediterană. Statele Unite, cu ajutorul ţărilor arabe prietene, au dorit să scoată Rusia din zonă, aşa că, brusc şi deloc întâmplător, au apărut mişcări de protest, după modelul "primăverii arabe". Interesant e că înainte de începerea tulburărilor, Turcia deja construise tabere, deşi încă nu exista niciun refugiat. Am avut, deci, ghinionul să fim amplasaţi în zona de confruntare a marilor puteri: de o parte SUA, cu ţările occidentale, cu Turcia şi câteva ţări arabe, de alta Siria, Iranul şi Rusia.

- Există, însă, şi cauze interne...

- Deşi avem un guvern ales şi un preşedinte ales, mulţi îi reproşează lui Bashad al Assad că nu permite înfiinţarea de partide. A fost acuzat şi că ţara e condusă de o dinastie, el luând conducerea de la tatăl său, Hafez al Assad. Opozanţii îl acuză de dictatură şi de corupţie, un fenomen de care nici ţările occidentale nu sunt scutite.

"Arabii sunt obişnuiţi să aibă un tată pe care să-l urmeze"

- Arabilor li se potriveşte mai bine dictatura decât democraţia?

- Într-un fel, da. Conform tradiţiilor şi educaţiei, noi avem un şef de care ascultăm. Aşa e şi în familie, toţi ascultăm de tata. Chiar dacă nu ne convine, îl ascultăm şi îl urmăm. Când moare, locul lui e luat de fratele său mai mare. Aşa e şi la nivel naţional, arabii sunt obişnuiţi să aibă un "tată" pe care să-l urmeze, chiar dacă are porniri dictatoriale.

- Aveţi rude care au suferit de pe urma Statului Islamic?

- Întâi ar trebui să definim ce este Statul Islamic. Deşi acţionează pe teritoriul Siriei, doar 20% din membrii SI sunt sirieni. Ceilalţi vin din alte state arabe, din Europa şi Asia. De obicei, luptătorii ajung în Siria prin Turcia. Primesc bani de la ţări arabe, şi mai vând şi petrol pentru a cumpăra armament.

Să vă povestesc de rudele mele. Am patru fraţi şi trei surori, şi toţi locuiau împreună cu familiile lor în oraşul Idleb, aproape de mai cunoscutul Alep. Armata SI a intrat în localitate într-o zi de vineri şi primul lucru a fost să caute casele creştinilor. Li s-a spus că au trei variante: să lase totul şi să plece, să se convertească sau să rămână, dar să le plătească impozit. Le-au dat 3 zile să se decidă, dar a doua zi doi dintre verişorii mei, care comercializau alcool - pentru că numai creştinii vând alcool în Siria - au fost executaţi, iar băutura le-a fost turnată peste cadavre. Preotul fugise, aşa că rudele i-au îngropat în curtea casei. În plus, teroriştii le-au confiscat şi averea. Duminică, toţi creştinii au plecat cu autobuzele într-o zonă controlată de guvernul Siriei, luând cu ei cam cât încăpea într-o valiză. Niciunul n-a rămas în zona controlată de SI.

"În guvernul sirian sunt oameni care au făcut facultatea în România"

- Doar creştinii erau ţinte?

- Ţintele  principale ale extremiştilor erau creştinii, dar şi musulmanii care lucraseră pentru statul sirian. Biserica noastră a fost vopsită în negru pe dinăuntru şi transformată în şcoală pentru studiul Coranului. După creştini şi musulmanii acuzaţi de colaborare cu guvernul, au început să fugă şi musulmanii care aveau ceva avere. Au rămas doar oamenii săraci, cei care nu aveau unde să meargă.

- Familia dvs. a rămas în ţară sau a fugit?

- Acum este într-o zonă controlată de guvern. Am reuşit s-o aduc la Oradea pe o soră, profesoară de istorie, care stă la mine. Am avut noroc că România e singura ţară UE care mai are ambasadă deschisă la Damasc, am obţinut repede viza şi a ieşit din Siria prin Liban, iar de la Beirut a luat avionul până la Bucureşti.

- De ce şi-a păstrat România ambasada? Există relaţii speciale cu Siria?

- Aceste relaţii speciale au fost făcute pe vremea lui Ceauşescu. Sunt interese economice, dar şi de altă natură. Românii au construit rafinării în Siria, mii de sirieni au venit la studii în România şi s-au căsătorit aici, deci mi se pare normal să fie o relaţie specială. Chiar şi în actualul guvern sirian sunt oameni care au făcut facultatea în România.

"Sirienii o numesc pe Angela Merkel "

- De ce are loc abia acum această migraţie uriaşă? Totuşi, războiul durează de 4 ani...

- Situaţia e foarte gravă acum pentru că Statul Islamic cucereşte teritorii tot mai mari, iar refugiaţii aglomerează oraşele. Mai mult de jumătate din populaţia Siriei este în refugiu: 2 milioane în Turcia, 1,4 milioane în Liban şi 1,2 milioane în Iordania. Sirienii nu sunt primiţi în ţările din Golf sau în Arabia Saudită, care preferă să aducă muncitori din Filipine şi Pakistan decât arabi.

Practic, migraţia a început de 3 ani, dar n-a fost aşa vizibilă. Ţinta a fost de la bun început Germania, e singura ţară care nu l-a condamnat pe Bashar al Assad şi a acceptat sirieni. Eu cred că germanii au dat lovitura, pentru că au luat ce e mai bun din acest val de refugiaţi: medici, profesori, ingineri... Au nevoie de ceva timp să înveţe germana şi apoi pot să lucreze. Lumea nu prea ştie, dar prin anii '60 nemţii au vrut muncitori sirieni, nu turci. Pe vremea aceea Siria erau unită cu Egiptul, în aşa numita Republica Arabă Unită, iar preşedintele Nasser, egiptean, a cerut ca jumătate din muncitorii care plecă în Germania să fie sirieni, jumătate egipteni. Germania n-a vrut şi a adus turci. De 3 ani sirienii merg tot în Germania. Au văzut că e locul ideal pentru ei, li se dau locuinţe, bani şi mâncare, pot cere reîntregirea familiilor. Acum, practic, se aduc unii pe alţii. Nu degeaba o numesc pe Angela Merkel "mama noastră".

- Unii spun că între refugiaţi ar putea fi terorişti. Din ce fel de persoane este format acest val de refugiaţi?

- În majoritatea covârşitoare sunt oameni educaţi şi oameni cu bani, care în Siria nu mai pot face afaceri din cauza războiului, oameni care s-au săturat să stea sub bombardamente, fără electricitate, fără apă, alimente şi medicamente. În mod cert s-au strecurat printre ei şi terorişti, dar nu cred că sunt 4.000 de terorişti, cum se lăuda SI.

"România acţionează corect"

- Cum se pot rezolva  problemele din Siria?

- Primul şi cel mai important pas este lichidarea SI. Ar fi bine şi pentru Siria, şi pentru Europa. Dacă Occidentul ar fi colaborat cu armata lui Bashar, SI ar fi fost lichidat de mult, dar europenii nu au dorit aşa ceva. Lucrurile s-au schimbat radical în ultimul timp. Preşedintele francez a declarat de curând că principala cauză a numărului uriaş de refugiaţi este SI, iar ministrul britanic de Externe a spus că acceptă să coopereze cu regimul Bashar. După lichidarea SI trebuie făcut un guvern de uniune naţională, care să organizeze inclusiv alegeri prezidenţiale.

- Dar refugiaţii care au inundat Europa se vor întoarce în Siria după rezolvarea crizei?

- Sirienii sunt patrioţi. Cred că foarte mulţi se vor întoarce, acolo sunt casele lor şi familiile lor.

- S-ar putea adapta ei în România, o ţară creştin-ortodoxă conservatoare?

- Creştinii nu ar avea nicio problemă. Eu m-am adaptat foarte uşor, gândiţi-vă că avem aceleaşi tradiţii, nunţi, botezuri, înmormântări. Dar cred că 80% din cei ajunşi aici vor pleca în Germania. Poate ar trebui să folosească perioada cât stau aici să înveţe limba germană.

- V-aţi gândit să-i ajutaţi, personal, pe conaţionalii refugiaţi?

- Eu mi-am ajutat familia cu tot ce am putut. Mi-am adus sora, i-am ajutat pe cei de acolo cu bani.

- Spuneţi-mi câteva motive pentru care ar fi bine ca refugiaţii sirieni să rămână în România.

- Când vorbim de refugiaţi nu trebuie neapărat să ne gândim la oameni care cer milă, la oameni săraci. Sunt mulţi cu bani, care ar putea face afaceri frumoase aici.

- Ce părere aveţi despre modul în care acţionează România în această situaţie?

- Cred că acţionează corect. Cea mai bună dovadă este că ambasada României a rămas deschisă.

- Vă e dor de ţara natală?

- Da. E ţara în care m-am născut. De 6 ani n-am mai fost în Siria. Obişnuiam să mă duc cu toată familia, dar până nu se termină războiul nu mă duc.

Mircea Chirilă

Deportări în URSS. Perioada stalinistă. Bază de date

http://deportari.md/#page/despre

În fosta URSS, în perioada stalinismului, strămutarea anumitor popoare sau grupuri  de populaţie din locurile lor de origine a fost concepută ca o politică de stat.  Încă în anii '20, pe lângă Comitetul Executiv Central al URSS, s-a creat un comitet special pentru strămutări, care a activat până în luna martie sub diferite forme şi denumiri (Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne - temutul NKVD, Comitetul pentru Securitatea Statului - KGB etc.).

Deportările masive ale populaţiei s-au realizat sub diferite motive; ele au afectat un şir întreg de popoare ale fostei URSS.

Unele popoare sau grupuri de populaţie au fost strămutate în Siberia şi Extremul Orient în timpul colectivizării forţate a agriculturii, altele - pentru a „fortifica hotarele" prin eliminarea din regiunile de frontieră a „elementelor duşmănoase" şi a popoarelor care „nu inspirau încredere" regimului comunist, celelalte fiind acuzate de „colaboraţionism cu duşmanii" etc.

Ca o consecinţă a Protocolului Adiţional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, în perioada 1939-1940, unele teritorii din Europa de Sud-Est ajung victime ale expansionismului sovietic - Ţările Baltice, 8 din cele 16 voievodate ale Recipospolitei, Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa. Drept urmare, în anii 1939-1940 au avut loc mai multe valuri de deportări din sus-numitele regiuni, ceea ce a dus la exterminarea parţială nu doar a populaţiei acestor state, dar şi a unor grupuri  etnice refugiate pe teritoriile lor (ne referim la evreii din Cehoslovacia şi Austria, care se mutaseră cu traiul în Polonia).  În anii 1940-1941, Polonia a suportat 5 valuri de deportări, Lituania - 3 valuri, Letonia -  o deportare în masă (iunie 1941), Estonia - la fel.

Teritoriile româneşti şi cele baltice au fost lovite de represalii staliniste în acelaşi timp.

În perioada stalinismului dur, 1940-1941, 1944-1951, în RSSM au fost operate mai multe valuri de deportări în masă şi zilnic - arestări, deportări individuale sau de grup, execuţii şi represalii locale.

După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, românii şi reprezentanţii celorlalte etnii conlocuitoare au fost supuşi unui regim sistematic de crime, masacre, deportări şi dislocările masive. Regimul a început acţiuni de teroare împotriva foştilor moşieri, proprietari de întreprinderi, ofiţeri, împotriva foştilor membri activi ai partidelor politice, clerului şi intelectualilor rămaşi în ţinut după 28 iunie 1940, care au început să fie consideraţi drept duşmani de clasă ai noului regim. Reprimarea acestora nu era întâmplătoare: ei erau purtătorii celor mai democratice tradiţii constituite în Basarabia şi, deci, şi solul cel mai fertil pentru o rezistenţă pe care, bineînţeles, regimul stalinist totalitar nu o putea admite.

În noaptea de 12-13 iunie 1941 cea mai mare parte a persoanelor din categoriile menţionate a fost deportată din RSSM (19 575 persoane, inclusiv 5 033 arestate şi 14 542 deportate) . Acest val este considerat primul de această anvergură.  Un al doilea val, a avut loc în noaptea de 5-6 iulie 1949, operaţia de deportare în masă "Iug" (din limba rusă, "Sud"), fiind deosebit de dureroasă. Mii de familii au fost destrămate, vieţile oamenilor neînsemnând nimic pentru autorităţi. În total au fost arestate şi trimise în Siberia 11 606 familii,  adică 34 763 persoane, dintre care 9 233 bărbaţi, 13 702 femei, 11 828 copii. Cel de-al treilea val, operaţia de deportare în masă „Sever" (din limba rusă, "Nord") s-a început la ora 4 în dimineaţa zilei de 1 aprilie 1951 şi s-a terminat la ora 20:00 în aceiaşi zi. Conform ordinelor sovietice, au fost ridicate şi îmbarcate în vagoane 723 familii, per total 2 617 oameni (808 bărbaţi, 967 femei, 842 copii).

Subiectul deportării populaţiei din teritoriile româneşti ocupate de sovietici este inepuizabil, avându-se în vedere amploarea cantitativă şi calitativă a acestui fenomen. De aceea, orice contribuţie în acest sens este binevenită, adăugându-se pieselor ce compun un amplu mozaic istoric: Basarabia deportată.

Scopul acestui site, cu denumirea sugestiva WWW.DEPORTARI.MD, este de a aduna cât mai multe mărturii, veritabile, din prima sursă, adunate cu eforturi comune ale tuturor celor pasionaţi de cunoaşterea trecutului lor şi transmiterea către generaţiile în creştere a patrimoniului cultural, parte componentă a căruia este şi memoria colectivă.

Metoda prin care se realizează imortalizarea amintirilor supravieţuitorilor deportărilor sau a copiilor lor este una specifică, folosită de ştiinţa istorică de mai multe decenii, numită ISTORIA ORALA sau VERBALĂ. Înregistrarea audio, video sau în formă scrisă a amintirilor probate prin poze, documente, certificate sau martori oculari, a fost recunoscută ca fiind o metodă ştiinţifică în abordarea istoriei recente a omenirii. În Republica Moldova sunt deja mai multe centre de dezvoltare a acestei metode şi se adună colecţii întregi de mărturii pe anumite subiecte de importanţă istorică.

Aducem mulţumiri tuturor autorilor care au binevoit să posteze aici lucrările lor, fiind conştienţi de semnificaţiile profunde ale subiectului care esenţialmente ţine de domeniul şi interesul public. De asemenea, suntem recunoscători celor care au răspuns la îndemnul nostru, au făcut înregistrări cu deportaţii sau familiile lor şi le-au postat aici,  pentru ca toţi să ne edificăm memoria pierdută şi răvăşită de împrejurările nefaste.   

Persoanele de contact:

Viorica Olaru-Cemîrtan, doctor în istorie, olaru.viorica@gmail.com
Ghenadie Popescu, artist plastic,  ghenadiepopescu@gmail.com

În memoria lui Nicolae Dabija- Eroul respingerii debarcarii sovietice in peninsula Taman -

in memoria lui Nicolae Dabija

Eroul respingerii debarcarii sovietice in peninsula Taman -Dieppe-ul rusesc: "Mihai Viteazul", două Eisen Kreuz si o Deutsche Kreuz in Gold (decoratie data doar la 22 militari non-germani - de la români generalului Avramescu). A aparut acum cațiva ani in colectia Commando traducerea unei carți a unui german despre dezastrul sovietic de la Ozereika, in care Dabija e personaj principal. Ce film a la Spielberg s-ar putea face despre capitanul Dabija luptand la Ozereika! Pacat ca nu stim sa ne prețuim marii eroi.
Raportul special pentru propunerea de decorare cu Ordinul „Mihai Viteazu” clasa a III-a a căpitanului Dabija Nicolae din Regimentul 38 Infanterie, întocmit de comandantul Diviziei 10 Infanterie, generalul Sava Caracaş, la 9 februarie 1943:

„Căpitanul Dabija Nicolae, comandantul Companiei 5 din Regimentul 38 Infanterie, a dovedit, pe timpul debarcării inamice din noaptea de 3/4 februarie 1943 şi următoarele 4 zile de luptă, un exemplu înălţător de vitejie, destoinicie şi devotament în luptă. În îndeplinirea misiunii de a apăra coasta mării cu compania sa în sectorul Iushnaia Ozereika, căpitanul Dabija, rezistând dârz 3 zile şi 4 nopţi, încercuit de un număr inamic mult superior ca număr şi care a atacat însoţit de numeroase care de luptă, a reuşit să neutralizeze şi să reţină asupra punctului de sprijin ce comanda focul şi forţele inamice şi astfel să uşureze înaintarea rezervelor. În timpul atacului, căpitanul Dabija, după 4 zile de încercuire, ia comanda tuturor trupelor şi atacând concentric inamicul reuşeşte a-l nimici complet. Este de remarcat că acest înalt spirit de îndeplinire a misiunii până la capăt l-a împrumutat şi subalternilor, întrucât peste unul din punctele sale de sprijin inamicul a trecut, distrugându-l în întregime, fără ca un singur om să dea înapoi, iar cele două puncte de sprijin comandate de 2 subalterni au rezistat eroic, sub directul său impuls, timp de 4 zile, trecând apoi la atac cu un elan indescriptibil şi nimicind pe inamic până la unul. În acţiunea sa, căpitanul Dabija a transformat debarcarea celei mai bune brigăzi sovietice, dotată cu care de luptă americane, într-un eşec total, producându-i: peste 800 sovietici morţi, răniţi sau prizonieri; 31 care de luptă distruse; 1 şlep cu benzină distrus; 1 şlep cu autoturisme nimicit şi peste 40 de ambarcaţiuni intacte, de provenienţă engleză, capturate. Prin rezistenţa sa eroică şi reacţiunea violentă, căpitanul Dabija a asigurat menţinerea întregului front al Caucazului de Sud şi în special a Novorossiskului, care în cazul când importanta acţiune a inamicului ar fi reuşit, primejduia întregul plan de acţiune al Înaltului Comandament, care se sprijină pe garantarea litoralului până la sacrificiu. Pentru aceste motive şi pentru o recompensare binemeritată a înaltelor fapte de arme săvârşite de căpitanul Dabija Nicolae, îl propun la decorarea cu Ordinul «Mihai Viteazu» clasa a III-a”

(D.ec.E., dosar nr. 338, ff. 16-17.)

text întocmit de LUCID

Prof. Dr. Florin Şandru, cercetător la Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, face greva foamei în fata Guvernului

Prof. Dr. Florin Şandru, cercetător la Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, face greva foamei în fata Guvernului
Data publicarii: 16.09.2015 21:35:00

Doctor în istorie, cu facultatea terminată cu 10, Florin Şandru, cercetător la Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, face de cinci zile greva foamei în faţa Guvernului. Deşi vizibil slăbit, istoricul se declară hotărât să îşi continue demersul până când premierul Ponta şi miniştrii din subordinea sa vor rezolva problema subfinanţării cronice din cercetare.

Plătit cu doar 1210 lei pe lună după 34 de ani de muncă, din care 8 ani în cercetare, istoricul a intrat sâmbătă în greva foamei, cu dorinţa de a obţine mărirea bugetului Academiei Române pentru asigurarea cercetării şi mărirea salariilor cercetătorilor, astfel încât aceştia să-şi poată face meseria, trăind decent.

"Am peste 15 memorii la toate oficialităţile, premier, ministrul învăţământului, ministrul finanţelor, ministrul muncii, ministrul culturii, singurul care m-a primit a fost ministrul culturii: <Domnu' Şandru, dacă ar depinde de mine, acum v-aş da semnătură, să vrea ei guvernanţii să va ajut şi eu va dau semnătura>", ne-a declarat Florin Şandru, abia vorbind după de cele câteva zile fără hrană şi apă.



"Ei trebuie să dea drumul la deblocarea promovărilor; în 2007 am avut salariu 1281 de lei, în 2009 s-a redus, era 900 şi ceva şi acum am fluturaş, în 2015 - 1210 de lei. Nu poţi să trăieşti în Bucureşti şi să faci cercetare din banii ăştia. M-au costat numai în 2013 şase milioane documentele cercetate de mine, din banii mei, nu din banii Academiei" - a adăugat cercetătorul.

Întrebat ce ar trebui să se rezolve pentru a ieşi din greva foamei, Florin Şandru a răspuns: "Să mă primească premierul şi, pe o jumătate de foaie de hârtie, cum a dat decizie de mărire de salariu de sute de milioane - nouă nu ne trebuie atâta - , să facă deblocare pentru promovare şi acordarea gradelor academice la noi, pentru că noi murim de foame. Vor să murim sau să plecăm afară!

"Au spus guvernanţii noştri că salariul mediu în Bucureşti este 2.500 de lei? Dacă eu am 1200, ce sunt?", s-a întrebat Şandru, arătându-ne copie după diploma sa, din care reieşea că a terminat facultatea cu 10 pe linie.

Pe lângă faptul că greva foamei i-a cauzat o evidentă slăbiciune fizică, motiv pentru care, luni noapte, a fost dus la urgenţă, la spitalul Elias, cercetătorul a trebuit, potrivit declaraţiilor sale, să facă faţă şi jandarmilor, care au vrut să îl ia de lângă Guvern.

"Vor să mă ridice cu poliţia, că îi deranjez la ochi şi să mă amprenteze, ca pe un bandit. Asta e societatea noastră, cei care ne vor binele de 25 de ani. Am crezut că găsesc milă şi înţelegere, dar pentru români, nu! Azi sunt eu, mâine dumneavoastră!", a adăugat Florin Şandru.

Menţionăm că purtătorul de cuvânt al jandarmeriei nu a putut fi contactat telefonic până la ora publicării acestei ştiri.
Redăm, în continuare, cererile lui Florin Şandru aşa cum erau trecute pe bannerul cu care acesta s-a acoperit, pentru ca trecătorii să vadă păsurile lui.
"Cer premierului României şi miniştrilor în subordine următoarele:
- deblocarea de urgenţă a posturilor la angajare şi promovare pentru cercetătorii din institutele de cercetare din România;
- mărirea bugetului Academiei Române pentru asigurarea cercetării şi mărirea salariilor cercetătorilor, conform legilor de promovare, avansare, gradelor academice şi rezultatelor ştiinţifice;
- acordarea sporului de doctorat persoanelor care şi-au obţinut doctoratul în 2010 - 2015"

UPDATE

La scurtă vreme după plecarea echipei de la Epoch Times, care i-a luat interviul profesorului Florin Șandru, forţele de ordine l-au mutat pe istoric într-un loc unde durerea lui să nu fie vizibilă şi să-i deranjeze pe guvernanţi. Cercetătorul a fost "condus" de jandarmi pe o bancă la marginea parculeţului dinspre Aviatorilor.

"Mediatorii mă anunţaseră cu vreo două ore înainte de venirea voastră, că sunt ordine de sus să mă scoată din faţa Guvernului de acolo. Au zis că e ilegal. Le-am zis: eu sunt paşnic, nu fac rele. Mi-au zis: dacă nu acceptaţi să faceţi ce zicem noi, o să vină duba, o să va amprenteze, o să va facă dosar penal şi o să aveţi mai multe consecinţe. Nu e plăcut să va cărăm noi", ne-a povestit Şandru.

"După ce aţi plecat, au venit cu o duba, cu mai mulţi, arătau mai duri, am vorbit cu un colonel. Ei trebuie să-şi respecte ordinele, că nu au încotro. Mi-a spus de vreo trei, patru ori: "e ultima oară când vă rog. Puteţi merge să va ducem pe o bancă acolo, altminteri suntem nevoiţi să tragem noi de dumneavoastră şi se întâmplă lucruri şi mai neplăcute pentru viitorul dvs." Văzând că nu accept, au venit două persoane şi au pus mâna pe mine. Când am văzut că vor să mă târâie, am zis "daţi-mi voie, accept, mi-a ajuns umilinţa la care am fost supus de cei care ne conduc." Atunci colonelul mi-a mulţumit că am înţeles, şi m-au luat de braţ, frumos, unul de o parte, unul de alta, alţii mi-au luat bagajul şi uşurel m-au adus aici, pe bancă. Şi negociatorul mi-a mulţumit, că nu voiau să-şi păteze onoarea şi să fie brute. Ei au avut ordin să facă, nu s-a ajuns acolo.... Am cedat eu, sunt totuşi cercetător, nu bandit", ne-a mai povestit Şandru în dimineaţa acestei zile.

Complet ignorat de carele de televiziune care au trecut pe lângă el, Şandru ne-a rugat să transmitem opiniei publice un mesaj:

"Românii mei dragi, eu, ca istoric, vă mai pot apăra, pot scrie despre ei, apăraţi-mă, ca să vă pot apăra!", a fost mesajul istoricului, cercetător la Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului.

Mai menţionăm că marţi, echipa noastră, venită pentru a vorbi cu cercetătorul, a fost legitimată - culmea! - de SPP, nu de jandarmi, aşa cum este tipicul la proteste. Nu ne-a fost deloc limpede ce pericol reprezenta Florin Şandru, care, chinuit de deshidratare, foame şi căldură, abia se ţinea pe picioare, astfel încât să fie nevoie să fie înconjurat şi de jandarmi şi de SPP.

Şandru şi-a petrecut noaptea de marţi spre miercuri pe bancă, învelit cu două pături aduse de oameni impresionaţi de situaţia lui: "Tot mi-au clănţănit dinţii peste noapte", ne-a povestit istoricul.
Protestatarul îşi va continua greva foamei până când vor fi soluţionate problemele pe care le-a ridicat primului ministru.

Sursă: The Epoch Times

The Epoch Times: "O nouă perspectivă asupra lumii noastre în schimbare"

Misiunea noastră

The Epoch Times este o voce independentă, atât pe web cit şi sub formă de ziar. Transmitem ştirile în mod responsabil şi corect, astfel încât cititorii noştri să-şi poată îmbunătăţi viaţa şi înţelegerea şi să-şi crească respectul pentru vecinii lor - apropiaţi sau îndepărtaţi. Atât în felul în care facem lucruri cât şi în conţinutul ştirilor noastre încercăm să susţinem valorile umane universale, drepturile şi libertăţile fiecăruia. Suntem o companie care pune interesele cititorilor mai presus de orice.

Cine suntem

The Epoch Times este o companie de media cu capital privat. Sediul principal este la New York, dar reţeaua noastră de reporteri locali este răspândită pe o mare parte a globului şi furnizează ştiri care, deşi sunt locale, au o importanţă globală. Independenţa noastră ne permite să raportăm global şi să prezentăm o diversitate de opinii.

Suntem o media onorată în toată lumea pentru jurnalism de excepţie, recent distinsă cu premiile Societăţii Jurnaliştilor Profesionişti, Sigma Delta Chi, la Washington DC, în iunie 2013 și premiul de excelență decernat de Asociaţia Presei din New York în aprilie 2013.

Premiată pentru continutul editorial, Epoch Times a mai câștigat Premiul Național în Canada, pentru apărarea drepturilor omului și a valorilor democratice.

Medalia Diamond Jubilee a Reginei Elisabeta a II-a pentru raportarea despre încălcările drepturilor omului în China și recoltarea de organe de la practicanții Falun Gong

Ţelul nostru

În aceste timpuri când lumea se transformă din ce în ce mai rapid oamenii au nevoie de informaţii de încredere pentru a înţelege evenimentele şi direcţiile de evoluţie. Încercăm să avem un impact pozitiv asupra vieţilor oamenilor şi să-i ajutăm să înţeleagă lumea în care trăiesc, să se înţeleagă pe ei înşişi, să se respecte şi să se aprecieze reciproc. Raportăm ştiri şi opinii pe care alţii nu le raportează.

Credem că secţiunea noastră de ştiri din China reprezintă un plus faţă de celelalte companii de media. Ea este poate unul dintre atu-urile noastre. Atât oamenii de afaceri şi conducătorii politici cât şi cetăţenii obişnuiţi vor să înţeleagă mai bine ce se întâmplă acolo. Pentru că avem o reţea importantă de reporteri în China suntem capabili să oferim informaţii de încredere, care nu sunt de găsit altundeva.

Valorile la care ţinem

Credem că fundamental pentru oricine este dreptul de a se face auzit. Susţinem libertatea presei, libertatea de expresie şi libertatea de adunare. De asemenea sprijinim puternic dreptul la libera credinţă şi în general drepturile universal recunoscute.

Căutăm să vorbim despre cei care sunt oprimaţi şi care nu pot vorbi singuri. Le vorbim ambelor părţi aflate în diverse conflicte, încercând să subliniem umanitatea care ne leagă. O facem cu compasiune. Credem că ea ne poate ajuta pe toţi să ne respectăm reciproc.

Transmitem ştiri din viaţa noastră de toate zilele şi nu raportăm neapărat ştiri doar pentru că sunt senzaţionale sau de moment, ci încercăm să vorbim despre lucrurile care au o semnificaţie mai adâncă. Încercam să avem în vedere istoria şi viitorul omenirii pe un termen mai lung.

Istoric

Ediţia în engleză a The Epoch Times a fost lansată în septembrie 2003 pe web, iar în august 2004 a văzut lumina tiparului la New York. A apărut ca urmare a nevoii de ştiri raportate şi publicate independent, care să vorbească despre lucruri mai adânci şi mai semnificative pentru oameni. Atât ediţia engleză cit şi celelalte ediţii se adresează unui public larg, internaţional.

Ediţia în chineză a The Epoch Times a apărut ca urmare a nevoii de ştiri necenzurate despre evenimente din China. Primul ziar a fost publicat la New York in mai 2000, iar prima ediţie pe web a fost lansată în august 2000. Au urmat imediat ediţii locale publicate de birouri regionale - cea română la începutul lui 2006 - astfel că în scurt timp ziarul nostru a devenit cel mai mare ziar de limbă chineză din lume în afară celor din China şi Taiwan.

The Epoch Times continuă să-şi mărească atât cantitatea de ştiri cât şi zona de distribuţie şi să deschidă ediţii în alte limbi. Privim viitorul cu optimism. Vă invităm să ne urmăriţi în timp ce creştem!

O alta mare escrocherie romaneasca: Laserul de la Măgurele: tun de proporții pentru constructorul Strabag, pierdere pentru autorități

 Deşi finanţate din fonduri europene, lucrările pentru clădirea care ar trebui să găzduiască laserul sunt mult întârziate. Institutul de Fizică Nucleara ar putea executa oricând compania Strabag, dar şeful de proiect se plânge că nu are sprijinul autorităţilor şi aruncă vina pe alţii. De cealalta parte, oficialii, în frunte cu ministrul de la acea vreme, responsabil de negocierea contractului, Mihnea Costoiu, nu mai răspund la telefon. Culmea este că tot din bugetul statului român s-ar putea plăti în plus aproximativ 50 de milioane de euro, pentru finalizarea proiectului.
În 2012, Comisia Europeană a aprobat finanţarea cu 180 de milioane de euro a Laserului de la Măgurele, urmând ca finanţarea totală a proiectului să se ridice la 356 de milioane de euro. Construirea clădirii de la Măgurele, cea care va adăposti laserul, trebuia finalizată anul acesta, pentru a putea începe montarea echipamentelor.
Vorbim de un proiect paneuropean de cercetare ştiintifică găzduit de trei state: Cehia, România şi Ungaria. Şi dacă în toate cele trei ţăti se vor construi mai multe lasere, la noi în ţară, la Măgurele se va dezvolta cel mai putenic laser din lume. Practic România va găzdui cea mai complexă parte din acest proiect.
Pe hârtie cel puţin... În mai 2013, constructorul, compania Strabag, a încheiat cu Institutul de fizică Nucleară un contract în valoare de 250 de milioane de lei, cu angajamentul că în martie 2015, clădirea de la Măgurele avea să fie gata. Nu s-a întâmplat aşa, s-a mai acordat un termen până în iunie, care a fost devansat a treia oară până în decembrie 2015. Astfel, penalităţile calculate până la finalul anului depăşesc de trei ori valoarea contractului: 750 milioane de lei.
Potrivit contractului, Strabag ar trebui somat să plătească penalizări şi să termine lucrarea din fondurile proprii. În mod suspect însă, directorul institutului Măgurele, Nicolae Zamfir nu se grăbeşte să sancţioneze constructorul.
"Sunt întârzieri care sunt datorate atât constructorului, rămâne de văzut, sunt în analiză, să vedem cât de ample sunt aceste întârzieri, sunt întârzieri datorită asistenţei tehnice dificitare a proiectantului, care trebuie să răspunda la întrebările constructorului. Suntem în analiză. Am facut atentionarea, am făcut notificări", a declarat ZAMFIR NICOLAE, directorul Institutului de la Magurele.
Surse Realitatea Tv spun însă că discuţiile dintre autorităţile statului şi conducerea institutului nu erau chiar pe un ton amiabil. Pe parcursul celor doi ani de lucrări, oficialii responsabili cu monitorizarea proiectului: Mihnea Costoiu, Remus Pricopie, Eugen Teodorovici, Marius Nica, şi Tudor Prisecaru, ar fi exercitat presiuni pentru ca Strabag să primească plăţi în avans din partea Institutului, în ciuda întârzierilor existente.
Sursele noastre relatează că un important om de afaceri apropiat de Victor Ponta a discutat în repetate rânduri cu reprezentantul Strabag despre starea lucrărilor şi a plăţilor în avans.
"Presiuni noi am făcut în sensul atribuţiilor pe care le aveam ca minister, scrisori făcute. Oficiale, să ia o decizie vis a vis de contract", a spus EUGEN TEODOROVICI, fost ministru responsabil cu fondurile UE.
"Dacă tu ca beneficiar, persoană contractantă nu chemi la masa de discuţii ambele părţi sau toate părţile implicate fie că e consultant, fie ca e proiectant sau cine mai este acolo şi nu încerci să rezolvi problema punct cu punct şi atunci când nu merge şi trebuie să reziliezi contractual, nu iei o astfel de măsură". "Dacă dânsul este şeful de proiect, el poată întreaga responsabilitate a acestui proiect sau a situaţiei de astăzi", a mai spus Teodorovici.
A fost singura reacţie pe care am reuşit să o obţinem de la autorităţi. Despre Mihnea Costoiu, fost ministru al cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, surse Realitatea TV spun că el a dispus înlocuirea unor specialişti din consiliul de administraţie al Institutului cu personal de la Politehnica Bucureşti, instituţie unde era rector. Contactat de Realitatea TV, fostul ministru nu a dorit să răspundă la telefon.

De acelaşi refuz am avut parte şi de la Ministerul Educaţiei, dar şi de la proiectantul lucrării, firma Proiect Bucureşti. Reprezentanţii companiei Strabag au răspuns sec solicitării şi ne-au întors la Măgurele: "Multe multumiri pentru întrebările şi interesul dvs. pentru Strabag. Vă rugăm respectuos să luaţi contact direct cu benefeciarul nostru, întrucât ambele Părti sunt obligate contractual să păstreze confidentialitatea."

Despre proiectant, o firmă aleasă de Institut pentru realizarea lucrării, directorul Nicolae Zamfir spune că şi acesta a tergiversat multe termene de proiectare.

Nici premierul Victor Ponta nu este deloc departe de acest subiect. Vizita premierului la Laserul de la Măgurele a avut loc în prezenţa ministrului Costoiu iar premierul a stat atunci de vorba minute în şir, pe schela construcţiei, doar cu reprezentanţii companiei Strabag. Nu şi cu şefii institutului.

De ce constructorul nu este somat să plătească penalităţi? Nimeni nu ştie. Cert este ca deşi statul român ar fi trebuit să primească despăgubiri de sute de milioane de euro de la compania Strabag, de la anul, tot statul ar putea da peste 50 de milioane de euro pentru continuarea lucrărilor.

Realitatea TV a obţinut în exclusivitate un document de corespondenţă dintre Comisia Europeană şi reprezentanţii institutului, unde apare stipulat că nefinalizarea clădirii de la Măgurele până în decembrie 2015 implică pierderea unei finanţări de 28 de milioane de euro, bani ce vor trebui acoperiţi din bugetul naţional. În plus, tot statul va plăti şi cheltuielile suplimentare cu salarii, echipamente şi construcţii în valoare de 26 de milioane de euro.

Cât despre preşedintele Klaus Iohannis ştim că în momentul de faţă a luat notă de situaţia de pe şantierul Laserului de la Măgurele. Sursele Realitatea TV afirmă că preşedintele cunoaşte atât problemele cauzate de constructorul austriac şi de proiectant, cât şi presiunile pentru plăţile în avans exercitate de ministrii guvernului Ponta, responsabili de lucrare.

DE CÂTE ORI S-A AMÂNAT FINALIZAREA LUCRĂRII

Durata contractului 22 luni

Termen estimat de finalizare a contractului 31:03:2015

Termene devansate

iunie 2015

decembrie 2015

Total: 275 de zile de întârziere

Total penalităţi 700. 000.000 lei

dupa Realitatea TV