luni, 28 aprilie 2014

Ion Coja. Demintologul LUCIAN BOIA și tezele sale



Mai mulți cunoscuți, dar și necunoscuți, mi-au cerut părerea despre Lucian Boia și scrierile sale. Nu le pot face o lectură atentă, critică, din lipsă de timp. Am altele de făcut, pentru mine și de-ale mele! Dar nici nu trebuie individul lăsat să zburde în voia lui, oricât de grațios ar fi baletul pe care-l face. Căci stilul cărților sale este destul de atrăgător, ca toate textele care plutesc la suprafața subiectului abordat! Intrarea în profunzime este mai degrabă obositoare pentru  mintea cititorului modern, actual. Dar și pentru unii autori! Mai ales autorii de broșuri!…
Așa că am recurs la un procedeu simplificator: am apelat la câțiva recenzenți de încredere, care au identificat deja niște idei și interpretări ale dlui Boia pe care nu le putem accepta. Și asta în numele adevărului în primul rând, dar și în numele dreptului nostru – și al oricui, la o imagine corectă! Îl am în vedere mai întâi pe dl MATEI UDREA, autorul unei recenzii critice care circulă pe internet. O recenzie la cartea lui Lucian Boia despre o Românie „altfel”. Altfel decât care Românie?!, îmi vine să întreb. Căci, probabil, știu bine chiar, există tot atâtea Românii câți sunt cei care se gândesc la România mai mult sau mai puțin intens, temeinic, aplicat etc.
Astfel că aș corecta de la bun început: este vorba de România lui Lucian Boia, în mod fatal alta decât România lui Ion Coja sau Matei Udrea ori Adrian Grigoriu, ultimul fiind altă persoană de care mă voi folosi: domnia sa a identificat de asemenea niște interpretări ale numitului Boia care merită a fi discutate și retușate, deoarece s-ar înscrie în fals.
Așadar, mai întâi pe urmele dlui MATEI UDREA, ale cărui comentarii, în general, mi s-au părut corecte. Eu vin să mai adaug câte unele. Mizez așadar că dl Matei Udrea a rezumat corect tezele dlui Boia declarate și considerate inadmisibile:

1. România e neguvernabilă încă de la începutul începuturilor, romanii, prin Traian, au făcut o greşeală când au cucerit Dacia, eroarea fiind repede reparată, în secolul următor, de Aurelian, care s-a retras pe linia Dunării.
2. În Dacia cucerită nici măcar n-au ajuns romani adevăraţi. Majoritatea zdrobitoare a coloniştilor cu care a fost populată provincia au fost aduşi din regiuni periferice ale imperiului. De aceea legătura actualei populaţii din România cu latinitatea e mai degrabă una imaginară.
3. Limba română este cel mai puţin latină dintre toate limbile romanice.

Am pus la un loc cele trei „teze”, cărora li se poate face un comentariu comun. Iată-l:
Românii sunt, într-adevăr, un popor greu de guvernat. Nu este Lucian Boia primul care observă asta. S-ar putea ca asta să ni se tragă de la daci. În comediile grecești antice apare un personaj, DAOS sau GETA, în care am putea vedea părerea generală a grecilor despre Daci: indivizi nesupuși, batjocoritori față de stăpân, atunci când ajung să fie sub ascultarea cuiva! Isteți! În comediile respective personajul GETA îl păcălește mereu pe grecul care-i este stăpân!…
Vezi și povestea cu satul românesc, spusă de Nae Ionescu la Berlin, când, la agapa de după susținerea tezei de doctorat, a fost întrebat de soția unuia dintre marii profesori din comisia de doctorat ce fel de neam sunt românii, românii pe care el, Nae Ionescu, i-a reprezentat cu atâta strălucire în fața comisiei. Și Nae Ionescu a răspuns cam așa: „Distinsă doamnă, după cum știți, în toate satele din lume, inclusiv în Germania domniei voastre, există un personaj numit „înțeleptul satului”! E de fapt o instituție. Ei, bine, în satele românești nu există așa ceva. Nu există o persoană pe care ceilalți s-o recunoască și s-o cinstească ca pe înțeleptul satului! În schimb, există în toate satele românești unul pe care toți îl știu ca pe „prostul satului”!… Explicația: la români e greu să stabilești cine este înțeleptul satului, căci este greu să te hotărăști la cineva anume, fiind mai mulți cei care candidează la această demnitate! La alte popoare este mai ușor, căci nu sunt mulți cei știuți ca înțelepți… Le e mult mai ușor românilor să stabilească cine este prostul satului, nefiind prea mulți cei care ar putea candida la această funcție…”  …Vorba lui Caragiale: „românii e deștepți”! Proștii sunt mai ușor de guvernat, au chiar nevoie să fie guvernați. Românul se descurcă și fără stăpân, fără cineva care să aibă grijă de el! A se descurca și descurcăreț sunt două cuvinte dragi românului și oareșicât specifice! Românii sunt greu de guvernat pentru că nu simt nevoia unei guvernări! Sunt convinși că se pot descurca și fără!

Ce au căutat romanii în Dacia? Nu numai aurul dacic i-a atras! I-a atras și faima Daciei, de care Traian a avut nevoie pentru a convinge cât mai mulți romani să colonizeze Dacia! Intensitatea acestei colonizări, a acestei romanizări, este fără egal în istoria imperiului roman! Sub lozinca și îndemnul propagandistic Dacia Felixmagnas copias, mari mulțimi de romani au ajuns în Dacia. Așa se face că în Dacia – lăsând deoparte Italia, s-au adunat mai apoi cel mai mare număr de pietre funerare în limba latină: un număr egal cu totalul pietrelor funerare găsite în restul Imperiului!… Adica pe un teritoriu de vreo zece ori mai mare! Nu știm câți romani au trăit în celelalte provincii, dar știm că în Dacia au murit cei mai mulți romani, au murit de moarte bună, la adânci bătrâneți, în tihnă, de au avut chef să-și pună și o piatră inscripționată la mormînt…
A existat deci o operă de colonizare a Daciei cu cives romani!
Care era interesul Romei în această masivă strămutare de persoane? Ne lămurește Pliniu cel Bătrân: La Roma, de mai bine de un secol, se creease un excedent de populație: o mulțime de țărani din sudul Italiei, rămași fără obiectul muncii deoarece latifundiarii din Italia lăsăseră de izbeliște agricultura, nu mai renta munca câmpului, căci veneau din imperiu grâne mai ieftine decât cele produse în Italia. Pliniu îi ceartă pe romanii mari proprietari că la mijloc era și pasiunea lor pentru vînătoare, pe terenurile agricole lăsate pârloagă vînatul se putea înmulți în voie!… Nu s-au gândit la soarta țăranilor romani. Din fericire, aceștia aveau calitatea de civis romanus și asta presupunea obligația Romei de a-i asista social, cum se zice azi! Numai că numărul acestor asistați social din Roma antică nu putea fi oricât de mare!
Pe scurt, orașul Roma era suprapopulat! Era logic să se caute o soluție și Dacia a oferit ocazia de a disloca pașnic într-acolo efective umane numeroase: majoritatea țărani italici, ceea ce se va recunoaște mai apoi în caracterul rustic al latinei pe care o continuă româna. Altminteri, dacă ne luăm după mențiunea făcută de un oarecare cronicar, un fel de ziarist din zilele noastre, la o distanță de câteva secole, nu avea sens să faci colonizarea cu indivizi „ex toto orbe romano”! Din tot imperiul? Ce rezolvai prin asta?! Făcea Traian un război atât de costisitor de dragul unor colonizatori de prin toate colțurile imperiului? Exclus!
Părăsirea Daciei de către Aurelian nu poate fi interpretată ca o îndreptare a erorii făcute de Traian! Este total neserios un asemenea comentariu! E de admis la o bere și doi mici în Cișmigiu!…
Dacia a fost cucerită la apogeul puterii Romei! Roma era stăpâna lumii, mai mult ca oricând! Iar toți supușii Romei aveau un ideal: să capete cetățenie romană, să devină din dac sau celt CIVIS ROMANUS!  Romanii aduși în Dacia de Traian au adus cu ei mândria de roman,romanus sum!, pe care o regăsim, cu justificări aparent  greu de înțeles, și la urmașii lor daco-romani: mândria de român! Este reală și a făcut istorie!
Decăderea Romei din „vîrful de formă” atins sub Traian începe prin abandonarea Daciei! Numită și retragerea aureliană! Cine își închipuie că odată cu administrația și armata s-au retras și urmașii coloniștilor nu știe ce vorbește. Nu există precedente și nici mai târziu nu s-au petrecut lucrurile așa. Nicăieri și nicicând! Ultima oară, iunie 1940, evacuarea Basarabiei a afectat un număr mic dintre localnici!… Și doar știau că asupra lor se va revărsa urgia bolșevică! Retragerea aureliană nu s-a făcut dinaintea unui inamic fioros care a venit peste daco-romani să le ia locul romanilor!… Nimic nu-i zorea pe țăranii și păstorii din Dacia să se retragă și ei peste Dunăre! De ce ar fi făcut-o? De ce și-ar fi părăsit „baștina”, cum zic basarabenii: ograda, satul, lumea în care se născuseră de câteva generații?
Revenim la romanii veniți în Dacia. Lucian Boia nu este singurul care neagă romanitatea celor care au adus limba latină în Dacia. După mintea acestor Boia, destul de mulți și de bună credință, coloniștii romani erau de etnii foarte diferite, sigur nu erau italici, latini!… Ceea ce ar însemna că limba latină nu era limba lor maternă. Îmi fac un titlu de merit din faptul că am cercetat mai atent această chestiune și am demonstrat măcar atât, că latinofoRii, cei ce au adus latina în Dacia, erau vorbitori foarte buni ai limbii latine! Latina era limbă maternă pentru cei  mai mulți dintre ei! Dă mărturie în acest sens limba română, care a păstrat o mulțime de caracteristici specifice ale latinei care s-au pierdut în celelalte limbi romanice!
Dl Matei Udrea citează corect surse neutre, potrivit cărora latinitatea limbii române poate fi apreciată pe la mijlocul clasamentului alcătuit pe acest criteriu de câțiva specialiști ingenioși! Acești specialiști au ignorat însă un dat esențial: celelalte limbi romanice au rămas în contact nemijlocit cu latina până târziu, în miez de ev mediu, prin școală, biserică și adminstrație, care au folosit limba latină literară încă un mileniu după ce aceasta se transformase, la nivelul vorbirii populare, în altă limbă! Latina vorbită în Dacia a rupt orice legătură cu latina vorbită oficial sau în restul imperiului, evoluând de capul ei. O evoluție organică, naturală o putem numi, în vreme ce la celelalte limbi romanice, când le cântărim romanitatea, e bine să dăm deoparte influența cultă a limbii latine, prin școală, biserică etc. drept care gradul de romanitate al acestor limbi scade spectaculos.
Așadar, la drept vorbind, locul nostru în clasamentul respectiv trebuie să fie undeva mai sus! Și nu lipsesc specialiștii care apreciază că româna este cea mai fidelă moștenitoare a limbii latine vorbite! Am susținut – și sper că am demonstrat, că româna păstrează cel mai mare număr de forme neregulate, idiomatice, din gramatica limbii latine. Morfologia unei limbi se simplifică cel mai mult atunci când o limbă nu mai e vorbită ca limbă maternă. Latina din Dacia, spre deosebire de cea din Galia, nu a trecut prin această fază nefericită! Fiecare generație a vorbit-o corect! A fost vorbită mereu ca limbă maternă, nativă, de către cei mai mulți vorbitori ai ei! Numai așa se explică anumite particularități ale limbii române, faptul că a conservat fapte de limbă latină uitate în toate celelalte provincii și limbi romanice!
Legătura dintre români și latinitate ar fi imaginară, după Boia. Cum ar putea fi altfel?! Să fie o amintire de familie? Există la români o tradiție populară, un folclor care păstrează amintirea lui Traian, bunăoară. Și alte amintiri, pe care le-a inventariat Nicolae Densusianu și alți cărturari ai neamului. Amintiri din antichitatea romană și dacică ori chiar preromană! N-or fi toate corecte aceste ipoteze, dar, mai presus de toate, aceste amintiri trebuie comparate cu amintirile păstrate în tradiția populară a celorlalte popoare romanice! Comparația trebuie să înceapă cu tradiția populară cea mai importantă: graiul național! În graiul nostru, numai al nostru, s-a păstrat amintirea și semnificația deplină a etnonimului ROMANUS! Celelalte popoare romanice l-au uitat, l-au abandonat!… Și-au uitat numele!…  De ce Lucian Boia, ca român ce zic unii că n-ar fi, nu simte nevoia să evidențieze această ispravă a conștiinței de sine românești?! Este rarisim ca un popor să nu-și schimbe numele vreme de trei milenii!… Ab Urbe condita până azi!
Ne mai zic unii VALAHI. Nume vechi și acesta, care nu se poate să fi dăinuit până azi fără sprijinul conștiinței noastre etnice, a valahilor! Culmea este că lingviștii dau acestui cuvînt o explicație etimologică legată tot de noțiunea de ROMANUS! Adică V(a)lah ar fi însemnat la origine, origine germanică, tot romanus!…
Comparația propusă, la nivelul tradiției populare, orale, pune imediat în evidență un fapt impunător: valoarea acestei culturi populare! Bogăția, complexitate, adâncimea, autenticitatea acestei culturi la noi, la români, este de necomparat cu a altor popoare romanice! Și nu numai! Fenomenul românesc, care a intrat sub lupa lui Lucian Boia, nu poate fi prezentat în cele mai succinte fraze fără a scoate în evidență această componentă care ne definește și ne singularizează într-un mod mai mult decât onorabil! La nivel superlativ, au decis unii comentatori și specialiști neutri!…
Românii sunt făuritorii celei mai importante culturi populare din Europa! Această cultură populară, rurală, poartă deseori pecetea Romei. Dar și alte amintiri, cum spuneam, mai vechi decât descălecatul Bădiței Traian! Avem, ca popor, memoria cea mai prodigioasă! M-ai auzit?, Lucian Boia… O memorie la purtător, pe umeri instalată, nu în biblioteci și rafturi de cărți prăfuite, uitate, rareori, când și când, răsfoite!… Ai stricat, individule, măcar o propoziție despre această cultură populară, țărănească, asupra căreia o mulțime de cărturari străini s-au aplecat cu uimire, în extaz chiar?!…
Așa analfabeți cum au fost țăranii români sute de ani, ei erau departe de a fi neștiutori! Știau multe, în calitatea lor, a fiecăruia, de coautor, de custode al tradiției orale! Vezi mitul (sic!) numit Vitoria Lipan.
Ca istoric, Lucian Boia ar fi trebuit să constate că ideea latinității a făcut istorie pentru români!… Dacă ortodoxia ne-a salvat dinaintea Islamului, conștiința latinității ne-a ferit de avansurile panslavismului și de agresivitatea politicii de maghiarizare! Ofensiva acaparatoare a Rusiei s-a lovit de un popor, de o lume, cea românească, a cărei rezistență a fost în mod decisiv potențată de conștiința latinității! Repet: această conștiință a latinității, a romanității, a făcut istorie! O istorie pe care numitul Lucian Boia nu o cunoaște, deci nici n-o recunoaște!… N-a studiat-o niciodată!
La niciun alt popor romanic conștiința latinității nu a constituit un reazem așa de puternic la greu, în momente de cumpănă. Mă refer în primul rând la ultimele două secole de istorie românească! De la Școala Ardeleană până azi!

4. Ţările române sunt ultimele apărute în Europa, în secolul al XIV-lea, întârziere care explică faptul că suntem la coada continentului din toate punctele de vedere.

Există un consens printre istorici privind această „întârziere”.  E foarte adevărat că românii s-au organizat într-o formațiune statală mai târziu. Cronicarii noștri au explicat mai multe asemenea întârzieri prin faptul că țara în care Dumnezeu ne-a dat să trăim se află „în calea tuturor răutăților”! Dacă te simți însă solidar cât de cât cu acest popor, mai bagi de seamă un lucru: românii și-au creat un stat propriu mai târziu, așa e!, numai că o dată înființate aceste state, ele n-au mai dispărut de pe harta politică a Europei niciodată! Muntenia și Moldova, la care putem adăuga și Transilvania, de la data apariției lor și până azi au avut o existență neîntreruptă! Care popoare din Europa se mai pot lăuda cu o asemenea continuitate?! Cel puțin la popoarele cu care ne învecinăm situația este cu totul alta! Atât în sud, cât și în vest sau nord!… Numai Marea Neagră ne întrece în stabilitate și continuitate…
Așa se face că atunci când în jurul nostru au apărut sau reapărut state naționale după secole de absență de pe hartă, conducătorii popoarelor respective – mă refer la bulgari și unguri, au venit la București și au cerut să facă stat comun cu românii! Îi speria autonomia! Se desvățaseră să mai fie suverani. Bulgarii în 1880, și ungurii în 1920, au cerut parteneriat, federalizare, întovărășire, cum vreți să-i zicem, cu noi, cu amărîții de români ai lui Lucian Boia!… Nu mai știau cum e să fii de capul tău, nici bulgarii, nici maghiarii! Se obișnuiseră, sute de ani, sub tutela sau călcâiul altei autorități suverane! 
Însăși apariția statelor românești, spre deosebire de alte țări (state) din zonă, s-a produs fără amestec și tutelă străină, externă! Ca o inițiativă „locală”! Au pregetat românii să-și afirme existența, dar când au făcut-o n-au mai plecat de pe harta lumii!
Nu am cerut de la nimeni voie sau sprijin să ne facem stat! Iar când am fost nevoiți să acceptăm obediența față de turci, conducătorii noștri s-au priceput să negocieze și să păstreze pentru Țară cele mai importante prerogative ale suveranității: turcilor li s-a interzis să cumpere moșii în țările românești sau să înalțe moschei! În țările românești s-a dus o viață românească tot timpul, dintodeauna! Și aceasta este esența suveranității!
Mircea Eliade și Vasile Pârvan, pe urmele altor istorici români și străini, au semnalat rolul jucat de români și de statele înființate de ei aici, la porțile Europei. Un rol de santinelă, ducând o existență în nesiguranță, cu rare perioade de pace și înlesnire! La adăpostul asigurat de noi, în Vest ceilalți creștini au ridicat catedrale mândre, orgolioase, la care s-a trudit decenii la rând sau secole chiar! La noi s-a inventat Biserica pusă pe roți, în căruță purtată, ca să o putem lua cu noi când satele erau nevoite să plece în bejenie din calea răilor…  
În 1994 poetul Ioan Alexandru a fost invitat în Germania, unde urma să se întâlnească chiar cu președintele țării. Mi-a cerut o idee, ce să-i spună marelui lider politic european din partea românilor. Avea Ion destule idei, nu-i vorbă, dar nu strica să aibă din ce alege, cât mai multe. Așa că i-am sugerat și eu una: frate Ioane, spune-i neamțului că noi românii trăim un sentiment de frustrare, de amărăciune, când vedem că Europa Occidentală se lasă invadată de musulmani! Noi, românii, câteva secole bune ne-am opus pătrunderii necredincioșilor dincolo de noi, în inima Europei! Iar acum vedem cum aceștia iau avionul și trec pe deasupra noastră ca să se stabilească nestingheriți în Occident, li se permite să-și facă geamii și moschei mărețe etc. Ne simțim păcăliți! Păcat de sacrificiile noastre!…


5. Universitatea din Bucureşti s-a înfiinţat cu 500 de ani în urma celei de la Praga, de exemplu, de aceea nu putem concura cu restul Europei ca nivel de educaţie şi instruire.
     
Nivelul nostru de educație și instruire s-a putut vedea cel mai bine, măsurat în modul cel mai corect, când copiii români, după câțiva ani de școală în România, au ajuns să-și continue studiile în străinătate! E poveste bine cunoscută: copii care în România erau mediocri, în Occident au devenit premianții clasei! Matematica făcută în clasele 9-10 se face numai la facultate, în țări cu veche tradiție academică, universitară!
După 1990, o directivă specială venită de la Bruxelles și aplicată în toate școlile noastre a impus coborîrea nivelului de predare, să nu se mai învețe atâta în școlile românești!
Am avut ocazia să vorbesc cu mulți străini, aproape toți mi-au relatat uimirea că în toate casele de români în care intraseră găsiseră o bogată bibliotecă, cu sute de volume, cu tiluri dintre cele mai valoroase, mai „clasice”!
Miron Grindea, ziarist londonez plecat din România înainte de 1940, revenind prin anii 70, avea numai cuvinte de încântare pentru nivelul canalului cultural al Televiziunii, era entuziasmat de câtă muzică simfonică se transmitea!! Nu l-am prea crezut când mi-a spus că asemena canal TV nu exista în Anglia și nici în tot Occidentul… Azi, în România care trăiește tot mai intens după modelul occidental, un asemenea canal este tot mai greu de întreținut…
6. Tot ceea ce este cât de cât bun în România, tot progresul (atât cât este), îl datorăm străinilor. Carol I a fost cel mai mare conducător al ţării, edificiile arhitectonice de calitate au fost ridicate de francezi. Concluzia lui Boia: românii n-au fost şi nu sunt capabili de nimic, iar fără minorităţile evreiască şi germană, lucrurile ar fi stat şi mai rău!
Carol a fost adus în România nu ca să conducă Țara, o puteau conduce și românii. S-a făcut însă un calcul și s-a ajuns la concluzia că ar fi bine să avem un domnitor străin, dintr-o familie de regi și împărați! Ca să avem astfel „o pilă” la cel mai înalt nivel european, acolo unde se iau deciziile majore. Ca să putem intra în sistenmul de alianțe politice, imposibil de ignorat sau de evitat! Cu acest calcul a fost de acord și Cuza!
Majoritatea țărilor din vecinătatea noastră, de voie, dar mai ales de nevoie, căci li s-a impus, au avut în frunte regi sau prinți străini. Cel mai concludent exemplu sunt ungurii, al căror stat apostolic, adică înființat de Vatican, cu sprijinul și sub tutela Bisericii Catolice, a avut cu precădere regi străini! Regii de sorginte ungară îi numeri pe degetele de la o singură mână!
Ceea ce am făcut noi abia în 1866, în restul Europei se făcea de sute ani! Nerușinatul de Boia ne face acest reproș, că am adus un rege străin?! Dar uită să spună că acel rege nu ieșea din cuvîntul lui Ion C. Brătianu, întemeietorul adevăratei dinastii, a Brătienilor, care a condus Țara după 1848 vreme de un secol!
Da, avem multe clădiri ridicate de arhitecți francezi! Dar mai presus de orice avem un stil arhitectonic românesc, numit și brâncovenesc! Ați auzit de așa ceva cu privire la celelalte popoare ale Europei?! Acest stil este predominant la Casa Poporului, cea mare clădire din lume. Cel care a dispus ridicarea ei a mai avut o ambiție, pe lângă aceea de a construi în România clădirea cea mare din lume: anume să fie ridicată și terminată, cu finisaje cu tot, folosindu-se numai materiale și dotări made in Romania!… Ai comentat vreodată această poveste, dle Boia?
Evident, din punct de vedere arhitectonic – dar și din altele, Transilvania poartă o pecete nemțească, o amprentă germană de preț, pentru care trebuie să le fim recunoscători sașilor și șvabilor, a căror plecare din România reprezintă într-adevăr o mare pagubă!… Este semnificativă dificultatea cu care foarte mulți germani din România s-au integrat în mediul total nemțesc din Germania! Traiul printre români și-a pus și pe ei o amprentă de preț pe care se străduie să n-o piardă!  
În privința evreilor din România, îmi vine în minte un text al lui Jacob Negruzzi, dacă nu mă înșel. O epistolă, în care  deplânge soarta Iașilor, oraș pe care „invazia” evreiască îl urâțise. În ce fel? Toate casele din Iași aveau dintotdeauna o curte, o grădină cu flori care mai de care mai frumos aranjată, de parcă locuitorii orașului s-ar fi întrecut între ei cine are grădina cea mai îmbietoare! În timp, tot mai multe case, mai ales de pe ulițele centrale, și-au schimbat proprietarul. Casele cumpărate de evrei le recunoști, spune scriitorul moldovean, după aspectul jalnic al curții, al grădinii de care nu se mai ocupă nimeni!… Comentând la seminar acest text, asistentul ne-a făcut atenți că în perioada interbelică prinseseră și evreii gustul grădinii cu flori și Iașul arăta din nou, cel puțin din această perspectivă, a oraș moldovenesc, românesc…
Frate-meu, care a fost medic la țară vreo patru ani, a făcut o observație asemănătoare: într-un sat dobrogean recunoști ograda unui machedon după acest detaliu: nu crește flori… Numai niale!…
Ce vreau să spun cu asta? Ca și în cazul germanilor, evreii care au avut norocul să trăiască sau chiar să se nască în România, au căpătat și ei o anumită amprentă românească, prin care se deosebesc de ceilalți evrei. Ceea ce se poate cel mai bine constata în Israel! Ce au luat evreii de la români? Nu numai imnul de stat al Israelului, nu numai aurul scos mai mult sau mai puțin ilegal din România, și atâtea altele, ci și un stil românesc de comportament care-i particularizează printre ceilalți fii ai Israelului. „Dăruind vei dobândi!”, obișnuia să spună Nicolae Steinhardt, marele român evreu. O vorbă care se potrivește cu ce am spus mai sus! Lucian Boia vede numai jumătatea acestui proces! Nu are ochi pentru a consemna câștigul dobândit de evrei! Ține să ne scoată cu orice preț datori la toată lumea! Nu are habar, sărmanul, cât de plăcut este pentru român să se simtă dator și recunoscător!… Numai să aibă cui! 
7. Românii, spre deosebire de celelalte ţări din regiune, s-au lăsat convertiţi la comunism fără să se opună. Au cooperat şi s-au adaptat obedienţi la regimul sovietic, în loc să-l înfrunte, ceea ce arată duplicitatea şi laşitatea acestui popor.

8. În anii 1970-80, poporul român se adaptase perfect la noua realitate comunistă, nu mai existau proteste chiar dacă Securitatea se „înmuiase“.

9. Protestatarii de la ultimul miting al lui Ceauşescu nu ştiau nici ei prea bine ce vroiau.
10. În finalul broşurii, ca un corolar, se afirmă, argumentându-se cu „ştiri“ luate de la posturile TV, că „până şi Bulgaria“ a luat-o înaintea României. Statul vecin e dat de Lucian Boia drept exemplu de progres. 
Comentând teza acestui Boia numerotată mai sus cu cifra 7, domnul MATEI UDREA afirmă, pe bună dreptate, că această teză „este, poate, cel mai dureros neadevăr, cu atât mai mult cu cât Lucian Boia a trăit perioada comunistă de la un cap la altul.” Adăugăm și noi următoarele obiecții:
Românii sunt poporul care a făcut cel mai mult pentru opoziția anti-comunistă! În timpul Primului Război Mondial, după instaurarea bolșevismului în Rusia și după primele încercări leniniste de a-l exporta în Europa, românii au făcut o mulțime de lucruri care, în final, au stopat revărsarea comunismului asupra continentului nostru! Printre altele, la loc de cinste și de veșnică pomenire, pun gestul homeric al generalului POETAȘ, pe frontul din Moldova, în 1918, când a văzut să soldații ruși fac propagandă bolșevică printre soldații români, îndemnându-i să facă și ei o revoluție, adică să-i alunge pe ofițeri și să-l dea jos pe rege. Năstrușnicul general i-a dezarmat pe mujici, apoi le-a dat jos pantalonii și le-a administrat fiecăruia o sfîntă „bătaie la curu gol” cu centironul propriu! Firește, această „manevră” de toată frumusețea a făcut-o cu ajutorul soldaților români, țărani și ei, ca și mujicii ruși, dar țărani cu bun simț și cu capul pe umeri!… Imginați-vă scena! E puțin spus homerică!
Ce să mai zic de campania din Ungaria, prin care Armata Română a salvat Ungaria din ghearele bolșevismului criminal!… Nici până azi vecinii noștri nu au fost în stare să ne mulțumească în mod „solemn și oficial”! De partea cealaltă a frontului de Est, trupele de români ardeleni din cadrul armatei imperiale, habsburgice, au fost singurele pe care nu le-a luat șuvoiul revoluționar, anarhic și criminal! Disperate, autoritățile imperiale au apelat la Maniu și la românii din armata imperială cerându-le să intervină împotriva „revoluționarilor” din Viena și Praga, manipulați de la Moscova! Românii au salvat și prin această intervenție neoficială Europa, asediată de „stafia comunistă” într-un mod foarte concret, vizibil și palpabil! Cu sute și mii de victime din rândurile „burghezo-moșierimii” austro-ungare!
Aflu de la dl Liviu Petrina că Primăria Vienei intenționează să consemneze acel moment printr-un monument închinat militarilor români de la 1918!… Le dau o sugestie edililor vienezi: să mai facă un monument al recunoștinței austriece șpentru contribuția românilor la eșecul asediului Vienei, cel din 1683, parcă! Dacă turcii ar fi cucerit Viena și Austria, vă dați seama ce se întâmpla în continuare?!…
Șerban Vodă a plătit cu viața pentru prestația valahă sub zidurile Vienei!… Ai scris vreo propoziție pe acest subiect, mare istoric ce ești, Lucian Boia?!…
Zilele trecute Lucian Boia și-a lansat o carte despre Primul Război Mondial, unde se vorbește mai ales de români! O vorbă nu spune Lucian Boia despre rolul decisiv jucat de români în stoparea expansiunii comunismului!… Subiect tabu pentru istoricii noștri mercenari! Nu le trece prin minte să consemneze acest merit românesc care s-a manifestat la scară universală! Repet: prestația românească de la sfârșitul Primului Război Mondial este capitol din istoria universală! Știa el Engels ce știa când dorea extincția românilor ca popor! Fără români, fără intervenția noastră, a valahilor, expansiunea bolșevică avea șanse mari să meargă până la capăt! Adică până la Atlantic!
Iată-i însă că, prin liderul lor, istoricii mercenari se grăbesc să acrediteze teza opusă, cum că noi am agreat comunismul!…  Cum bine comentează dl MATEI UDREA, numitul Boia se face că nu știe nici de rezistența partizanilor din munți, de „parașutiștii” care au venit din Occident să-i susțină pe acești partizani… Fenomen unic în tot lagărul comunist.
Nu am fost vrednici, noi, urmașii acelor eroi „din munți”, să le cinstim și să le înnemurim sacrificiile!… Dar timp mai este ca să ne îndreptăm greșeala, oricât se vor opune sponsorii cărților scoase de acest istoric inventat peste noapte, numitul Boia!…
E adevărat că românii au agreat ceea ce unii, cu un termen foarte potrivit, au numit național-comunismul lui Dej și Ceaușescu! Care a fost cu totul altceva decât comunismul bolșevic, imaginat și pus în practică de Lenin-Stalin și cominterniști! Mă număr printre acei români care au agreat național-comunismul! Cei mai mulți români s-au aflat în această postură care, de la o zi la alta, devine tot mai onorabilă! Și numărul „nostru” e tot în creștere, domnilor!
Se plânge Lucian Boia că n-am avut și noi disidenții noștri!… Chiar n-a aflat ce s-a aflat după 1990?, anume că disidenții din Polonia sau Cehia și alte țări din „lagăr” au fost agenți KGB? Că așa zisul fenomen al disidenței anti-comuniste, a lui Havel sau Walessa, a fost o făcătură KGB-istă bine controlată? Ce fel de istoric ești, individule?! (Nota bene: singurul disident curat se pare că a fost Paul Goma al nostru! Singurul sau unul dintre puținii!…)
Lucian Boia, l-ai citit pe Larry Watts, americanul care v-a făcut de rîs pe toți istoricii lui pește din România?! L-ai citat măcar o dată?!… Nu mai poți face azi vreo referire la „epoca Ceaușescu” fără să te referi la americanul care a salvat onoarea Americii printre români!
Așa cum Larry Watts nu va fi niciodată publicat la editura Humanitas, la fel nici cei ce publică la această editură nu-l vor cita pe Larry Watts, autorul care a dezvăluit cât de real și de bine instituționalizat este antiromânismul în lumea de azi, cea de după Primul Război Mondial! Cât de activ a fost anti-românismul sovietic și al acoliților lor din tratatul de la Varșovia! Cât de real a fost, în replică, anti-sovietismul românesc, al lui Ceaușescu personal!
Mult discutatul anti-semitism nu a produs nici pe departe efectele anti-românismului! Nu cred că există persoane care trăiesc de pe urma anti-semitismului așa cum există persoane care ies la pensie după ce o viață întreagă nu au făcut altceva decât să gândescă și să acționeze, din proprie inițiativă sau la ordin, împotriva intereselor românești! Deseori pensia fiindu-le plătită chiar de statul român!… Nu mă aștept să găsesc în vreo broșură de-a lui Lucian Boia nici măcar cea mai timidă aluzie la existența acestei îndeletniciri criminale: anti-românismul!
Cât privește termenii în care comentează Lucian Boia evenimentele din decembrie 1989 și ce a mai urmat, las pe altă dată punerea la punct necesară. Consemnez numai un fapt: ca să se producă mascarada din decembrie 1989 a fost nevoie de efortul conjugat al celor mai importante entități diversioniste de pe planetă: KGB, CIA, Mossad și celelalte, binecunoscute. KGB și fratele său GRU au dislocat în România efective uriașe: peste 30.000 de agenți!… Câtă onoare ne-au făcut astfel și nouă, românilor, și lui Ceaușescu!… Unde în Europa căderea comunismului a mai necesitat o concentrare de forțe internaționale atât de vastă?!
Semn că suntem mari și tari, domnule Boia! Suntem o nucă tare pentru cei ce ne vor capul!… Îmi pare rău că asta vă deranjează atât de tare și nu vă face deloc plăcere! Cu cărțile pe care le publicați, nu vă faceți iluzii că ne veți „înmuia”! Nu mor caii când vor javrele!
Cândva, cu ani buni în urmă, fără să ne cunoaștem propriu zis, ne salutam cu plăcere în holul Universității din Edgar Quinet! Păreați un om normal! Un om! V-ați schimbat atât de mult sau așa cum sunteți acum ați fost dintotdeauna, iar eu nu v-am „citit” ca lumea la timp?!…
Deunăzi v-am citit și ultima broșură, mai sus pomenită, despre Primul Război Mondial. M-a edificat deplin, căci nu eram decis prin ce să explic „derapajele” dumneavoastră: ignoranță sau rea credință? Lipsă de profesionalism, adică impostură, sau mercenariat penibil, ticălos?…
Voi reveni, deci. Până atunci să-i dăm rând informației cu care domnul MATEI UDREA respinge demonstrația pe care încearcă să o facă același Lucian Boia, cum că „bulgarii ne-au luat-o și ei înainte”: cică președintele Bulgariei e mai dihai și mai de belea ca toți președinții noștri post-decembriști. 
Citez: „Actualul preşedinte al Bulgariei a fost bodyguard, asigura paza interlopilor înainte de a fi propulsat în funcţia actuală. Atât.” Ai naibii bulgari!… Ce le-a trecut prin freză?!… O fi adevărat? Chiar că ne-au luat-o înainte!...


Ion Coja

duminică, 27 aprilie 2014

Ec. dr. Radu Golban - Are un avanpost autist dreptul la unitate naţională?

România, santinelă la poarta Europei

Ec. dr. Radu Golban

Sâmbătă, 26 Aprilie 2014 19:48
Are un avanpost autist dreptul la unitate naţională?

S-ar putea oare traduce pe româneşte în contextul identificării unei strategii de unitate naţională „Ein Volk, ein Reich, ein Führer”? (Un popor, un stat, un conducător). Maimuţărind mereu după cum bate Bruxelles-ul din palme, aşa, după ureche, înseamnă că un stat naţional are trei elemente constitutive, deci, o cauză românească dincolo de Prut are trei dimensiuni:

- Prima dimensiune o constituie Moldova cea economic subdezvoltată şi etnic relativ eterogenă care, unindu-ne, doar ne-ar costa bani.

- A doua dimensiune este cea a României junioare în U.E., în calitate de dascăl al Chişinăului, care îndeamnă Moldova să meargă pe drumul integrării europene.

- A treia este cea a momentului trăirii unui sentiment de apartenenţă etnică şi profundă identitate naţională cu fraţii de peste Prut sau, mai recent, chiar şi Nistru, când o terţă parte ameninţă glia strămoşească. Este drept că mai uşor ajunge un repetent cândva dascăl, decât să combaţi o atitudine naţională care se manifestă doar din reflecţie. Seismele politice actuale din unele state membre ale fostei Uniuni Sovietice, al căror trecut s-a intersectat cândva şi cu statalitatea românească, dau curs unor serii întregi de discuţii în special din a treia categorie a dimensiunii unităţii naţionale, cea de natura unei replici la ameninţările din exterior, chiar dacă în mod normal privim aceste zone cu un dezinteres făţiş.

Nu doar traducerea lozincii germane din anii treizeci este greşită. Modul simplist de a privi peste Prut în aceste trei dimensiuni este exact contrariul celui mai firesc curent unui stat naţional care se defineşte şi prin integritatea sa teritorială, fie ea una istorică. Ceea ce a fost în timpul campaniei partidului naţional-socialist la referendumul în care s-a supus la vot anexarea Austriei, varianta aplicată şi populistă a doctrinei juristului german Georg Jellinek (1851-1911) a celor trei elemente constitutive ale statului. 1) popor, 2) teritoriu şi 3) putere de stat, relevante chiar în contextul reunificării Germaniei, este în doctrina România de-a dreptul inexistent. A îngâna fără vlagă ceea ce probabil Bruxelles-ul ordonă şi Bucureştiul aplică cu supuşenie, adică să ignore o cauză românească la nord şi est de graniţele ţării, este dovada schimonosirii instituţionale din fruntea statului. România până în zilele noastre nu a găsit un mod de a gestiona onorabil litigiul naţional.

Momentele istorice pentru articularea interesului şi identităţii naţionale în acest conflict la graniţele României sunt consecutiv ratate de decidenţii de la Bucureşti. Preocupaţi cu obstinaţie de identificarea unui succesor în fruntea statului sau de moşiile unuia sau altuia, eclipsează prin subiecte puerile, un prilej rar întâlnit al istoriei, când se amestecă din nou în Europa cărţile frontierelor statale. Modul cum se sare sau se trece peste această realitate este pe măsură să facă dintr-un subiect naţional o „trans-problemă”. Mutarea unei probleme din lipsa unei strategii de unitate naţională dintr-o zonă în alta şi ipocrizia în privinţa politicii etnice în zone cu denumiri predispuse la „trans-probleme” naţionale precum Transilvania, sau mai recent şi Transnistria, sunt trăsăturile tipice unei conduceri parvenite.

Săptămâna trecută, apelul emoţionant al elevilor români de la Liceul „Lucian Blaga” din Triaspol prin care cer ajutor României a copleşit o ţară întreagă. Orientarea spre Rusia a zonei separatiste din Republica Moldova este o ameninţare la dreptul de păstrare şi exprimare a etniei române. Pe cât este de autentic şi de captivant sentimentul de apartenenţă naţională, pe atât este de îndoielnică şi indecisă strategia pentru atingerea obiectivului de unitate.

Nu este nici prima şi nici ultima dată când, narcotizaţi de pulsul spiritului naţional, acţionăm emoţional, ştergându-ne lacrimile cu mâneca pijamalei, în loc să avem un aport propriu la nivel de dogmă, de unitate a României. România, ultimul stat din Europa mutilat de Tratatul Hitler-Stalin, dă dovadă de o politică autistă faţă de un drept naţional istoric şi se comportă cu pasivitate dincolo de problema reală. Uităm că actorii de ieri şi de azi, Rusia şi Germania, care au împărţit cândva Europa, mai au de rezolvat încă o restanţă în estul continentului. Politica de fărâmiţare a statelor mari şi mijlocii în favoarea transformării lor în metereze nu poate fi oprită decât printr-o politică - a Bucureştiului - de integrare regională sub tutela românească, dacă nu dorim să fim transformaţi într-un ciur ucrainean. Surplusul de siguranţă nu constă în prezenţa unei escadrile de avioane de vânătoare deoarece ameninţarea se datorează instrumentalizării politicii minorităţilor naţionale de către hegemonii Europei, şi nu unor atacuri militare din afara ţării.

Abia atunci când vom rezolva cauza românească după lecţia germană a lui Georg Jellinek, când o vom transforma în raţiune a statului, nu într-o „trans-problemă”, vom fi şi noi integraţi în rândul familiei de state europene şi nu vom rămâne o santinelă la poarta Europei.


joi, 24 aprilie 2014

Ion Coja) „Orice idee ar susține, Vadim va sfârși prin a o compromite!”



„Orice idee ar susține, Vadim va sfârși prin a o compromite!”


Vadim înainte și după 1990

„Cred că este momentul unui divorț civilizat între PRM și Vadim”

Domnule profesor ION  COJA, ați promis că veți veni cu detalii noi asupra rolului nefast jucat de Corneliu Vadim Tudor în politica românească

         Despre rolul nefast al individului nu mai este nevoie să dau niciun detaliu. Orice om cu judecată sănătoasă și-a dat seama de răul imens făcut de acest Vadim. A compromis ideea națională, a coborît discursul naționalist la nivelul șanțului, al mahalalei sordide, a discreditat partidul naționalist pe care îl conduce. Este principalul vinovat pentru situația în care ne aflăm: nu avem în Parlament oameni care să reprezinte electoratul naționalist. Iar în România electoratul naționalist trece de 40%. Problema este dacă Vadim a făcut atâta rău din prostie, fără să-și dea seama, sau din ticăloșie! Aceasta e întrebarea! Deci eu am promis că voi veni cu detalii privind ticăloșia sa, abjecția prestației sale. Asupra răului făcut de Vadim, nu încape nicio îndoială. Să vedem ce se poate spune despre ticăloșia sa, ca explicație a răului produs în jurul său. 

Aveți și documente, sper.

        Există tot mai multe dovezi că înainte de 1990, cei care de ani de zile erau preocupați de debarcarea lui Ceaușescu au organizat un vast sabotaj, menit să scadă popularitatea lui Ceaușescu, să exaspereze populația, să ne pregătească pentru a ieși în stradă la momentul decis de ei, manipulatorii istoriei! Am dovezi că atât frigul din case, cât și sărăcia din galantarele magazinelor au fost amplificate prin acțiuni de sabotaj. Precum și alte mizerii, cunoscute din acea vreme, mizerii care n-ar fi fost atât de dureroase și de exasperante dacă trădătorii din PCR, din Securitate ori Armată nu ar fi profitat de orice ocazie pentru a spori cota de absurd din existența noastră în anii Epocii de Aur! Deocamdată, în discuția noastră, am în vedere sabotajul făcut de cei care s-au ocupat de cultul personalității tovarășului. A existat un vast serviciu de propagandă, cu sarcina de a ne face pe toți să-i iubim pe Nicolae și Elena Ceaușescu, și să fim mulțumiți, chiar mândri de realizările României noastre Socialiste! Sunt convins, ba pot spune că am dovezi, că și această activitate, atât de importantă, a fost sabotată, desfășurându-se în forme care au stârnit printre români mai degrabă un efect invers: repulsie și lehamite față de Ceaușești. În primul rând prin exces, prin exagerarea laudelor și omagiilor aduse celor doi și prin frecvența cu care eram bombardați zilnic în mass media de chipul și numele lui Ceaușescu. 
        Mulți au participat la corul lăudătorilor din oportunism, firea lor de lingăi incorigibili determinându-i să nu piardă nicio ocazie de a-l adula și supradimensiona pe bietul Ceaușescu. Alții l-au lăudat cu sinceritate, dar prostește, cu argumente caraghioase sau puerile. Alții însă l-au lăudat pe Ceaușescu în cadrul unui program kaghebist de subminare și deformare a imaginii sale reale. Eu îl includ pe Vadim în această din urmă categorie! Și am ca prim argument faptul, ascuns de Vadim, că el s-a ocupat intens de scenariile și regia acelor monstruoase spectacole de masă care ne-au îngrețoșat pe toți atât amar de ani. Vadim a scris textele acelea atât de nesuferite, apologetice dincolo de orice măsură sau cenzură a bunului simț, texte pe care toți le auzeam la radio și televiziune însoțind prezentarea evenimentelor în care era implicată persoana lui Ceaușescu. Vadim a fost plătit cu bani grei să-și pună talentul literar în slujba acestui sabotaj prin care organizatorii loviturii de stat din decembrie 1989 au pregătit de ani de zile discreditarea lui Nicolae Ceaușescu. Cred că arhivele CC al PCR, deocamdată inaccesibile, vor furniza multe documente neașteptate. Din păcate, opinia publică a fost indusă în eroare și s-a mulțumit cu deconspirarea și cercetarea arhivei Securității. Pentru multe subiecte, arhiva PCR poate fi mai importantă. Din arhiva secției de propagandă a PCR am putea afla lucruri interesante despre cum a fost sabotat Ceaușescu prin lăudătorii săi, cine a organizat acest sabotaj etc. Inclusiv rolul lui Vadim în cultul fals, pervers, al personalității lui Nicolae Ceaușescu! 

Sincer să fiu, argumentul Dvs nu este convingător. Faptul că Vadim va fi găsit pe un stat de plată al PCR nu spune mult, căci vor mai fi fiind și alții! Gândiți-vă la Adrian Păunescu, Nicolae Dragoș, Dinu Săraru, chiar și Octavian Paler, care a lansat sintagma EPOCA DE AUR...

      Sunt foarte mulți, e drept, dar dintre ei numai Vadim și-a depus carnetul PCR în vara lui 1989, în semn de protest, de dezicere...

A făcut un asemenea gest Vadim?! 

      L-a făcut, dar ecoul nu a fost pe măsura așteptărilor, adică la Europa Liberă nu s-a făcut caz de Vadim, așa cum s-a făcut de Dan Deșliu, care și el renunțase la calitatea de membru al PCR. De ce a făcut Vadim acest gest neașteptat și care nu i se potrivea nicicum? Eu nu găsesc decât o singură explicație: Vadim făcea parte din complot, a știut ce urmează să se întâmple cu Ceaușescu și atunci a încercat să schimbe masca, să ia chipul dizidentului. Nu l-a luat nimeni în serios, dar asta e altă poveste. Important este să ne spună Vadim de unde a știut în vara lui 1989 că trebuie să-și abandoneze stâpânul?! Oricum, aceasta este interpretarea mea, s-ar putea să greșesc. Să ne explice Vadim gestul său de renunțare la calitatea de membru al PCR! Până acum n-a dat nicio explicație coerentă.

Atât?

        Deunăzi, un scriitor din Craiova, mi-a povestit cum a încercat dînsul, în ianuarie 1990, să scoată o revistă mai naționalistă. Ca orice oltean, s-a adresat altui oltean, spre a fi sprijinit. Un astfel de oltean, cu o poziție tare în presa de atunci, era dl Darie Novăceanu, director la Adevărul. I-a împărtășit acestuia intenția sa și a primit următorul răspuns: nu are rost să te ocupi dumneata, o revistă naționalistă va fi scoasă de Vadim!... De la Darie Novăceanu citire!
        Evident, era vorba de revista România Mare, care a apărut câteva luni mai târziu. Discuția, repet, a avut loc în ianuarie 1990. Planificarea la acea dată a apariției unei reviste naționaliste condusă de Vadim nu are altă explicație. Este clar, cel puțin pentru mine, că planificarea se făcuse mai demult, dinainte de decembrie 1989... Oricum, sigur e că alții au decis înființarea revistei România Mare, iar Vadim a fost pionul de execuție! Însăși înfățișarea revistei, modul de paginare etc. au fost copiate după o publicație grecească, controlată de serviciile speciale elene! 

Această poveste într-adevăr mă pune pe gânduri! Dacă nu mă înșel, în apariția revistei România Mare a avut un amestec și Petre Roman! Se cam leagă lucrurile...

         Petre Roman nu putea să-l sprijine pe Vadim din simpatie personală, din afinitate spirituală. A făcut-o numai pentru că acesta era scenariul și trebuia să-l respecte!... Mai trebuie știut că imediat de la apariția sa, în sprijinul revistei au sărit o mulțime de oameni din Vatra Românească! Adică din PUNR! Oameni de bună credință! Patrioți adevărați. Care au scris pentru revistă despre ce se întâmpla în Ardeal sau au difuzat revista voluntar. În aceste condiții, te întreb: de ce Vadim nu s-a înscris în PUNR? Și, mai ales, întreb de ce a înființat un partid naționalist de vreme ce deja exista unul? De ce a făcut să apară această scindare a electoratului patriotic, naționalist, unii cu PUNR-ul, alții cu PRM?! S-a ivit astfel o concurență nefirească, deloc benefică pentru români, pentru naționaliștii români! În plus, de-alungul anilor, cele mai murdare atacuri la adresa Vatrei Românești sau a PUNR au fost găzduite de revista România Mare. Despre Funar personal s-au publicat niște texte abjecte de-a dreptul! La fel despre Radu Ciontea, despre mine! Nici publicațiile UDMR nu au fost așa de preocupate ca revista lui Vadim să publice tot felul de mizerii despre Vatra Românească și despre PUNR?

Care este explicația?

       Explicația este simplă: înființarea Vatrei Românești și a PUNR s-a produs spontan, ca reacție de auto-apărare a societății românești față de atacurile iredentismului maghiar, ale UDMR! Scenariul gorbaciovist, KGB-ist și cominternist deopotrivă, după care s-a produs lovitura de stat din decembrie 1989 și instaurarea falsei democrații de după 1990, prevedea înființarea a zeci de partide, dintre care toate partidele mai importante, inclusiv cele istorice, să fie strict controlate din umbră, prin persoane infiltrate în structurile de conducere. Scenariul prevedea și apariția unui partid naționalist, de asemenea controlat. Singurul eveniment politic neprevăzut și pe care la început nu l-au putut controla a fost apariția Vatrei Românești. Noi, după ce am înființat Vatra Românească, am cerut reprezentare în CPUN, în acel parlament de strânsură în care UDMR fusese acceptat, deși nu era partid politic. Ion Iliescu s-a împotrivit și a spus că nu putem fi primiți deoarece nu suntem partid politic. Am fost nevoiți să înființăm PUNR, Partidul Unității Naționale a Românilor. PUNR a fost imediat resimțit ca partidul naționaliștilor români. Din păcate, mulți au interpretat apariția Vatrei Românești și a PUNR ca o concurență la înființarea PNȚ-ului. Am avut discuții pe această temă cu Corneliu Coposu, și i-am reproșat că nu a luat nicio atitudine față de acțiunile udemeriste, de natură iredentistă, anti-românească. Coposu a mers cu declarații pro-maghiare până la afirmația că drumul României spre democrație trece prin Budapesta!... Binevoitori față de UDMR s-au arătat și liberalii în 1990! Pasămite, sperau la voturile maghiare pentru alegerile prezidențiale din mai 1990!... Atunci, în ianuarie 1990, când s-a aflat de crimele udemeriste și de abuzurile separatismului maghiar, toată lumea a așteptat replica lui Coposu, a PNȚCD. Această replică nu s-a produs însă. Și așa românii din Transilvania s-au văzut nevoiți să se descurce singuri, să dea ei o replică la amenințarea UDMR. A fost o replică a societății civile! Acea replică s-a numit Vatra Românească, recte PUNR!
       Cum spuneam, nici Vatra Românească, nici PUNR, deși infiltrate și ele de oamenii noii securități, nu s-au lăsat controlate de noua putere, de cei care manipulau FSN-ul. Repulsia noastră față de Brucan era publică! Noi, Vatra Românească am reacționat primii și singurii față de nebunia privatizării, așa cum o concepea gașca lui Petre Roman, prin legea 15 din 1991. Reacția establishment-ului, adică a comiternismului revenit la guvernarea României în decembrie 1989, a fost să înființeze și să susțină o altă organizație, un ONG așa zis patriotic, puternic susținut financiar, prin care să concureze și să contracareze Vatra Românească. Această organizație a fost botezată cu numele lui Avram Iancu. Pe plan politic s-a încercat slăbirea PUNR prin apariția unui partid cu aceeași orientare, naționalistă: Partidul România Mare! Dacă Vadim era într-adevăr un naționalist, un patriot, și punea interesul național deasupra celui personal, se înscria în PUNR, în Vatra Românească... Numai că noi nu i-am fi permis să transforme politica interesului național în circ, în dezbrăcinarea publică!

Vreți să spuneți că înființarea PRM a fost preconizată de Iliescu, Brucan & comp. încă dinainte de 1990?

      Nu este exclus! Oricum, apariția PRM a fost resimțită de noi, cei din Vatra Românească, ca fiind de natură să deruteze electoratul naționalist. Mai târziu ne-am dat seama că aderența mare pe care au avut-o la români Vatra Românească și PUNR a stârnit panica autorităților! Li s-a interzis militarilor să aibă vreo legătură cu Vatra Românească, de pildă. Puteau să activeze în orice ONG, numai în Vatra Românească, nu! Dar manevra principală împotriva naționaliștilor români a fost efectuată prin Vadim, care jucase rolul naționalistului de operetă și înainte de 1990, al antisemitului de serviciu, care reacționa la comandă, pe care puteau să-l controleze ușor.

De ce puteau să-l controleze așa de ușor?

      Pentru că era unul de-al lor! Nu uita că Vadim și-a scos dosarul de securitate din arhivele Securității și îl ține acasă, mai publică din când în când ce îi convine. Eu îl invit pe Vadim să pună dosarul său de urmărire la dispoziția membrilor PRM! Și-l întreb: cum a putut Vadim să-și scoată dosarul de la Securitate? Și ce interes a avut? Spune multe grija lui Vadim de a împiedica accesul altora la dosarul său de securitate. A fost urmărit de Securitate? Pentru ce soi de activități? Pentru care suspiciuni?... Și eu am fost urmărit de Securitate și nu mă deranjează ideea ca dosarul meu să fie citit de oricine dorește! Sunt chiar mândru de ce va putea citi acolo! Și ca mine sunt mulți în Țara asta! Dar au mai fost urmăriți și unii care după 1990 au făcut moarte de om ca să-și poată distruge dosarul de urmărire. Vezi Militaru și ceilalți. Chiar, ce s-a întâmplat cu dosarul lui Iliescu, al lui Petre Roman?... Deci, atâta timp cât Vadim își ascunde dosarul de la Securitate, orice suspiciune asupra integrității sale politice și morale este justificată! Iar suspiciunea cea mai verosimilă este aceea că a colaborat cu cei care l-au trădat în decembrie 1989 nu numai pe Ceaușescu, dar au trădat și poporul român! A colaborat cu ei înainte și după 1990!
       Lui Vadim nu i s-a repartizat niciun rol în timpul evenimentelor din decembrie 1989, ci numai după! Iar rolul său a fost să conducă un partid naționalist și să facă de rîs și de batjocură nu numai partidul, ci și ideea națională. Mai ales ideea! Făcându-i astfel pe mulți să se ferească de adoptarea sau afirmarea unui crez naționalist de teama că vor fi percepuți drept partizani ai lui Vadim, ai unui nebun spurcat la gură, mincinos, poltron, bolnav de narcisim, un egolatru fără măsură în tot ce face.

Dar nu credeți că personalitatea lui Vadim era prea puternică ca să se împace cu ideea de a fi numărul 2 sau 14 într-un partid ca PUNR?

      Fie, iau în calcul și ipoteza nebuniei lui Vadim, a megalomaniei sale vecină cu paranoia, care într-adevăr îi impune să fie el cel mai cu moț în orice adunare... Altfel, pleacă! Dar atunci să-mi explici ce a căutat la PNȚCD în ianuarie 1990, când s-a prezentat la poartă umil, cerând să-și pună întreg talentul său literar și gazetăresc la dispoziția opoziției!... De ce nu a venit niciodată să pună umărul alături de patrioții din Vatra Românească, din PUNR?... Simplu: pentru că menirea lui nu era să întărească naționalismul românesc, ci să-l slăbească prin divizare și discreditare, compromițându-l cum nu l-a mai compromis nimeni vreodată! Dar admit ideea auzită la unii cum că Vadim ar fi fost manipulat, că știindu-se ce soi de om este, a fost folosit, l-au ajutat să parvină în fruntea unui partid naționalist știindu-se că-l va compromite. Știindu-se că orice idee ar susține, Vadim va sfârși prin a o compromite!

Așadar și-a oferit serviciile, dar a fost refuzat de PNȚCD... Nu știam!

     Binențeles. Au făcut multe greșeli țărăniștii, dar nici chiar așa, să-l accepte alături pe unul ca Vadim! Iar pentru acest refuz Vadim s-a răzbunat porcăindu-i pe țărăniști ca pe nimeni alții! Înjurându-i și calomniindu-i cu o rară ticăloșie, folosindu-se de orice pretext! Inclusiv pe Corneliu Coposu. Oricum, Vadim ar trebui să explice ce a căutat în ograda PNȚCD. Cine l-a trimis? 

În ce relații ați fost cu Vadim?

      Ca să zic așa, l-am mirosit ce-i poate pielea încă dinainte de 1990. Cât am fost în Senat împreună, la doi pași unul de altul, nici nu i-am răspuns la salut! Mă aveam bine cu toți parlamentarii PRM, dar cu Vadim nu stăteam de vorbă!... Efectiv am refuzat, în mod ostentativ. Nu l-am confundat niciodată pe Vadim cu partidul, cu membrii PRM, printre care am avut și am mulți prieteni sau cunoscuți cu care mă respect! Mi-am călcat pe inimă și, la insistențele colegilor din Vatră, pe la sfârșitul anilor ’90 am încercat o apropiere, o colaborare, ne-am întâlnit de câteva ori, cu mai mulți peremiști de față. Nu i-a convenit că de multe ori am avut altă părere și l-am contrazis... Mi-a trimis la un moment dat vorbă prin Ungheanu că nu este bine pentru el să se mai vadă cu mine, că se supără evreii!.. 
       Repet, nu fac greșeala de a-l confunda pe Vadim cu PRM-ul oricât se străduie mass media controlată și vândută să acrediteze această confuzie, această identitate. De aceea, în 2008, când am aflat că Vadim a căzut la înțelegere (știe el cu cine!) și a acceptat ca PRM să nu mai prindă Parlamentul, am vrut să verific această informație. Dar și din dorința ca, dacă informația este greșită, să ajut PRM-ul să rămână în Parlament, i-am oferit lui Vadim sprijinul electoral al Vatrei Românești. Concret, îi plecaseră din partid o mulțime de oameni de valoare și nu avea destui candidați. Eu, în numele Vatre Românești, i-am oferit zeci de candidați de valoare pentru alegerile din 2008, inclusiv un candidat la funcția de prim ministru, care să participe la dezbaterile televizate și să facă propagandă pentru PUNR. Dacă vă aduceți aminte, toate partidele parlamentare au promovat o candidatură la funcția de Prim ministru, mai puțin PRM. De ce?

Ce candidat a oferit Vatra Românească? Cumva pe dumneavoastră înșivă?

      Nu, domnule! Vadim a acceptat sprijinul Vatrei Românești cu condiția ca eu să nu candidez! Nu m-am supărat și am menținut oferta noastră. Am acceptat această restricție și i-am făcut o propunere foarte bună la funcția de prim ministru: domnul Constantin Cojocaru. Economist de mare clasă! Dacă ar fi participat la dezbaterile cu ceilalți candidați, i-ar fi băgat în buzunar pe toți! Ați văzut ce succes a avut la OTV, cu proiectul legii Cojocaru!... Succes ar fi avut și ca candidat al PRM, ar fi adus multe voturi pentru PRM. I-am scris lui Vadim un E mail, i l-am recomandat călduros pe Cojocaru și i-am cerut să se întâlnească să discute amândoi strategia pentru alegeri. L-am sfătuit ca PRM să-și facă campanie electorală cu proiectul legii Cojocaru! Vadim l-a chemat pe dl Cojocaru la conferința sa de presă și n-au stat de vorbă mai mult de trei minute, de față cu toată lumea! Nu i-a dat nicio atenție și nicio importanță. Mi-am dat seama atunci că Vadim ori nu vrea ca PRM să mai intre în Parlament, căci așa i s-a cerut!, ori este complet imbecil și nu are niciun simț al realității politice! Cum e posibil, în situația grea în care se afla PRM în toamna lui 2008, el să-i întoarcă spatele unui om ca dr. Constantin Cojocaru?! Om care venea cu câteva zeci de specialiști după el, ca să nu spun sute! Iar în teritoriu, de exemplu la Timișoara, candidații propuși de Vatră au fost boicotați de liderii locali, din dispoziția lui Vadim...

Ce candidați a propus Vatra la Timișoara pe lista PRM?

       Un comandor de aviație, lider CADA, și un profesor universitar, doctor în filosofia dreptului, o somitate internațională. Au acceptat să candideze de dragul meu, iar eu am insistat foarte mult să rămână pe liste, chiar dacă eu nu mai candidez. Nu cred că PRM nu a scos cele 5 procente! Dar atitudinea lui Vadim a fost a unuia care cunoștea rezultatul dinainte și-l acceptase! Când ești prins într-o structură diversionistă, disciplina și ascultarea oarbă este lege!

Deci sunteți convins că Vadim n-a acționat de capul său? 

       Nu totdeauna. Deseori a fost lăsat și de capul său, când păpușarii care au făcut din el o marionetă au văzut că e capabil să facă mult rău Țării și din proprie inițiativă... Prima oară când mi-am dat seama că Vadim trădează a fost prin 1994-95, atunci când în Parlament s-a propus să li se acorde străinilor dreptul de a cumpăra pământ. Propunerea a venit de la PDSR. Toată lumea a fost de acord. Dă-mi voie să mă laud că eu m-am opus, i-am convins pe colegii din PDAR să fim solidari pe ideea de a respinge această propunere, imediat ni s-au alăturat colegii din PSM, cu Adrian Păunescu în frunte, și curând foarte mulți parlamentari din grupul majoritar. Care a fost poziția lui Vadim? A declarat că parlamentarii PRM vor vota fiecare cum îi dictează conștiința!... Inadmisibil din partea unui naționalist, a unui patriot!
      La fel, în 2003, la referendumul pentru noua Constituție, o constituție păguboasă pentru români, Vadim l-a admonestat pe Funar care își permisese să recomande absența masivă de la vot. Vadim le recomanda alegătorilor să se prezinte la vot!... Am avut atunci sentimentul că Vadim se conforma unui ordin din afara partidului. Ulterior, la presiunea colegilor din PRM a adoptat poziția lui Funar, cea corectă. Dar după alegeri, nu a protestat cum se cuvenea față de neregulile comise la referendum, nereguli care au dus la falsificarea rezultatelor... Din nou: ori nu și-a dat seama de importanța momentului ori făcea jocul care i se cerea! 

Nu credeți că este șantajat? Manipularea politicienilor se face mai ales prin șantaj!

      E posibil. Tocmai de aceea Vadim ar trebui să pună dosarul său de urmărire la dispoziția publicului, a alegătorilor. Și așa ar trebui să facă orice politician, mai ales președinții de partid! Eu bag mâna în foc că în acel dosar se află lucruri atât de compromțătoare încât dacă dosarul se va face public, lui Vadim îi va fi rușine să mai iasă din casă! Chiar așa nerușinat cum îl știm, tot nu va mai îndrăzni să dea ochi cu lumea!

Cum comentați faptul că PRM nu a afost niciodată la guvernare?

      Asta mi-aduce aminte de o vorbă latinească despre femeia urîtă care se laudă că a rămas virgină!... Virgină pentru că nu s-a găsit niciun bărbat s-o dorească! Vadim ar fi vrut tare mult ca PRM să ajungă la guvernare, dar nu l-a invitat nimeni. Vadim ar trebui să dea explicații colegilor de partid, de ce, prin comportamentul său de mahalagiu, prin inconsecvențele sale, toate partidele au evitat să fie colegi cu el în guvern! Evident, de teama că va compromite guvernul! Așa cum deseori Vadim a compromis calitatea de parlamentar! De român! De om!...
     Dar să fim serioși: Vadim a acceptat să participe la trocul imoral al funcțiilor în administrație, conform algoritmului! A desemnat oameni de-ai săi în funcții bine bugetate, unde s-au pus la adăpost de vitregia vremurilor mulți oportuniști din PRM. Iau lefuri mari și nu mișcă în front!

Cum vedeți viitorul lui Vadim?

      Nu mă interesează viitorul lui Vadim. Mă interesează soarta naționalismului românesc, deci și a PRM, partid în care activează mulți naționaliști. Și când spun naționaliști, spun oameni de calitate! Aud că Vadim încearcă să bată palma cu PSD și să se lase absorbit, cu partid cu tot, în PSD, contra unor posturi de parlamentari. Umblă Vadim prin țară să-și convingă colegii și nu prea are succes!... Cred că este momentul unui divorț civilizat între PRM și Vadim. Vadim să meargă la PSD, unde cred că nu-l dorește nimeni. Iar PRM să-și vadă de drum!

Adică?

      Adică PRM să strige adunarea pentru patrioții români! Să-și deschidă porțile pentru foștii PUNRiști, pentru foștii PDAR, pentru foștii PSM, partide care au fost desființate de oculta cominternistă cam la fel cum vrea Vadim acum să desființeze PRMul: prin trădarea președinților. Dar mai ales să se pună PRMul la dispoziția tineretului naționalist, oferindu-le acestora șansa de a avea un partid. Și când spun tineret naționalist îi am în vedere în primul rând pe tinerii care au plecat din PRM dezamagiți și exasperați de inconsecvențele președintelui. Iar cei din conducerea PRM, care ani de zile nu au fost în stare să-l tragă de mânecă pe tribun, să facă acum un pas înapoi și să-și pună cenușă în cap! Sunt foarte vinovați în fața românilor. PRM prin statut, în următorii trei-patru ani ar trebui să încredințeze funcțiile de conducere, inclusiv cea de președinte, numai unor persoane sub 45 de ani! Vadim, cine știe?! Poate va avea ocazia să se disculpe cu un certificat medical, dar ceilalți, din anturajul său de yesmani, nu au nicio scuză. Se fac vinovați în primul rând față de colegii din PRM... 

Sunteți dispus să participați la refacerea PRM?

      Dacă sunt invitat, nu voi refuza. Voi veni să sprijin impunerea spiritului de solidaritate românească pe care s-a întemeiat înființarea Vatrei Românești. Acest spirit nu a dispărut dintre români. Voi veni ca fondator al PUNR, ca fost senator PDAR, ca persoană apropiată de mai multe grupări de tineri naționaliști! La viitoarele alegeri, din 2012, este musai ca naționaliștii să poată candida pe o singură listă de partid! Lista PRM sau a PPP sau a altui partid, dar toate partidele și ONG-urile cu vocație patriotică, naționalistă, trebuie să se coordoneze și să facă front comun împotriva actualei clase politice. Adică listă comună!

Și totuși Vadim nu ar încăpea în această formulă nouă? Unele idei ale lui Vadim sunt corecte, după părerea mea.

      Sunt foarte corecte aceste idei, numai că nu sunt ale lui Vadim, sunt ale mele, ale dumitale, ale românilor, în general. Sunt idei care circulă în lumea noastră, nu este un merit deosebit să le faci cunoscute prin tipar... Singurele idei care au fost numai ale lui Vadim a fost să ridice monumente unor lideri evrei, să-l bage în Parlament pe Nati Meir, să facă dintr-un amărît ca Maximilian Katz o autoritate... Problema este că toate ideile corecte, de iz naționalist, patriotic, au fost compromise prin felul în care le-a susținut Vadim, prin comportamentul său în Parlament, la Televiziune, în alte ocazii. Firește, am în vedere în primul rând limbajul, vulgar, violent, trivial, jignitor și pentru observatorul neutru! Precum și duplicitatea sa! A fost când în cârdășie, când în dușmănie cu mai toate partidele politice, cu toți liderii politici.     
       Eu nu sunt omul care să spună că nu vine în partidul cutare decât dacă pleacă X sau Y... Vadim poate să rămână în PRM, dar dacă Vadim rămâne la conducerea PRM asta înseamnă dispariția PRM. Vadim trebuie să-și facă public dosarul de securitate pe care l-a sustras din Arhiva Securității. Iar după aceea colegii săi să decidă. Până nu va intra în legalitate, până nu va înapoia dosarul furat din Arhivele Statului român, până nu va pune acest dosar la dispoziția colegilor de partid, asupra sa poate fi formulată orice acuzație, oricât de gravă. Acuzații care, de altfel, au și fost puse în circulație. Cumplite acuzații. E timpul să nu mai ascundă nimic din trecutul său! E timpul ca Vadim să aleagă: nu poate să mai rămână în viața politică și în același timp să ascundă dosarul său de securitate. Ori dosarul, ori partidul!
      Greșesc cu ceva?

Cred că nu, din păcate!


22 decembrie 2010-12-25
                                                                         A consemnat Nichita Vancea     



PS 2014 Nu mai știu dacă acest text a fost publicat, pe site, la vremea sa. Nu mi se pare lipsit de interes să fie (re)publicat azi.