joi, 31 iulie 2014

Zonă cu potenţial criminogen ridicat


Realitatea bate propaganda soroșistă: Cartier din Timișoara declarat “zonă de siguranță specială” din cauza infracționalității țigănești
ADMINISTRATIE | 18-02-2014 16:41



Mafia imobiliară ţigănească din Timişoara a afectat de ani de zile zona centrală a oraşului de pe Bega, fapt relatat pe larg de presa locală şi naţională. Acum şi cartierele mai mărginaşe au ajuns pradă infracţionalităţii, de data aceasta nemaifiind vorba de afaceri de milioane de euro cu imobile istorice ci de bătăi, jafuri şi tâlhării.
Zona Pieței Traian din Timişoara, un cartier istoric unde populaţia ţigănească este bine reprezentată numeric, a fost declarată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie “zonă specială de siguranţă”. Decizia a fost luată după ce acolo au avut loc mai multe jafuri, tâlhării sau alte violenţe, anunţă Digi 24.
Oamenii se plâng că le este frică să mai iasă noaptea din case, astfel că numărul echipajelor care supraveghează zona a fost suplimentat. ”Noaptea e periculos, sunt spargeri, maşini… Este o anumită populaţie locală aici… care ar trebui monitorizată până la urmă. Chiar ar trebui să se circule, să fie poliţie, nu ştiu ce să zic, poate mai mult din partea autorităţilor”, susţin locuitorii din zonă.

În urmă cu mai bine de o lună, un patron al unei firme din cartier s-a trezit cu magazinul devastat de flăcări, amintesc jurnaliştii de la secţia locală a postului de televiziune Digi 24. Oamenii legii au ajuns la concluzia că incendiul a fost provocat. Cel mai recent incident a avut loc săptămâna trecută când o spargere s-a dat chiar sub ochii unei patrule de jandarmi.
 ”Este o zonă cu potenţial criminogen ridicat. Poliţiştii desfășoară activităţi zilnice pentru asigurarea unui climat de siguranţă şi ordine publică”, a precizat Ionuţ Bocancea, purtătorul de cuvânt al IPJ Timiş.

Complexul Studenţesc sau spaţiile din apropierea pieţelor agroalimentare din Timişoara sunt alte locaţii aflate în atenţia poliţiei şi care ar putea fi trecute şi ele pe lista zonelor speciale de intervenţie.
De ani de zile, un preot din Timişoara este terorizat de ţiganii din cartierul Fabric, o zonă care cuprinde şi Piaţa Traian. Părintele paroh Branislav Stancovici de la Biserica Ortodoxă Sârbă “Sfântul Gheorghe” din Piaţa Traian a povestit încă de acum doi ani cum ţiganii urinează pe gardul lăcaşului de cult şi cum au transformat zona într-un focar de infecţie din cauza gunoiului aruncat pe spaţiul public.

“Biserica noastră este monument istoric, dar este cea mai neglijată din oraş. Avem rampă de gunoi în spate. În fiecare dimineaţă vine un tractor şi adună gunoaiele, dar asta nu rezolvă nimic. Gardul bisericii a fost transformat în toaletă publică. Strămoşii noştri îşi făceau cruce acolo şi acum se urinează. Vin şi îşi bat joc de noi. Păi zic că în spate nu e nimic, dar acolo este Altarul, cel mai sacru loc din biserică. Şi de gunoaie… avem contract cu Retim. Vin ţiganii şi ne fac pagube, aruncă de toate. Dar şi oamenii care au firme acolo vin şi aruncă să nu plăteasca la Retim. De ani de zile suferim aşa. Ne e ruşine să primim oaspeţi şi ar veni mulţi turişti. Ţiganii vin şi ne fac în ciudă, ne jignesc, ne înjură, ne scuipă. Ne şi ameninţă, să ştiţi”, a declarat la vremea respectivă preotul în cadrul unei şedinţe a Consiliului consultativ de Cartier Fabric, citat de Opinia Timişoarei.

Din cauza problemelor tot mai acute legate de siguranţa cetăţeanului, marşurile tradiţionale ale naţionaliştilor de la Noua Dreaptă împotriva infracţionalităţii ţigăneşti au avut în ultimii ani ca punct de pornire tocmai Piaţa Traian, o zonă puternic afectată de valul de infracţiuni comise prin violenţă, fapt recunoscut acum şi de poliţişti.

Sursa: FrontPress.ro

marți, 22 iulie 2014

O fabulă video. Bătălia și victoria grupului solidar (nu turmei) contra crocodililor și leilor

Cristina Diac. Un sfert din arhiva Culturii a dispărut

JOI, 7 FEBRUARIE 2008

Un sfert din arhiva Culturii a dispărut

Cristina Diac

În timp ce ministrul Adrian Iorgulescu nu mai poate trăi de grija arhivelor comunismului şi a lustraţiei, un sfert din arhiva Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) a dispărut. După "experienţa pozitivă" cu arhiva MCC, într-adevăr, specialist mai bun decât ministrul Iorgulescu nici că se putea găsi pentru concepţia şi promovarea noii legi a arhivelor!

În urmă cu două săptămâni a apărut un nou proiect de lege a arhivelor. În forma actuală, supusă dezbaterii publice, proiectul de modificare a legii în vigoare este propus de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împreună cu Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC). Ca şi cum responsabilităţile ce-i revin în calitate de ministru al Culturii şi Cultelor ar fi prea sărace pentru potenţialul său, Adrian Iorgulescu a manifestat o "preocupare constantă" faţă de soarta arhivelor comunismului, despre care a opinat în mai multe conferinţe de presă. Astfel, la 12 septembrie anul trecut, şeful de la Cultură se întreba, oarecum retoric: "Dacă nu vom avea desecretizarea arhivelor naţionale, nu vom avea nici Legea lustraţiei. Dacă în privinţa foştilor securişti avem CNSAS, în privinţa foştilor activişti de partid nu avem nimic. Sunt aceştia mai puţin vinovaţi decât securiştii, braţul armat al PCR?".
O căutare care să indice proiectele ministerului condus de compozitorul Iorgulescu în domeniul aşezămintelor şi patrimoniului cultural nu te ajută prea mult. Ministrul fascinat de trecut nu pare interesat de acea parte a trecutului care i-a trecut în gestiune – biblioteci rurale şi orăşeneşti, case şi cămine de cultură, statui şi lăcaşuri istorice. Nimic despre acestea, ci despre... arhivele comunismului! De acestea vrea ministrul Iorgulescu să se îngrijească şi să-şi dea cu părerea "pe sticlă"... căci despre cele din propria-i ogradă nici nu vrea să audă. Şi după cum se văd lucrurile de la faţa locului – arhivele MCC –, ar fi cam bine să dispară. Un bun început în acest sens tocmai s-a făcut, iar dacă ritmul se menţine, în mai puţin de-un "cincinal", adio arhive la Ministerul Culturii. Adio şi discuţii despre patrimoniul cultural naţional, adio dovezi despre ce-au naţionalizat comuniştii, câţi bani au primit "de la partid" scriitorii şi artiştii, ce obiecte aveau în inventare muzeele, bibliotecile şi celelalte aşezăminte de cultură şi cult în 1989, adio (mai ales!) posibilităţi de confruntare între ce-a fost şi... ce ne-a mai rămas!
CONTROL. Acestea fiind zise, să amintim faptele. În septembrie 2006, o echipă din cadrul Serviciului Metodologie, Îndrumare şi Control a Arhivelor Naţionale a efectuat un control la Ministerul Culturii şi Cultelor, conform atribuţiilor sale legale. Scopul acţiunii l-a constituit verificarea modului în care MCC asigură respectarea şi aplicarea prevederilor legislaţiei arhivistice în depozitele proprii de arhivă. Printre neregulile găsite în septembrie 2006, cea mai gravă a fost o absenţă de... 550 de metri liniari de documente! La controlul din 2005 în depozitele MCC erau circa 1.950 de metri liniari de arhivă, iar la controlul din 2006 – circa 1.400 de metri liniari. Unde-a dispărut un sfert din arhivele MCC, ce conţineau documentele dispărute, cine şi în ce scopuri a dispus distrugerea sau înstrăinarea lor? MCC nu a oferit nici măcar responsabililor de la ANIC vreo justificare legală, după cum arată rapoartele acestora.
ILEGALITAŢI. Povestea servită pare, cu adevărat, de domeniul unui loc nesupus încă legii şi controlului de stat. În octombrie 2005, prin Direcţia Buget-Finanţe-Dezvoltare, MCC încheiase cu SC PRION BIOTECH SRL un contract "privind realizarea serviciilor de legătorie, evidenţă, inventariere inclusiv pe suport electronic, selecţionare şi păstrare a documentelor aflate în arhiva MCC", contract înregistrat la minister cu nr. 4303. "Activitatea de prelucrare arhivistică, prestată în perioada septembrie 2005-martie 2006 de firma menţionată la depozitul din Piaţa Presei Libere nr. 1, este contrară prevederilor legislaţiei arhivistice în vigoare – concluzionase despre aceasta Raportul echipei de control de la ANIC adresat ministrului de Interne – şi s-a soldat cu rezultate dezastruoase pentru MCC, care a plătit prestaţia în cauză, potrivit contractului, cu o sumă de peste 150.000 RON din banii publici proveniţi, conform afirmaţiilor reprezentanţilor MCC, de la un alt capitol bugetar decât de personal." Acelaşi raport menţionează altă ilegalitate: firma SC PRION BIOTECH SRL nu era abilitată pentru activităţi de arhivă. În Codul CAEN, care enumeră domeniile de activitate legal acceptate în România, nu figurează serviciul de arhivare prestat de persoane juridice de drept privat, adică de firme. SC PRION BIOTECH SRL este o oarecare firmă "de apartament" înfiinţată în 2004, cu asociat unic care a subscris minimul de capital cerut de lege şi al cărei sediu social din Drumul Taberei figurează la Registrul Comerţului ca fiind expirat. O firmă-fantomă, prin urmare, a încasat 150.000 RON bani publici pentru nişte servicii care, din punct de vedere al legalităţii, înseamnă sustragerea sau distrugerea a 550 de metri liniari de documente arhivistice.
Cât de grav este minusul? Pentru o posibilă estimare să amintim că documentele ce aparţin Fondului Arhivistic Naţional existente în arhiva MCC provin de la instituţii precum uniuni de creaţie (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici), teatre naţionale din ţară, muzee, edituri, protoierii (liste cu bunuri imobile ale parohiilor), exemplare dactilografiate ale scenariilor de film şi teatru depuse de autorii acestora la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (structură cu atribuţii în materie culturală dinainte de 1989) şi altele. Cum se face că pe dl ministru Iorgulescu, expertul în utilităţile şi legislaţia privind arhivele comunismului, nu l-a luat nimeni la întrebări despre dispariţia arhivelor din gestiunea proprie? Conform Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale în vigoare, "sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului Penal". A luat domnia sa până acum vreo măsură? Ne-ar răspunde, probabil, că n-a putut, fiind ocupat cu proiectul de lege al arhivelor comunismului.

"ABSOLUT IMENS"Secretarul general al Ministerului Culturii şi Cultelor, Virgil Niţulescu, a binevoit într-un final să ne răspundă la întrebări referitoare la soarta celor aproximativ 550 de metri scoşi din arhiva MCC. Mai întâi a declarat că nu este la curent cu chestiunea. "Nu sunt la curent, a recunoscut dl Niţulescu. Pot să accept faptul că selecţia documentelor pentru arhivare nu s-a făcut corect. Se poate întâmpla. Pot să accept că s-au rătăcit nişte dosare în momentul reorganizării şi că, deşi ele se referă la Patrimoniu, au ajuns la edituri, dar că s-au furat, asta nu pot s-o cred. Reorganizarea arhivei s-a făcut înaintea mea şi s-a făcut cu sprijinul unui arhivist, care nu ştiu dacă lucra la Arhivele Naţionale. Nu ştiu de vreo eliminare de documente din arhivă, în afară de activitatea curentă de eliminare a acelei părţi de arhivă care nu ar mai avea importanţă." Secretarul general al ministerului nu are cunoştinţă ca instituţia să fi apelat la serviciile unei firme particulare, dar admite că 550 de metri liniari care nu pot fi justificaţi "este absolut imens".

[Jurnalul National, 15 februarie 2008]

luni, 21 iulie 2014

Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului - de Cristian Negrea

NEGREA: negreacristian@gmail.com
Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului - de Cristian Negrea

Aș vrea să aduc în discuție un fenomen larg răspândit în ultima perioadă marcată de evoluția spectaculoasă a mijloacelor de comunicare și informare, în special a internetului. Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptâmână, chiar și în acest moment este în plină desfășurare. Principalul câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din lumea întreagă. Vă amintiți momentul 22 martie 1990? Luptele de stradă dintre români și maghiari din Târgu Mureș? Inițiativa media a fost atunci de partea maghiarilor, principalele ziare și televiziuni de pe mapamond prezentând imaginile cu Mihăilă Cofariu bătut cu cruzime de către unguri ca și cum ar fi fost vorba de un maghiar bătut de români. Așa s-a difuzat știrea, chiar dacă ulterior într-un colț de pagină a apărut vreo erată, era prea târziu, pentru majoritatea cititorilor sau spectatorilor din lumea întreagă a rămas ideea conform căreia românii îi bat pe unguri cu bestialitate.

Războiul pshihologic a fost dintotdeauna parte a războiului clasic, deși doar de curând a primit această denumire. Scopul este același dintotdeauna, iar parte a acestuia este și cel propagandistic. Câmpul de luptă principal a devenit spațiul virtual, internetul, deoarece în 1990 acesta nu exista și nici sumedenia de rețele de socializare, forumuri de discuții, site-uri specializate, filmulețe pe youtube, o avalanșă de informații de toate tipurile și categoriile. Iar informațiile circulă liber, oricine poate spune ce vrea, chiar și neadevăruri sau propagandă negativă la adresa României și românilor. Sunt atâția care ne vor răul, mă refer numai la vecinii noștri cu extraordinarul lor potențial propagandistic.

La ora actuală, un astfel de război se duce pentru influențarea opiniei publice, pentru căștigarea ei, pentru mintea fiecărui om de pe planetă cu acces la internet. Toate evenimentele ultimilor ani de pe mapamond au fost influențate de opinia publică, fie că vorbim de războiul din Vietnam sau de retragerea din Somalia din 1993. Aici apare rolul pe care opinia publică îl are în ziua de astăzi.

Liderii politici iau decizii în funcție de opinia publică, își cântăresc cu grijă fiecare cuvânt pentru a nu o întoarce această opinie publică împotriva lor, o opinie publică ostilă înseamnă automat pierderea alegerilor și a puterii. Prin extensie, în țările arabe din nordul Africii, tot opinia publică sub forma manifestanților au răsturnat regimurile dictatoriale. De aceea, de fiecare dată, înaintea declanșării unui război sau eveniment, mai întâi este pregătită opinia publică prin ceea ce se numesc operațiuni psihologice (amintiți-vă de campania intensă înaintea declanșării invaziei Irakului din 2003). Iar aceste operațiuni psihologice sunt cu atât mai ușor de declanșat cu cât sunt deja pregătite printr-o propagandă continuă, doar-doar va veni odată cazul. Dacă nu va veni, nu face nimic, cu cât mai mulți din opinia publică mondială vor fi împotriva românilor, cu cât îi vor denigra mai mulți, cu atât mai bine. Și această propagandă are efect chiar și în rândul românilor, mulți fiind convinși de multe neadevăruri din rațiuni complexe, care nu țin numai cu efectele îndoctrinării comuniste. Dar care poate fi scopul acestui război psihologic?

Nu doresc să intru sau să induc vreo temă ce ar ține mai mult de vreo teorie a conspirației, dar aș vrea să amintesc că nu numai noi, românii, suntem ținte, sunt și alții, și cei ce duc astfel de atacuri, majoritatea, o fac pur și simplu din ură, fără a avea un scop ascuns. Dar servesc foarte bine acestui trend antiromânesc manifestat cu furie, căruia am să încerc să-i explic motivațiile profunde.


Dreptul istoric și starea de fapt


Dreptul unei națiuni la stăpânirea unui teritoriu este dat, practic, de două aspecte: dreptul istoric asupra acestuia și starea de fapt a momentului. Așa gândesc organizațiile internaționale și opinia publică. De cele mai multe ori, situația de fapt este mai importantă decât dreptul istoric, dar acesta din urmă este esențial pentru a justifica schimbarea unei stări de fapt, atunci când este posibil.
Pentru a înțelege mai bine, sunt necesare câteva exemple. Există unguri care contestă dreptul istoric românesc asupra Ardealului, dar starea de fapt este că Transilvania aparține României, deci nimic de făcut pe moment pentru ei. Dar ei continuă să sape la temelia dreptului nostru istoric prin fel de fel de teorii difuzate în cea mai mare măsură pe internet pentru a convinge cât mai mult din opinia publică internațională că România nu are vreun drept istoric asupra Ardealului, deoarece dacă în curând va interveni vreo mutație geopolitică, sau un cutremur geopolitic, lumea să fie oarecum pregătită pentru ca România să piardă Ardealul, cel puțin asta este ideea lor. Iar pentru această idee sau utopie, niciun efort nu este îndeajuns.

Alt exemplu, România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar situația de fapt este că acum aparține Ucrainei, iar nimeni nu pune în discuție asta. Nici opinia publică internațională nu este pregătită și conștientizată asupra dreptului nostru istoric, pentru ca atunci când Ucraina se va rupe, România să poată reprimi nordul Bucovinei. Dar ucrainenii sunt conștienți de asta, de aceea încearcă să-i deznaționalizeze prin toate mijloacele pe românii de pe teritoriul lor, îi numesc moldoveni, și mai departe, trec la contraofensivă, mistificând istoria noastră, falsificând-o cu nerușinare după întreaga rețetă bolșevică ale cărei efecte sunt persistentă până astăzi.

Uneori dreptul istoric nu mai contează atât de mult în fața situației de fapt, mai ales când în teritoriul disputat s-au petrecut modificări. Vorbesc aici de cazul Kosovo, dreptul istoric este al sârbilor, dar în timp sărbii s-au trezit minoritari, dar Kosovo tot nu a putut fi declarat independent decât după modificarea situației de fapt, respectic retragerea sârbilor din provincie după bombardamentele din 1999 și cedarea administrării provinciei către ONU. Și totuși, au mai trecut încă aproape nouă ani până la proclamația de independență, iar statul Kosovo încă nu a fost recunoscut de toate țările membre ONU (nici România nu l-a recunoscut).

După cum spuneam dreptul istoric este perfect pentru a justifica o modificare a stării de fapt, dar abia după producerea acesteia. Iar cel mai adesea, modificările stării de fapt se petrec în urma unor cutremure geopolitice, care pot fi majore sau mai mici, regionale.


Cutremurele geopolitice

Cutremurele geopolitice se referă la schimbarea bruscă a situației geopolitice dintr-o regiune dată, iar un cutremur geopolitic major implică schimarea situației geopolitice aproape pe întreg mapamondul. Această schimbare bruscă se referă la o reașezare majoră într-un timp limitat, redus, cu impact major asupra realităților geopolitice ale momentului.

Aș vrea să compar, pentru o mai bună înțelegere, schimbarea realităților geopolitice cu schimbarea vitezei din fizica elementară, accelerarea. Un vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de 0 km/h la viteza de 100 km/h. Această accelerare se poate face lent, în zece minute de creștere înceată a vitezei, și nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se poate face rapid, ca și în cazul mașinilor performante, în trei secunde. În cazul unui avion de luptă în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să dau exemplul navetelor spațiale? La fel și cutremurul geoplitic. Închipuiți-vă schimbarea realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o o sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic acestea sunt destinate să reașeze situația locală sau regională după forțele principale implicate.

Ceea ce putem spune despre un cutremur geopolitic este că multă lume simte că se va întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel ca și în cazul unui cutremur normal, nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și regiuni care sunt predispuse unor astfel de evenimente, cum este Cercul de Foc al Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică, tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte devastatoare. Legile naturii sunt universale, fie că vorbim de fizica Pământului sau de geopolitică.

Secolul trecut, al XX-lea, cel mai violent din istoria omenirii, a avut parte doar de trei cutremure geopolitice majore și de o serie de altele minore, regionale. Primul a fost anul 1918, cel mai mare cutremur geopolitic al secolului, când patru imperii s-au prăbușit. Imperiul rus, german, austro-ungar și turc au dispărut peste noapte ca urmare a războiului mondial. În locul lor au apărut state independente, războaiele care au urmat au fost doar războaie de reașezare (replici) a noii realități geopolitice, iar aici includ și războiul româno-ungar de la 1919, războiul greco-turc sau războiul sovieto-polonez.. Impactul acestui cutremur geopolitic a fost imens, s-a resimțit pe toate meridianele, inclusiv în coloniile marilor puteri.

Al doilea cutremur geopolitic major a fost anul 1945. Unii ar putea spune că data reală ar fi 23 augusr 1939, pactul Molotov-Ribbentrop, dar eu mă refer doar la efecte, nu la cauze. De la 1945 lumea a fost împărțită în două blocuri antagoniste, relevate ulterior prin NATO și Pactul de la Varșovia. Ceea ce a urmat, respectiv blocada Berlinului din 1948 sau războiul civil din Grecia (1946-1949) au fost doar replicile acestui cutremur geopolitic major. Revoluția iraniană din 1979 a fost doar un cxemplu de cutremur geopolitic minor, cu influență regională, la fel ca și cazul războaielor din Vietnam, Afghanistan, sau din Orientul Mijlociu.
Al treilea cutremur geopolitic major a fost în anii 1989-1991, dar l-aș plasa mai degrabă în 1989, dizolvarea URSS din 1991 fiind o consecință, o replică a anului 1989, anul revoluțiilor esteuropene. Chiar și aici au fost replici, separarea Cehoslovaciei sau dizolvarea sângeroasă a Iugoslaviei. Apariția Transnistriei se înscrie în același cadru, al replicilor cutremurului geopolitic de la 1989 – 1991.

Întreaga lume s-a schimbat, transformându-se dintr-una bipolară în alta unipolară, cu un hegemon încă de necontestat. De atunci nu au mai fost cutremure geopolitice majore. Chiar seria de revoluții arabe, care încă nu știm încotro se vor îndrepta, ar putea fi incluse în categoria cutremurelor geopolitice minore, cu impact regional. Liderii politici, cei responsabili, se feresc ca de foc și se tem de apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui organism internațional responsabil se circumscriu acestui deziderat, păstrarea status quo-ului, a stării de fapt, orice modificare considerată a fi necesară într-o regiune să se facă lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie suficient timp pentru a acționa înainte ca situația să ia o turnură de neoprit.

Să luăm exemplul apariției statului palestinian. Problema s-a lungit și se va mai lungi suficient de mult încât procesul de tranziție să fie lent, previzibil, prin tratative îndelungate, foi de parcurs și altele, astfel încât această mutație geopolitică necesară până la urmă, cu care toate părțile sunt de acord, să se petreacă încet, mai ales într-o regiune deosebit de sensibilă cum este cea a Orientului Mijlociu.

Deci, un cutremur geoplitic nu este de dorit, nimeni nu dorește să se petreacă, credeți că Wilhelm, kaiserul german ar fi pornit războiul la 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar problema majoră este că odată și odată acest cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și simplu se întâmplă, oricât am încerca să le prevenim cumva, întrebați-i pe japonezi.

Dar să vedem care ar fi legătura între dreptul istoric, starea de fapt și cutremurele geopolitice. Pentru asta va trebui să revenim la ziua de azi, la conflictul și bătălia permanentă ce se duce 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o bătălie este în toi și sunt români care luptă în primele linii. Singuri, uitați, nerecunoscuți, sunt eroii de astăzi care duc această luptă de cele mai multe ori inegală. Mă refer la bătălia internetului, după mediul în care se desfășoară.




Bătălia internetului

Un exemplu la îndemână, în general se știe că România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar nimeni nu va risca o forțare cerându-i Ucrainei acest teritoriu, de teamă de a nu declanșa un cutremur geopolitic ale cărui urmări ar putea deveni imprevizibile. Dar asta nu înseamnă că o luptă subversivă, tenace și continuă nu se duce și pe acest front. Pe lângă acțiunile fizice, de deznaționalizare a românilor, ucrainenii duc o luptă underground, de justificare a ocupației lor asupra Basarabiei, încercând prin toate mijloacele, mai ales prin intermediul internetului, să submineze dreptul istoric al României asupra Bucovinei de Nord.

Un alt front este cel al Transilvaniei, ungurii care încearcă să submineze dreptul istoric al României asupra Transilvaniei. Forumuri de istorie, discuții pe marginea oricărui articol de ziar cu tente revizioniste, reșaparea îmbunătățită a teoriilor discontinuității românilor în Ardeal, contestarea dovezilor acestei continuități și multe altele.

Mai există și fronturile secundare, dar nu mai puțin importante, în care sârbii și bulgarii încearcă dezrădăcinarea românilor, minorități în țările lor. Dar frontul principal, datorită evenimentelor politice, a ajuns cel basarabean. Teoria moldovenistă este la mare modă, susținută și de către unii români moldoveni interesați sau pur și simplu naivi. Aici bătălia este mai mult decât inegală, luptătorii români pe frontul internetului trebuind să facă față inclusiv puternicului aparat de propagandă rusesc care s-a aruncat pur și simplu în această bătălie disperată pentru ei, fiindcă încep să simtă că s-ar putea să piardă. Să piardă ce, ați putea întreba. Răspunsul e simplu, să piardă controlul asupra Republicii Moldova, iar rezultatele vizibile de la fiecare rundă de alegeri arată că sunt în defensivă, în retragere. De aceea niciun efort nu este prea mic pentru bătălia pe conștiința cetățenilor moldoveni.

Dar obiectivul acestui război al internetului nu este numai conștiința și părerea cetățenilor români sau moldoveni, dar în primul rând părerea cetățeanului străin, iar prin fiecare cetățean străin ce citește forumurile sau urmărește filmulețele de pe youtube și este convins de o parte sau alta, o fărâmă din opinia publică internațională se poziționează de partea uneia dintre părți. Pare a fi greutatea unui fir de nisip, dar fir cu fir, grăunte cu grăunte, se poate ajunge la o cantitate care la un moment dat ar putea înclina balanța de o parte sau alta.

Vă puteți întreba pe bună dreptate pentru ce acest efort, din moment ce dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală, pe care nimeni nu are interesul să o schimbe de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confruntat în viitorul imediat acestei schimbări. Așa este, dar am spus tot aici că aceste cutremure geopolitice se întâmplă, fie că le dorim sau nu, fie că ne plac sau nu, la fel ca și cutremurele clasice, geologice. Dacă mâine se va petrece un cutremur geopolitic, întregul eșichier geopolitic ar putea fi zdruncinat. Alianțe bine stabilite în trecut ar putea fi răsturnate, lideri ajunși la putere prin forța evenimentelor ar putea decide un curs sau altul de acțiune, conflicte armate ar putea apărea peste noapte.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, într-un astfel de caz nu am fi în cea mai fericită situație, ținând cont de animozitățile istorice care ne-au marcat relațiile cu toți vecinii noștri. Și atunci am avea nevoie de aportul direct al celor pe care astăzi îi considerăm aliați de nădejde, dar să nu uităm că și ei ar putea fi prinși în evenimentele în cascadă ce le presupune un cutremur geopolitic major. Iar atunci, decizia lor va fi neapărat condiționată de ceea ce se cheamă la ei opinia publică. Aceeași opinie publică care a decis retragerea americanilor din Vietnam sau din Somalia. Cum credeți că această opinie publică și-ar da acordul pentru o intervenția într-o țară de care majoritatea nici nu au auzit? Nu trebuie uitat că în ultima vreme deciziile președinților americani sunt legate direct de rezultatele sondajelor de opinie. Și dacă această opinie publică, în urma acestui război al internetului care se desfășoară inclusiv acum, este convinsă de adversarii noștri că noi nu avem dreptul istoric, sau acesta este cu semnul întrebării?

Pentru a exemplifica acest aspect aș propune doar ca și exercițiu de imaginație un posibil conflict care ar duce la un cutremur geopolitic major. Repet, nu zic că acesta se va întâmpla, dar este posibil să se întâmple. Exercițiul este infinit mai complex, dar mă voi referi strict la situația noastră geopolitică regională, la fel cum am făcut în romanele mele.

Studiu de caz, Ucraina:

Astăzi, fostul premier Iulia Timoshenko este arestat pentru ceva, orice, a făcut în timpul mandatului ei de premier. Demonstranții care o susțin se adună cu zecile de mii să ceară eliberarea ei. La un moment dat, din greșeală sau din prostie, se trage în mulțime. Cererile se radicalizează și încep confruntările radicale, se dau lupte de stradă. Forțele guvernamentale reușesc prin luptă și sânge să pacifice Kievul, dar cu prețul a sute de morți dintre demonstranți. Revolta este înfrântă, dar peste câteva zile izbucnește o confruntare minoră în raioanele de la vest, forțele pro-vestice se mobilizează și reușesc să ocupe sediile simbolurilor puterii. Tot mai mulți ucraineni favorabili orientării spre vest a țării se implică, ceea ce duce la răsturnarea liderilor locali ai regimului de la Kiev.

Confruntat cu perspectiva unui război civil, guvernul de la Kiev cere ajutor Rusiei, iar aceasta își trimite trupele. Încep primele cofruntări, când SUA cee retragerea rușilor pentru a lăsa ucrainenilor decizia asupra viitorului lor. Rusia refuză și continuă avansul împotriva rebelilor, ajungând în fața orașului Lvov. Polonia intervine diplomatic, cerând retragerea rușilor pentru a-i cruța pe etnicii polonezi. Rusia refuză și bombardează orașul, în speranța terminării rapide a conflictului, dar ucrainenii provestici rezistă. Imagini cu civili uciși de bombardamente fac înconjurul lumii, cerând intervenția. Polonia presează și concentrează trupe la granița cu Ucraina. Între timp, ca și o posibilă contralovitură, Rusia concentrează trupe la granița cu Țările Baltice și își întărește garnizoana de la Kalinigrad, cu graniță directă cu Polonia. Presați de propria opinia publică, americanii se decid să-i sprijine pe polonezi, cel puțin cu armament și muniție. Șase zile mai târziu, un obuz de artilerie explodează într-o piață centrală din Lvov. Șaizeci de morți, toți civili, inclusiv femei și copii. Imaginile cadavrelor copiilor sfâtecate de explozii fac înconjurul lumii. Opinia publică americană cere o reacție decisvă. Polonezii trec granița ucraineană cu blindatele în față pentru a proteja civilii. Forțele militare ruse se dispun în dipozitiv defensiv contra polonezilor, în timp ce trupele lor din Kalinigrad atacă trecând pe teritoriul polonez. Țările Baltice sunt ocupate rapid de către ruși care continuă înaintarea peste granița poloneză. Între timp, trupele poloneze înaintează spre Lvov...

Vi se pare un scenariu de SF? Nu, poate fi piatra care ar putea declanșa un nou cutremur geopolitic. Dar revenind la expunerea noastră, ce s-ar fi putut întâmpla dacă opinia publică americană era total antipoloneză, dacă majoritatea americanilor ar fi fost convinși că Lvov ete un oraș rusesc care niciodată nu a aparținut Poloniei, că nu există picior de etnic polonez acolo, ci doar ruteni, care în tot decursul istoriei s-au jurat că ei sunt etnici ruși (!). Și că SUA nu ar avea de ce să-i susțină pe polonezi cu materiale și armament, deoarece au mult mai mari probleme cu disputele cu chinezii, de exemplu. Forte ușor s-ar fi ajuns la situația asta doar printr-o masivă campanie de Public Relations (PR) și de o bătălie cîștigatpă pe internet asupra dreptului istoric. Dacă mâine un american curios dă căutare pe Google “Lvov Polski”, în cazul în care bătălia internetului este pierdută deja de polonezi, va obține pe primele pagini doar dovezi că Lvovul aparține pe drept și pe veci Ucrainei. Și atunci credeți că își va da acceptul pentru trimiterea de soldați, armament și muniții Poloniei, pe care el, ca cetățean american liber o consideră stat agresor?

Dar hai să mergem mai departe și în loc de Polonia să punem România. Care va fi situația, care va fi rezultatul? În cazul unui cutremur geopolitic, credeți că ne vom putea baza pe vreunul dintre vecinii noștri? O recapitulare istorică cred că ar fi benefică și relevantă.

La primul cutremur geopolitic major al secolului XX, am fost singuri împotriva tuturor. Ruși, bulgari, ucraineni, unguri, toți erau împotriva noastră. Până și sârbii, considerați aliați, au profitat și ne-au luat o parte din Banat. Ne-am bătut cu arma în mână, am luptat împotriva rușilor, împotriva ucrainenilor, împotriva ungurilor, și am realizat România Mare. Un aspect uitat în timp, România Mare nu au făcut-o diplomații, ci militarii, respectiv soldații care au ocupat teritoriul cu arma în mână, impunând o stare de fapt în concordanță cu dreptul istoric. Credeți că dacă Transilvania ar fi fost sub unguri la 1919, data Conferinței de Pace de la Versailles, această conferință ne-ar fi dat-o nouă? Sau dacă ar fi dat vreo rezoluție, și Ardealul ar fi fost sub unguri, ar fi mișcat vreun deget pentru a ne da nouă ceea ce ni se cuvenea, respectiv Ardealul? Oameni buni, România Mare a fost realizată cu sabia și baioneta ostașului român, Ardealul a fost ocupat prin forța armelor, la fel și Basarabia sau Bucovina. De la Paris putea oricine să zică că o regiune aparține unuia sau altuia, atâta timp cât acela nu-și impunea stăpânirea, și impunerea însemna ocuparea militară și stabilirea ordinii. Cea ce este important, am fost singuri împotriva tuturor vecinilor. Și ne-am impus dreptul prin forța baionetelor soldaților români, iar apoi acest drept a fost recunoscut și la Paris. Dar mai întâi l-am câștigat cu arma, apoi ne-a fost recunoscut ca o stare de fapt, bazată pe dreptul istoric.

Al doilea cutremur geopolitic a consființit stăpânirea noastră asupra Transilvaniei numai deoarece a fost ocupată militar și de către armatele noastre. Rușii ne-au luat Basarabia și Bucovina de Nord, le ocupaseră deja militar. Ocupaseră și România, impunându-ne regimul comunist de tristă amintire.La Conferința de Pace nu am fost admiși ca și cobeligeranți deoarece s-au opus rușii, deși contribuția noastră în Vest a fost mai mare decât cea a Franței, fiind a patra aliată ca pondere militară.
La al treilea cutremur geopolitic am fost prea fericiți că am scăpat de comunism ca să ne gândim la altceva. În concluzie, nu am obținut nimic ce nu am luat înainte prin puterea noastră, dar garanția rămânerii în posesie a fost puterea militară, nu bunăvoința vecinilor noștri.

Orice război modern nu poate fi declanșat fără o pregătire pshihologică a opiniei publice, dar bătălia pentru opinia publică se desfășoară în fiecare moment în spațiul virtual. Trebuie spus că pe site-urile și forumurile internaționale această dispută se poartă în engleză și este deosebit de complexă. De exemplu, pe un site de istorie, comentatorii de diferite națiuni vorbeau despre regii Ungariei și s-a ajuns și la Carol Robert de Anjou. Când unul dintre cei ce postau, un român, desigur, a menționat înfrângerea lui la Posada de către Basarab I, ceilalți au contestat veridicitatea informației, spunând că doar a fost atacat și nu învins de către Basarab. După câteva minute bune forumistul nostru a revenit și a postat tradusă în engleză întreaga porțiune din Cronica Pictată de la Viena care se referea la mărimea dezastrului oștirii lui Carol Robert, fapt care a închis gura tuturor. A mai adaugat și părți din Analele lui Duglosz, lucru care i-a cam luat ceva timp numai pentru traducere. Administratorul siteului i-a șters a doua zi comentariul, dar amicul nostru a revenit cu un nou cont și l-a repostat. Uterior, a fost șters din nou, dar a revenit din nou și tot așa câteva zile la rând, arătând adevărul tuturor care au intrat pe acel site. Ori, acest forumist este unul din eroii anonimi neștiuți ai acestul război al internetului. Unul care ar merita să fie decorat. La fel ca și toți cei care postează zi și noapte adevărul, răspund provocărilor și insinuărilor, realizează filmulețe pe youtube despre istoria noastră adevărată și realizările românești, acești eroi minunați, numeroși, discreți și anonimi, neștiuți, merită tot respectul și considerația noastră, deoarece ei sunt în prima linie de apărare a onoarei și integrității României, sunt prima linie în bătălia pentru conștiința opiniei publice internaționale.


În încheiere, tuturor acestor eroi neștiuți eu le aduc un omagiu călduros, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac ei pentru România, pentru noi toți.

de Cristian Negrea

duminică, 20 iulie 2014

Cărțile istoricului Vadim Guzun

A se citi și



Украïнський Вiсник: "Історик Вадим Гузун про українську еміграцію та Голодомор ’33 років" (Istoricul Vadim Guzun despre emigraţia ucraineană şi Holodomorul din anii 1930)

Першого червня в рамках Бухарестського міжнародного книжко вого ярмарку Bookfest відбулася презен тація книги відомого історика i дипломатa Вадима Гузуна «Імперія голоду: штучний голод в СРСР та його вплив на румунський простір1921-1922, 1931-1933, 1946-1947pp.» (Imperiul Foamei), – 11 том з серії «Східні Справи» (Afaceri Orientale), розпочатої істориком в 2011 році під егідою Інституту Румунської Академії «Георге Баріціу» з метою доторкнутись мало обговорених, або зовсім ігноро ваних тем, враховуючи їх політичну значимість.



A apărut volumul nr. XIII din seria "Afaceri Orientale": "Care patrie? Memoriile unui subprefect român în Transnistria". Autor: Alexandru Smochină, editor: Vadim Guzun, cuvânt înainte: Mihai Taşcă, referenţi ştiinţifici: Ottmar Traşcă, Dumitru Suciu, editura Argonaut, Cluj-Napoca, 740 pagini. Coperta şi grafica seriei: Vladimir Moraru.



Memoriul remis preşedintelui Consiliului de Miniştri al României de către profesorul Nicolae Iorga, în urma şedinţei comisiillor reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 2 iulie 1940, în problema cedării Basarabiei, nordului Bucovinei şi altor teritorii româneşti către URSS:

„Moldova de răsărit, care poartă numele dinastiei Basarabilor, stăpână pe gurile Dunării, continuă o viaţă de două ori milenară în legătură cu strămoşii noştri cei mai îndepărtaţi, iar punerea în valoare a a



"Nichita Smochină: vox clamantis in deserto", semnat de Alexandru Smochină, este titlul volumului nr. XII din seria "Afaceri Orientale" publicat la editura Argonaut din Cluj-Napoca (308 pagini), cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naşterea liderului românilor transnistreni. Editor: Vadim Guzun, prefaţă: Nicolae Enciu, referenţi ştiinţifici: Ottmar Traşcă, Dumitru Suciu. Coperta şi grafica seriei: Vladimir Moraru.



Recenzia volumului nostru "Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare şi de securitate privind emigraţia din Uniunea Sovietică în România interbelică", semnată de către Adrian Man în Gazeta de Cluj, este accesibilă şi în ediţie electronică, la adresa http://www.gazetadecluj.ro/stiri-cluj-cultura/drama-refugiatilor-din-rasarit/. Cartea a apărut în anul 2013, la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, iar în format digital în 2014, la Editura Filos din Bucureşti. Mulţumiri autorului şi redacţiei.



Un reportaj realizat de Maria Terzian despre volumul nr. 11 din seria Afaceri Orientale - "Imperiul Foamei" (Bucureşti, Editura Filos, 2014). Vezi rubrica "Cartea săptămânii", emisiunea "Europolis" din 27 mai 2014, la adresa http://www.tvrplus.ro//editie-euro-polis-224457.



Volumul "Imperiul Foamei: foametea artificială din URSS şi impactul asupra spaţiului românesc, 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947" (Editura Filos, Bucureşti, 2014) prezentat la Târgul Internaţional de Carte Bookfest, ediţia 2014, de către Mihai Traistă, Luca Niculescu, Octavian Roske, Petre Guran. Duminică, 1 iunie, ora 12.00, standul B08 (Supergraph), pavilionul C2. Eveniment organizat de Editura Filos.

Se va actualiza.



Reportaj TVR1 despre volumul "Hnat Porohivski". Ediţia emisiunii "Europolis" din data de 6 mai 2014, realizată de Maria Terzian şi Nicoleta Epure, poate fi vizionată şi pe internet (vezi reportajul din minutul 10.06): http://www.tvrplus.ro/editie-euro-polis-217863.



Lansarea volumului nr. XI din seria "Afaceri Orientale" - "Imperiul Foamei" - la Craiova: vineri, 16 mai 2014, ora 12.30. Organizator: Centrul de Studii ale Relaţiilor Internaţionale, Universitatea din Craiova.

"Ediţie Specială" - cotidianul regional al Olteniei: http://www.editie.ro/articole/actualitate//tripla-lansare-de-carte-la-biblioteca-judeteana-alexandru-si-aristia-aman.html.



Lansarea volumului nr. XI din seria "Afaceri Orientale" - "Imperiul Foamei" - la Universitatea "Valahia" din Târgovişte: joi, 15 mai 2014, ora 10.00. Eveniment organizat de prof. univ. dr. Silviu Miloiu, directorul Centrului pentru Cercetarea Istoriei Relaţiilor Internaţionale şi Studii Culturale "Grigore Gafencu", preşedintele Asociaţiei Române pentru Studii Baltice şi Nordice.

Vezi şi reportajul Columna TV: https://www.youtube.com/watch?v=4mN3HjJhDEo.



Radio Chişinău, emisiunea "Istoria la pachet", mai 2014, discutând cu profesorii Gheorghe Cojocaru şi Nicolae Enciu despre volumele din seria "Afaceri Orientale", cu prilejul lansării recentelor titluri la universităţile din Basarabia şi Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe: http://www.radiochisinau.md/lucrarile_lui_vadim_guzun-13686. Mulţumiri realizatorului.



Recenzia volumului "Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare şi de securitate privind emigraţia din Uniunea Sovietică în România interbelică", semnată de cercetătorul ştiinţific Ştefan Boldişor în Revista de Istorie a Moldovei nr. 3 (95)/2013 este accesibilă şi în ediţie electronică, la adresa http://www.history.asm.md/index.php/ro/publicatii/reviste/572-revista-de-istorie-a-moldovei-nr-3-95-2013-.



Studiul nostru "Cea de a doua mare foamete din Uniunea Sovietică: relatări ale refugiaţilor care s-au salvat în România", publicat în Revista de Istorie a Moldovei nr. 2 (94)/2013, accesibil şi la adresa http://www.history.asm.md/index.php/ro/publicatii/reviste/571-revista-de-istorie-a-moldovei-nr-2-94-2013-. Mulţumiri redacţiei.



Interviu acordat "Ziarului de Gardă" din Chişinău pe tema sovietizării prin înfometare. Politica Moscovei de colonizare a teritoriilor ucrainene şi a celor româneşti între istorie şi prezent în numărul 469 din 8 mai 2014 al publicaţiei: http://www.zdg.md/exclusiv/foametea-ca-o-afacere-orientala.



7 mai 2014: premiul Fundaţiei Culturale Magazin Istoric conferit la Banca Naţională a României pentru volumul nr. VIII din seria "Afaceri Orientale": "Hnat Porohivski: asul ucrainean al Serviciului Special de Informaţii: publicaţii, documente, scrisori şi fotografii" (Hnat Porochiwsky: the Ukrainian Ace of the Special Intelligence Service: publications, documents, letters and photos).



Volumele V-XI din seria "Afaceri Orientale" la masa rotundă organizată de Institutul de Istorie al Academiei de Științe de la Chișinău: marți, 6 mai 2014, ora 11.30, Sala de Conferințe a Muzeului Național de Istorie Naturală și Etnografie din Chișinău, str. M. Kogălniceanu 82A.



Lansarea volumului "Imperiul Foamei" la Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chișinău: marți, 6 mai 2014, ora 9.30, Facultatea de Istorie și Geografie, blocul central, etajul 5, Sala de conferințe ANTIM. Prezintă: autorul, profesorii Sergiu Musteață, Diana Dumitru. Foto: Universitatea Pedagogică.



Lansarea volumului "Imperiul Foamei": luni, 5 mai, ora 14.00, Universitatea de Stat "B.P. Hașdeu" din Cahul, Blocul A, Sala de lectură "Grigore Vieru". Prezintă: autorul, profesorii Ion Șișcanu, Sergiu Cornea, George Enache, Vitalie Ponomariov, Denis Fabian. Foto: Universitatea din Cahul.



Lansarea volumului "Imperiul Foamei", București, Editura Filos, 2014: luni, 5 mai 2014, ora 9.30, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filosofie, auditoriul 511. Participă: autorul, profesorii Ion Gumenâi, Anatol Petrencu, Valentin Arapu, Gheorghe Palade, Constantin Solomon, studenți, masteranzi și doctoranzi.



"Vadim Guzun şi Afacerile Orientale - o colecţie de interes pentru ucraineni sub egida Academiei Române", articol de Olha Porohivska, fiica liderului emigraţiei politico-militare ucrainene din România interbelică, col. Hnat Porohivski, apărut în publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România "Vilne Slovo" nr. 7-8/2014, p. 9.



Tomul nr. 11 din seria Afaceri Orientale - Imperiul Foamei: foametea artificială din URSS şi impactul asupra spaţiului românesc, 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947 (Empire of Hunger: The Artificial Famine in the USSR and its Impact on the Romanian Area, 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947) - apare în cadrul unui proiect de cercetare al autorului sprijinit de editurile Filos (Bucureşti) şi Argonaut (Cluj-Napoca). Prefaţă de prof. Gh.



CURIERUL UCRAINEAN - revista Uniunii Ucrainenilor din România (UUR)- publică două articole pe tema volumului nostru "Hnat Porohivski: asul ucrainean al SSI", apărut în anul 2013 la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, iar în 2014 sub formă de ebook la Editura Filos din Bucureşti:

- în numărul 255-256 din luna ianuarie 2014, la pag.



Volumul "Hnat Porohivski: asul ucrainean al Serviciului Special de Informaţii: publicaţii, documente, scrisori şi fotografii" (Hnat Porochiwsky: the Ukrainian Ace of the Special Intelligence Service: publications, documents, letters and photos) este accesibil şi în format digital: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM), compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



Volumul Emigraţia belarusă, caucaziană, rusă şi ucraineană în timpul celui de al Doilea Război Mondial: organizarea, activitatea şi orientarea în corespondenţă diplomatică română şi note ale Serviciului Special de Informaţii (The Belarusian, Caucasian, Russian and Ukrainian emigration during the Second World War: their organization, activity and orientation in Romanian diplomatic correspondence and notes of the Special Intelligence Service) este accesibil şi în format digital: ePub (Adobe DRM) s



Volumul "Acţiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate, 1952-1962"  (Nichita Smochină Informative Action: the Leader of the Romanian Transnistrians Investigated by the Securitate) este accesibil şi în format digital: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM), compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



ВАСИЛЬ КАПТАРУ

Гнат Порохівський - син двох народів (Hnat Porohivski - fiul popoarelor ucrainean şi român)

Одним із них був Гнат Порохівський. Переломний 1917 рік застав його в рядах російських військ, де він був полковником генерального штабу царської армії. Того ж року Гнат Порохівський присвятив себе боротьбі за незалежність України.



Joi, 13 martie 2014, la Centrul Cultural Calderon, a fost lansat volumul despre liderul emigratiei politice ucrainene in România interbelica "Hnat Porohivski: asul ucrainean al SSI: publicatii, documente, scrisori si fotografii" (Hnat Porochiwsky: the Ukrainian Ace of the Special Intelligence Service: publications, documents, letters and photos), editor Vadim Guzun.



Documentele selectate pentru cel de al zecelea volum din seria "Afaceri Orientale" (The White Emigration and Russian Church in the Socialist Republic of Romania: documents from the archives of the former Securitate, 1950-1952), iniţiată în anul 2011 sub egida Institutului de Istorie "George Bariţiu" din Cluj-Napoca" al Academiei Române, au fost structurate în două părţi: "Emigraţia albgardistă" şi "Biserica Rusă din Bucureşti".



"Comandorul Sablin" (Commander Sablin: the Russian Monarchists' Leader Investigated by the Siguranţa and the Securitate, 1926-1959) are ca subiect principal activitatea fostului ofiţer al Marinei Ruse Imperiale Nikolai Vasilievici Sablin reflectată în dosarele Siguranţei şi în cele ale Securităţii Statului.



Începând cu 31 ianuarie 2014, volumul „Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923” (Starved Russia. The European Humanitarian Action: Documents from the Romanian Archives. 1919-1923), despre primul episod major al politicii sovietice de exterminare în masă prin înfometare sistematică, este accesibil în ediţie digitală: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM), compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



2013. Romanian Academy - Cluj-Napoca Branch, "George Baritiu" History Institute. Author: Vadim Guzun. Scientific coordinator: Gheorghe Iancu, Senior Researcher. Thesis: The Artificial Famine in the USSR in the 1920’s-1930’s and its Impact on the Romanian Area.

STRUCTURE: Introduction; I. The 1920’s – the first major episode (1. Political, economic and social context; 2. The situation in Ukraine. Transnistria; 3. The internal and international relief; 4.



Volumul "Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare şi de securitate privind emigraţia din Ununea Sovietică în România interbelică" (The Outcasts. Media, Humanitarian and Security Aspects about the Emigration from Soviet Union to Romania during the Interwar Period) este accesibil şi în format digital: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM), compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



Începând cu luna decembrie 2013, volumul „Marea foamete sovietică, 1926-1936”, despre una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX, organizată în contextul planului cincinal, al colectivizării în masă şi al industrializării accelerate, este accesibil şi în format digital: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM), compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



Volumele din seria AFACERI ORIENTALE, iniţiată în anul 2011, la Târgul Internaţional GAUDEAMUS - carte de învatatura, 20-24 noiembrie 2013, la standul editurii ARGONAUT din Cluj-Napoca. Scurtă descriere:

I. Vadim Guzun, Marea foamete sovietică, 1926-1936, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011, 380 pagini, ISBN: 978-606-536-120-1. Seria Afaceri Orientale.



În anul 1920, într-o luptă inegală cu trupele bolşevice, în fruntea Brigăzii a 2-a de Mitraliere a Armatei Naţionale Ucrainene, locotenent-colonelul Hnat Porohivski s-a retras pe malul drept al Nistrului. Participant la Primul Război Mondial, lider al emigranţilor ucraineni care s-au salvat din fostul Imperiu Rus în România, în anul 1931 absolvă Şcoala Superioară de Ştiinţe Administrative din Bucureşti, iar în 1940 devine comisar al guvernului ucrainean în exil pentru statele balcanice.



Emigraţia belarusă, caucaziană, rusă şi ucraineană în timpul celui de al Doilea Război Mondial: organizarea, activitatea şi orientarea în corespondenţă diplomatică română şi note ale Serviciului Special de Informaţii (The Belarusian, Caucasian, Russian and Ukrainian emigration during the Second World War: their organization, activity and orientation in Romanian diplomatic correspondence and notes of the Special Intelligence Service) are ca subiect principal organizarea, activitatea şi orientarea



Începând cu luna octombrie a.c., volumul „Chestiunea refugiaţilor de peste Nistru: documente diplomatice şi ale serviciilor române de informații, 1919-1936”, cuprinzând un număr de 809 documente referitoare la complexul dosar al refugiului din Uniunea Sovietică în România Mare, este accesibil şi în format digital (eBook): PDF compatibil cu PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor.



"Foametea artificială din URSS în anii 1920-1930 şi impactul asupra spaţiului românesc" (THE ARTIFICIAL FAMINE IN THE USSR IN THE 1920’S-1930’S AND ITS IMPACT ON THE ROMANIAN AREA) este titlul tezei de doctorat susţinute la 6 septembrie 2013, în cadrul Institutului de Istorie "George Bariţiu" din Cluj-Napoca al Academiei Române. Redau, pentru interesaţi, structura (pe lângă introducere, încheiere şi bibliografie) şi rezumatul în limba română.

STRUCTURA: I. Anii '20 – primul episod major (1.



"Foametea din anii 1921-1923 şi refugiul din Transnistria: acţiunea română de ajutorare a etnicilor evrei" este titlul studiului nostru publicat de revista Academiei de Ştiinţe de la Chişinău - "AKADEMOS" (nr. 2(29)/2013).



A apărut numărul 1-2 (7-8)/2011 al CAIETELOR CNSAS, care include şi studiul nostru NICHITA SMOCHINĂ - CONSILIERUL TRANSNISTREAN AL MAREŞALULUI ION ANTONESCU ŞI "MÂNA LUNGĂ" A KREMLINULUI (1957-1962) (Nichita Smochină, Marshal Ion Antonescu’s Transnistrian Adviser and the “Long Arm” of the Kremlin. 1957-1962), pag. 239-256.

Publicaţia editată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cuprinde următoarele capitole: I.



"Din Uniunea Sovietică în România Mare: refugiul ca formă de rezistenţă anticomunistă" este titlul prelegerii pe care am susţinut-o în cadrul ŞCOLII DE VARĂ "FENOMENUL PITEŞTI", organizată de CENTRUL DE STUDII ÎN ISTORIE CONTEMPORANĂ, în perioada 22-26 iulie 2013. Participanţii la Şcoală: studenţi, masteranzi şi doctoranzi în istorie, teologie, ştiinţe economice, sociologice şi politice din centrele universitare Bucureşti, Cluj şi Iaşi.



RUSIA STALINISTĂ ÎMPOTRIVA RUSIEI ȚĂRĂNEȘTI: PERSPECTIVĂ DIPLOMATICĂ EUROPEANĂ (1928-1930) este titlul comunicării noastre incluse în programul simpozionului internațional STALINIZARE ȘI DESTALINIZARE. EVOLUȚII INSTITUȚIONALE ȘI IMPACT SOCIAL.



A ieşit de la tipar "Acţiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate, 1952-1962"  (Nichita Smochină Informative Action: the Leader of the Romanian Transnistrians Investigated by the Securitate) - cel de al şaselea volum din seria AFACERI ORIENTALE, iniţiată sub egida Institutului de Istorie "George Bariţiu" al Academiei Române. Lucrarea a apărut la editura ARGONAUT din Cluj-Napoca.



La începutul lunii martie 1922, numărul înfometaţilor de-a lungul frontierei cu Ucraina era estimat la câteva sute de mii de persoane, mulţi cu rude în America, dar nu pot lua legătura cu ei, alţii primind deja ajutoare din America în Basarabia, dar nu pot trece Nistrul. Aceştia sunt, în cea mai mare parte, evrei care au suferit din cauza pogromurilor organizate de o parte a populaţiei şi de unităţile militare aparţinând aproape tuturor regimurilor ce s-au succedat.



Numeroase discuţii în presa basarabeană pe tema manifestaţiilor de "Ziua Victoriei". În timp ce europenii sărbătoresc "Ziua Europei", Federaţia Rusă încă mai reuşeşte să organizeze în capitala celui de al doilea stat românesc un concert dedicat zilei de "9 mai". Unde? Taman în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu acordul autorităţilor.



Semnalăm apariţia numărului 3/2012 al revistei PROMEMORIA, editată de Institutul de Istorie Socială (Chişinău, redactor şef prof.univ.dr.hab. Anatol Petrencu, redactor executiv conf.cerc.dr. Alina Felea), respectiv a textului nostru "Pavel Dmitrievici Dolgorukov: capitolul românesc al Marii Distrugeri, 1926" (pag. 197-220).



1905-1907 sunt cunoscuţi ca anii primei revoluţii ruse. În contextul unei economii înapoiate şi a degradării condiţiilor de trai, nemulţumirile sociale au răbufnit la suprafaţă şi ameninţau să demoleze sistemul ţarist. Într-un imens imperiu agrar, evident, problema fundamentală o constituiau ţăranii.



”Destinul istoric al refugiaților din stânga Nistrului” este titlul emisiunii RADIO CHIȘINĂU, la care am participat împreună cu realizatorul emisiunii ISTORIA LA PACHET - domnul Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie Stat și Drept al Academiei de Științe a R. Moldova, și cu domnul profesor Nicolae Enciu, cercetător în cadrul IISD.



CHESTIUNEA REFUGIAŢILOR (editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012, 1000 pag.) este rezultatul cercetării în Arhivele Naţionale, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe şi cea gestionată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.



Luni 22 aprilie 2013, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a organizat masa rotundă „Exodul românilor, evreilor, ruşilor şi ucrainenilor din Uniunea Sovietică în România interbelică".