 |
 |
 |
| Col. (r) Conf. univ. dr. Aurel V. David |
| Joi, 16 Februarie 2017 08:35 |
|
Pregătirea României pentru implozia geopolitică
Pentru
destrămarea României ca stat național, unitar, independent și
indivizibil, forțe interesate din interior și exterior încearcă să se
folosească de cele două modalități de organizare a statelor europene
adesea evocate în noul context geopolitic, respectiv regionalizarea și
federalizarea.
a) Regionalizarea României
Regionalizarea
ar trebui să asigure sprijinirea eforturilor pe care România trebuie să
le facă pentru depăşirea decalajului pe care îl are faţă de Europa,
aducând serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni (conform
principiului european al subsidiarităţii) şi folosind mai eficient
resursele existente: resurse locale, fonduri guvernamentale şi programe
europene. Pericolul subminării caracterului de „stat naţional, unitar,
independent şi indivizibil" devine evident dacă regionalizarea României,
stabilită prin acordurile cu Uniunea Europeană, se realizează fără o
atentă analiză a condițiilor istorice, economice, sociale și politice de
evoluție a societății românești. Tema regionalizării a fost (re)lansată
de preşedintele României în anul 2011, odată cu ideea votului prin
corespondenţă şi cea a comasării alegerilor. Presa, societatea civilă şi
opoziţia au protestat, pentru că aceste schimbări ofereau avantaje
electorale puterii politice. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 iunie
2011, Mihăiţă Calimente a făcut o declaraţie politică având ca titlu
„Dezmembrarea României", în care a arătat că trecerea de la 41 de judeţe
la opt, propusă de preşedintele României, deşi părea o idee reformistă,
nu este în realitate nimic altceva decât divizarea României, primul pas
care încurajează tendinţele secesioniste ale unora. Proiectul a fost
contestat vehement de către academicianul Dinu C. Giurescu, care a
afirmat că Uniunea Europeană vrea să destrame România printr-o politică
de euro-regionalizare[1].
Între
„partidele româneşti", dornice să tragă spuza pe turta lor, şi
„partidele etnice maghiare", care nu vor să accepte modificări care să
spargă aşa-numitul „Ţinut secuiesc", a continuat o adevărată bătălie
politică pe această temă[2].
Ca punct de plecare în trasarea hotarelor regiunilor a fost creionată o
hartă-premisă, în care regiunile au fost numite după punctele
cardinale, urmând ca prin negocieri între partide, ele să fie denumite
în funcţie de capacitatea liderilor de a-şi impune interesul şi voinţa.
Însă, partidele politice aflate la putere şi cele din opoziţie s-au
contrazis zgomotos, îndeosebi în privinţa modalităţilor de punere în
aplicare a regionalizării, precum şi a aspectelor referitoare la şefii
regiunilor, la desfiinţarea de comune sau la concentrarea instituţiilor
regionale într-un singur judeţ sau în mai multe judeţe.
b) Federalizarea României
În
jurul instituţiilor comunitare de la Bruxelles roiesc aşa-zişii
„federalizatori ai Europei" care încearcă să-i convingă pe diriguitorii
Europei comunitare că unele state naţionale trebuie mai întâi
federalizate. Aceştia aleg statele naţionale cu probleme interne, precum
şi regiunile cele mai vulnerabile şi mai problematice, gen Catalonia,
Scoţia, Țara Bascilor, „Secuimea", pentru a crea precedente care apoi să
fie uşor de transformat din excepţii în reguli. Prevalându-se de aceste
proiecte, unii lideri maghiari susţin autonomia aşa-zisului „Ţinut
Secuiesc" şi desprinderea Ardealului de România[3].
Extremiştii unguri, în frunte cu Laszlo Tőkes au pus, subtil,
„federalizarea României" pe agenda de lucru a Partidului Popular
European din Parlamentul European. Între „caii troieni" care doresc
federalizarea României se află şi Partidul Popular Maghiar din
Transilvania (P.P.M.T.). În martie 2013, acesta a lansat un proiect în
care propune crearea a trei macroregiuni (regiunile istorice): Ţara
Românească (Muntenia), Transilvania şi Moldova, cu 15 regiuni în
interiorul acestora, ca motoare de dezvoltare economică. În cadrul celor
trei macroregiuni urmează să fie unele mai mici, respectiv şase în
Transilvania, cinci în Moldova şi patru în Muntenia[4]. În privinţa Transilvaniei, aceştia aduc următoarele argumente:
- în Transilvania, regionalismul este cel mai pronunţat; - sentimentul identitar este cel mai puternic în „Ţinutul Secuiesc", unde majoritatea populaţiei susţine în mod dovedit crearea regiunii respective în graniţele istorice ale acesteia; - zona în cauză se caracterizează printr-o conştiinţă identitară, tradiţii şi voinţă comune care primează faţă de legăturile spaţio-structurale.
Înainte
de 1989, față de propaganda agresivă a cercurilor extremiste maghiare,
autoritățile politico-statale românești cu competențe în domeniul
propagandei au ezitat, din motive impuse de regimul politic, să ia
poziție fermă, ofensivă. Singura acțiune notabilă vizând apărarea
Transilvaniei în fața acțiunilor iredentiste ungare a fost operațiunea
„Fortuna", organizată și desfășurată cu mare precauție de către
Securitatea română. În cadrul acesteia, profesori universitari de renume
și ziariști de prestigiu au făcut cunoscut cercurilor academice și
românilor din străinătate adevărul istoric privind Transilvania și au
reiterat apartenența acesteia la statul național unitar român.
Planuri şi scenarii de esenţă ruso-ucraineană
Actualele
planuri și scenarii vizând dezmembrarea României relevă o continuitate a
comunității de interese sovieto- respectiv ruso-maghiare, care poate fi
urmărită încă din 1940, când din trupul României au fost smulse prin
înșelăciune și amenințare cu forța Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței
și Ardealul de Nord, de către Uniunea Sovietică, respectiv Ungaria
horthystă.În Rusia, anumite cercuri cu nostalgii imperiale doresc
dezmembrarea României, întrucât aceasta reprezintă, în opinia lor, o
piedică în recuperarea integrală a teritoriilor pierdute prin
dezmembrarea U.R.S.S. România doreşte reunificarea teritorială, prin
alăturarea Moldovei de peste Prut şi are aliaţi puternici (U.E. şi
N.A.T.O.), cu care Rusia nu doreşte o confruntare politico-militară
directă. Pentru cercurile respective, România este un cap de pod la
dispoziţia S.U.A., fapt care deranjează profund Kremlinul, iar în
Republica Moldova unionismul românesc împiedică integrarea acesteia în
Uniunea Vamală propusă de Kremlin. De aceea, sub umbrela Kermlinului
sunt și astăzi încurajate tacit pretenţiile teritoriale ale Ungariei
vizavi de România. Prin încurajarea grupărilor extremiste din Ungaria pe
teme naţionaliste, Rusia loveşte, în fapt, în interesele S.U.A. şi
distrage atenţia României de la unirea cu Republica Moldova. În
Ucraina, forţe naţionalist-extremiste, antiromâneşti, se tem de
pretenţiile legitime ale statului român asupra nordului Bucovinei,
Ţinutului Herţa, nordului şi sudului Basarabiei, precum şi Insulei
Şerpilor. Pentru acestea, dispariţia României ar elimina o ameninţare la
adresa Ucrainei - un stat cu frontiere artificiale, trasate în era
sovietică. Românii din Ucraina nu se bucură de drepturile pe care le are
minoritatea ucraineană din România. În prezent, natura relaţiilor
româno-ucrainene este fidel exprimată de problema canalului Bâstroe,
precum şi de procesul privind delimitarea platformei continentale.
a) Proiectul „Moldova Mare"
„Moldova
Mare" este un proiect sovietic scos de la naftalină în contextul
protestelor de la Pungeşti în legătură cu exploatarea gazelor de şist.
Acesta este susţinut de „Patrioţii Moldovei" (scris în chirilice), care
vor ca Moldova să fie întreagă, adică Republica Moldova să se unească cu
Moldova românească, până la Carpaţi[5].
Unii basarabeni, „apărători ai credinţei", „tradiţiei" etc., au format
împreună cu Partidul Comuniştilor o alianţă care se opune unirii cu
România şi promovează interesele Rusiei în Republica Moldova şi în
România. Provocarea de la Pungeşti a fost o acţiune menită să creeze o
nemulţumire locală, să o amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei
„lupte de eliberare împotriva opresorilor" să se creeze în România o
identitate separatistă pentru moldoveni, dacă una cu pretenţii „etnice"
nu este posibilă. Separatiştii cred că proiectul este „fezabil", chiar
dacă scopul final nu este atins şi nu se reuşeşte crearea unei entităţi
regionale sau dezmembrarea României. Aceştia găsesc adepţi şi printre
„moldovenii" trăitori în România, care au încercat să înfiinţeze
„Comunitatea Moldovenilor din România" şi să recreeze un „popor
moldovenesc" diferit de poporul român, care vorbeşte „limba
moldovenească". Scopul acestei acţiuni diversioniste este consolidarea
aşa-zisei identităţi „moldoveneşti" în Republica Moldova, precum şi
emiterea de pretenţii teritoriale faţă de România[6].
În ascuns, „comunitatea" respectivă urmăreşte anexarea, cu sprijinul
Rusiei, a teritoriilor româneşti la Republica Moldova. De altfel, fostul
preşedinte, Vladimir Voronin, comunist, a declarat că „în România
există 10 milioane de moldoveni discriminaţi". În concepţia autorilor
proiectului, acest lucru va fi prevenit „dacă României i se ia jumătatea
de Moldovă şi se alipeşte celei de peste Prut, pentru a forma Republica
Federală Moldova", cu 10,5 milioane de locuitori, cu capitala la
Chişinău. Aceasta urmează să fie compusă din 5 republici (Republica
Moldova de Est, Republica Moldova de Vest, Republica Moldovenească
Nistreană, Republica Găgăuzia, Republica Bucovina), precum şi o regiune
autonomă (Regiunea autonomă Basarabia). Limbile oficiale urmează să fie
moldovenească şi rusă.
b) Scenariu privind dezmembrarea României lansat din Transnistria
Un
plan pentru dezmebrarea României urzeşte și mişcarea pro-imperială
„Edinstvo" (cunoscută sub numele „Interfront"), care s-a opus de la
început proclamării independenţei Republicii Moldova. Recent, un
asemenea plan a fost reactivat de un anume Andrei Safonov, membru al
acestei mişcări, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între
anii 1990-1994, în prezent preşedintele Asociaţiei analiştilor politici
independenţi din Transnistria[7]. Potrivit gândirii sale, România trebuie să dispară, pentru că este o ameninţare permanentă la adresa securităţii regionale[8].
Principala vină a Românei este, potrivit gândirii acestuia, faptul că
acordă o atenţie deosebită românilor din fostele regiuni sovietice:
Republica Moldova, Basarabia de sud, Bucovina de nord. El acuză România
că are un plan secret conform căruia neagă oficial orice fel de intenţii
de acaparare de teritorii, însă promovează identitatea românească în
aceste regiuni, pentru ca la momentul potrivit să le anexeze. Din cauza
României, afirmă acesta, suferă Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria,
Bulgaria şi Republica Moldova. De aceea, singura metodă de a scăpa de
„pericolul românesc" este, după mintea lui, „încetarea existenţei
statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii".
Planul
dezmembrării României, publicat de portalul rus Novîi Reghion (preluat
pe scurt de ziarul Adevărul) este simplu: refacerea Moldovei medievale
(Moldova să se unească cu Republica Moldova), Transilvania să treacă la
Ungaria (Ungaria preia „pământurile istorice", respectiv Transilvania),
Dobrogea să treacă la Bulgaria, Ucraina să-şi extindă teritoriile unde
locuiesc ucraineni, Rusia să preia zonele în care locuiesc minorităţi
ruse; Valahia (Ţara Românească) ar putea deveni monarhie, cu promisiunea
să nu încerce să refacă România. Deci, este o reluare a unei strategii
vechi de aproape 100 de ani, de pe vremea lui Lenin şi Troţki, când
România fusese definită drept „ultimul imperiu din Europa" care trebuia
dezmembrat. După părerea lui Andrei Safonov, pentru destrămarea României
este nevoie de coordonarea eforturilor de luptă „contra
expansionismului românesc", „contra urmaşilor lui Ion Antonescu", având
în vedere că România are „o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi
puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O". Conform gândirii sale,
dezmembrarea României ar fi un fel de lovitură preventivă, „ca şi cum ai
ucide un hoţ care încearcă să te jefuiască", concluzionând că România
trebuie să dispară pentru că este „puiul urât al tratatului de la Paris
din 1947".
c) O prezicere-scenariu privind dezmembrarea României
Expertul
rus Igor Şişkin, director adjunct al Institutului ţărilor CSI, a făcut o
analiză a „aspectelor istorice care ţin de cnezatul moldovenesc",
constituirea statului român, relaţiile actuale dintre Republica Moldova
şi România etc[9].
Acesta nu exclude o eventuală dezmembrare a României ca urmare a unor
acţiuni pe care le-ar întreprinde Republica Moldova. După cum relatează
„Tribuna", expertul aduce dovezi în sprijinul opiniei potrivit căreia
România, precum şi unele forţe din Republica Moldova, nu au dreptul să
invoce argumente istorice în favoarea faptului că actualul stat
Republica Moldova este teritoriu românesc care trebuie alipit la
România. Potrivit spuselor sale, „trimiterile la istorie pot avea
efectul bumerangului pentru România" şi ca exemplu invocă o iniţiativă
mai veche a Partidului „Patrioţii Moldovei", care a propus „denunţarea
tuturor semnăturilor depuse de conducătorii Moldovei în timpul creării
statului cu denumirea România". Acesta crede că după ce va fi iniţiat
procesul de denunţare a acordurilor, „poporul moldovenesc va începe
procesul de dezmembrare a statului cu denumirea România" pe motiv că a
încălcat înţelegerile consfinţite prin acord şi nu a îndreptăţit
speranţele şi aşteptările poporului Moldovei Mari, iar ca urmare vor fi
cerute înapoi toate teritoriile istorice ale statului moldovenesc, care
se află acum în componenţa României. Totodată, el afirmă că, „dacă şi
Rusia va trece din apărare în ofensivă şi va începe să promoveze o
politică istorică, apărându-şi interesele şi interesul poporului prieten
moldovenesc, România va trebui să-şi amintească de calităţile
bumerangului".
d. Ameninţarea României cu distrugerea
Dinspre
răsărit sunt lansate cu obstinaţie şi perseverenţă tezele unei doctrine
a „românismului agresiv", care trebuie distrus. Iată câteva exemple[10]:
- Precum se cunoaşte, România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii. Astfel, lasă Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a României Mari în graniţele din 1941-1944. Comentând acest aspect, la 7 octombrie 2010, Agenţia de ştiri „Regnum" (Rusia) a transmis: „Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem... Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale... Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă". - În anul 2011, U.D.M.R., incitat de Laszlo Tőkes, a încercat să deschidă la Parlamentul European o reprezentanţă a „Ţinutului Secuiesc", fapt contestat vehement de România. Acţiunea a fost astfel comentată pentru Agenţia „Regnum" (Rusia), în 31 mai 2011, de către politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă: „...Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului al XX-lea...". - Atacuri vehemente la adresa României au fost lansate de forţele antiromâneşti şi antiunioniste din Republica Moldova. De pildă, în 11 septembrie 2012, vicepreşedintele Partidului „Patrioţii Moldovei", Alexandr Dobrea, a declarat (în publicaţia „Yam.Md"): „Partidul « Patrioţii Moldovei » a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti. De asemenea, Partidul « Patrioţii Moldovei » intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova".
e. Enclava separatistă „Republica Populară a Basarabiei"
Experţi
internaţionali au atras atenţia asupra intenţiilor Kremlinului de a
crea o nouă regiune de instabilitate în sudul regiunii Odesa şi al
Republicii Moldova, cu denumirea de „Republica Populară Basarabia", ori
„Republica Bugeac". Aceasta va destabiliza Ucraina şi Republica Moldova
şi va ameninţa România, întrucât vizează gurile Dunării[11].
Proiectul ar urma să fie realizat cu sprijinul unor politicieni de la
Chişinău. Cu ceva timp în urmă, la Odesa a avut loc congresul de
constituire a aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei". Printre invitaţi
au fost prezenţi fostul deputat comunist Grigori Petrenko, liderul
mişcării „Patrioţii Moldovei", Mihail Garbuz, precum şi şeful
organizaţiei de tineret a partidului ultra-naţionalist bulgar „Ataka".
Un mesaj de salut a fost adresat organizatorilor şi de Mihail Formuzal,
fost başkan al regiunii autonome găgăuze din sudul Republicii Moldova.
Potrivit iniţiatorilor, „Rada" a fost înfiinţată ca organ reprezentativ,
cu scopul apărării intereselor comunităţilor etnice din Basarabia. Este
vorba, în speţă, de cele nouă raioane - Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă,
Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar - din sudul
Basarabiei, care se află astăzi în componenţa Ucrainei.
În
calitate de delegaţi, la congres au fost reprezentate cele mai
importante comunităţi etnice din regiune: bulgară, găgăuză, rusă,
ucraineană, romă, moldovenească şi poloneză. Participanţii au susţinut
că urmăresc crearea unei entităţi cu statut special în sudul Ucrainei.
Deputaţii aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei" îşi mai rezervă
„dreptul la autodeterminare" în cazul aderării Ucrainei la N.A.T.O. În
cazul realizării acestui scenariu, se presupune destabilizarea situaţiei
în Găgăuzia, în raioanele Taraclia şi Basarabeasca din Republica
Moldova, precum şi în Transnistria, care ar opri parcursul european al
Republicii Moldova. De asemenea, se presupune că Ucraina va fi lipsită
de porturile Dunării, iar în regiune se vor stabili baze militare ruse
pentru a deschide ulterior un al doilea front împotriva Ucrainei.
Apreciez
că în momentul de față sunt imperativ necesare acțiuni ofensive privind
apărarea României, aflată sub presiunea concertată, dezorganizantă și
distructivă a cailor troieni din interior, a unor grupări
politico-statale extremist-iredentiste din exterior, precum și a
așa-numitei globalizări, într-o Europă comunitară aflată în mare
dificultate.
În calitate de cetățean român și membru al societății civile, consider că se impune, cu prioritate, documentarea fără cusur a acțiunilor antinaționale, prezentarea acestora opiniei publice românești din țară și din diaspora, precum și reluarea, cu mult curaj, patriotism și spirit de răspundere, a ofensivei informaționale a autorităților competente ale statului român.
Notă:
Incidentul cu caracter terorist, petrecut în așa-zisa „Secuime" la 1
Decembrie 2015 a primit, în mod deloc surprinzător, susținere
propagandistică din partea unor grupări extremist-iredentiste maghiare
din România, dar și din partea unor europarlamentari maghiari.
Sursa [12] - Va urma -
-----------------------------------------------
[1] A se vedea în acest sens și articolul acad. Dinu C. Giurescu intitulat Despre coincidențe – regiunile de dezvoltare sau de destrămare, Vitralii – Lumini și umbre, nr. 4/septembrie 2010, pag. 69-76 [2] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/regionalizare–s701.html [3] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/cum-vad-maghiarii-reorganizarea-tarii–90100.html [4] http://www.neppart.eu/proiect-de-regionalizare-a-romaniei.html [5] http://inliniedreapta.net/implicarea-rusiei-in-protestele-de-la-pungesti-2-proiectul-moldova-mare/ [6]https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/07/04/un-proiect-statal-diversionist-care-include-teritorii-din-estul-romaniei-republica-federala-moldova/ [7] http://www.george-damian.ro/plan-pentru-dezmembrarea-romaniei-4150.html [8] http://www.ziare.com/europa/moldova/fost-deputat-moldovean-romania-trebuie-dezmembrata-pentru-a-restabili-linistea-in-regiune-1212089 [9] http://tribuna.md/2012/06/28/un-expert-rus-prezice-dezmembrarea-romaniei/ [10]http://www.certitudinea.ro/articole/europa-nostra/view/mizele-secrete-ale-regionalizarii-romaniei-dizlocarea-transilvaniei-doctrina-romanismului-agresiv-promovat-de-politica-ruso-maghiara [11] https://us-mg5.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=4i6thqouebjqu#3623371011 [12] Revista „Vitralii" a A.C.M.R.R. - S.R.I., nr. 26/2016 cu acordul autorului. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu