vineri, 22 iunie 2018

Mircea Vâlcu-Mehedinţi, autor şi editor al Colecţiei „ DEZVĂLUIRI – FAŢA NECUNOSCUTĂ A ISTORIEI ROMÂNIEI” – MEMORIA ISTORIEI

Top site-uri romanesti, top cu statistici site-uri

luni, 30 noiembrie 2009

Mircea-Valcu-Mehedinti

PREZENTARE
Mă numesc Mircea Vâlcu-Mehedinţi, autor şi editor al Colecţiei „ DEZVĂLUIRI – FAŢA NECUNOSCUTĂ A ISTORIEI ROMÂNIEI” – MEMORIA ISTORIEI (17 volume).
Spre deosebire de majoritatea istoricilor, care interpretează faptele culese din documentele vremii, în această lucrare, cele pe care le public, nu vor fi comentate (interpretate). Voi interveni numai pentru explicitarea celor ce succed. Aşadar, las cititorului libertatea de a le analiza, după propriu-i discernământ.
Materialele din aceste “Fonduri” întregesc informaţiile din perioada 1890-1950.
Colecţia “Dezvăluiri – Faţa necunoscută a Istoriei României”, cuprinde numai documentele de arhivă, care, până în prezent, nu au văzut lumina tiparului. Până în anul 1990, unele documente au aparţinut "Fondului Special", altele fiind documente clasificate. Astăzi sunt libere la cercetare, pentru istorici şi cercetători.
Aceste volume au fost tipărite într-un număr extrem de mic, deoarece nu am niciun sponsor, finanţele mele nepermiţându-mi să fac mai mult. Adevărata faţă a României (între 1890 şi 1950) trebuie cunoscută de toţi cetăţenii României. Interpretând – conform cu adevăratul conţinut în documentele ce le public – trecutul, se pot trage învăţăminte pentru prezent şi viitor, iar cei care nu au şi nu vor avea acces la conducere sau guvernare să-şi dea seama (din aceste învăţăminte) cum trebuie să se acţioneze – cu mijloace paşnice – pentru a contribui la dirijarea României spre civilizaţie. DacoRomânia trebuie să renască în Uniunea Europeană prin adevăr, dreptate, muncă şi credinţă.
Multe din documentele redate sunt rapoarte ale agenţilor de siguranţă, poliţailor, referate şi dări de seamă ale comisarilor speciali sau şefilor de brigăzi şi divizii de siguranţă. La fiecare „Notă” a agentului din D.P.S.G. sau din S.S.I. sau din C.D., am trecut codul agentului – care consta dintr-un număr sau un nume codificat, de cele mai multe ori indescifrabil (am găsit multe „note” pe care nu erau scrise nici codul şi nici numărul „notei”), iar la sfârşitul fiecărui referat, raport sau dare de seamă, am trecut numele cu care era semnat documentul (repet: unele nume nu sunt citeţe sau alte referate sunt nesemnate). Spre edificarea cititorului (cine doreşte să cerceteze înscrisul complet), am trecut la nota de subsol denumirea fondului de arhivă, numărul şi anul respectiv al dosarului).
Majoritatea celor publicate sunt culese din Fondurile: Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale, Preşedinţia Consiliului de Miniştri – Serviciul Special de Informaţii, Corpul detectivilor, Ministerul de Interne, Direcţia Generală a Poliţiei, Casa Regală, Monitorul Oficial, Comandamentul General al Jandarmeriei, Ministerul de Război.
Din zecile de mii de documente cercetate ale “Fondurilor”, eu nu am redat – pentru economie de spaţiu – decât câte un document-două din categoria faptelor asemănătoare.
Fiecare volum cuprinde o temă (tematică). Marea majoritate a documentelor sunt inedite - în felul lor -, necunoscute cetăţenilor României, şi nu se poate spune că unul este mai important decât celelalte, de aceea, îmi este deosebit de greu să fac o sinteză a fiecărui volum publicat. Cantitatea de informaţii, din volumul respectiv, este atât de mare şi diversificată, încât este imposibil de a fi prezentată într-un rezumat. Totuşi, pentru uşurinţa lecturii, am trecut în "sumarul" fiecărei cărţi, problemele tratate, căutând să fiu pe înţelesul tuturor cititorilor. Acel fapt singular, (documentele, aproape toate, cuprind modul defectuos în care a fost condusă România în decursul timpului) rezumă o mentalitate a majorităţii vârfurilor conducătoare ale obiditei noastre populaţii. Aici, îmi permit să fiu întru totul de acord cu următoarea frază a lui Nicolaie Iorga: "Şi dau voie oricui să mă cheme în judecată pentru că am denunţat, nu ţara mea, ci pe acei cari nenorocesc de atâta vreme această ţară" (Parlament, 26.11.1910).
Documentele sunt reproduse întocmai după originalele existente în dosarele Arhivei Naţionale – Direcţia Arhive Istorice Centrale. Nu am adăugat nici o virgulă, nu am făcut nici o corectură, nici chiar ortografică. Am eliminat, totuşi, frazele de prisos lăsând, pe cât mi-a fost posibil, esenţialul din documentul citat; spaţiul cărţii nu-mi permitea să public documentul în întregime. Datorită faptului că informatorii şi agenţii de siguranţă au fost (şi sunt şi astăzi) din toate mediile sociale, nu trebuie să avem pretenţia ca vocabula lor să fie scrisă – în notele respective – corect gramatical. Nota trebuia să aibă o singură calitate: să fie corectă, să conţină adevărul (să fie obiectivă).
1. "Starea administrativă, socială şi de spirit a populaţiei. Crucea Roşie. Biserica"
Întotdeauna starea social-economică a ţăranului a fost, după cum spunea deputatul I. Popescu (1899), "înapoiată". În decursul anilor, a zecilor de ani, foarte puţine schimbări s-au petrecut în mediul sătesc, cu toate promisiunile de mai bine ale parlamentarilor şi ale clasei avute. Am redat câteva documente, în special de la şedinţele Camerei Deputaţilor. Din conţinutul lor se constată insensibilitatea crasă, din partea guvernanţilor, faţă de această clasă socială, ţinută în mod premeditat în incivilizaţie, incultură, lăsată să mustească în condiţii de mizerie. Prea multă indigenţă a fost şi este în ţara noastră... prea multă. Civilizaţia se impune cu energie, nu se realizează cu nenumărate rugăminţi.
Sumar: Despre cauzele marii răscoale ţărăneşti din 1907. Starea de spirit la sate în urma scumpirii traiului. "Câinii latră, ursul merge". "Căci de starea culturală şi morală a poporului, a ţăranului, depinde gradul de dezvoltare al producţiei economice şi al prosperităţii. Se vorbeşte mult, dar, ca de totdeauna, măsurile se lasă aşteptate. "Aleşii poporului" promit mult înaintea alegerilor, dar nu îşi onorează cuvântul. Escrocheria Antreprizei I.E.Wegh. Degringoladă în administraţie. Nimic nu s-a schimbat: "Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie". Scumpirea în lanţ a produselor alimentare; cauze. După 23 August 1944: Pregătirea inflaţiei monetare. Sindicatele au căzut sub influenţa maghiară. Uniunea Sovietică începe să preia controlul economiei. Seceta din Moldova.
- Crucea Roşie din România între anii 1876 şi 1976. Armata Roşie nu are respect nici pentru Crucea Roşie; regele rămâne impasibil.
- Biserica: Opoziţie la ofensiva catolicismului. Activitatea desfăşurată în România de preoţii romano-catolici şi luterani în favoarea Germaniei şi Ungariei. Propagandă anti-românească în Ardeal, făcută de episcopul maghiar. Evreii profanează imaginea lui Isus Cristos. Cultele din România.
2. "Armata. Veteranii. Siguranţa Statului. Poliţia. Jandarmeria"
Sumar: Căpitanii de marină Botez Eugeniu (Jan Bart) şi Cătuneanu acuzaţi că divulgă secrete militare. Situaţia precară a veteranilor din războiul din 1877. Despre războiul balcanic. Despre concentrări şi concentraţi. Atitudini. Dezinteresul organelor competente pentru paza punctelor strategice de apărare. Spionii îşi fac treaba stingheriţi sau nestingheriţi. Participarea României în primul război mondial. Sinteză asupra operaţiunilor militare în primul război mondial. Scrisori adresate regelui Ferdinand, referitoare la dispoziţia acestuia de a distruge, cu ocazia retragerii trupelor ruseşti din război, unele bunuri strategice. Cumpărarea unor vase de război care nu erau necesare. Soldele ofiţerilor şi "coşul de piaţă". Răzbunarea rusească şi a "cozilor de topor" comunisto-bolşevice. Înfiinţarea Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale. Starea deplorabilă a organizării Poliţiei Capitalei. Siguranţa este alarmată şi îngrijorată de numărul crescând al spionilor. Guvernul nu ia nici o măsură. Despre comportamentul jandarmilor şi fraudele din poliţie. Lagărele. Organizarea Serviciului Special de Informaţii. Rezistenţa română anticomunistă. Activitatea Poliţiei Judiciare Militare...
3. "Anarhismul, socialismul şi începutul sindicalismului în România"
Am publicat un număr infim de documente, (dar din cele edificatoare), pentru ca cititorul să cunoască originea acestor „doctrine”, străine şi improprii gândirii şi modului de comportament ale românului. Cei care au importat anarhismul şi socialismul în România nu sunt românii. Documentele arhivistice demonstrează, fără drept de tăgadă, că aceşti nou veniţi, în loc să fie mulţumiţi şi recunoscători pentru că li s-a dat un cămin în România - foarte mulţi dintre ei s-au îmbogăţit pe meleagurile noastre - au căutat, prin minciuna propagată prin toate mijloacele, dar mai ales prin presa vremii sau în discursurile ţinute la diferitele congrese ale lor (internaţionale), să ne ponegrească, să ne insulte. Ba mai mult, profitând de ignoranţa unei anumite părţi a populaţiei autohtone, au încercat să-i otrăvească sufletul, îndemnând-o la acte nepermise de lege. Dar românul, care a urât întotdeauna violenţa, nu le-a dat curs. Faptele acestea pot fi specifice altor neamuri, dar nu nouă. Suntem şi am fost întotdeauna paşnici. (Dar nu laşi).
Sumar: - Istoria Partidului Anarhist şi doctrina anarhistă. Supravegherea activităţii grupurilor anarhiste din Bucureşti. Informaţii asupra membrilor acestora. Mişcarea "sindicalisto-revoluţionară" desfăşurată de "Cercul România Muncitoare" şi "Revista Ideei". Punctul de vedere al unui socialist privitor la socialismul din România. Legături internaţionale ale socialiştilor din România. Dezvăluiri. Diferite rapoarte referitoare la activitatea comunistă.
- Diplomaţii acreditaţi în România insistă asupra unei apropieri mai mari faţă de URSS. Bolşevismul îşi începe ofensiva împotriva opoziţiei democrate. Aservirea economiei româneşti Uniunii Sovietice. Speranţele PNŢ că SUA ne va elibera de bolşevici. Concluzii ale Serviciului Special de Informaţii. Regimul bolşevic îi arestează pe membrii partidelor istorice, dar mai ales pe ţărănişti. Tratative între legionari şi comunişti. Fraudarea alegerilor etc.
4. "Partidele politice"
Sumar: Dezinteresul sau incompetenţa conducătorilor? Despre servilismul faţă de străini, specific conducătorilor şi fruntaşilor României. Situaţia precară a infrastructurii României. Despre pacea de la Bucureşti, încheiată de guvernul Marghiloman. Legea pentru crearea unui impozit progresiv pe venitul îmbogăţiţilor de război (lege pe care liberalii, venind la putere, nu au aplicat-o, deoarece ei erau aceşti îmbogăţiţi). Câte nu se promit în campania electorală; după care fură cine poate şi cât mai consistent, că gloata tot nu pricepe... Cercetând greşelile trecutului putem găsi calea viitorului pentru a ne asigura izbânda. Întrebarea care se pune, este: Când va fi acest viitor? Pentru că viaţa noastră politică, nu ne înfăţişează o luptă de idei şi de principii între partide, ci o luptă de mici şi seci ambiţii, o luptă de interese meschine, personale. Partidele care ne-au condus au avut o singură doctrină: Interesul personal = buzunarul propriu. Dacă "nu cade", tot "pică"... din contribuţia cetăţenilor. Nereguli sau, pur şi simplu, hoţie? Cum "lucrează" conducerea ţării cu investitorii străini. Corupţia la rang de virtute. Într-adevăr, justiţia este oarbă (dar şi surdă). Pensionarii - marginalizaţii tuturor timpurilor, sau, să ia aminte cei care sunt în activitate, că şi ei vor fi pensionari. Intrigă... jocuri de partid. Informatorul Coroanei. Liberalii persistă în ambiguitate. Armistiţiul a fost semnat de regele Mihai în luna aprilie 1944, dar nu a fost înaintat Marilor Puteri decât la 23 august 1944. Cauza? Fostul rege o cunoaşte... Scurt istoric al PNŢ. Se cere sprijinul regelui Mihai; dar regele ajută "prin neimplicare", precum "Pilat din Pont". Chemare către români.
5. "Naţionalism - patriotism. Mişcarea studenţească"
Sumar: Urmărirea persoanelor care manifestau tendinţe antisemite. Scrisoare semnată I.S. privind situaţia românilor din Transilvania. Notele agenţilor de Siguranţă, cuprinzând discursurile ţinute de N. Iorga la Universitatea de Vară "Vălenii de Munte". Lupta acestuia pentru românitate. Expulzarea sa din Austro-Ungaria. Patrioţii români cer eliberarea Ardealului. Arestarea de către maghiari a unor studenţi români în gara Turnu-Roşu. Specificul naţionalismului în România. Congresele studenţeşti. Întotdeauna corpul didactic a avut salarii mici. Cum se editează manualele şcolare - obicei împământenit etc.
6. "Activitatea Austro-Ungariei faţă de România. Minoritarii germani. Saşii. Şvabii. Armata germană în România"
Sumar: Incident la Bucureşti între conducerea austro-ungară şi maghiari. Unele documente referitoare la spionajul Austro-Ungariei în România. Evreii spionează în favoarea Austro-Ungariei. Decorarea de către rege a unui spion. Între anii 1906 şi 1917, România a fost inundată de spionii germani, austrieci, unguri, ruşi, bulgari, dar mai ales evrei. Ziare româneşti cumpărate de către spionajul german. Spioni de seamă. După retragerea armatelor germane. Nepăsarea Parlamentului României faţă de abuzul saşilor. Mişcarea pan-europeană. Scurtă istorie a saşilor colonizaţi în Ardeal. Prezicerile lui Hitler referitoare la viitorul României. Politica hitleristă în România. Stat în Stat. Exportul de produse petroliere. Istoria Gestapoului. Biografia lui Hitler. Antonescu şi Mihai Antonescu tergiversează, în mod abil, trimiterea evreilor în Germania, salvând mii de evrei de la gazare, pe care îi trimite cu unele vapoare în Palestina ş.a.m.d.
7. "Ardealul - pământ strămoşesc (perioada 1890-1940)"
Pentru o edificare deplină asupra falsităţii "istoriei" maghiare, privitoare la vidul de populaţie, de la Tisa şi până la Carpaţii Orientali şi Meridionali, (vid atât de mult trâmbiţat în toată lumea occidentală, de către aşa-zişii "istorici" maghiari) - redau câteva pasaje din lucrarea eminentului Prof. Universitar, Dr. Aurel David, intitulată: "Studii de istorie a înălţării şi declinului naţiei româneşti"
Sumar:- Maghiarizarea românilor ardeleni. Vizita regelui Carol I la Budapesta. Interzicerea unor cărţi şi periodice în Ardeal. Începutul holocaustului împotriva românilor transilvăneni. Acapararea de către maghiari a unor terenuri din Ardeal. Corupţia unor miniştri români. Broşura "Insultele presei maghiare la adresa României". Interzicerea în Ardeal a citirii presei româneşti. Adevărata istorie a Ardealului este interzisă românilor. Activitatea consulatului maghiar din Bucureşti şi a şcolilor maghiare din România. Propaganda catolică şi naţionalistă maghiară în România. Îndemnul conducerii Ungariei către maghiarii din Româniua de a nu se supune legilor româneşti. Prigoana împotriva românilor ardeleni se amplifică. Atentatul plănuit împotriva mai multor persoane marcante din ţară (Brătianu, Take Ionescu, E. Costinescu etc). Atrocităţi care nu se pot atribui decât unor barbari, de o inimaginabilă cruzime, setoşi de sânge, care cu toată spoiala de civilizaţie, nu şi-au schimbat cu nimic comportamentul strămoşesc. Sadism nemaiîntâlnit vreunei populaţii europene. Iată numai câteva exemple din sutele sau poate miile, care au avut loc în Ardeal. Act terorist. Indiferenţa administraţiei româneşti faţă de interesele ţării şi ale românilor.
8. "Ardealul - prigoana românilor - Holocaust" (perioada 1940-1947).
Public documente care demonstrează cruzimea, barbarismul conducerii maghiare, precum şi a populaţiei ungureşti şi secuieşti, asasinarea colectivă a românilor în pieţe publice şi stadioane, prin spânzurare (în special a intelectualilor) şi o mulţime de alte fapte abominabile (Cum au bătut în cuie drapelul României pe spatele unui român, jupuirea de piele şi frecarea cu sare a rănilor, tăierea sânilor unei femei şi aruncarea ei în Dunăre, de către o grupă de ofiţeri maghiari etc. etc. Chiar Vice-preşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, i-a înmânat lui Hitler, la Înaltul Cartier General German, un memorandum de 100 de file cu enumerarea atrocităţilor ungurilor (pe care îl public în acest volum). Şi altele şi altele...
Sumar: - Actul arbitral Galeazzo Ciano - Joachim Ribbentrop. Apel în care se solicită românilor să se opună cedării Ardealului. Maghiarii au început expulzările românilor din Ardeal. Starea de spirit. După dictatul de la Viena - scurt istoric. Noi iertăm, dar nu uităm! Propaganda maghiară mai activă ca oricând. Raportul Ataşatului nostru militar la Budapesta, referitor la acţiunea oficială de maghiarizare întreprinsă de autorităţile maghiare în Ardealul ocupat. Alte cazuri abominabile. Duplicitatea politicei externe maghiare. Acţiunea dusă de unguri pentru exterminarea românilor. Răspunsul presei germane la discursul lui Mihai Antonescu referitor la atrocităţile maghiarilor din Transilvania de Nord (ipocrizie germană şi maghiară). Spicuiri din holocaust. Alte şi alte asasinate colective asupra intelectualilor români.
9. "Basarabia şi Bucovina"
Scurt istoric, de la înfiinţarea Ucrainei şi năpădirea pământurilor românilor, de la Nipru spre Nistru, acapararea celor două regiuni etc. Afirm în faţa întregii lumi că Naţiunea n-ar fi fost, nu este şi nu va fi niciodată de acord cu cedarea teritoriului naţional: sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor. Este nul orice tratat, deoarece nu a fost supus, în conformitate cu Constituţia, unui referendum naţional, voinţei suverane a naţiunii dacoromâne.
Sumar: - Basarabia - Bucovina. Scurt istoric. Cazacii români de la pragurile Niprului între "Moşii" ucrainenilor. Unirea cu România la început de drum. Guvernul României, şi de data aceasta, în ce priveşte luarea unor măsuri eficiente, privitoare la aplicarea legilor votate în Parlament, se mişcă, din start, cu viteza unui... melc. După trei ani de la unire; starea politică. Ca de totdeauna, corupţia şi mita sunt la ele acasă. Abuzuri în aplicarea legii pentru reforma agrară. Italia recunoaşte drepturile României asupra Basarabiei. Americanii controlează comportamentul României faţă de evreii din Basarabia. Diversiune, iredentism, terorism sovietic. Lipsa de informaţii ale spionajului român duce la confuzii deosebit de grave. Memoriu către regele Carol al II-lea al Generalului de Divizie Ion Antonescu. Atrocităţi sovietice în Basarabia şi Bucovina. Ocupaţia sovietică din România (după 23 August 1944) se pregăteşte pentru "repatrierea cetăţenilor sovietici" (românii basarabeni).
10. "Cadrilaterul. Politica Bulgariei faţă de România"
Sumar: Comportarea sârbilor cu minoritatea aromână. Bulgarii au început să acţioneze în Cadrilater împotriva autorităţilor române. Pentru destabilizarea situaţiei din Cadrilater, bulgarii se folosesc de orice mijloace, chiar şi de crime. Comitagiii şi spionii bulgari. Bulgarii pregătesc tulburări în Cadrilater. Din nou despre indiferenţa guvernului român faţă de situaţia din Cadrilater. Iredentism bulgar. Comportamentul evreilor în Cadrilater. Despre bandele de comitagii. Neînţelegeri în Cadrilater între liberali şi averescani. Alte crime ale comitagiilor în Cadrilater. Politica bulgarilor faţă de România şi de macedo-români. De unde se vede cum au fost primiţi, în România, bulgarii refugiaţi înainte de anul 1830 (şi n-au fost puţini la număr) şi cum "ne-au mulţumit" ei pentru că le-am salvat viaţa, i-am dotat cu de toate, au găsit refugiu politic, economic şi moral, li s-a dat tot sprijinul spre a-şi organiza lupta pentru crearea statului naţional bulgar; i-am ajutat să devină un stat independent - cu multe sacrificii umane etc. Conflict bisericesc. Spionaj... spionaj... spionaj.
11. "Un popor care se stinge: Aromânii (Macedo-Românii). Politica grecească faţă de România"
România nu poate permite ca Românii din Macedonia să fie trataţi ca un neam inferior, să nu li se recunoască fiinţa etnică, să nu li se garanteze o situaţie politică egală cu a celorlalte popoare din Balcani.
Sumar: Câteva pagini de istorie a aromânilor. Despre fanarioţi. Grecii din România, încurajaţi de primul ministru grec, aduc jigniri României. Referiri asupra persecuţiilor şi asasinatelor îndreptate împotriva aromânilor. Protestele aromânilor şi a presei din România. Alte asasinate. Grecii şi guvernanţii români doresc refacerea relaţiilor interstatale. Grecii continuă prigoana, arestările şi masacrarea aromânilor. Prelaţii români, servili, dau concursul prelaţilor greci, fără a le cere rezolvarea chestiunii bisericeşti române din Macedonia. Arestarea, schingiuirea şi masacrarea aromânilor continuă. Atrocităţile grecilor în districtul Coriţa (Traducere din limba engleză). Aromânii au ajutat Grecia luptând pentru independenţa ei. Comportarea autorităţilor sârbeşti faţă de aromâni. Alte acte incalificabile ale guvernului Greciei. Alte şi alte asasinate...
12. "Regele"
Sumar: Cele patru renunţări la tron ale lui Carol al II-lea. Cele trei căsătorii ale sale. Prima iubire din tinereţe a lui Carol al II-lea, cu care are o fetiţă; aceasta şi copilul regelui, mor de inaniţie, în spitalul TBC. Dictatura Carlistă. Perioada regelui Mihai. Cererile de graţiere semnate de către Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi ceilalţi. Cererile sunt înregistrate la Casa Regală, dar regele nu pune nici o rezoluţie pe ele, nici mareşalul Palatului şi nici secretarul Casei Regale. În schimb, Eugen Cristescu şi Leca (Directorul General al Siguranţei şi locţiitorul său), fiind şi spioni ai "Intelligence Service", sunt graţiaţi, dar documentul de graţiere nu există în arhive. Scrisoarea lui Laurenţiu Pătrăşcanu, ministrul de justiţie, către rege, prin care solicită, conform Constituţiei, graţierea lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi alţi patru condamnaţi la moarte. Nici de data aceasta regele Mihai nu dă vreun răspuns. Teama regelui Mihai de a nu pierde tronul. Regele Mihai îşi transportă în Anglia toată valuta şi înscrisurile bancare ("Bani albi pentru zile negre").
13. "Legionarii"
Sumar: Istoricul "Gărzii de Fier". O declaraţie referitoare la încercarea de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu. Notă referitoare la asasinarea lui I.G.Duca. Horia Sima incită din umbră la violenţe, punând astfel în pericol viaţa lui Codreanu, care se află închis, cu toate că acesta le cere legionarilor să nu acţioneze brutal. Legionarii continuă acţiunile teroriste. Modul de comportare al legionarilor din Basarabia. Istoricul asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu. Biografia lui Horia Sima. O înţelegere secretă între Carol al II-lea şi Horia Sima. Istoria Mişcării Legionare, scrisă de un legionar.
14. "Antonescu. Guvernarea sa"
Sumar: Unele stenograme ale Consiliului de Miniştri. Numirea Gl. Ion Antonescu drept Preşedinte al Consiliului de Miniştri. Comisii pentru verificarea gestiunii unor instituţii care au funcţionat pe timpul regelui Carol al II-lea. Regimul legionar îşi anunţă intenţiile. Biografia Mareşalului Ion Antonescu. Exproprierea bunurilor rurale evreieşti. Ion Antonescu solicită raportarea amănunţită a sumelor şi bunurilor acordate Casei Regale, între anii 1930 şi 1940. Legionarii confiscă magazinele evreilor, ca şi pe ale românilor. Ministrul Afacerilor Interne (legionar) nu raportează Preşedinţiei Consiliului de Miniştri despre executarea hotărârilor luate în Consiliul de Miniştri. Spicuiri din "Cartea Neagră". Generalul Ion Antonescu ordonă ca în administraţia de stat să fie cooptaţi numai persoane cu bună pregătire şi care nu au făcut parte din nici un partid politic (nici legionar). Înfiinţarea de cămine pentru copii. Starea de spirit a populaţiei. Regele Mihai este investit cu gradul de Mareşal al României. Situaţia evreilor. Ion
15. "Ruşii. Sovietele. Rutenii. Ciangăii. Albanezii. Refugiaţii armeni. Ţiganii"
Sumar: Despre rutenii din Maramureş. Unele neînţelegeri între bniserica română şi cea rusă din Tulcea. Armata sovietică atacă trupele române (1917). Despre ura lui Denikin împotriva României. Tinerii ardeleni protestează împotriva masacrelor săvârşite de sovietici. Tendinţa imperialistă de totdeauna a ruşilor albi. Jafurile comise de "Fratele mai mare" (1945-1947). Acorduri secrete economice ale URSS cu România. Scurt istoric al ciangăilor. Scurt istoric al lipovenilor. Prietenia româno-albaneză - scurt istoric. Spionaj austro-german. Armenii vor să fie naturalizaţi de statul român. Activităţi ale organizaţiilor armene din România. "Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România" de George Potra (Sinteză). Congresele ţiganilor.
16. "Situaţia evreilor"
Sumar: Scurt istoric al evreilor de rit sefard. Despre acapararea comerţului şi a învăţământului profesional. Ilegalităţi evreieşti, unele "ajutate" de guvernanţi. Acapararea presei de către evrei. Despre împământenirea în masă a evreilor facilitată de conducere şi rege. Spionajul evreilor în favoarea Germaniei. Evreii se roagă în sinagogi pentru victoria Puterilor Centrale împotriva României. Chestiunea evreiască în Transilvania. Congresul sionist de la Oradea Mare. Plănuirea unui atac împotriva studenţilor creştini. Internaţionala semită, coalizată, împotriva României. Convorbiri interceptate de postul telefonic. Generalul Antonescu ordonă cercetarea cazurilor reclamate de Centrala Uniunilor Evreilor din România. Sub regimul Antonescu evreii încă mai deţineau unele funcţii financiare. Mihai Antonescu (care a fost împuşcat de evreii bolşevici) din nou îi salvează pe evrei de la gazare, prin diferite metode. După 23 August, evreii din nou la putere în România. Evreii şi-au revenit la "normal". Evreii doresc să părăsească "raiul comunist". Organizaţiile sioniste...
17. "Câteva cuvinte despre masonerie"
Sumar: Politica secretă a evreilor pentru cucerirea lumii creştine, fixată în cele 24 de "Protocoale ale Înţelepţilor Sionului", la marele Congres Sionist din Bazel în 1897. Referat privind istoricul Francmasoneriei din deceniul 193. Spicuiri din activitatea masonică. Puterea masonică îşi impune punctul de vedere în lume. Documente originale emise de către lojile masonice. Marea Loje Naţională din România. Afaceri veroase ale Francmasoneriei Marelui Orient. Iniţieri în atelierele masoneriei. Activitatea "Marelui Stăpân", Pangal. Un raport personal către Generalul Ion Antonescu, făcut de şeful unei grupe de ofiţeri, care s-a infiltrat în masonerie. (Organizare, scop urmărit, activitatea masoneriei în unele state din Europa, precum şi în România. Regele Carol al II-lea îl invită la dejun pe un maior, membru al acestei grupe (care, după câteva ore, moare fiind otrăvit etc.).
Concluzie personală
Prea multe şi zguduitoare sunt faptele îndurate de populaţia sărăcită a României! Cine are răbdare să citească aceste volume, cu documente originale, de arhivă, se va îngrozi aflându-le.
Românul este însă răbdător, prea răbdător, dar, personal, am speranţa că şi actualii corbi din vârful piramidei, vor fi înlăturaţi. Întotdeauna, în ceasul al doisprezecelea, românul a dat la o parte mâzga ce părea că ne va înăbuşi. Paşnic. Am speranţa că România va renaşte prin adevăr, dreptate, muncă şi credinţă, deoarece în România mai sunt şi oameni cinstiţi, capabili să curme răul, care - se pare - a devenit, în momentul de faţă, o obişnuinţă, o mentalitate... Înţelepciunea oamenilor obişnuiţi întotdeauna ne-a salvat. De multe ori cam târziu, dar ne-a salvat. Că, doar, românii din România, n-or fi dispărut în totalitate! De aceea zic: „Dă Doamne mintea românului de pe urmă”. Sau cum ne învaţă şi imnul nostru naţional, cântat de multă vreme, pe care însă până astăzi nu l-am pus în practică: „Deşteaptă-te române!” Nu mai dormi! Te-au călcat hoţii! Trezeşte-te! Schimbă în acest ultim ceas ceeace trebuie schimbat! Accentuez: Paşnic!
Iar dumneavoastră, cei capabili şi cinstiţi, nu mai staţi deoparte! Implicaţi-vă!
MIRCEA VÂLCU-MEHEDINŢI
COLECŢIA DEZVĂLUIRI: FAŢA NECUNOSCUTĂ A ISTORIEI ROMÂNIEI (MEMORIA ISTORIEI):
- STAREA ADMINISTRATIVĂ ŞI DE SPIRIT A POPULAŢIEI. CRUCEA ROŞIE. BISERICA ..........................lei 22
- ARMATA. VETERANII. SIGURANŢA. POLIŢIA. JANDARMERIA......................................................................lei 22
- ANARHISMUL.SOCIALISMUL. (ORIGINI. ACTIVITATE)...................................................................................lei 15
- PARTIDELE POLITICE......................................................................................................................................lei 20
- NAŢIONALISM–PATRIOTISM.MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ..........................................................................lei 14
- ACTIVITATEA AUSTRO-UNGARIEI FAŢĂ DE ROMÂNIA. MINORITARII GERMANI. SAŞII. ŞVABII. ARMATA GERMANĂ ÎN ROMÂNIA...................................................................................................................................lei 13
- ARDEALUL (1889-1940) – PĂMÂNT STRĂMOŞESC. POLITICA UNGARIEI IREDENTISTE ......................lei 14
- ARDEALUL(1940-1948)–PRIGOANA ROMÂNILOR. HOLOCAUST.................................................................lei 16
- BASARABIA ŞI BUCOVINA (SCURT ISTORIC)..............................................................................................lei 14
- CADRILATERUL. POLITICA BULGARIEI FAŢĂ DE ROMÂNIA. OTOMANII ...................................................lei 20
- UN POPOR CARE SE STINGE: AROMÂNII. (MACEDO-ROMÂNII). POLITICA GRECEASCĂ FAŢĂ DE ROMÂNIA (TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (MĂ TEM DE GRECI CHIAR CÂND FAC DARURI)........................lei 15
- REGELE..............................................................................................................................................................lei 14
- LEGIONARII........................................................................................................................................................lei 12
- ANTONESCU. GUVERNAREA SA....................................................................................................................lei 17
- RUŞII. SOVIETELE. RUTENII. CIANGĂII. ALBANEZII. ORGANIZAŢIA ARMEANĂ. ŢIGANII ..............lei 14
- SITUAŢIA EVREILOR.........................................................................................................................................lei 22
- CÂTEVA CUVINTE DESPRE MASONERIE....................................................................................................lei 10
DE ACELAŞI AUTOR
- NICOLAE DENSUŞIANU-OMUL ŞI OPERA. DACIA PREISTORICĂ. REVOLUŢIUNEA LUI HORIA ÎN TRANSILVANIA ŞI UNGARIA (Sinteze) . 163 p.............................................................................lei 15
NOTĂ. 1. Volumele de mai sus pot fi comandate pe adresa e-mail: m.valcu-mehedinti@clicknet.ro sau la comentarii
2. Volumele comandate, din provincie, se expediază prin poştă, ramburs. Plata se poate face şi prin virament, în contul editurii - specificat în factură - (numai de către instituţiile persoană juridică), potrivit celor specificate în comanda certă. În Bucureşti se aduc la domiciliul cumpărătorului. Pentru aceasta indicaţi-mi adresa, ziua şi orele când puteţi fi contactaţi
3. Pentru expedierea unor volume de cel puţin 100 lei, în provincie, cheltuielile de transport sunt suportate de editură. Expedierea şi plata se fac ramburs.
4. Pentru expedierea unor volume în valoare de mai puţin de 100 lei, în provincie, cheltuielile de transport se suportă de cumpărător. Expedirea şi plata se fac ramburs.
Cu mulţumiri,
Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Scriitorul Paul Goma „a venit un pic acasă”


2018-06-13
 
Secretarul științific general al AȘM, dr. hab., Aurelia Hanganu, a participat, la 12 iunie 2018, la vernisarea expoziției documentare Exilul etern: Paul Goma - de la Mana la Paris, îngrijită și comentată de scriitoarea Mariana Sipoș, București. Vernisarea expoziției, a avut loc la Academia de Științe a Moldovei, evenimentul fiind organizat de Institutul de Filologie. Cu ocazia vernisării expoziției, publicul a avut acces la o serie de documente și fotografii inedite, cunoscute sau mai puțin cunoscute, din arhiva lui Paul Goma.
 
În luarea sa de cuvânt, Secretarul științific general a menționat coincidența evenimentului cu Ziua Academiei de Științe a Moldovei, ziua în care, cândva a fost fondată instituția academică. Dr.hab. Aurelia Hanganu a remarcat că prin efortul cercetătorilor de la Institutul de Filologie a fost lansat, acum câțiva ani, un concurs dedicat lui Paul Goma. „Academia este cu atât mai fericită să găzduiască acest eveniment, prin care completăm niște lacune care s-au produs pe parcursul istoriei, iar această lacună care ține și de pământeanul nostru și de o personalitate cu un caracter și un destin atât de discutat. Ne bucurăm să vedem evenimente aici, la Chișinău, care îl aduc cumva acasă”, a spus reprezentantul conducerii AȘM, remarcând rolul incontestabil al scriitorului. Totodată, Dna Aurelia Hanganu a sugerat că nu trebuie să uităm că Paul Goma este o conștiință a societății și Republica Moldova este o parte din conștiința lui Goma, iar felul în care țara noastră are grijă de imaginea acestei personalități, ne reprezintă pe noi și ca neam cu demnitate.
 
Scriitoarea, traducătoarea, criticul și istoricul literar, Mariana Sipoș, o bună prietenă a lui Paul Goma, a prezentat publicului o expoziție de fotografii, unele inedite, pe care, după cum s-a exprimat chiar realizatoarea, le-a adunat de-a lungul anilor. Acestea sunt fotografii, documente extrase din arhivă care ilustrează viața în imagini a scriitorului și a marelui disident și anti-comunist român, născut în Basarabia, Paul Goma.
 
În cadrul evenimentului, cei prezenți au avut privilegiul să urmărească, în premieră în Republica Moldova, fragmente din filmul documentar Strict secret: Paul Goma, realizat de Mariana Sipoș pentru TVR, în 2005. De menționat că dna  Sipoș este persoana care a realizat prima emisiune cu și despre Paul Goma, aducându-l în fața telespectatorilor pe micile ecrane. Realizatoarea expoziției și filmului documentar a ținut să precizeze, că prin această expoziție și prin acest documentar Paul Goma „a venit un pic acasă”.
 
„Corect ați spus că îl readucem pe Paul Goma acasă, dar îl readucem prin a-i citi opera și eu cred că prin tot ce ne-a vorbit dna Sipoș este foarte util și important pentru a înțelege profilul uman și literar al lui Paul Goma”, a remarcat vicedirectorul Institutului de Filologie, dr. Nina Corcinschi. Cercetătoarea a precizat că tocmai aici, la Academie, s-au scris cele mai importante exegeze despre Paul Goma, s-au rostit cele mai importante conferințe, prezentări și comunicări despre Paul Goma, exprimând speranța că acest eveniment va impulsiona noi căutări și abordări ale lui Paul Goma. Vicedirectorul Corcinschi i-a mulțumit realizatoarei Mariana Șipoș, pentru că a venit să vorbească despre Paul Goma, să aducă fotografiile la Academia de Științe a Moldovei, expoziția fiind vernisată mai întâi la Muzeul de Literatură Română din București, apoi la Iași și, cum era și firesc, iată că și la Chișinău se desfășoară acest eveniment frumos.
 
Prezent la manifestare, acad. Mihai Cimpoi i-a mulțumit autoarei pentru această conferință originală, în stilul lui Paul Goma, care aduce niște dovezi pentru a înțelege mai bine biografia lui de creație pe care noi o cunoaștem în linii mari. „Am corespondat cu el și colegii mei și vă mulțumim că aveți această preocupare deosebită de disidenții noștri care au avut un destin aparte în istoria literaturii noastre, istoria românească”, a spus academicianul Cimpoi, specificând că atunci când era președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, a contribuit la repararea casei de la Mana a intelectualului.
 
O bună cunoscătoare a creației lui Paul Goma, dar și o bună prietenă a scriitorului, dr. hab., Aliona Grati, pe care, alături de dr. Nina Corcinschi, Paul Goma le numea „fetele mele din Basarabia”, a menționat că a avut marea onoare să scrie o carte despre Paul Goma, o carte cu caracter didactic pentru școala din Republica Moldova „Paul Goma. Introducere în textul literar”, apărută la Editura ARC, în 2013. În lucrare, autoarea vorbește și analizează, în capitole separate, cele mai cunoscute cărți ale lui Paul Goma, care a scris peste 40 de cărți. La moment, a mărturisit dr.hab. Aliona Grati, pregătește pentru tipar o colecție de articole despre Paul Goma și pentru că a ținut să vină cu un articol la fiecare carte a lui Paul Goma, i-a ieșit un volum mare, pe care nu-l acceptă editorul. Cu referire la expoziția prezentată, cercetătoarea Grati a spus că este simbolică, este importantă, fiindcă ne revitalizează memoria, accentuând că sunt încă oameni care bat alarma, ne vorbesc despre Paul Goma, ne amintesc încă o dată că ne pierdem valorile și nu ne putem uita la valori.
 
Durerea care îi apasă mereu sufletul pentru faptul că nu l-am putut cinsti acasă, așa cum ar merita marele scriitor și intelectual, a fost împărtășită și de dr.hab. Andrei Țurcanu, Laureat al Premiului Național (2016), de asemenea, un profund cunoscător și cercetător al operei lui Paul Goma, mărturisind că Domniei Sale îi aparține și ideea de a institui Premiul „Paul Goma”.
Precizăm în context, că Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru diaspora ,,Paul Goma”, a fost instituit în 2015, prin care sunt apreciate meritele științifice și culturale ale cetățenilor moldoveni care locuiesc și activează în afara Republicii Moldova. În semn de prețuire din partea comunității academice, primul deținător al acestui premiu a fost însuși scriitorul Paul Goma.
 
Amintim, de asemenea, că în ședința Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe, din 22 septembrie 2017, a fost aprobată în unanimitate decizia cu privire la acordarea titlului onorific de Doctor Honoris Causa al AȘM scriitorului Paul Goma, pentru întreaga sa creație artistică. Candidatura lui Paul Goma a fost înaintată de Consiliul Științific al Institutului de Filologie si recomandata de Biroul Secției Științe Umanistice și Arte a AȘM.

Galerie foto
 
Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM
 
 

luni, 18 iunie 2018

Blesteme sua Urări de sănătate adresate lui Ion Iliescu de un internaut

3 martie. «E ziua lui Ion Iliescu. 10 urări sincere pe care le merită din partea românilor: Să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi sănătoasă, ca să apuci să faci puşcărie pentru oamenii pe care i-ai omorât la Revoluţie şi la Mineriade; Când o fi să fie, să mori în chinuri; Să devii imaginea unui brand capitalist, ca să te zvârcoleşti în mormânt; Să te dezgroape din an în an, cum sparge PSD-ul străzile; Să-ţi dea popa cu apă sfinţită, să te şi ardă; Să-ţi facă slujba celălalt mare ticălos ateu, Patriarhul Daniel; Să fii vecin de cazan cu Vadim; Data viitoare când mai primeşti trandafiri, să dea Dumnezeu să primeşti doi; În loc de lumânări pe tort să primeşti o grenadă cu fragmentare; Să nu uităm şi vechea urare rusească: Mуйе Илиеску! Singura data cand voi fi fericit sa-l vad pe stalinistul asta, va fi cand voi vedea poze cu el calcat de camion.»

duminică, 17 iunie 2018

Sergiu Simion. «Vinovatul ascuns pentru starea societatii romanesti este in realitate insuficienta dezvoltare si reactie a societatii civile »


Am placerea sa va prezint un punct de vedere personal  ( si probabil subiectiv pentru ca este implicata inclusiv  experienta mea sociala ) asupra modului  in care au trecut cele trei decenii irosite deja pentru aceasta tara si pentru locuitorii ei (https://sergiusimion.blogspot.com/2018/06/focusing-on-core-cultural-approach.html).
Am prezentat acest punct de vedere si unor personalitati din strainatate (prof. Dennis Deletant, prof. Peter Gross, prof. Jean Lauxerois, , prof. Tom Gallagher  si promotor Peter Hurley care traieste acum in Romania  ) care cunosc foarte bine aceasta tara si problemele ei ( inclusiv limba romana si cultura romana ) si astept eventualele reactii ale  dumnealor .
Pe de alta parte, astept eventualele dvs reactii cu atat mai mult cu cat dincolo de experientele  noastre sociale si culturale distincte  in mod firesc,  ne unesc preocuparile nostre comune pentru ceea ce se intampla cu noi in aceasta linie de univers in care ne-am format si care este fascinanta cred eu nu numai pentru noi ,  ci si pentru cei care ajung sa cunoasca acest taram si magia lui.
Tragedia acestei tari si acestei societati romanesti  este ca , dupa trei decenii , se afla din nou in acelasi punct in care se afla in anii `90 reluand aceeasi munca de Sisif pentru ca nu a reusit sa scape din bula virtuala in care sunt captive.
Cu cele mai bune ganduri ,
Sergiu Simion

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

duminică, 10 iunie 2018

Focusing on the Core. A Cultural Approach

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Prof. Peter Gross
Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989
(Editura Nemira,Bucuresti, 2015 )
„Iarna, în lumina albastră a aragazului, / stăm în bucătărie / vorbim discuții pînă spre dimineață”.
Mircea Cartareascu
1977
" Noi cei care intram in partid ( partidul comunist-n.n.) ne asumam riscul de a fi spanzurati daca se schimba regimul !".
( Declaratie in fata colegilor de an la primirea in partid )
Florin Lupescu
student , anul IV
Facultatea de Istorie-Filozofie, sectia Filozofie-Istorie ,
Universitatea Bucuresti ( 1981)


Preambul
Acest text nu este despre persoane ( numele sunt secundare in context )  , ci despre sistemul , structurile impersonale , institutiile si  mentalitatile care au compus  megamasina sociala de la noi prin care , timp de decenii , s-au creat  dependentele politice , economice, sociale si psihologice  care au tinut si tin cetatenii sub control . 
In prezent , megamasina sociala  are drept obiective resetarea codului penal si a fundamentelor moralitatii umane,  respectiv transformarea statului de drept intr-un stat al penalilor , iar principala strategie este activarea fabricii de fum și ceață prin care se schimba sensul conceptelor folosite in dialogul public  si statutul unor actori sociali care devine unul paradoxal ajungand  sa sustina exact contrariul pozitiei lor reale ( penali care " sustin " statul de drept prin lupta impotriva ...justitiei statului de drept, etc. ).


" Focusing on the Core. A Cultural Approach to Media Systems" este o carte cu un titlu incitant a distinsului profesor Peter Gross ( The University of Tennessee) care foloseste Romania ca un exemplu al modului in care cultura ( si nu sistemul politic sau economic) conduce sistemul mass-media de la noi. La randul sau , mass-media este o componenta vitala a megamasinii sociale de la noi care tine captive tara, statul si societatea in ceea ce profesorul Peter Gross a denumit in mod inspirat drept "laboratorul romanesc" *)
Formularea de mai sus exprima nu numai esenta sistemului mass-media, ci si esenta megamasinii sociale respectiv a sistemului politic de la noi care de peste trei decenii a capturat statul si mentine cetatenii in dependenta totala fata de sistem .
Intr-o prima instanta, responsabilii directi pentru starea natiunii , tarii si societatii sunt, fara discutie, politicienii. Perfect adevarat , dar sunt ei singurii vinovati pentru starea societatii romanesti ?
Pornind de la teza profesorului Peter Gross despre starea mass-media si dincolo de deciziile evident catastrofale si penale luate de politicieni , se poate afirma ca vinovatul ascuns pentru starea societatii romanesti este in realitate insuficienta dezvoltare si reactie a societatii civile de acum care se afla in prezent intr-o stare incomparabil mai proasta decat aceea in care se afla in anii `90 ( daca nu cumva cele doua stari sunt de-a dreptul antagonice ) urmata de prabusirea sistemului de valori morale, sociale si culturale ale societatii care reusit sa supravietuiasca in timpul comunismului, dar care a primit lovitura de gratie dupa prabusirea acestui regim.
Pe cale de consecinta, marea dilema a societatii romanesti ( si nu numai ) este aceea ca trecerea de la comunism la democratie s-a facut cu aceleasi elite politice si culturale care , teoretic, si-au resetat sistemul de valori anterior.
Din acest punct de vedere schimbarea sistemului politic , a setarilor de sistem, a legilor, reglementarilor , etc. nu este echivalenta cu schimbarea sistemului de valori al indivizilor. In esenta, elitele culturale post-1990 sunt in proportie covarsitoare identice cu elitele culturale dinainte de 1989 , dar aici ne aflam in plin paradox politic, social, cultural si uman deoarece vorbim despre aceeasi actori sociali care ocupa pozitii de varf in sisteme sisteme politice , sociale si culturale antagonice ceea ce este o contradictie in termeni.
Cel mai interesant comportament care poate fi observat la unii reprezentanti ai elitei culturale si civice din cele trei decenii care au trecut deja , nu este numai schimbarea discursului prin contrastul evident intre cel dinainte si respectiv cel de dupa 1990, ci si , mult mai interesant , fractura dintre atitudinea pe care o promovau in anii `90 si atitudinea din ultimele doua decenii.
Surpriza a fost o cadere a mastilor respectiv o adevarata "schimbare la fata" a unor intelectuali publici, personalitati culturale si lideri civici vizibila daca facem o comparatie intre atitudinea, valorile sustinute , discursul si comportamentul lor din anii `90 si respectiv atitudinea si comportamentul lor de acum.
Lista este una foarte lunga si incepe cu revolutionarul Mircea Dinescu care in anii `90 lupta in CPUN cu Ion Iliescu , dar in ultimii ani il apara cu toata taria , cu un Stelian Tanase "reporter de front " pe baricadele Mineriadei din 1990 , dar ajuns pana la urma in siajul unui Sorin Ovidiu Vantu, cu un Dan Pavel sustinator al opozitiei din anii `90 , dar devenit ulterior admirator , sustinator si consilier interesat al unui Gigi Becali, etc.
Ne aflam in fata unei singularitati politice si sociale cu radacini foarte adanci. Ele apar inca din deceniul `80 si vom vedea ca se prelungesc pana in prezent.
Sa incepem cu acest citat foarte interesant al altui scriitor care a schimbat in mod subtil baricada de acum in raport cu cea pe care se afla in anii `90 , citat care ne arata originile ascunse ale prezentului istoric si "marxismului cultural" de astazi :


" Multă lume (tineri, mai ales) mă întreabă cum a fost posibil să trăim atîta amar de vreme, înainte de ’89, să scriem și, mai ales, să fim veseli, uniți și năbădăioși (s.n.). E greu de explicat asta într-o lume atît de politizată și de intolerantă cum e aceea de azi. Uneori cred că libertatea de expresie generează luptă de clasă, în proporție de masă, iar lipsa ei te face mai atent și mai responsabil. Am mai amintit, de cîteva ori, taberele de creație pentru elevii talentați din vremea aceea, organizate de UTC ( s.n.). La prima vedere, ar fi trebuit să fie cursuri de îndoctrinare și selectare a materialului uman propagandistic, tovarășii de drum de mîine, ocupanții scenei publice (s.n.). Da, numai că România aceea nu era un bloc monolit, nu era un zid fără fisuri. Peste tot, în aparatul de partid, ba chiar și în Securitate (deși acolo se lucra în colectiv și era mai greu să te abați de la linia bîlbîită a partidului), existau indivizi cu deștele pe butoane care n-aveau grija purității ideologice(s.n.). Florin Lupescu era unul dintre ei. Înalt peste măsură, ochelarist, cinic, instruit, de familie „bună”, cu tradiție partinică nouă, gagicar și iubitor de literatură, omul nostru s-a gîndit ce prostie e să pierzi timpul degeaba. Așa că el s-a ocupat de invitarea scriitorilor ce aveau să tulbure mințile adolescenților cu tot felul de prostii.Totul a început în 1986, dar eu nu pot să povestesc decît două episoade, din ’87 și ’89. Acolo am cunoscut sumedenie de adolescenți, doldora de talent și virgini la cap ca puii de găină în ceea ce privește lectura și mersul literaturii. Îi aveam alături pe Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu, mai toată generația ’80 (s.n.). Lupescu gîndise Excelsiorul (Tabără de instruire avansată!) ca pe un modern concurs de rezistență. Adolescenții scriau, fumau, beau, se pupau și dansau pînă dimineața, exact cum făceau, pe ascuns, în orașele lor de reședință, numai că, aici, nu mai aveau timpul necesar să-și ducă sexualitatea la capăt.Partea cea mai haioasă erau cursurile, chipurile de perfecționare a stilului. În fond, erau ore de gîndit și de citit autori importanți. Altruism curat: nimeni nu a vorbit despre sine însuși, cum fac „marii scriitori”, ci despre literatura mai marilor scriitori. Puneam la bătaie artileria grea. Mulți mi-au spus, după aia, că atunci au avut revelația literaturii ca meserie. Apoi, fără farafastîcuri, deveneam adversari pe ringul de dans. Pentru că fetele erau nu numai talentate și ambițioase, dar frumoase de picau băieții ca muștele. Știu că pare o laudă fără acoperire, dar, dacă vă spun că Andreea Esca a ieșit a doua la concursul de Miss, vă puteți face o idee. Mă întîlnesc, după un sfert de secol, cu adolescenții de odinioară. Acum ei povestesc cum ne păcăleau și cum noi, atotștiutorii, înghițeam gălușca. Parcă a fost ieri. Iar Florin Lupescu? Ehei, asta e o altă poveste. 
Florin Iaru - Utecismul vicios 
http://www.catavencii.ro/utecismul-vicios/

Florin Iaru a redat exact atmosfera si culoarea acelei epoci in care " toti erau egali , dar unii erau mai egali decat altii " descriind exact genul de indivizi care se aflau la butoanele megamasinii sociale care  producea ceață și fum pentru " sectorul suflete"  :


 " Peste tot, în aparatul de partid, ba chiar și în Securitate (deși acolo se lucra în colectiv și era mai greu să te abați de la linia bîlbîită a partidului), existau indivizi cu deștele pe butoane ( s.n.) care n-aveau grija purității ideologice ( deci aveau " verde de sus" -n.n. )  . Florin Lupescu era unul dintre ei. Înalt peste măsură, ochelarist, cinic, instruit, de familie „bună” , cu tradiție partinică nouă, gagicar și iubitor de literatură, omul nostru s-a gîndit ce prostie e să pierzi timpul degeaba. Așa că el s-a ocupat de invitarea scriitorilor (s.n.) ce aveau să tulbure mințile adolescenților cu tot felul de prostii." 

Ceea ce aflase Florin Iaru la sfarsitul anilor `80, colegii lui Florin Lupescu stiau inca din anul I de facultate (1977-1978 ) cand in mod neoficial se spunea ca are tatal prin C.C. al P.C.R. , mama profesoara de socialism la Univeritate , iar fiul va fi viitorul sef de promotie ( zvon confirmat ulterior).
In schimb , ceea ce nu putea anticipa sub nici o forma Florin Iaru prin 1986 s-a petrecut prin 2009.
Cel care ii invita pe Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu, etc. " sa tulbure mintea adolescentilor" prin anii `80 , va sa fi regasit in postura de Director al Direcției " TIC pentru provocările societale" din cadrul Direcției Generale pentru societatea informației și media a Comisiei Europene si Consilier Principal în cadrulDirecției Generale rețele de comunicații, conținut și tehnologie a Comisiei Europene
( http://siro.adsi.ro/69_--Florin-LUPESCU---Consilier-Principal---Direc%C8%9Bia-Generala-Re%C8%9Bele-de-Comunica%C8%9Bii-Con%C8%9Binut-%C8%99i-Tehnologie---Comisia-Europeana.htm;(https://www.linkedin.com/in/florinlupescu/ )....
Din aceasta postura il va felicita in 2009 pe ministrul Gabriel Sandu " pentru semnarea primului contract de finanțare în domeniul e-sănătății și a urat succes părții române în implementarea proiectelor prezentate, proiecte ce vor permite eficientizarea sistemului de guvernare din România spre beneficiul cetățenilor (s.n.)" (http://www.comunic.ro/article/ministru-gabriel-sandu-s-%C3%AEnt%C3%A2lnit-cu-florin-lupescu-director-%C3%AEn-cadrul-comisiei-europene-0 ), adica exact pentru ceea ce ulterior a devenit uriasul dosar Microsoft.
In schimb, DNA nu a manifestat acelasi entuziasm si a avut o cu totul alta opinie cu privire la isprava fostului ministru ( http://www.ziare.com/gabriel-sandu/dosar-licente-microsoft/fostul-ministru-gabriel-sandu-nu-a-fost-liberat-conditionat-pentru-ca-e-un-infractor-din-categoria-gulerelor-albe-motivarea-instantei-1501631 ).

In esenta , cheia de bolta a continuum-ului spatio-temporal care leaga anii `80 de anii 2000 trece printr-o structura vitala atat in ideologia comunista , cat si intr-o societate duplicitara respectiv o societate a diversiunii si manipularii cum este aceea in care traim. Este vorba despre corpul stiintelor sociale (istorie, filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie ) care in comunism , dupa o celebra butada , erau considerate in realitate "facultati de prostit oameni" , fiind asimilate unor facultati politice, iar absolventii de filozofie erau asimilati unor activisti.
Din motive lesne de inteles , comunismul nu putea exista fara aceasta adevarata armada respectiv arma secreta in razboiul informational si psihologic dus de statul si regimul comunist impotriva propriilor cetateni**) , iar existenta si activitatea ei a fost vitala pentru diversiune, dezinformare, manipulare si controlul social atat in comunism , cat si in post-comunism.
Mai mult decat atat, desi era evident ca supravegherea si controlul social asupra populatiei si  mentalitatilor nu se puteau exercita fara aportul stiintelor sociale ( istorie, filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie) vitale in edificarea "omului nou", legaturile dintre aceste facultati  si politia secreta a regimului comunist nu au fost niciodata investigate.
Cu toate acestea, si cu incertitudinile de rigoare care exista asupra verdictelor emise de Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii care nu o data a declarat necolaboratori ai Securitatii pe cei dovediti si invers  , in ultimii ani au aparut indicii ca reprezentantii si colaboratorii Securitatii erau infiltrati la varful acestor facultati respectiv printre directorii de constiinta , profesorii si formatorii de opinie din cadrul acestora .
La Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti , mai intai profesorul Mircea Flontahttp://www.diacaf.com/stiri/actualitate/academia-romana-cerul-patat-al-culturii-noastre-apel-la_54229369.html ; https://romanialibera.ro/opinii/comentarii/academia-romana--cerul-patat-al-culturii-noastre--apel-la-patriotism--initiat-de-un-utecist-si-semnat-de-cativa-comunisti-si-securisti---opinie-440610)  urmat de profesorul Gheorghe Vladutescu (http://evz.ro/tismaneanu-detalii-despre-tragedia-academicianului-gheorghe-vlad.html ) si ulterior de profesorul Mircea Dumitru  ajuns rector al Universitatii Bucuresti,  au fost declarati drept colaboratori ai Securitatii,  desi  in multe cazuri CNSAS mentine in continuare ambiguitatea verdictului "in sensul legii" care , fie vorba intre noi , este  pentru unii muma , pentru altii ciuma ( https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21909172-consiliul-pentru-studierea-arhivelor-securitatii-mircea-dumitru-semnat-angajament-olograf-securitatea-dar-nu-poate-atribui-calitatea-colaborator-sensul-legii.htm ; http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2017-07-18-21909161-0-adeverinta-cnsas.pdf).
Lucrurile devin din ce in ce mai interesante, mai complicate si mai ambigue daca avem in vedere persoanele de influenta ale Securitatii in strainatate (
https://revista22.ro/70271179/lista-surselor-i-persoanelor-de-influen-ale-securitii-din-america-i-canada.html) , elitele care au colaborat cu Securitatea, (https://revista22.ro/70270681/lista-celor-200-elitele-colaboraioniste-cu-securitatea.html ;
https://revista22.ro/files/news/manset/default/Arhiva/fascimil_complet.pdf ) si reactia viscerala care a aparut in momentul deconspirarii lor.
Probabil de aceea tot ceea ce a avut legatura cu pregatirea ideologica ( " politico-ideologica si cultural-educativa ") a fost tinut sub un control foarte strict. Incepand cu primele serii ale celor care si-au facut studiile in URSS ( in arhivele Ministerului Educatiei si Invatamantului ar fi existat aceste liste care se pare ca au fost periate intre timp ) si terminand cu cei inscrisi la celebra Academie Stefan Gheorghiu  , CEPECA, Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa , etc., listele cu absolventii acestor institutii nu sunt  disponibile nici acum marelui public.
De aceea, daca facultatile tehnice au o evidenta perfecta a absolventilor de la infiintare si pana in prezent( 1964 - 2014) pe care o expun cu mandrie cum este cazul Facultatii de Automatica si Calculatoare de la Institutul Politehnic din Bucuresti ( http://alumni.cs.pub.ro/ ), la Facultatea de Filozofie ( devenita acum Filosofie ) a Universitatii Bucuresti , situatia este de-a dreptul comica.
Anno Domini , 2018. Citim pe post de "alumni ai facultatii de filosofie " ( am subliniat cu rosu absolventii foarte vechi sau foarte noi ai acestei facultatii si cu albastru pe cei din promotiile aflate acum "pe val" respectiv pe cei apropiati de promotia decanului de astazi al Facultatii de Filozofie , Romulus Brancoveanu  )  : 




http://filosofie.unibuc.ro/alumni-ai-facultatii-de-filosofie/


Altfel spus, Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti infiintata de Alexandru Ioan Cuza inca din 1864 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Facultatea_de_Filosofie_a_Universit%C4%83%C8%9Bii_din_Bucure%C8%99ti nu poate prezenta nici in 2018  liste cu absolventii ei din timpul comunismului  ( in aceste conditii nu se poate obtine o imagine clara a influentei si impactului  social pe care l-au avut absolventii acestei facultati  ) , si nici liste cu cei care au absolvit-o dupa 1990.  Pentru marele public este oferita doar o insailare "din diverse generatii"  :


1999 Bogdan Tataru-Cazaban
1991 Cristian Preda
1989 Cristian Parvulescu
1984- Alex Preda
1982 - ( Dan Pavel - politolog , profesor SNSPA,  foarte activ in anii `90 ), Dakmara Georgescu, ( Romulus Brancoveanu - decanul Facultatii de Filosofie Bucuresti, a facut parte din "Cenaclul de Luni"  ) , Alexandru Radu, Ioan Sanmihaian, (Liviu Chesnoiu ), Anda Onesa, etc.
1981 - (Florin Lupescu -  Principal Advisor European Commission Directorate General Communications Networks, Content & Technology (DG CNECT) - https://www.linkedin.com/in/florinlupescu/
1980 - Matei Visniec, Elena Stefoi ( au facut parte din " Cenaclul de Luni ").
1978 - Adrian Miroiu
1977 - Stelian Tanase
1974 - Vladimir Tismaneanu

( In paranteza am trecut unele persoane care imi erau cunoscute  din Facultatea de Filozofie -Istorie , sectia Psihologie , 1978-1981) .

In acest caz, intrebarea foarte interesanta ar fi daca intre pozitiile , statutul  si raporturile  existente in randul pepinierelor de cadre ( "lupii tineri")   din anii  `80  si  pozitiile ,  statutul, si raporturile  elitei post-comuniste din anii 2000 poate exista vreo legatura.
Este important de mentionat ca prin anii `80  soarta tinerelor generatii era controlata prin  CC al UTC ( Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist)  , UTC  si activistii lor , Uniununea Asociatiilor Studentilor Comunistii (UASCR) Asociatia Studentilor  Comunisti (ASC) si activistii lor , Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti ( Grigore Preoteasa ), Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului ( CCPT ) (https://lege5.ro/Gratuit/g43tgmrz/hotararea-nr-2567-1968-privind-autorizarea-infiintarii-centrului-de-cercetari-pentru-problemele-tineretului ), etc.
Din acest punct de vedere articolul mentionat anterior al  lui Florin Iaru sugereaza ca varfurile Taberei de instruire avansata " Excelsior " organizate de  UTC  in anii `80 sunt cam pe aceleasi pozitii de varf si in anii 2000 . 
Probabil ca situatia se repeta si pentru cei care au activat in cadrul UTC,  Asociatiei Studentilor  Comunisti, Centrului de Cercetari pentru Problemele Tineretului, Casei de Cultura a Studentilor " Grigore Preoteasa " , repectiv ziarelor si revistelor cum erau Convingeri comuniste( redactor sef Paul Nanca ) , Viata studentesca ( secretar general de redactie Mihai Tatulici , redactor adjunct Ion Cristoiu ) Opinia studentesca ,Echinox ( redactor Emil Hurezeanu) , Amfiteatru ,etc. ( exemplu : Sorin Oprescu - fiu unui general de Securitate - https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Oprescu - era directorul Casei de Cultura a Studentilor " Grigore Preoteasa" din Bucuresti prin anii `80 ; Ion Cristoiu era numit in 1979 redactor șef adjunct la Scînteia tineretului pe domeniul cultură si coordona Tineretul Liber, Emil Hurezeanu era in 1976 redactor la revista Echinox, etc.).
O concluzie generala ar fi aceea ca directorii de constiinta si formatorii de opinie care s-au manifestat in utimele decenii  s-au format in mare parte si in mod inevitabil in creuzetul , mentalitatea si conditiile istorice ale anilor `80. 
Intrebarea interesanta este daca "lupii tineri"  ai anilor `80 respectiv intelectualii publici, personalitatile culturale , directorii de constiinta si formatorii de opinie de acum,  aveau  ceva in comun respectiv sau poate chiar impartaseau un anumit sistem de valori.
Din acest punct de vedere exista o relatare foarte interesanta. Asa cum tinerii utecisti ( si viitori directori de constiinta si formatori de opinie prin anii 2000 ) Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu si mai toată generația ’80 se antrenau in tabara ( utecista ) de instruire avansata " Excelsior" , la fel o parte insemnata din cei ajunsi pe val in anii 2000 erau cooptati la sfarsitul anilor `70 in grupuri strategice preocupate  in mod subit si la unison de umanioare , respectiv de soarta literaturii romanesti.
Este vorba mai intai de celebrul " Cenaclul de Luni" al studentilor din Centrul Universitar Bucuresti condus de Nicolae Manolescu , cenaclu  care a functionat intre anii 1977-1983 si despre care acum se spune ca a fost o forma de rezistenta.
Coroborat cu  oficiosul ASC-ist intitulat " Convingeri comuniste" ( redactor sef Paul Nanca ) si revistele studentesti ale momentului , etc. acesta ofera o chintesenta a " lupilor tineri"  din anii `80 . O prezentare sumara a componentei acestui Cenaclului de Luni , a Cenaclului Universitas , a  " Scolii de la Paltinis" , a celor care au publicat in revistele studentesti aprobate de regimul comunist , a  fruntasilor culturali  validati  de UASCR , ne ofera o imagine interesanta a nucleului initial al directorilor de constiinta si formatorilor de opinie de astazi .



Cenaclul de Luni 
( condus de Nicolae Manolescu )
1977-1980  
 Traian T. Cosovei, Mircea CartarescuFlorin IaruMatei Visniec, Domnita Petri, Elena Stefoi , ( Romulus Brancoveanu -n.n.)  Liviu Antonesi , Marius Oprea, Cristian Teodorescu,  Calin Vlasie, Ion Stratan, Romulus Bucur, Doru Mares, Magdalena Ghica, Radu Calin Cristea , Ioan BuducaRadu G. TeposuIoan Grosan, Magda Carneci, Viorel Padina, Bogdan Ghiu, Vasile Poenaru , Alexandru Musina ,Ioan Alexandru , Mircea Martin ,Ion Bogdan Lefter, Liviu Ioan Stoiciu, George Stanca , Marta Petreu , etc.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_de_Luni
http://www.catavencii.ro/daniel-puia-dumitrescu-fiecare-se-putea-manifesta-ca-personalitate/


UASCR 
1979 
Premiile de creatie ale Consiliului UASCR ( Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania ) si revistelor Viata Studenteasca si Amfiteatru :  
Premiul I ( Emil Hurezeanu si Cleopatra Lorintiu )  
Premiul II ( Matei Visniec )  
Premiul III ( Radu Calin Cristea si Ion Bucşe).

Convingeri comuniste  
(Revista Centrului Universitar din Bucuresti, redactor sef Paul Nanca )
1979
 Florin Iaru, Traian T. Cosovei, Doru Mares, Daniel Marian Piscu , Alexandru Musina , Matei VisniecBogdan GhiuMircea Cartarescu , Valeriu Dragusanu, Ion Stratan , Ion Muresan , Marta Petreu, Emil Hurezeanu , Radu G. Teposu.

  " Eu am funcționat, ca să zic așa, ca redactor-șef la Convingeri Comuniste(s.n.), revista Centrului Universitar din București, despre care îmi permit să spun că a fost, în ciuda numelui, o redută importantă a rezistenței culturale din anii respectivi și a inițiativelor culturale, fie şi numai pentru că acolo s-au lansat două generații de scriitori, Generația ‘80 și Generația ’90. Optzeciști erau Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, din Generația ’90, Horia Gîrbea, Cătălin Țîrlea, Grupul de la Brașov: Caius Dobrescu, Simona Popescu și Marius Oprea, coordonat de Alexandru Mușina. Au mai publicat și alte nume importante, nu numai în perimetrul literaturii, cum ar fi istoricul Bogdan Teodorescu, student pe vremea aceea, ca toți ceilalți, Varujan Vosganian, Alexandru Andrieș, care ne onora cu traduceri din Bob Dylan și din lirica universală, și mulți alții. " ( Paul Nanca
Surse : 
Daniel Puya Dumitrescu - O istorie a Cenaclului de Luni ( https://books.google.ro/books?id=Lz_rCgAAQBAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false ) 
Interviu cu Paul Nanca
https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4875:interviu-cu-paul-nanca&catid=23&Itemid=131#_ftn2


Jurnalul de la Paltinis ( Scoala de la Paltinis ) 
1977 - 1981
Constantin Noica,  Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalul_de_la_P%C4%83ltini%C8%99 )


Cenaclul Universitas 
         ( condus de  Mircea Martin )
1983 - 1990

Horia Gârbea, Cristian Popescu, Simona Popescu, Alexandru Mușina, Caius Dobrescu, Petruț Pârvescu, Marius Oprea, Daniel Corbu, Andrei Bodiu, Andrei Damian, Adrian Aluigheorghe, Paul Vinicius.      
Adrian Alui Gheorghe, Alexandru Musina , Ion Bogdan Lefter, George Ardeleanu, George Arun,Vasile Baghiu, Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Dan-Silviu Boerescu, Iulian Costache, Andrei Damian,  Caius Dobrescu, Aurel Dumitrașcu (1955-1990),  Filip Florian, Ramona Fotiade, Mihail Galațanu, Valentin Iacob, Marian Ilea, David Ioachim,  Augustin Ioan, Roxana IordacheSorin Matei, Anca Mizumschi,  Carmen Mușat, Vlad Niculesc, Fevronia Novac, Iustin Panța, Cristian Pavel, Petruț Pârvescu, Răzvan Petrescu,  Ioan Es. Pop, Cristian Popescu (1959-1995),Simona PopescuAndreea Pora, Răzvan Rădulescu,  Dinu Regman (1957-1986), Radu Sergiu Ruba, Gabriel Stănescu, Saviana Stănescu, Sergiu Stefănescu, Bogdan Teodorescu, Doina Tudorovici, Eugenia Țarălungă, Cătălin Țârlea, Nicolae Țone, Traian Ungureanu, Lucian Vasilescu, Ovidiu Verdeș, Paul Vinicius.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_Universitas


Cenaclul Junimea 
( condus de Ovidiu S. Crohmalniceanu )
          Anii `80
Cenaclul de proză "Junimea" a fost un cenaclu literar al clubului studențesc "Universitas" din București condus de criticul și istoricul literar Ovid S. Crohmălniceanu, care și-a desfășurat activitatea în anii '80. A reprezentat nucleul prozei noii generații, denumită generic și "Generația ’80". Aici au debutat și și-au citit textele literare tinerii prozatori de-atunci Mircea CărtărescuIoan Mihai CochinescuGeorge CușnarencuNicolae IliescuMircea NedelciuSorin Preda și alții. Volumul antologic cel mai reprezentativ editat de membrii acestui cenaclu, sub coordonarea lui Ovid S. Crohmălniceanu a fost "Desant '83". Cei mai mulți dintre membrii Cenaclului de proză "Junimea" au fost interziși de cenzura epocii comuniste și și-au publicat operele după revoluția din 1989.
Membri
Prozatori optzeciști
Critici literari optzeciști
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_de_proz%C4%83_Junimea


Mecanismul orwellian al libertatii de gandire (controlata) si al dansului in corzi  din anii `80 in care totul se putea desfasura numai cu aprobare de sus , este descris cu precizie de un pion al sistemului :


" Evident, noi ne strângeam (ne putem considera și noi o autoviză, ca să zic așa) în comitetul de redacție și înaintam materialul respectiv. Trebuia să primească viză de la Președintele Centrului Universitar București, care funcționa în aceeași clădire, la Casa Studenților, unde aveam și sediul și, apoi, Centrul Universitar de Partid - celebra tovarășă Clătici Olivia." 
" Urma Centrul Universitar de Partid, U.A.S.C.R( Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti ) -ul Central, unde un tovarăș de la Secția de Propagandă și Cultură trebuia să dea de asemenea o viză, și Centrul Municipal de Partid. Nu mai știu ce s-a întâmplat exact cu oamenii respectivi, ce traiectorii au avut, dar nu o să-i uit. Despre tovarășa Clătici, chiar nu mai am cunoștință. De la U.A.S.C.R. era un tovaraș care ulterior a lucrat în Ministerul de Externe și a activat în planul producției culturale. Nu cred că e neapărat nevoie să-i dau numele ( s.n.). De la Centrul Municipal de Partid, un domn care a fost redactor-șef la un ziar important în România în perioada post-decembristă (s.n.)."  
 " Nu o să știm niciodată cât i-am păcălit pe cenzorii noștri și cât eram lăsați... asta rămâne o enigmă și în privința grupurilor de umor studențesc, celebrul Divertis, de exemplu, care activa bine merci..." 
" Era o libertate care, repet, nu o să știm niciodată cât a fost de câștigată de noi(s.n.) și cât a fost permisă de sistem ..." 
" ("Era și o protecție a lui Nicu Ceaușescu, parcă el era la U.T.C., nu? ")Da, era Şeful U.T.C., prim-secretar al Comitetului Central al U.T.C. și, într-adevăr, întrucât era tânăr și un spirit libertin, a permis niște lucruri, libertatea asta, pe care o aveau studenții față de alte clase sociale din România timpului respectiv, era extinsă până la nivelul unei întregi stațiuni, cum era Costineștiul, ca să nu mai spun de celelalte tabere de munte Izvorul Mureșului, Pârâul Rece și alte câteva, unde se întâmplau, repet, spectacole, festivaluri, discotecile, care erau și ele prohibite, în fapt, în restul perimetrului național. Chiar au fost utilate niște cluburi, discoteci, cum vreți să le spuneți, din fondurile UTC-ului, la Costinești și în celelalte stațiuni, și erau utilate la nivel bun pentru vremea respectivă. Andrei Partoș funcționa, de pildă, ca DJ la unul din cluburi, la Vox Maris, și primea, în urma contractului care s-a făcut pentru discotecă, primea muzică săptămânal, primea discuri din străinătate. Deci se putea..."  
Paul Nanca ( redactor-sef Convingeri Comuniste , retrogradat drept  instructor cultural la Casa Studentilor dupa plecarea unei rude in strainatate ) 
https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4875:interviu-cu-paul-nanca&catid=23&Itemid=131#_ftn2

Impresia generala oferita de aceasta panorama "cosmica"  asupra vietii " politico-ideologice si cultural educative "  a anilor `80  inflorita  cu aprobare sub umbrela comunista , este ca toti cei in cauza au evoluat " sub acelasi cer instelat " .
Prima observatie este aceea ca toate aceste instante mentionate anterior au functionat in mod oficial ceea ce inseamna ca aveau toate aprobarile legale ale regimului comunist , atunci cand activitatile intelectuale din spatiul public  sau chiar din spatiul privat  erau admise  numai in limitele permise de regim ( exact in perioada in care inflorea generatia anilor `80 , inginerul Gheorghe Ursu a platit cu viata faptul ca indraznit sa gandeasca in spatiul sau privat ) .
A doua este aceea viitorii directori de constiinta si formatori de opinie din ultimii 30 de ani erau preocupati in anii 70-80, toti si in mod subit , de starea umanioarelor de la noi , respectiv de starea literaturii,etc.  la ale carei porti bateau cu obstinatie.
In sfarsit, este interesant ca "lupii tineri"  ai anilor `80 pareau sa fie conectati intre ei prin mii de fire ( scriitorii si poetii faceau parte din mai multe cenacluri, literatii erau conectati cu filozofii, varfurile UASCR-ului si ASC-ului cu Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti , acestea cu Centrul Universitar Bucuresti  legat de Centrul Universitar de Partid , cu varfurile CC al UTC UTC-ului, BTT-ului ( Biroul de Turism pentru Tineret ) ca sa nu mai vorbim de mafia taberelor studentesti , pentru ca nu toti cei care aveau dreptul ajungeau sa mearga in aceste tabere,etc. 
Fiind student la Facultatea de Psihologie din Bucuresti  exact in perioada 1978-1981 cand facultatea a fost " restructurata " ****)  ,  am remarcat cum unii colegi de facultate ,  respectiv cei de la sectia Filozofie , fie ca terminau facultatea ( Matei Visniec, Elena Stefoi ) fie ca abia o incepeau ( Romulus Brancoveanu ) pareau mai degraba preocupati de imaginea publica si de afirmarea in domeniul literar decat in cel al filozofiei , de unde si butada care circula printre studentii acelei facultati ca ea forma mai degraba scriitori si poeti decat filozofi.
La fel, la sfarsitul facultatii am remarcat un alt fapt interesant. Pentru cei mai multi dintre cei care au terminat facultatea in anii `80, `81, `82 ( probabil si pentru alte serii ) si au fost repartizati ca profesori prin sate,  viitorul era batut in cuie. Orasele mari erau inchise, nu existau concursuri de ocupare a unor posturi , nu existau transferuri si toate posturile erau blocate in mod oficial. Cu toate acestea este evident ca unii ( nu se poate sti exact numarul pentru ca nu exista nici un fel de statistici de acest gen ) au spart blocajul , cativa au obtinut chiar aprobarea legala de a calatori in strainatate si au emigrat ulterior ,  dar este cert ca o parte din cei care au reusit atunci sa sparga blocajul sunt si cei care s-au afirmat in viata publica dupa 1990.
Multi dintre ei vor reapare peste ani in postura de persoane publice, directori de constiinta , lideri de opinie, analisti politici, etc. ai noului regim democratic si european ceea ce inseamna ca absolventii acestor facultati au avut si inainte si au si acum un rol semnificativ in viata politica si sociala .
Paradoxul tranzitiei de la noi ( probabil situatia este aceeasi si in alte tari foste comuniste ) este ca aceeasi actori sociali care constituiau cu aprobare varfurile de lance ale regimului comunist  se afla in pozitii de apogeu si la 3 decenii dupa caderea comunismului.
Altfel spus, varfurile acestor generatii s-au aflat si se afla in acelasi timp si calare , si pe jos respectiv in aceleasi pozitii de varf in doua sisteme politice si sociale cu sisteme de valori antagonice . Dupa acesta evolutie fascinanta a istoriei societatii romanesti , din punct de vedere al evolutiei mentalitatilor  si dincolo de declaratiile de circumstanta , intrebarea interesanta ar fi ce fel de sistem de valori impartasesc in realitate si in intimitatea lor.
Daca nu ne ferim de cuvinte, am putea afirma ca ei au fost de fapt ideologii tranzitiei la nivel de societate ( in acest caz ar fi interesant de estimat ce fel de rol au jucat in realitate ) , deoarece  trecerea de la comunism la capitalism ( in masura in care a avut loc ) s-a facut numai prin medierea lor si nu prin intermediul unor occidentali care au in mod firesc o mentalitate si o gandire libera deorece au trait toata viata intr-un stat de drept si intr-un sistem democratic. 
Din acest punct de vedere clasa politica nu s-a dezmintit , nu si a ramas identica cu sine in cele trei decenii care au trecut deja. In schimb marea surpriza a fost oferita de societatea civila care a trecut printr-o adevarat schimbare la față in raport cu atitudinea din anii `90 care era in consens cu cetatenii si venea in intampinarea asteptarilor lor. 
Pe cale de consecinta , chiar daca facem abstractie de  factorul politic, societatea romaneasca traieste de aproape trei decenii intr-o stare de parabioza si in ceea ce  vechii greci denumeau drept " cearta intre cap si stomac".
Ca atare, dupa trecerea ( irosirea ?)  a trei decenii , societatea romanesca ( cu societatea civila cu tot )  se afla cam tot acolo unde s-a aflat in 1990 , daca nu chiar mai jos , ceea ce inseamna ca cetatenii ei sunt acum pe cont propriu si singuri in fata furtunii declansate de politicieni , probabil pentru inca trei decenii de cum incolo.
In situatia actuala in care justitia este masacrata politic pentru a salva penalii si averile lor, cetatenii parasiti si de politicienii pe care i-au votat si care au speriat Europa si lumea civilizata prin prioritatile si comportamentul lor,  sunt parasiti si de societatea civila care are alte prioritati rezumate cel mai bine de una din personalitatile culturale de la noi :


„ Există şi ideea că intelectualii trebuie să educe masele, să iasă mereu, pașoptist, pe scenă. Îmi pare rău, nu ăsta e neapărat rolul artistului, al scriitorului, al filozofului, al intelectualului în general. Intelectualul ca „agitator“, ca lider ideologic, ca „propagandist“ de meserie, gata să ducă masele spre un „viitor de aur“, e supraviețuirea unui „imperativ“ marxist. În fond, nici George Enescu, nici Brâncuşi, nici Rembrandt, nici Balzac – mai nimeni din această categorie – nu și-au propus și nu s-au simțit obligați sau îndrituiți să vină cu „soluții“ concrete. Și-au văzut de treabă. În unele cazuri e chiar preferabil ca intelectualii să nu abuzeze de militantism. Știm bine că au fost situații în care „angajarea“ unor intelectuali nu a fost tocmai înțeleaptă… Prefer să ascult sfatul lui Raymond Aron; ca intelectual, statutul tău firesc e acela de „spectator angajat“. Cînd se întîmplă o neregulă, cînd apare o problemă, îți faci vocea auzită, te exprimi, acuzi sau aperi. ”
„ Or, prestaţia mea de presă e a unui diagnostician, nu a unui terapeut universal. Încerc să semnalez boala, neregula, derapajul. Trag alarma, arăt cu degetul rana (eventual, neluată în seamă, dacă nu chiar ascunsă). Pot avea, e drept, şi unele sugestii în domeniile la care mă pricep cît de cît. Pot să şi greşesc. Dar nu am responsabilitatea, competenţa universală ori cea specifică, necesare pentru a dezlega orice ecuaţie administrativ-politică. ”
Andrei Plesu – 10 mai 2018 
http://adevarul.ro/news/societate/lasati-critica-vrem-solutii-1_5af3f81adf52022f75ccf4e6/index.html



Problema este ca un stat de drept si o democratie autentica nu pot fi edificate in lipsa unei societati civile autentice, mature , conectata la realitatea prezentului , dar in acelasi timp receptiva la traumele trecutului. Din nefericire, dupa unele opinii, reprezentantii ei au alte prioritati .
In 30 decembrie 1989 , Gabriel Liiceanu publica in primul numar al Revistei 22 un celebru " Apel catre lichele" ( https://revista22.ro/52724/.html ) care sintetiza pozitia societatii civile de atunci. Dupa 26 de ani, in 22 august 2015 , Ioan Rosca publica o surprinzatoare " Scrisoare larg deschisa catre intelectuali "
( http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8 ) care se refera la pozitia societii civile si a intelectualilor publici de acum. Fractura intre cele doua pozitii si atitudini este una evidenta, ceea ce nu face decat sa sporeasca debusolarea cetatenilor.

S-a ajuns aici prin lipsa unui proiect de tara care a condus la o societate debusolata, fara identitate certa.  Urmarea ? Dupa trei decenii de tranzitie , erodarea increderii in clasa politica ,  in institutiile statului si in eficienta societatii civile , degradarea dialogului public a ajuns la cote de neimaginat in 1990 si face practic imposibila comunicarea in mass-media, pe retelele sociale si chiar in spatiul public. 
Stop-cadru. Pentru prima data in istoria ei moderna , societatea romaneasca se afla intr-un blocaj de sistem ( " no chance, no solution, no future" )  in care nu se mai poate intoarce in trecut , dar nici nu mai poate pasi in viitor , ceea ce frange de fapt destinele cetatenilor ei . Cui prodest ?
Cei care vor mai pune aceasta intrebare peste inca trei decenii de acum incolo , vor afla probabil si raspunsul daca aceasta tara si aceasta societate vor mai exista pana atunci.





Note


*) Cartea profesorului Peter Gross ( Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 , Editura Nemira, Bucuresti , 2015 ) este fundamentala pentru intelegerea " haosului dirijat " prin care a fost posibila "revolutia topologica" si metamorfoza statului comunist in statul democrat fara a schimba de fapt natura reala a sistemului, respectiv a megamasinii sociale care a stat la baza sa.


**) In contextul "conflictului civilizatiilor" si razboiului modern ( ideologic , informational si psihologic ) ca sa nu mai amintim razboiul total dus de Rusia lui Putin impotriva civilizatiei occidentale , revine in actualitate psihopolitica lui Beria aplicata inca din 1936 (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/ ) care in realitate nu a fost abandonata niciodata .


****) Pentru unele detalii  ( http://aventuridepsiholog.blogspot.com/2016/02/facultatea-de-psihologie-bucuresti-1978.html )