Ilie Bădescu. Primejdia conștiinței adormite

Ilie Bădescu

Primejdia conștiinței adormite

Unul dintre relele care lovesc gândirea vie este conștiința adormită. Aceasta este o stare de maximă amenințare în devenirea popoarelor. O tehnică pentru adormirea conștiinței, la îndemâna  opresorilor, este ruperea legăturii cu Dumnezeu și focalizarea credinței pe rolul salvator al puterilor pământești.

Credința strămutată de la Dumnezeu spre puterea fără Dumnezeu, auto-proclamată, este puntea de trecere din imperiul libertății în temnița gândirii. Un asemenea mod de gândire, deopotrivă unilateral și aplatizat, fără dimensiune verticală, îmbracă forma miturilor politice. Mitul politic este o poveste construită în jurul unei reprezentări simplificate asupra fenomenului politic spre a-l ridica la funcția de polarizare a speranței colective reorientând conștiința omenească de la slava lui Dumnezeu spre faima lumească, de la adevărul curat spre substitute amăgitoare, precum sunt ideologiile de toate tipurile, consumismul, viața de huzur, nesimțirea față de semeni și de Dumnezeu. În toate acestea pulsează minciuna înveșmântată, fiindcă toate sunt folosite pentru a camufla o cale greșită, o viețuire falsă, modelele stricăcioase, viața dărăpănată, rebeliunea pseudo-mesianică. Acest gen de narațiuni, pe care G Sorel le asimilează miturilor sociale (G. Sorel, Réflexions sur la violence, Marcel Riviere, Paris, 1930 p. 176-178), au menirea de a induce atitudini colective de adeziune totală, similară credinței sectare în rolul eliberator și salvator al unor ideologii, al unor puteri lumești de tipul partidelor politice rupte de popoare, al grupărilor pseudo-mesianice, care promit enorm și nu oferă nimic etc. Pe de altă parte, miturile sociale sunt ambivalente căci pot sluji energizării maselor ca în cazul mitului grevei, al violenței, predicată de același sociolog francez ca cea mai sigură cale spre scoaterea societății din conformism, mediocritate, decadență etc.  „Miturile sociale”, așadar, sunt unelte sociale folosite deopotrivă pentru mobilizarea maselor, dar și pentru adormirea conștiinței. Omul „treaz în conștiință” lasă locul omului robit de formule gata gândite, specifice tuturor miturilor politice. Acestea stăpânesc o vreme dinamica minții omenești.

Miturile geopolitice

O specie aparte de mituri sociale este aceea a miturilor geopolitice. Acestea proiectează ideea salvatoare și/sau eliberatoare într-o mare putere, un imperiu, un stat, o corporație multinațională, o rețea globalistă etc. Mitul geopolitic al Răsăritului eliberator (al „poporului sovietic eliberator”), de pildă, care a dominat spațiul mental în perioada regimului de ocupație bolșevică, sau mitul geopolitic al Occidentului salvator, care a robit mințile pe toată durata modernității târzii, au servit unui asemenea scop. Acestea au fost mituri-substitut la mitul revoluției proletare, care promite eliberarea popoarelor prin revoluția de clasă și deci prin instaurarea comunismului universal (prima ediție a globalismului). Din această viclenie substitutivă s-a nutrit ideologia războiului rece, la care au aderat totalitar deopotrivă cei de o parte și de alta a zidului  despărțitor dintre cele două sisteme politice. Aceste două mituri, al Răsăritului eliberator și al Occidentului salvator, au fost narcoticul omenirii provocând adormirea conștiinței pe toată durata fragilei păci postbelice. Când admiți că adevărul și eliberarea vin de undeva din lume și nu de la Dumnezeu ai primit chemarea spre somnul gândirii.

Două momente de maximă trezvie în istoria recentă a poporului român

Istoria secolului XX, în a doua lui jumătate, consemnează două momente de maximă trezvie a românilor după instaurarea regimului de ocupație bolșevică, anticreștin și antiromânesc: sfinții închisorilor și miraculoasa generație Labiș. 

Sfinții închisorilor bolșevice au păstrat conștiința vie a  neamului românesc, ferindu-l de primejdia rupturii liniei de continuitate a credinței în Iisus Dumnezeu întrupat și a lucrării Duhului mântuitor la răspântia mileniilor în acest spațiu carpato-danubiano-pontic. Fenomenul Pitești este ilustrarea supremă a opintirii puterii demonizate de a transforma omul în fiară, iubirea de Dumnezeu în ură contra lui Dumnezeu și deopotrivă împotriva chipului dumnezeiesc al omului.

Afirmarea Generației Labiș în perioada timpurie a regimului bolșevic este a doua dovadă a celei mai neașteptate treziri în conștiință a poporului român, genială trezire din somnul dogmatic al comunismului de ocupație. Din acel moment conștiința a rămas într-o stare de veghe însă mitul politic al Occidentului salvator s-a menținut în conștiința unor mari segmente ale societăților estice, atât de adormite încât refuză cu agresivitate orice îndemn trezitor. În plus, ieșirea din comunismul sovieto-bolșevic n-a însemnat și ieșirea din ideologia războiului rece, adică din narcoza mitului politic al salvării prin intervenția unei puteri pământești, dinspre Apus, de data aceasta. Bucla mentală indusă de tensiunea Est-Vest, precum ar denumi-o Bluma Zeigarnick, a rămas deschisă și se constituie drept suport emoțional pentru jocul manipulării globale și globaliste și deci pentru controlul minții. Atâta vreme cât gândirea noastră este menținută în orizontala acestei tensiuni polarizate, blocarea accesului la soluționarea ei devine fatală. Grija cea mare a agenților acestui sistem dualist pseudo-mesianic (purtător de promisiuni salvatoare mincinoase) este să nu permită mentalului colectiv întoarcerea spre sine și spre Dumnezeu, respectiv spre dialog și spre căutarea căii către unitatea dialogică a gândirii. În toată această blestemată lucrare sunt utilizați, precum am precizat, cei chemați să susțină fractura sistemului în locul celor capabili să îndrume spre căutarea soluțiilor, prin dezbatere deschisă, adică prin audierea părții adverse (după procedeul dreptății prin justiție: audiatur et altera pars).

În locul dialogului, această pseudo-elită subalternizată  alege să-i eticheteze cu ură pe cei care critică politicile și derapajele Vestului, acuzându-i de colaboraționism, de trădare etc., așa cum ieri, aceiași plebea scribax, dublată de procurorii represiunii, i-au aruncat în pușcării pe cei ce-au criticat Estul bolșevizat. Procedurile bolșevice sunt resuscitate tocmai de puritanii fanatici ai Vestului idolatrizat.

Trezismul versus fanatizații polilor. „Damnata armada” ideologilor antiromânismului

Trezismul, ca stare de spirit, ivită pe fondul epuizării miturilor politice și geopolitice, este specific unei mișcări sociale al cărei nucleu doctrinar este chemarea la „trezire în conștiință”, adică la refuzul amăgirilor de orice tip, ceea ce echivalează cu o strategie de completă și ireversibilă despărțire de fanatizații polarității antagonice. Fanatizații polilor urăsc geopolitica termenului mediu, a punților dintre poli. România, ca tot spațiul centurii interioare (al Rimland-ului cu termenul lui Spykman sau alzonei de crescent, cu termenul lui Mackinder), este punte între Est și Vest; cultura românească cuprinde în substanța ei și Estul și Vestul.

Șansa emergenței mișcărilor treziste este foarte mare în acest fel de spațiu, fiindcă mintea nu se lasă robită de unipolarism. Precum spunea Petre Țuțea: „între Marea Nordului și Vladivostok, Eminescu împarte binecuvântări”.

Acești „fanatizați ai polilor” au fost fabricați pe bandă rulantă în cadrul instituțiilor de formare și promovare a „elitelor”, instituții care au intrat astfel sub controlul totalitar al noilor împuterniciți prin grade universitare, indexări etc., recrutați din categoria veleitarilor mediocri care muncesc puțin și pretind enorm. Specializarea lor este discursul de etichetare, politica de excluziune sectară, agresivă. Rețelele virtuale sunt predilecția acestor năvălitori pe toate teritoriile gândirii libere cu aceiași demonică năzuință: ponegrirea, instaurarea domniei etichetelor mincinoase, acuzatoare, eliminatorii. Formele lor preferate de grupare sunt: a) cuibul neo-bolșevic (neo-marxiștii progresiști, globaliștii fanatici etc.), b) haita, c) secta ideologică, d) oculta și e) gruparea oligarhică, f) jandarmeria culturală (în forma agresiunii spontane sau a instituțiilor anume create pentru a reprima libertatea culturii). Îi putem recunoaște ușor după apartenența la oricare dintre grupările agresive, promotoare ale contraculturii. Când nu fac parte din partide politice oficializate, îi găsim organizați sub forma unor instituții anume create și deopotrivă a unei rețele de ONG-uri extrem de agresive, de regulă stipendiate din afara țării ori finanțate sub forma semi-oficială a unor programe guvernamentale. Tocmai aceștia sunt chemați să aplice și să supravegheze aplicarea programelor în care se dezmiardă distopia demascată de Huxley și Orwell.

Această damnata armada se năpustește asupra unor arii culturale și civilizaționale întregi (precum este aria civilizației creștine a Europei perene), asupra marilor figuri ale istoriei, asupra operelor monumentale ale popoarelor și ale omenirii, asupra satului la scară planetară etc. Teroarea neagră, dirijată contra acelui depositum custodi în care sunt tezaurizate marile opere, simboluri, figuri emblematice ale spiritualității universale și românești (cazurile agresiunilor simbolice, a campaniilor contra unor mari personalități ale culturii românești, precum Eminescu, Goga, Crainic, Mircea Vulcănescu, sfinții închisorilor bolșevice și contra unor opere, precum este poezia temniței), se propagă în lume prin mijlocirea unor ideologii și programe cunoscute deja prin sintagmele care le-au și demascat: corectitudinea politică, cancel culture, woke, build back better, ori sub formacelebrelor etichete de legionarism, fascism, obscurantism, putinism etc.

Promotorii contraculturii își declamă  apartenențe sub care, de fapt, se ascunde vidul moral și stârpiciunea gândirii: progresiști, occidentaliști, globaliști etc., plus etichetele cu prepoziția anti: anti-putiniști, anti-obscurantiști (sub eticheta de obscurantiști sunt etichetați de-a valma creștinii ortodocși, misticii, pelerinii la sfintele moaște, tradiționaliștii, autohtoniștii, naționaliștii etc.). Legea Vexler a ieșit dintr-o asemenea gândire pustiită. Frica și ura reprezintă fondul lor energetic și furia cea mai cruntă a acestor apostoli ai răului țintește tocmai cultura dialogului. Mișcarea trezistă este susținătoarea dialogului, ca tehnică a trezviei. Împotriva dialogului se încrâncenează fanaticii polilor. Dacă susții dialogul cu Estul, cu opere, sisteme de gândire, gânditori etc., din Est, ești „putinist”, „dughinist-ortodoxist”, agent rus etc., și, după unii dintre cei mai fanatici, ar trebui să fii grabnic arestat și condamnat la ani de temniță.  

Ticăloasa etichetare și jandarmeria culturii

Vajnicul apărător al purității marxismului de ieri te vrea azi coborât din drepturi, eliminat din instituții și grabnic arestat în numele purității progresismului occidentalist. Aceiași Mărie cu altă pălărie. Fruntașii acestei înverșunări și-au dirijat furia împotriva revoluției americane a normalității (fațeta americană a revoluției conservatoare în frunte cu Donald Trump), revoluție care a spulberat cuibarele contraculturii woke, a blocat curentul distrugător al celor ce promovează programele cancel culture, „corectitudinea politică”, anarho-sexualismul antifamilist, globalismul totalitar, antinațional etc. Nici inversa nu este bună, de data aceasta dinspre puritanul Răsăritului. Dacă promovezi dialogul cu sisteme de gândire occidentale, cu personalități ale zonei, cu susținători ai polului occidental, ești occidentolatru etc.

Această polarizare agresivă este, în genere, bucuria celor care fug de dialog fiindcă se tem de gândirea vie și urăsc pacea. În locul trezviei ei doresc adormirea conștiinței fiindcă această stare este cea mai bună stavilă în calea emancipării spirituale, a conștiinței treze. Opțiunea și știința lor preferată, pe care le-au dobândit în laboratoarele „seriei istorice a războaielor reci”, sunt eticheta și jandarmul cuvântului.

Frica și alarma lor cresc în timpul confruntărilor, al momentelor de maximă trezvie, și de aceea solicită introducerea grabnică a jandarmeriei culturii. Și unii și alții. Întrucât nu pot să răzbată la termenul mediu, adică la ceea ce face posibilă coincidența opușilor (coincidentia oppositorum), ei cer în parlamente, în presa dominantă, în guverne etc., să se introducă, în regim de urgență, jandarmeria spiritului, cenzura gândirii. Cât de repede a reînviat, iată bolșevismul! De ce? Pentru că emoționalitatea sociopată a acestei orientări a cucerit mentalul unora dintre cei ce compun elitele estului și ale vestului. Chestiunea este cu atât mai stranie cu cât noii „jandarmi ai cuvântului” cer controlul minții și cenzura în numele libertății de gândire, clamând ipocrit, la un pol, victoria Occidentului „liber” împotriva Rusiei „totalitare” și, la polul opus, triumful eurasianismului salvator împotriva Occidentului putred. Nu e interesant?! Chemarea Sf. Apostol Pavel ca aceștia să-și mănânce pâinea lor și să ne lase în pace este mai actuală ca oricând.

Modelul slujitor. „Cine va voi să fie mare între voi să fie slujitorul vostru…” (Marcu 10: 43)

În toate expresiile mutării credinței de la Dumnezeu  spre mituri politice idolatre se ascunde inabilitatea sau refuzul slujirii asupra căreia ne previne însuși Iisus Domnul. Scriptura respinge modelul autoritar de conducere bazat pe dominare și autoritate autoproclamată, promovând în schimb modelul slujitor, responsabilitatea morală și spirituală în fața lui Dumnezeu. Iată principalele obligații ale conducătorilor, așa cum sunt ele descrise în paginile Bibliei:

1. Slujirea celorlalți (modelul Slujitorului). Iisus Domnul, împlinitorul legii și al profeților, inversează piramida puterii pământești. Conducătorul nu este cel care trebuie servit, ci cel care se pune în slujba comunității. Acesta este modelul lui Hristos. Isus le-a spus ucenicilor săi: „Oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru… Căci și Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:43-45). 

2. Aplicarea dreptății și respingerea corupției. Conducătorii au datoria de a asigura un climat de justiție imparțială („Să judece poporul cu dreptate. Să n-atingi niciun drept, să nu cauți la fața oamenilor și să nu iei daruri…”:  Deuteronomul 16:18-19) și integritate financiară: în Exod ni se spune că, liderii trebuie selectați dintre cei care „urăsc câștigul mârșav” (Exodul 18:21). 

3. Responsabilitatea maximă în fața lui Dumnezeu. Oricine deține o funcție de autoritate este considerat un administrator al lui Dumnezeu și va da socoteală pentru modul în care a gestionat puterea. Cei ce dețin funcții și puteri trebuie să fie slujitori ai binelui  („Căci dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău”, spune Apostolul în Romani 13:4). Cerințele față de aceștia sunt aspre: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). 

4. Conducerea în accepțiune biblică se distinge prin caracter și exemplu personal. Un conducător biblic își validează autoritatea prin calitățile sale morale, nu prin forță sau poziție socială. În epistolele pastorale, liderul (supraveghetorul) trebuie să fie „fără prihană, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, capabil să învețe pe alții, nu bătăuș, nu doritor de câștig mârșav, ci blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani” (1 Timotei 3:2-3). 

5. Biblia condamnă mândria conducătorilor care cred că le știu pe toate și, în opoziție la o asemenea distorsiune,Biblia  încurajează colaborarea prin sfătuirea colectivă: „Poporul cade din lipsă de cârmuire, dar biruința vine când sunt mulți sfetnici” (Proverbele 11:14). Ruperea de Dumnezeu a adus după sine și ruptura de învățăturile Scripturii, adormirea conștiinței prin instaurarea credinței idolatre în mituri politice și geopolitice. Un asemenea mit geopolitic, precum s-a precizat, este acela al Estului eliberator sau al Vestului salvator. Cel ce este confiscat de un mit geopolitic va fi orb la tot ceea ce-l contrazice, la ceea ce vine de la celălalt pol.

Ierusalimul ceresc și Ierihonul pământesc

Ideea că din Est vine bunul samarinean și din Vest tâlharii de suflete este și aceasta neadevărată și riscantă. În realitate, bunul samarinean nu aparține vreunui pol geografic. El se află pe drumul dintreIerusalimul ceresc și cetatea din lume, Ierihonul pământesc. Pe aceiași cale trec și preotul și levitul, însă doar samarineanul cel bun dobândește răsplata cerului și calitatea de bun călător, de viator bonus.

Acesta urcă și coboară și el, ca și ceilalți, iar ceea ce-l distinge nu este apartenența la cetatea terestră ci fapta, iubirea milostivă, conștiința trează, care pe el îl ridică la cer, după cum, tot fapta și conștiința adormită îi coboară la iad pe cei nemilostivi și neiubitori. Să ne amintim că această pericopă despre bunul samarinean se află în capitolul 10 după Luca în care Mântuitorul avertizează asupra sorții cetăților nepocăite: „Vai ție, Horazime! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată, decât vouă. Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!” (Luca 10, 13-15).

Să ne reamintim acum, pe fundalul acesta și pentru acuratețea și limpezimea interpretării,  pilda samarineanului milostiv: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea și el prin locul acela și, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: ‘Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.’” (Luca 10, 30-35).

Versetul 35 este esențial fiindcă ne vorbește despre plata a doua, plata de la momentul întoarcerii. Aceea este plata pentru milostivire. Cel milostiv va plăti pentru milostivirea celor năpăstuiți pe drumul care leagă cerul de pământ, Ierusalimul ceresc de Ierihonul pământesc.

Drumul e același pentru toți, dar unii îl parcurg cu ocoluri, merg pe alături: nu văd, nu simt, nu cunosc nici iubirea de semeni nici milostivirea. Sunt numai cu ei și doar pentru ei. Egoiștii lumii, orbii omenirii. Aceștia au suflete împietrite. Și preotul și levitul sunt oameni ai drumului, ai aceleiași călătorii pe drumul care leagă cetatea cerească de cea pământească, dar ei se deosebesc prin carența sufletească. Cei doi și cei asemenea lor sunt chiar mai răi decât tâlharii de bunuri materiale, ei sunt tâlhari sufletești, trădători ai vocației universale, vocația omeniei. Cu aceștia n-ai vrea să te nimerești pe același drum.

SURSA : https://www.activenews.ro/opinii/Prof.-Ilie-Badescu-Temnicerii-gandirii-si-miscarile-treziste.-Constiinta-adormita-%E2%80%93-amenintare-axiala-in-istoria-popoarelor.-Miturile-geopolitice-207841 

O relectură și o actualizare. Codul principiilor și normelor muncii și vieții =, ale eticii și echității =

Se pare că redactarea proiectului îi aparține lui Dumitru Popescu, activist de partid, redactor șef al cotidianului Scânteia, printre altele. Lectura acestui text merită să fie făcută. Fără efort, eliminând doar primele cuvinte din fiecare paragraf numerotat, se poate citi o versiune expurgată de verbiajul ideologic și obține un cod al eticii și echității cetățenești a cărui aplicare în România actuală ar fi baza unei reforme morale și sociale de bun augur. Citiți fără prejudecăți acest text, exemplar pentru analiza distanței dintre deziderate și realitate.

Nu am nici un motiv personal de simpatie pentru acest om, de care depindea diTe iubfuzarea volumului meu de debut, după cum mi s-a spus atunci de către unul din redactorii Editurii  Cartea Românească și apoi de către Vasile Nicolescu, poet și activist cultural. Vasile Nicolescu m-a primit de mai multe ori în biroul său din  Casa Scânteii. Prima dată a fost atunci când, sfătuit de redactorul meu de carte, poetul Mircea Ciobanu, am cerut o audiență pentru a obține deblocarea difuzării cărții mele, Un loc geometric.  Vasile Nicolescu mi-a sugerat să scriu o scrisoare, un soi de mea culpa, către Dumitru Popescu, care declarase, în calitatea sa de ultim cenzor, că un poem din volum ar fi pornografic, pentru următoarele  versuri din poemul Epitaf : 
«Te iubeai cu mateloții, cu ucigașii urmăriți de potere,
cu motanii stufoși și câinii vagabonzi
prin tufișuri ghimpoase.». Am refuzat. 
S-a mai găsit un poem «păcătos» care a fost eliminat de redacție, în semn de supușenie. Mi s-a cerut să înlocuiesc textul scos cu altul. Am scris atunci următorul «poem» intitulat Epitaf: Pentru un cuvânt. 

Nu știu până la urmă ce a negociat editura cu cenzorii. Serviciul tehnic mi-a dat 30 de exemplare de autor, dintre cele modificate, altele nemodificate le-am cumpărat discret din depozitul Librăriei editurii, aflată în fundul curții.
Cartea mea de debut are două forme. 
Una care s-a difuzat imediat în câteva sute de exemplare, probabil mai ales în București, și conține o pagină lipită cu poemul EPITAF 
pentru un cuvânt. 
A două, blocată câteva luni de la difuzare, a rămas nemodificată, tipărită în 3000 de exemplare și a fost cea care a fost vândută ulterior în librăriile din țară. Pe acest tiraj am scris câteva sute de dedicații pe exemplarele cumpărate de cititori prezenți la lansările in librăriile mureșene, alte câteva zeci pe exemplarele trimise criticilor literari.

Dan Culcer

Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste

Editura politică

București — 1974

Congresul al Xl-lea al P.C.R., adoptînd Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, a stabilit ca prevederile sale să fie considerate componente ale Programului Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism

Organizînd și conducînd măreața operă istorică de făurire a socialismului și comunismului pe pămîntul României, Partidul Comunist Român acordă o atenție primordială făuririi unui om nou, cu o conștiință înaintată și înalte trăsături morale, promovării unor raporturi noi între oameni, afirmării depline în toate sferele vieții sociale a principiilor eticii și echității socialiste. Normele și principiile etice ale societății noastre pornesc de la faptul că în orînduirea socialistă a fost lichidată definitiv exploatarea capitalistă, s-a pus capăt inegalității sociale și naționale ; ele se bazează pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, pe principiile de repartiție socialistă, pe egalitate și dreptate socială, pe țelul comun al făuririi bunăstării și fericirii întregului popor. Aceste înalte norme și principii trebuie să devină codul muncii și vieții, îndrumar de conduită în societate al comuniștilor, al tineretului revoluționar, al tuturor oamenilor muncii din patria noastră.

1. Datoria fundamentală a membrilor de partid, a membrilor Uniunii Tineretului Comunist este de a servi cu credință cauza partidului și poporului, de a pune tot ce au mai bun, întreaga lor energie, capacitate de muncă și pricepere în slujba înfăptuirii Programului Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. Fiecare comunist trebuie să pună mai presus de orice înflorirea materială și spirituală a patriei socialiste, creșterea continuă a gradului de bunăstare și civilizație ale poporului, afirmarea tot mai puternică a națiunii noastre în rîndul națiunilor lumii.

2. Membrii de partid și membrii Uniunii Tineretului Comunist trebuie să-și însușească materialismul dialectic și istoric — concepția revoluționară despre lume și viață a proletariatului, Programul Partidului Comunist Român, care constituie aplicarea creatoare a marxism-leninismului la condițiile concret-istorice ale țării noastre și care dă o perspectivă clară luptei pentru edificarea orînduirii socialiste și comuniste în România.

3. Toți comuniștii trebuie să cunoască și să-și însușească politica internă și externă a partidului și statului, documentele, hotărîrile partidului. Ei sînt datori să fie propagandiști neobosiți ai politicii partidului, să contribuie activ la elaborarea și dezbaterea hotărîrilor de partid și de stat, să lupte cu fermitate și spirit de abnegație pentru traducerea lor în viață.

4. Fiecare comunist este obligat să îndeplinească fără șovăială însărcinările date de partid, să se achite cu înalt spirit de răspundere de toate îndatoririle ce-i revin în funcția ce o îndeplinește la locul său de muncă, în întreaga sa activitate.< br> Comunistul trebuie să respecte cu strictețe disciplina de partid — care este aceeași pentru toți membrii partidului, indiferent de poziția pe care o au în societate, de funcțiile și atribuțiile încredințate de partid și de stat. Toți comuniștii trebuie să respecte întocmai normele și regulile muncii de partid, principiile democrației interne și ale conducerii colective — care prevăd discutarea problemelor în cadru organizat și, totodată, asumarea răspunderii nemijlocite pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate.

5. Constituie o îndatorire sacră, de prim ordin, a fiecărui comunist, de a apăra ca lumina ochilor unitatea de monolit a partidului chezășia îndeplinirii cu succes a menirii istorice a partidului de conducător al națiunii noastre pe calea socialismului și comunismului.

6. Toți comuniștii sînt datori să militeze pentru întărirea continuă a legăturii partidului cu masele, pentru rezolvarea justă a propunerilor și cerințelor oamenilor muncii, pentru unirea eforturilor tuturor celor ce muncesc la lupta pentru înfăptuirea Programului partidului.

7. Membrii partidului, membrii Uniunii Tineretului Comunist, toți oamenii muncii trebuie să manifeste cea mai mare grijă și-răspundere pentru dezvoltarea continuă și apărarea proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, a avuției noastre naționale — baza ridicării bunăstării întregului popor. Ei trebuie să acționeze pentru gospodărirea cît mai eficientă a mijloacelor și resurselor societății, să lupte împotriva risipei de orice fel, a neglijenței în păstrarea și administrarea bunurilor publice, a tuturor manifestărilor de irosire a avutului obștesc.

8. Membrii de partid, membrii Uniunii Tineretului Comunist, toți oamenii muncii au obligația patriotică de a lupta cu toată hotărârea împotriva furtului din avutul obștesc, a delapidării din proprietatea socialistă, a oricăror sustrageri de bunuri din avuția națională — acte profund antisociale care lovesc în interesele poporului, ale fiecărui cetățean. Ei trebuie să contribuie la formarea in fiecare unitate, la fiecare loc de muncă, a unei puternice și intransigente opinii de masă împotriva unor asemenea manifestări.

9. Membrii Partidului Comunist Român, ai Uniunii Tineretului Comunist, toți cetățenii trebuie să manifeste o grijă permanentă pentru buna gospodărire a pămîntului, apelor, pădurilor, a tuturor avuțiilor și frumuseților naturale ale patriei, să participe activ la acțiuni de protejare a acestora, să lupte hotărît împotriva degradării mediului ambiant.

10. Pentru fiecare comunist, pentru fiecare cetățean, munca este o datorie fundamentală, de onoare. Fiecare trebuie să dea dovadă de o înaltă conștiință profesională, competența, spirit creator, dăruire și pasiune în muncă; totodată, trebuie să manifeste combativitate și intransigență față de manifestările de indisciplină, superficialitate și lipsă de răspundere în muncă.

11. Membrii Partidului Comunist Român și ai Uniunii Tineretului Comunist au obligația să-și perfecționeze necontenit pregătirea profesională și de specialitate, să-și îmbogățească permanent orizontul cultural-științific.

12. Apărarea patriei, a cuceririlor revoluționare ale poporului reprezintă cea mai înaltă obligație a membrilor Partidului Comunist Român și ai Uniunii Tineretu lui Comunist, a tuturor cetățenilor țării. Suprema lor îndatorire este de a fi în orice moment gata să apere cu orice sacrificii, chiar cu prețul vieții, integritatea patriei, independența și suveranitatea națională și de stat, realizările socialiste ale poporului român. Orice nesocotire a acestei înalte obligații, orice pactizare cu dușmanul, cu cei ce se dedau la acțiuni sau acte ostile orînduirii noastre socialiste, cu cei ce uneltesc împotriva libertății și independenței patriei, a intereselor vitale ale poporului constituie trădare față de partid și popor, față de națiunea noastră socialistă și se pedepsește conform legilor țării.

13. Toți comuniștii sînt obligați să apere secretul de partid și de stat, să dea în permanență dovadă de înaltă vigilență și combativitate revoluționară. A furniza unor persoane străine informații care constituie secrete de partid și de stat înseamnă a trăda partidul, a trăda țara, a lovi în interesele întregii națiuni; cei care se fac vinovați de asemenea acte trebuie să simtă mînia îndreptățită a poporului.

14. Fiecare comunist are înalta îndatorire de a milita pentru întărirea unității moral-politice a poporului, pentru cimentarea prieteniei frățești dintre toți oamenii muncii — români, maghiari, germani și de alte naționalități — de a lupta împotriva oricăror manifestări de naționalism și șovinism, de a acționa în strînsă unitate pentru propășirea patriei comune, Republica Socialistă România.

15. Comuniștii, toți oamenii muncii sunt obligați să cunoască, să popularizeze și să respecte cu cea mai mare strictețe legile țării, să acționeze în spiritul legalității socialiste, să ia poziție hotărîtă față de orice încercare de nesocotire sau încălcare a legilor Republicii Socialiste România.

16. Comuniștii trebuie să militeze în permanență pentru promovarea în întreaga viață socială a principiilor eticii și echității socialiste, a relațiilor de colaborare și întrajutorare tovărășească, de solidaritate, stimă, încredere și respect reciproc. Ei trebuie să fie dușmani neîmpăcați al individualismului mic-burghez, al manifestărilor de egoism, de subordonare a intereselor generale unor interese individuale înguste, al tendințelor de a pretinde de la societate mai mult decît s-ar cuveni pe baza principiilor socialiste de repartiție.

17. Comunistul trebuie să fie cinstit, sincer, principial și corect, să nu tolereze minciuna, falsitatea, ipocrizia, să combată încercările de inducere în eroare a organelor superioare, a tovarășilor de muncă, sustragerea de la răspunderi și îndatoriri.

18. Comuniștii trebuie să acționeze cu toată fermitatea pentru a preveni și a combate orice manifestări de abuz de putere, orice trafic de influență, tendință de folosire în interes propriu și în dauna oamenilor muncii a unor funcții și munci de răspundere încredințate de societate.

19. Toți comuniștii, îndeosebi cei care îndeplinesc funcții de conducere în viața economico-socială, în aparatul de partid și de stat, în organizațiile de masă și obștești, trebuie să militeze, în spiritul principiilor democrației socialiste, pentru crearea unui climat favorabil exprimării și confruntării libere a părerilor, participării largi a maselor la dezbaterea și soluționarea problemelor, la adoptarea hotărîrilor, la elaborarea și înfăptuirea politicii generale a partidului și statului nostru.

20. Comuniștii trebuie să militeze ca în fiecare colectiv să se instaureze un climat favorabil promovării oamenilor în exclusivitate după contribuția proprie la înfăptuirea politicii partidului, la îndeplinirea planului de dezvoltare economico-socială a țării, după comportarea și atitudinea lor politică și morală. Ei trebuie să combată cu hotărîre subiectivismul și arbitrariul în aprecierea și promovarea cadrelor, să ia atitudine fermă împotriva favoritismului, nepotismului, servilismului, a manifestărilor de carierism.

21. Toți comuniștii trebuie să manifeste curaj și inițiativă în lupta pentru promovarea spiritului revoluționar, a noului în producție, în activitatea economică și socială, să acționeze cu hotărîre împotriva inerției, birocratismului, rutinei și conservatorismului, a tot ceea ce este învechit și poate frîna progresul societății noastre socialiste.

22. Spiritul critic și autocritic, combativitatea față de lipsuri și neajunsuri trebuie să caracterizeze pe fiecare membru al partidului, pe fiecare membru al Uniunii Tineretului Comunist. În orice împrejurare, în colectivele de muncă în care lucrează, comuniștii trebuie să promoveze un climat de dezbatere exigentă a lipsurilor, să stimuleze și să creeze condiții pentru formarea și afirmarea unui puternic spirit critic al maselor de oameni ai muncii.

23. Comuniștii trebuie să acționeze pentru ca în fiecare colectiv să se asigure manifestarea liberă a spiritului de inițiativă al maselor, pentru valorificarea experienței și competenței lor, pentru participarea tuturor oamenilor muncii la conducerea activității întreprinderilor și instituțiilor, pentru dezvoltarea și întărirea democrației muncitorești, socialiste.

24. Membrii Partidului Comunist Român și ai Uniunii Tineretului Comunist trebuie să manifeste cea mai înaltă intransigență împotriva concepțiilor de viață burgheze, a influențelor mentalităților lumii capitaliste. Ei trebuie să combată cu fermitate tendințele de căpătuială, parazitismul, înșelătoria, specula și mita, orice forme de obținere a unor venituri ilicite, de însușire prin abuz sau necinste a roadelor activității altora.

25. Membrii de partid, membrii Uniunii Tineretului Comunist trebuie să combată cu toată hotărîrea reminiscențele gîndirii și mentalităților retrograde, să lupte împotriva influențelor ideologiei burgheze, a tuturor concepțiilor care propagă ura, violența și disprețul față de om.

26. Comuniștii au datoria politică și morală de a lupta împotriva teoriilor idealiste, a prejudecăților mistice, a superstițiilor, a oricăror manifestări de obscurantism. Ei trebuie să acționeze pentru înțelegerea științifică de către mase a fenomenelor naturii și societății, pentru înarmarea temeinică a oamenilor muncii cu concepția materialist-dialectică despre lume și viață.

27. Fiecărui membru al partidului, fiecărui membru al Uniunii Tineretului Comunist îi revine o înaltă răspundere în întemeierea relațiilor de familie pe principiile moralei socialiste, ale egalității, respectului, afecțiunii și încrederii reciproce între soți, în îndeplinirea rolului ce revine familiei în creșterea și educarea copiilor, în dezvoltarea continuă a națiunii noastre socialiste. Familia trebuie să fie cea dintîi școală în care copiii să învețe, odată cu regulile de comportare în viață și societate, prețuirea muncii, devotamentul față de patrie și popor, față de partid și cauza socialismului.

28. Toți comuniștii — părinți, cadre didactice, activiști ai organizațiilor de masă și obștești — au îndatorirea primordială de a asigura pregătirea tineretului pentru muncă și viață, formarea și educarea noilor generații în spiritul dragostei față de patrie și partid, al glorioaselor tradiții de luptă pentru libertate și dreptate socială ale poporului, ale clasei muncitoare și partidului nostru, în spiritul unei înalte conștiințe revoluționare, al principiilor moralei socialiste și comuniste, al responsabilității față de prezentul și viitorul națiunii noastre socialiste.

29. Membrii partidului și ai Uniunii Tineretului Comunist trebuie să aibă, în toate împrejurările, o conduită politică, morală și profesională care să le asigure un înalt prestigiu în fața maselor. Prin faptele lor, ei trebuie să fie exemple înaintate pentru toți cei în mijlocul cărora trăiesc și muncesc. Unitatea dintre vorbă și faptă trebuie să caracterizeze pe fiecare comunist.

30. Indiferent de poziția pe care o ocupă în societate, comunistul trebuie să dea dovadă de modestie; el trebuie să combată îngîmfarea, aroganța, disprețul față de semeni. Comuniștii care îndeplinesc funcții de răspundere în partid, în viața socială în general, trebuie să-și dobîndească autoritatea printr-o comportare morală și profesională exemplară din toate punctele de vedere. Fiecare comunist trebuie să contribuie prin conduita sa în viața politică și profesională, în societate și în familie, la întărirea continuă a autorității și prestigiului partidului în mase, la creșterea rolului său conducător în societate.

31. Membrii Partidului Comunist Român și ai Uniunii Tineretului Comunist, toți cetățenii patriei să dea dovadă, în orice împrejurare, de dragoste fierbinte față de patrie, de demnitate și mîndrie națională, precum și de respect față de alte popoare. Ei trebuie să respingă și să condamne cu cea mai mare fermitate atît exclusivismul național, cît și ploconirea în fața străinătății.

32. Toți membrii partidului și ai Uniunii Tineretului Comunist trebuie să militeze, în spiritul internaționalismului proletar, pentru întărirea prieteniei și solidarității partidului nostru cu toate partidele comuniste și muncitorești, să contribuie la dezvoltarea colaborării frățești cu popoarele celorlalte țări socialiste, la întărirea solidarității cu clasa muncitoare, cu toate forțele progresiste, antiimperialiste din lume, cu mișcările de eliberare națională, cu popoarele care și-au cucerit recent independența, ou toți cei care luptă pentru dreptate socială, pentru progres, cu toate popoarele lumii.

33. Membrii partidului, membrii Uniunii Tineretului Comunist trebuie să militeze cu hotărîre pentru lichidarea din viața lumii contemporane a rasismului, colonialismului și neocolonialismului, a politicii imperialiste de dominare și asuprire a al tor popoare, de amestec în treburile altor țări, pentru respectarea demnității naționale a fiecărui popor, a dreptului său inalienabil la dezvoltarea liberă și independentă. Fiecare comunist, fiecare cetățean al patriei noastre trebuie să fie luptător înflăcărat pentru afirmarea politicii externe a partidului și statului nostru de promovare a unor relații noi, democratice în viața internațională, a unui climat de destindere, înțelegere și colaborare între națiuni, să-și aducă contribuția la cauza generală a socialismului, progresului și păcii, la făurirea unei lumi mai bune și mai drepte pe planeta noastră.

Adoptînd Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, Congresul al Xl-lea al partidului își exprimă convingerea că traducerea lor în viață va exercita o puternică influență asupra tuturor membrilor societății noastre, va duce la crearea unui nou umanism, care pune pe primul plan omul și, totodată, îmbină interesele particulare cu cele ale întregii societăți, asigură bunăstarea și fericirea fiecăruia, odată cu a întregului popor. Prin aceasta, omul se va ridica pe o treaptă superioară de cunoaștere, va putea participa cu adevărat conștient la activitatea poporului de făurire a propriului său viitor liber. Membrii Partidului Comunist Român, ai Uniunii Tineretului Comunist, toți cetățenii patriei noastre socialiste trebuie să-și facă din aceste norme o călăuză permanentă în activitatea lor politică și profesională, în viața de fiecare zi, să acționeze cu consecvență și fermitate pentru ca înaltele principii de etică și echitate ale socialismului și comunismului să pătrundă tot mai adînc în toate domeniile vieții sociale, contribuind la crearea omului nou, înaintat al societății, noastre, la accelerarea mersului înainte al patriei pe calea civilizației comuniste.

Apărut — decembrie 1974
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic
„Casa Scînteii”, Piața Scînteii nr. 1.
București — Republica Socialistă România

 

Dan CULCER. Indeciși, neutri, ascunși ? Nereprezentați, nereprezentabili în organismele care se constituie după etnie, religie sau limbă?

 

Feb

24

Indeciși, neutri, ascunși ? Nereprezentați, nereprezentabili în organismele care se constituie după etnie, religie sau limbă?

Rezultă din datele inserate mai jos că în România există fără etnie cunoscută: 1.236.810 de cetățeni,  fără o limbă cunoscută: 1.230.028, și fără o religie cunoscută: 1.259.739. Grupul tridimensional este imens. Sunt persoane despre care nu știm nici la ce religie doresc să aparțină sau chiar aparțin, nici ce limbă vorbesc, nici cărui grup etnic doresc să aparțină. Se simt acești cetățeni homo universalis, cetățeni ai lumii, fără religie, fără o limbă proprie? Din două una, ori nu mai cerem nimănui să declare o etnie, o religie sau o limbă, ori obligăm ca fiecare declarant să opteze.
În consecință nimeni nu va mai putea solicita o anumită opțiune școlară în funcție de limbă, fiindcă nu putem ști dacă a declarat ceva în acest sens la recenzământ sau nu.
Apare o harababură cu grave consecințe economice și politice, derivată din aplicarea stupidă a unei libertăți a declarației. Aceste persoane sunt o adevărată masă de manevră sau o masă cu un comportament imprevizibil. Dacă se vor anunța privilegii derivate din limbă, religie sau etnie putem imagina că o parte din acești ne-optanți vor migra spre un grup sau altul.
Mai putem imagina ceva. Că aceste persoane sunt cetățeni străini (probabil chinezi, arabi, africani sau evrei)  care au obținut cetățenia română,  au recuperat cetățenia română, pe baza altei legi bizare,  după ce ei sau ascendenții lor au renunțat la ea sau au pierdut-o, în urma unui abuz legal comunist.
Este inadmisibilă, intolerabilă ideologic, politic și economic, o astfel de aproximație demografică, într-o epocă de potențial război civil, de migrații de masă din surse imprevizibile, de atentate și violențe care izvorăsc din identități etnice și religioase. Administrația dispune de aceste informații din surse administrative, cum o recunoaște chiar în textul de mai jos. Nu există nici un motiv ca administrația să păstreze un asemenea privilegiu informațional, care poate fi o sursă de manevre electorale sau economice ilegale. Dan Culcer


Institutul de statistică. „Notă metodologică”, la subcap. ETNIA, pag. 24 din 35):

„Etnia este definită ca fiind opțiunea unei persoane de a aparține unui grup uman cu trăsături comune de civilizație şi cultură, prin una sau mai multe dintre caracteristicile referitoare la limbă, religie, tradiții şi  obiceiuri comune, stil de viață şi alte caracteristici specifice.
La recensământul din anul 2011, înregistrarea etniei s‐a făcut pe baza liberei declarații a
persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare această caracteristică,
precum şi pentru persoanele pentru care informațiile au fost colectate indirect din surse
administrative, informația nu este disponibilă pentru această caracteristică.
Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane din totalul celor 20.121,6 mii persoane care formează populația stabilă (rezidentă).
La prelucrarea şi prezentarea rezultatelor recensământului au fost efectuate următoarele grupări
ale persoanelor care şi‐au declarat etnia: la etnia română s‐au inclus şi persoanele care s‐au
declarat aromâni (20384 persoane), macedoromâni (203 persoane), meglenoromâni, istroromâni,
vlahi şi cici (178 persoane); la maghiari s‐au inclus secuii (1665 persoane) şi ungurii (1133
persoane); la romi s‐au inclus şi persoanele care s‐au declarat țigani (27904 persoane),rudari (20929 persoane), ursari (7596 persoane), spoitori (4682 persoane), căldărari (3782 persoane), gabori (3203 persoane), țigani de mătase (1602 persoane), vătraşi, cărămidari, băieşi, lăutari, lăieşi, caştali, pletoşi, boldeani, geambaşi, cocalari, zavragii (2474 persoane); la germani sau inclus şi cei care s‐au declarat şvabi (3894 persoane), saşi (1394 persoane), nemți, țipțări şi landleri (209 persoane); la ucraineni s‐au inclus şi huțulii (1474 persoane) şi haholii (90 persoane); dintre ruşi – lipoveni, 10286 persoane s‐au declarat ruşi; la albanezi s‐au inclus şi shqiptarii, iar la macedoneni, şi macedo‐slavii.
În tabele, la “Altă etnie” au fost incluse toate grupurile etnice care au întrunit, fiecare în parte, sub
1000 de persoane (ceea ce reprezintă sub 0,01% din populația stabilă), respectiv ruteni (497 persoane), albanezi (408 persoane), caraşoveni (203 persoane), găgăuzi (32 persoane), precum şi
persoanele cu o altă etnie din Uniunea Europeană (3848 persoane), din celelalte țări ale Europei
(2746 persoane) sau din afara Europei (10790 persoane).
Pentru copiii care nu ştiau să vorbească şi pentru cei sub 14 ani s‐au înregistrat etnia, limba maternă şi religia declarate pentru ei de către părinți/întreținători; pentru persoanele surdo‐mute sau persoanele bolnave mintal s‐au înregistrat, de asemenea, cele declarate pentru ele de către persoanele cu care acestea conviețuiau. Pentru copiii instituționalizați, cărora nu li se cunoştea
etnia, limba maternă şi religia părinților, înregistrarea s‐a făcut conform declarațiilor conducerii
instituției respective.”

La adresa http://www.recensamantromania.... , unde sunt prezentate rezultatele recensământului din 2011 care au devenit finale în 2013, dup[ titlul IV, este "Rezultate definitive ale  RPL_2011_analiza", de unde putem vedea / salva un fişier pdf de 14 pagini . Vezi:
http://www.recensamantromania....
Explicaţia o găsim la pagina a 5-a şi se referă la metodologia utilizată care este diferită faţă de cea folosită la recensămintele din 1992 şi 2002.
Din categoria celor consideraţi "informaţie indisponibilă" nu fac parte numai cei care nu şi-au declarat etnia, limba maternă sau religia, la cei care nu a dorit să declare se adaugă mare masă a celor recenzaţi fără a fi de faţă.
Citez:
Structura etnică şi confesională a populaţiei stabile a României
La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne şi a religiei s-a făcut pe baza liberei declaraţii a persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare aceste trei caracteristici, precum şi pentru persoanele pentru care informaţiile au fost colectate indirect din surse administrative, informaţia nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici. Ca urmare,  structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale sunt calculate în funcţie de numărul total de persoane care şi-au declarat etnia, limba maternă şi respectiv religia şi nu în funcţie de numărul total al populaţiei stabile.
ETNIA
Informaţia privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populaţia de etnie maghiară înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii sunt: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruşi – lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii persoane).
În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că populaţia de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (97,3%) şi în 39 de judeţe (cu ponderi variind între 98,6% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 30 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.
Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (85,2%) şi Covasna (73,7%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (38,1%), Satu Mare (34,7%), Bihor (25,3%) şi Sălaj (23,3%).
Persoanele de etnie romă reprezintă 3,3% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,9% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă, şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (7,0%) şi Bihor (6,3%).
Cei mai mulţi ucraineni trăiesc în judeţele Maramureş (30,8 mii persoane), Timiş (6,0 mii persoane), Suceava (5,9 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,5 mii persoane), acestea înglobând 88,6% din totalul acestora.
Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,5%) se regăsesc în judeţele Timiş (8,5 mii persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,2 mii persoane), Braşov (2,9 mii persoane), Caraş– Severin şi Arad (fiecare cu câte 2,9 mii persoane).
Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în judeţele Constanţa (20,8 mii persoane) şi Tulcea (1,7 mii persoane) şi în Municipiul Bucureşti (2,3 mii persoane).
O proporţie de 86,9% dintre ruşi-lipoveni îşi au reşedinţa obişnuită în judeţele Tulcea (10,3 mii persoane), Constanţa (3,6 mii persoane), Iaşi (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7 mii persoane). În judeţul Constanţa este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,6% dintre persoanele care au declarat că aparţin acestei etnii (19,6 mii persoane).
Faţă de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creştere a ponderii populaţiei de etnie romă (de la 2,5% la 3,3%) şi o descreştere a ponderii populaţiei de etnie germană (de la 0,28% la 0,20%).
LIMBA MATERNĂ
Potrivit liberei declaraţii a celor 18.891,6 mii persoane care au declarat limba maternă, structura populaţiei stabile după limba maternă se prezintă astfel: pentru 90,9% din populaţia stabilă limba română reprezintă prima limbă vorbită în mod obişnuit în familie în perioada copilăriei, iar în cazul a 6,7% dintre persoane limba maghiară reprezintă limba maternă; limba romani a reprezentat limbă maternă pentru 1,3% dintre persoanele care fac parte din populaţia stabilă, iar limba ucraineană pentru 0,3% din totalul populaţiei stabile pentru care această informaţie a fost disponibilă. Limbile turcă, tătară sau rusă reprezintă (fiecare) limba maternă pentru o persoană din 1000.
Interesantă din punctul de vedere al informaţiei pe care o oferă este şi distribuţia populaţiei stabile după limba maternă, pe etnii. Astfel, dacă pentru 99,9% dintre români limba maternă este limba română, în cazul a 98,3% dintre persoanele de etnie maghiară limba vorbită în familie în copilărie a fost limba maghiară, iar pentru 1,7% dintre etnicii maghiari limba maternă a fost limba română. Limba maternă a fost româna pentru jumătate dintre persoanele de etnie romă, iar pentru două din 5 persoane de etnie romă aceasta a fost limba romani, 5,3% dintre persoanele de etnie romă vorbind limba maghiară în familie, în timpul copilăriei. Germana este limba maternă declarată de 68,1% dintre persoanele de etnie germană, 16,9% declarând ca limbă maternă limba română şi 14,7% limba maghiară. Persoanele de etnie turcă au vorbit în familie în copilărie limba turcă în proporţie de 85,6%, restul declarând limba română ca limbă maternă. Trei sferturi dintre ruşii – lipoveni care şi-au declarat etnia şi limba maternă au vorbit în familie în timpul copilăriei limba rusă, restul declarând limba română ca limbă maternă.
RELIGIA
Structura confesională a fost declarată de 18.861,9 mii persoane din totalul populaţiei stabile şi arată că 86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă; 4,6% s-au declarat de religie romano-catolică, 3,2% de religie reformată, iar 1,9% penticostală. Ponderi între 0,4% - 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,8%), baptistă (0,6%) şi adventistă de ziua a şaptea (0,4%). Persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezintă 1,8% din total. S-au declarat „fără religie” sau atei un procent de 0,2% din totalul populaţiei.
Nu există diferenţe semnificative între distribuţia femeilor şi bărbaţilor după religia declarată. Se pot observa însă unele diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia pe medii de rezidenţă. Ponderea persoanelor de religie ortodoxă este uşor mai mare între persoanele din municipii şi oraşe (87,1%) faţă de cei care trăiesc în comune (85,7%). În schimb, în rândul populaţiei stabile rurale se întâlnesc mai frecvent decât în urban persoane care au declarat că sunt de religie romano-catolică (4,9% faţă de 4,3%), penticostală (2,5% faţă de 1,4%) sau de religie adventistă de ziua a şaptea (0,6% faţă de 0,3%).
Tabelul 1. Ponderea persoanelor după religia declarată, pe categorii de localităţi (%)
Religia__________________Total_____Municipii şi oraşe____Comune
Ortodoxă________________ 86,5_______________87,1_______85,7
Romano-catolică___________4,6________________4,3________4,9
Reformată________________3,2________________3,1________3,3
Greco-catolică_____________0,8________________0,9________0,7
Penticostală_______________1,9________________1,4________2,5
Baptistă__________________0,6________________0,6________0,6
Adventistă de ziua a saptea___0,4________________0,3________0,6
Proporţii de peste 97,0% din totalul populaţiei stabile a persoanelor de religie ortodoxă s-au înregistrat în judeţele Olt (99,4%), Vâlcea (99,1%), Dolj (98,9%), Gorj (98,4%), Buzău (98,5%), Brăila (98,2%), Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman (98,3%), Argeş şi Ialomiţa (97,9%), Mehedinţi (97,3%), Prahova (97,2%) şi Galaţi (97,1%). Cele mai mici ponderi ale persoanelor de religie ortodoxă s-au înregistrat în Harghita (12,5%), Covasna (21,3%), Satu-Mare (49,6%), Mureş (53,5%), Bihor (59,0%) şi Sălaj (64,4%).
Persoanele de religie romano-catolică sunt majoritare în judeţul Harghita (66,4%) şi deţin ponderi superioare celor înregistrate în alte judeţe în Covasna (36,2%), Satu-Mare (18,4%), Bacău (16,7%) şi Neamţ (10,1%).

Întâmplator am dat peste acest fişier pdf salvat pe calculator prin 2015, făceam ordine acum câteva săptămâni, şi de nu ar fi fost un comentariu citit pe site, nu cred că l-aş fi deschis, link-ul dat este căutat şi găsit acum; aveam de gând să scriu ca să răspund la acel comentariu, doar că am fost determinat s-o fac ceva mai repejor datorită întrebării adresată de domnul profesor.
Fac un rezumat (după acel comentariu), dintr-o populaţie stabilă de 20.121.641 subiecţi, cei socotiţi ca fiind în categoria Informaţie indisponibilă în funcţie de criteriu sunt:
După etnie: 1.236.810
După limbă: 1.230.028
După religie: 1.259.739

Postată acum 24th February 2017 de Dan Culcer

https://vasilegogea.wordpress.com/wp-content/uploads/2026/09/adobeexpressphotos_acb2e4d057c748a2b342b75d4e01a8bc_copyedited.jpg

 

 

Artistul vizual Adrian Grecu expune la Paris „Distop(IA)”

Posted on septembrie 4, 2026

3

3 Votes

Distop(IA)

În peisajul artei contemporane românești, Adrian Grecu ocupă un loc distinct prin interesul constant pentru mediile digitale și pentru implicațiile lor estetice și conceptuale, dezvoltând o practică situată la confluența dintre artă, tehnologie și cercetare vizuală.

Format ca fizician, apoi ca artist în domeniul ceramicii, Adrian Grecu a păstrat întotdeauna o legătură – uneori subtilă, alteori concretă – între, pe de o parte, materialitate, lumină și transparență și, pe de alta, universul fluid și imaterial al codurilor binare. Încă de la sfârșitul anilor 1990, artistul a înțeles potențialul tehnologiilor digitale dincolo de funcția lor instrumentală. Pentru el, mediul digital nu reprezintă doar un ansamblu de instrumente utile pentru producerea, organizarea sau difuzarea lucrărilor, ci devine însăși substanța expresiei artistice și cadrul conceptual în care aceasta se dezvoltă. Astfel, artistul a explorat de-a lungul anilor domenii precum grafica generată pe calculator, animația, realitatea augmentată, realitatea virtuală și, mai recent, inteligența artificială [AI].

Demersul său artistic este centrat asupra mutațiilor produse de tehnologiile digitale în raportul dintre realitate și simulare, dintre natural și artificial, dintre condiția umană și orizontul postuman. Lucrările sale construiesc scenarii vizuale hibride, bizare, uneori cu accente distopice, care problematizează felul în care dezvoltarea tehnologică și expansiunea mediilor digitale reconfigurează percepția, experiența și însăși înțelegerea lumii contemporane.

În lucrările sale recente, artistul utilizează AI pentru a deschide o nouă direcție de investigație, concentrată asupra raportului dintre autor, algoritm și imaginație. Procesul creativ devine astfel un spațiu de negociere între intenția umană și capacitatea generativă a mașinii, reflectând una dintre mizele majore ale prezentului: trecerea de la tehnologie ca instrument de reprezentare la tehnologie ca agent activ în configurarea realității. Căci, așa cum și artistul precizează – alături de tot mai mulți comentatori – diferența dintre miriadele de imagini generate automat cu AI și arta produsă în același environment tehnologic o face omul. Adică artistul, subiectivitatea sa, viziunea, talentul și creativitatea acestuia.

Expoziția Distop(IA) pleacă de la aceste legături între tehnologie și producerea realității, propunând o reflecție asupra consecințelor lor culturale și imaginare. Titlul expoziției derivă direct din atmosfera lucrărilor, care fie speculează o evadare din cotidian, fie exacerbează fracturile unei realități în continuă mutație – o realitate ce ne obligă la o permanentă renegociere a sensului. Dimensiunea distopică izvorăște din coliziunea inevitabilă dintre grila tradițională de așteptări și prezentul accelerat: tot ce scapă vechilor criterii de „normalitate” ajunge să fie considerat ca o distopie a contemporaneității. De altfel, AI este pentru mulți comentatori expresia cea mai vizibilă a acestei anxietăți. Tocmai de aceea, expoziția își propune să conteste, sau cel puțin să nuanțeze critic, o asemenea judecată reductivă și alarmistă explorând nu temerile pe care le generează, ci mai degrabă potențialul creator pe care AI îl facilitează.

Expoziția reunește o serie de printuri pe pânză, unicate, semnate și autentificate, realizate cu ajutorul AI. Pentru artist, această metodă de lucru nu reprezintă o ruptură, ci continuarea firească a unui parcurs desfășurat de-a lungul anilor atât în zona artelor tradiționale, cât și a practicilor digitale.

Important de subliniat este că, contrar unei percepții încă larg răspândite, imaginile AI nu sunt produse ale hazardului, ci rezultatul unui proces riguros și îndelungat de selecție și rafinare, orientat prin decizii privind compoziția, ritmul, lumina, atmosfera sau stilul. În acest sens, utilizarea AI mobilizează aceleași facultăți imaginative și aceleași mecanisme de construcție vizuală care stau la baza desenului, picturii sau sculpturii. Autenticitatea demersului artistic nu rezidă, așadar, în tehnica sau tehnologia utilizată, ci în originalitatea viziunii și în forța evocatoare a imaginilor generate.

Horea Avram

Critic de artă, curator

Din expoziție:

CorporateMan

Incursion (2)

Vue aérienne

Insectarium

Rhinocéros

Pentru cei care au cont pe FB, iată adresa la care îl găsiți pe artist:
https://www.facebook.com/agrecureal/Partajează asta:

Similare

Premiu internaţional, acordat de oameni de ştiinţă, artistului plastic clujean Adrian Grecu

martie 19, 2013

În „Premii”

Pictură 3D într-un dialog virtual-real umanizat de Adrian Grecu

mai 30, 2012

În „Pavilionul de oaspeţi”

Lumi(ni)le „intra muros” ale lui Adrian Grecu: o provocare pentru imaginarul colectiv urban

mai 18, 2011

Surssa: rubrica „Pavilionul de oaspeţi” pe blogul scriitorului Vasile Gogea

Etichetat: Adrian Grecu, artă digitală, distop(IA), expoziție, Galerie Paul Amarica, Horea Avram, Paris

 

Cedarea Ardealului. 30 august 1940. Un șantaj politic și militar

Pe 30 august 1940, România a fost nevoită să cedeze Ungariei o suprafață de 43.492 de kilometri, în urma semnării Diktatului de la Viena. Cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei în fața ultimatumului sovietic, de la 28 iunie 1940, a încurajat pretențiile revizioniste ale vecinilor României. Cele mai insistente au fost Ungaria și Bulgaria.
Aflată într-o poziție ingrată pe plan extern, România a fost silită să accepte negocieri cu Ungaria pentru rezolvarea problemei Transilvane.
În acest sens, pe 16 august 1940, România și Ungaria au început negocierile la Turnu Severin. Ungaria a cerut o suprafață de 70.000 de kilometri din teritoriul național, soluție respinsă de România. Într-un final, discuțiile au eșuat și țara noastră a fost nevoită să ceară arbitrajul Germaniei și Italiei.
Germania care se afla, conform istoricului Armin Heinen, la culmea puterii sale, nu putea accepta un conflict în zonă, mai ales din cauza intereselor sale economice din Balcani: produsele agricole și petrolul românesc erau esențiale pentru regimul nazist.
Astfel, Germania și Italia au hotărât ca Ungaria să primească 43.492 km cu o populatie estimata la 2.609.000 locuitori, în majoritate etnici români. Vestea a fost anunțată de către Miniștrii de Externe german, Joachim von Ribbentrop, si cel italian, Galeazzo Ciano.
Ambele delegații au fost nemulțumite: în memoriile sale, Ministrul de Externe Mihail Manolescu relatează că a leșinat la vederea noilor granițe, în timp ce ungurii s-au declarat "zdrobiți sufletește".
Istoricul Keith Hitchins a afirmat că soluția germană a dus la escaladarea tensiunilor dintre cele Ungaria și România, nerezolvând problema de fond. Practic, singura mulțumită era Germania, care reușea să mențină ambele state în sfera sa de influență, conștiente că nu-și pot permite să piardă susținerea celui de-al treilea Reich, mai ales în fața puterii crescânde a URSS.



Armata maghiară a pătruns în Ardeal la 5 septembrie 1940. La doar trei zile, s-au dezlănțuit represiunile împotriva populației civile românești la Nușfalău. Au urmat masacrele de la Treznea, Ip, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie. Conform statisticilor, în doar câteva luni, până la 1 ianuarie 1941, din Ardealul de Nord au fost nevoiți să plece peste 100.000 de români, ajungându-se la aproape 250.000 la finalul lui 1943.
Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul stării de beligeranță în care frontul de est și-a mișcat relativ rapid în direcția est-vest linia care traversa teritoriul Ardealului de Nord, mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.
Printre cele mai cunoscute și bine documentate masacre: Masacrul din Treznea
Masacrul din Ip
Masacrul de la Ciumărna
Masacrul din Moisei
Masacrul de la Aita Seacă
Masacrul de la Sărmașu
Masacrul de la Luduș
Masacrul de la Hărcana (Turda)
Masacrul de la Nușfalău, Sălaj

Masacre au avut loc și în alte localități: Viseu de Sus - Dosu Taului, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin.

Din păcate, Ardealul de Nord nu a fost ultimul rapt teritorial suferit de România în 1940. Pe 7 septembrie, la presiunile Germaniei, statul român a fost nevoit să cedeze și Sud-Estul Dobrogei, Cadrilaterul, Bulgariei.
Iată textul „arbitrajului”, așa cum a fost denumit în afara țării:
1.Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat de harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la fața locului.

2.Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de 15 zile și remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării și ale ocupării, precum și modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar și român vor veghea ca evacuarea și ocuparea să se desfășoare în ordine completă.

3.Toți supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în favoarea naționalității române într-un termen de șase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adițional de un an și vor fi primiți de România. Ei vor putea să ia, fără nici o împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg și acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanților.

4.Supușii români de rasă ungară, stabiliți în teritoriul cedat în 1919, de către Ungaria României și care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naționalitatea ungară, într-un termen de șase luni. Principiile enunțate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5.Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naționalitatea ungară. Pe de alta parte, guvernul român ia același angajament solemn în ceea ce privește pe supușii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6.Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție directă între guvernele român și ungar.

7.În cazul în care dificultăți sau îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român și ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într-o chestiune sau alta înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor adopta o soluție definitivă.

SURSA https://www.activenews.ro/cultura-istorie/30-august-DIKTATUL-DE-LA-VIENA.-Reinceperea-CRIMELOR-MAGHIARE-asupra-populatiei-civile-romanesti.-ZI-DE-DOLIU-NATIONAL.-Trupele-de-ocupatie-ale-hoardelor-lui-Horthy-intrau-in-Cluj-Napoca-124297
Nota Dan CULCER, Așa am ajuns eu să mă ies în lume la Sulina, în refugiu. D.C.

Puteți citi în completarea acestui articol, accesând legătura următoare, cartea lui Zeno Milea, "Chestiunea Transilvaniei" versus "Problema transilvană " în format PDF.

https://drive.google.com/file/d/1U5yE6z2kBRn4XkELC0qdtfdKEM21ooy4/view?usp=sharing 

Transilvania vãzutã în publicistica istoricã maghiarã. Momente din istoria Transilvaniei
apãrute în revista História din Budapesta. 
Revizionism soft.

https://drive.google.com/file/d/1jyW8iz-BAvFEnK3F9X68ZrfSbG1NAG7I/view?usp=sharing