vineri, 30 octombrie 2015

Acapararea Resurselor Metalifere ale României. Rețeaua. Sursa

Certej = 2 x Roșia Montană
Acum puteți vedea în premieră adevărata distrugere planificată la Certej. Rețeaua Mining Watch România a pregătit o hartă interactivă privind acapararea resurselor la Certej de către compania minieră Eldorado Gold prin subsidiarele Deva Gold SA și European Goldfields SRL.
Eldorado Gold a învățat din greșelile Gabriel Resources. Chiar dacă deține concesiuni mult mai mari decât cele de la Roșia Montană, avizează doar secțiuni ce fac parte dintr-un puzzle imens. Harta interactivă prezintă imaginea completă a concesiunilor miniere de la Certej, suprafață dublă în comparație cu concesiunea Roșia Montană și egală cu suprafața orașelor Târgu Mureș, Focșani, Arad, Bacău sau Deva.
Vezi aici harta interactivă
Autoritățile statului își dau toate concursul pentru începerea exploatării aurului la Certej, într-o versiune gigantică, de 4.865 de hectare, dublă față de proiectul Roșia Montană. În acest caz interesul public al cetățenilor pentru un mediu curat și respectarea proprietății private este complet ignorat, ceea ce primează fiind exclusiv interesul Eldorado Gold. Și mai grav este faptul că avizarea proiectului se realizează la nivel județean, instituțiile centrale fiind complet dezinteresate de ce se întâmplă în zonă.
Sprijină cu o donație echipa Mining Watch România pentru realizarea de hărți suplimentare folosind ESRI și tehnologia GIS (Geographical Information System).Donează!


RMGC renunță la curțile naționale de justiție în favoarea sistemului de arbitraj internațional, mai favorabil corporațiilor

RMGC renunță la curțile naționale de justiție în favoarea sistemului de arbitraj internațional, mai favorabil corporațiilor

masivul-Carnic
21/10/2015  29 views
facebooktwittergoogle_plusmail
București, 21 octombrie 2015 – Curtea de Apel București a primit ieri o cerere din partea SC Roșia Montană Gold Corporation SA prin care aceasta renunță la judecarea procesului intentat cu un an în urmă Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și Institutului Național al Patrimoniului. Prin acțiunea formulată, RMGC a solicitat instanței să anuleze Lista Națională a Monumentelor Istorice din anul 2010 , respectiv pozițiile 141, 142 și 146 ale listei care înscriu galeriile miniere din Masivele Carnic și Orlea din Roșia Montană ca monumente istorice de importanță națională și universală (clasa A). Curtea de Apel București nu poate lua act de renunțarea la judecată a reclamantei RMGC fără acordul expres sau tacit al pârâților, aspecte care vor fi tranșate la următorul termen de judecată. Asociațiile Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Alburnus Maior și Salvați Bucureștiul au calitatea de interveniente în proces.
Finalitatea a acestei acțiuni ar fi fost, pentru RMGC, scoaterea pozițiilor amintite de pe Lista Monumentelor Istorice (LMI), în special galeriile din Masivul Cârnic din epocile romană, medievală și modernă (având cod AB-l-s-A-20329), practic Masivul Cârnic în ansamblul său. Masivul face parte din faza I de exploatare a minei propuse de RMGC la Roșia Montană și este apreciat ca adăpostind cantitatea cea mai mare de aur din zăcământul de la Roșia Montană. Cât timp acest Masiv se află pe LMI, compania nu poate obține autorizație de exploatare și orice atingere adusă monumentului istoric ar constitui infracțiune.
Principalul argument invocat de către RMGC în sprijinul cererii sale a fost acela că includerea tuturor galeriilor din Masivul Carnic pe LMI din 2010 a fost nelegală, nefiind rezultatul unei proceduri de clasare a monumentelor istorice prevăzute de lege. Apărările pârâtelor și intervenientelor au scos în evidență faptul că deja în LMI din anul 1992 întreaga localitate Roșia Montană era cuprinsă într-o singură arie protejată, având o suprafață de 1257 de ha. În anul 2004, această arie protejată, fără a face obiectul unei declasări, a fost fragmentată fără întocmirea unor documente justificative și redusă la doar 10% din suprafața inițială. LMI 2010 nu a făcut decât să rectifice parțial această situație.
Încercând să evite pronunțarea instanței pe fondul cauzei, RMGC a făcut azi o cerere de renunțare la judecata intentată, cerere față de care însă pârâții trebuie să-și exprime acordul.
“RMGC nu are o problemă cu vreun abuz din partea Statului român în relație cu proiectul minei sale de la Roșia Montană. Dificultatea în care se află vine din faptul că, potrivit legislației actuale, autorizațiile finale nu pot fi emise, iar cele deja obținute în mod ilegal din partea diferitelor autorități au fost anulate de instanțe. RMGC, prin acest proces privind Lista Monumentelor Istorice, a căutat un nou mijloc de presiune asupra autorităților române, fie de a încălca legea, fie de a o schimba, pentru ca visul minei sale de aur de la Roșia Montană să se împlinească. Chiar dacă Gabriel Resources a pariat pe arbitrajul internațional, Curtea de Arbitraj Internațional de la Washington nu are nimic de spus despre statutul de monument al Roșiei Montane sau dacă Ministerul Mediului ar trebui sau nu să emită acordul de mediu pentru mină. Aceste chestiuni sunt strict de competența instanțelor naționale”, a declarat Ștefania Simion, coordonatorul echipei juridice Alburnus Maior.
Pentru mai multe informații: Ștefania Simion, mobil: 0741.137266, e-mail: alburnusmaior@ngo.ro.
***
Proiectul ‘Solidaritate pentu Comunitate’ al Asociației Alburnus Maior este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene, accesaţi www.eeagrants.org.
Conținutul acestui comunicat nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
Foto credit: Călin Caproș, Masivul Cârnic, Roșia Monta

Prădătorii Resurselor la Certej Acceseaza varianta on-line


 
 
 
Dacă vrei să te dezabonezi de la știrile noastre, apasă aici.
 
 
Certej = 2 x Roșia Montană
Acum puteți vedea în premieră adevărata distrugere planificată la Certej. Rețeaua Mining Watch România a pregătit o hartă interactivă privind acapararea resurselor la Certej de către compania minieră Eldorado Gold prin subsidiarele Deva Gold SA și European Goldfields SRL.
Eldorado Gold a învățat din greșelile Gabriel Resources. Chiar dacă deține concesiuni mult mai mari decât cele de la Roșia Montană, avizează doar secțiuni ce fac parte dintr-un puzzle imens. Harta interactivă prezintă imaginea completă a concesiunilor miniere de la Certej, suprafață dublă în comparație cu concesiunea Roșia Montană și egală cu suprafața orașelor Târgu Mureș, Focșani, Arad, Bacău sau Deva.
Vezi aici harta interactivă

Prădătorii Resurselor la Certej

 
 
 
 
Autoritățile statului își dau toate concursul pentru începerea exploatării aurului la Certej, într-o versiune gigantică, de 4.865 de hectare, dublă față de proiectul Roșia Montană. În acest caz interesul public al cetățenilor pentru un mediu curat și respectarea proprietății private este complet ignorat, ceea ce primează fiind exclusiv interesul Eldorado Gold. Și mai grav este faptul că avizarea proiectului se realizează la nivel județean, instituțiile centrale fiind complet dezinteresate de ce se întâmplă în zonă.
 
 
 
 
Sprijină cu o donație echipa Mining Watch România pentru realizarea de hărți suplimentare folosind ESRI și tehnologia GIS (Geographical Information System).Donează!
<iframe width="100%" height="800px" src="http://miningwatch.maps.arcgis.com/apps/MapSeries/?appid=1e75904027e240549b6503dda25e194b" frameborder="0" scrolling="no"></iframe>

joi, 29 octombrie 2015

În dimineața zilei de 23 decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu a fost adus la București, la Ministerul Apărării Naționale!

În dimineața zilei de 23 decembrie 1989 Nicolae Ceaușescu a fost adus la București, la Ministerul Apărării Naționale! De ce ni se ascunde acest „detaliu”? Cu cine s-a întâlnit Ceaușescu și ce au discutat?
La câteva luni după desfășurarea mascaradei pe care unii încă o mai numesc revoluție, am avut ocazia să discut cu un martor ocular al celor petrecute în curtea Ministerului Apărării Naționale în dimineața zilei de 23 decembrie 1989. Mărturia respectivă a sunat cam așa, în rezumat:

„În dimineața zilei de 23 decembrie mai multe zeci de ofițeri și subofițeri am fost desfășurați în lanț de trăgatori în curtea ministerului, cu spatele la clădirea centrală, spunându-ni-se că atunci când vom primi comanda, să privim numai înainte, căci este așteptat un atacat asupra ministerului în acel moment. Când s-a anunțat momentul și am primit comanda să privim numai înainte, eu am auzit un zgomot de motoare în spatele nostru și, deoarece locul în care mă aflam îmi permitea, m-am întors să văd ce se întâmplă în spatele nostru. Așa l-am văzut pe Nicolae Ceaușescu coborînd dintr-un TAB, moment când căciula de blană neagră i-a alunecat peste ochi. Imaginea a fost dată pe TV de mai multe ori, faza s-a petrecut în curtea MApN, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989.”

Nu mi-a fost greu să-mi dau seama cât de importantă este această informație. Cunoscând regula jocului, am înțeles de ce persoana în cauză, la data aceea, ezita să declare public ce a văzut. Dar am înțeles că aștepta de la mine să fac caz de această informație, adică s-o fac publică pentru a-i obliga pe cei în cauză să vină cu explicațiile necesare, obligatorii!

Acum, când, pe neașteptate, Parchetul General anunță închiderea dosarului privind crimele din decembrie 1989, mă văd obligat să fac cunoscut numele celui care l-a văzut „pe Nicolae Ceaușescu coborînd dintr-un TAB, moment când căciula de blană neagră i-a alunecat peste ochi. Imaginea a fost dată pe TV de mai multe ori, faza s-a petrecut în curtea MapN, în dimineașa zilei de 23 decembrie 1989.”

Este vorba de domnul IULIAN MOISESCU, comandant al cavalerilor de Malta din România, fost parlamentar. O persoană publică, cunoscută. Nu i-am mai cerut acceptul pentru a face acum această dezvăluire. Sper ca organele abilitate, măcar acum, vor lua în cercetare și analiză această informație: Nicolae Ceaușescu a fost adus la discuții înainte de a fi asasinat prin rușinosul proces din 25 decembrie. Avem dreptul să aflăm măcar acum cu cine a purtat Ceaușescu discuții pe 23 decembrie, ce fel de discuții, ce i s-a cerut și ce a refuzat Ceaușescu de a ajuns în fața plutonului de execuție?!

Bașca miza procesului: ce mai rămâne din cumplitele crime ale lui Ceaușescu dacă organizatorii procesului au fost dispuși să ducă tratative cu Ceaușescu?! Cu autorul unor crime atât de teribile nu stai la tocmeală, la negocieri, la discuții!...

Sper că domnul IULIAN MOISESCU, mai presus de orice un om de onoare, va putea aduce, pe lângă propria mărturie detaliată, și o listă cu camarazii alături de care în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 au apărat clădirea MApN...

Precizez că discuția mea cu dl IULIAN MOISESCU a avut loc la sediul Uniunii Vatra Românească, unde domnul IULIAN MOISESCU a funcționat o vreme împreună cu dl colonel ANDREI PĂSĂREANU, într-un birou pus la dispoziție de UVR. Așa ne-am cunoscut și ne-am apropiat unul de altul. La una din discuțiile pe acest subiect am avut și un martor, fost subordonat al dlui IULIAN MOISESCU înainte de 1989...

Eu am înțeles la vremea respectivă că dl IULIAN MOISESCU, în poziția sa de militar, nu putea face caz de acea informație și mi-o plasa mie pentru ca eu, ca publicist și comentator politic, să o fac publică, să o pun la dispoziția tuturor. Nu cred că mai este cazul să arăt importanța excepțională a faptului că organizatorii loviturii de stat l-au adus pe Ceaușescu la o discuție cu cineva împuternicit de Kremlin să poarte această discuție!... O voi face separat, în alt material. Deocamdată mă simt dator să raportez ce am făcut eu după ce am intrat în posesia teribilei informații.

La vremea aceea eram senator, anii 1992-96. În toamna lui 1992 în Senat s-a constituit o comisie de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, sub preșidenția lui Sergiu Nicolaescu. Am fost printre cei care am protestat de la tribuna Senatului: Sergiu Nicolaescu nu avea ce căuta în comisie nici ca membru măcar, necum ca președinte, dat fiind că fusese implicat în desfășurarea evenimentelor și în mod normal trebuia să dea el explicații în fața comisiei. Activitatea comisiei debuta cu un abuz, cu o abatere de la normele juridice elementare. Și a ținut-o tot așa, până la desființare...

Mi-am dat seama că rostul comisiei nu era să afle adevărul și să-l ofere publicului, poporului român și posterității. Comisia, cel puțin prin unii dintre membrii ei, a lucrat ca să ascundă adevărul, să ascundă acele aspecte care puneau în primejdie interesele și imaginea publică a celor care au organizat și derulat atât de prostește, de iresponsabil, așa zisa revoluție. Menirea numitei comisii era să afle ce se știe, ce s-a aflat de unii sau de alții despre ce s-a întâmplat propriu zis, pentru a le oferi celor vinovați de carnagiul din decembrie 1989 posibilitatea de a-și ascunde mai bine vinovăția, trădarea, crimele…

Nu insist. Deocamdată. Menționez însă prestația corectă, mai presus de orice complicitate cu asasinii, a senatorilor Sabin Ivan și Șerban Săndulescu. Activitatea lor în comisie mi-a fost mai bine cunoscută. Pe Șerban Săndulescu l-a costat viața încercarea de a afla adevărul despre criminalii din decembrie 1989… Știu ce vorbesc când fac această afirmație.

În căutarea unor confirmări, m-am adresat unor persoane cu posibilități de a se informa mai mari decât ale mele. Mai întâi dlui general Marin Lungu, ieșit la pensie chiar în 1989. Multă lume îl cunoaște pentru isprăvile sale ca copil de trupă în timpul WW2, isprăvi povestite de domnul Dumitru Radu Popescu în filmul Prea mic pentru un război așa de mare... S-a interesat printre colegi și a găsit trei persoane care i-au confirmat că în ziua de 23 decembrie, adică a doua zi după ce a fost arestat, Ceaușescu a fost adus la București, la sediul MApN.

L-am întrebat și pe colegul meu de arme, procurorul Teodor Jipa, coleg de birou cu bine cunoscutul procuror Dan Voinea. Chiar de la acesta, întrebându-l, Doru Jipa a aflat că „Ceaușescu a fost adus la București, unde a avut discuții cu cineva de la ambasada URSS”…

Am sperat că după 1966, odată cu venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, voința de a se afla adevărul va fi mai mare, mai reală. M-am înșelat. Am insistat pe lângă Gavrilă Dejeu, ministrul de interne, pe care îl cunoșteam din Parlament. Pur și simplu a eschivat să stea de vorbă pe acest subiect.

În fine, mai adaug două elemente sigure, certe, care vin în sprijinul informației, a ipotezei enunțate:

1. Ceaușescu a fost arestat pe 22 decembrie, în jurul orei 14,30. În seara zilei de 22 decembrie, pe la orele 21, a apărut la TV însuși Ion Iliescu, care a anunțat tot natul românesc că arestarea lui Nicolae Ceaușescu nu a fost confirmată! Repet: în seara zilei de 22 decembrie noi am fost trimiși la culcare de dl Ion Iliescu cu informația că nu, nu se confirmă arestarea lui Nicolae Ceaușescu!

Apoi, următorul anunț, despre arestarea lui Ceaușescu, s-a produs abia în după amiaza zilei de 23 decembrie! Înregistrările emisiunilor din cele două zile stau mărturie. Am cerut explicații pentru această ciudată întârziere, de la Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu și alți protagoniști ai evenimentelor, dar nu le-am primit, s-au dat în altă vorbă. Deci, o întrebare simplă, pe care am mai pus-o de zeci de ori: de ce s-a anunțat așa de târziu arestarea lui Nicolae Ceușescu, cu o întârziere de peste 24 de ore?

2. Colonelul Andrei Kemenici, în amintirile sale din acele zile de 22-25 decembrie, spune că pe 23 decembrie, de teama unui atac, i-a scos pe cei doi Ceaușescu din unitate, în mare secret, și i-a dus la o remiză din câmp, unde aceștia au fost păziți toată ziua de 2(doi) subofițeri… Cine să creadă asemenea prostie?! Singura parte de adevăr este aceea că Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost scoși din incinta regimentului, unde erau păziți de sute de militari și duși în altă parte. Până aici este adevărat, pentru că foarte mulți din regiment au asistat la îmbarcarea celor doi în TAB. Logica dispare în varianta imaginată de ulterior generalul Kemenici: doi subofițeri îi apărau mai bine decât întreaga unitate militară?!

Am avut o discuție pe acest subiect cu Adrian Păunescu, pe vremea emisiunilor sale de neuitat de la Antena 1. Ziarist înnăscut, iar nu făcut, Adrian Păunescu a organizat imediat o dezbatere, o noapte de nesomn, la care alături de mine au mai participat Sergiu Nicolaescu și Gelu Voican Voiculescu, iar la telefon a intervenit și generalul Kemenici, fostul comandant de la Târgoviște, care l-a avut pe Ceaușescu în custodie. Evident, toți trei susțineau sus și tare că Ceaușescu nu a fost adus la București.

I-am pus însă de două ori în încurcătură pe revoluționarii Nicolaescu și Voiculescu. Mai întâi când am întrebat cu ce ocazie a fost filmat Nicolae Ceaușescu coborînd din TAB, în celebra imagine cu căciula „pe-o ureche”. Adică, Ceaușescu fiind arestat și încarcerat, cu ce ocazie Ceaușescu a mai fost urcat într-un TAB? Ce deplasare a făcut Ceaușescu în acel TAB, de unde și până unde s-a deplasat atât de bine păzit? Răspunsul, răspuns de mântuială în timpul emisiunii, a fost încropit ceva mai coerent abia în cartea scrisă ulterior de dl general, când, pentru ziua de 23 decembrie, se recunoaște că Ceaușescu a fost scos din clădirea comandamentului, dar nu pentru a fi adus la București, ci pentru a fi mutat într-o remiză, la câmp, unde Ceaușeștii au fost păziți de doi subofițeri. Pasămite, păziți de doi militari, iar nu de un întreg regiment, prețioșii deținuți ar fi fost mult mai în siguranță… Răspuns pentru prostit proștii!

A doua încurcătură, nici până azi lămurită de versiunea oficială, este de ce arestarea lui Ceaușescu, petrecută în ziua de 22, pe la ora 15, a fost anunțată la TV abia a doua zi, pe la orele 17? Din păcate nu am avut cartea amintită cu mine, astfel că adversarii mei s-au dat de ceasul morții să-i convingă pe telespectatori că arestarea a fost anunțată încă din după amiaza zilei de 22 decembrie. Eu că nu, ei că da, până ne-am trezit că intervine în emisiune, venind chiar în studiou, celebrul Titi Enache, despre care toată lumea bună știa că a stat în clădirea TV vreo zece zile, începând in 22 decembrie 1989. Scriitor și ins pasionat de istorie, Titi Enache s-a simțit în zilele acelea ca peștele în apă. Adică știa tot ce a fost la TV în acele zile, mai puțin lucrurile pe care unii au ținut să nu le spună sau să le recunoască vreodată. Cum ar fi bunăoară discuția lui Petre Roman la telefon, purtată în limba rusă, din sediul TV, cu un personaj neidentificat, în zorii zilei de 23 decembrie…

Așadar ne contraziceam, cuvîntul meu împotriva cuvîntului dumnealor Sergiu Nicolaescu și Gelu Voican Voiculescu, când a apărut Titi Enache, semeț și categoric: Domnilor, este așa cum spune domnul profesor: arestarea lui Ceaușescu a fost anunțată publicului românesc abia în ziua de 23 decembrie, în jurul orei 17…

Din păcate, acea emisiune nu a avut consecințele firești. Nici unul dintre istoricii revoluției lui pește nu a catadicsit să înregistreze măcar ca pe o curiozitate, ca pe o aberație, ca pe o ipoteză fie ea și extrem de fantezistă, informația că Nicolae Ceaușescu a fost adus de la Târgoviște la București în ziua de 23 decembrie 1989…

Nefiind în firea mea să cedez în chestiuni de interes public atâta vreme cât consider că am dreptate, am făcut oarecari cercetări, nu sistematice, prin care am identificat noi martori, unul dintre ei fiind domnul Nica Leon, care de mai multe ori s-a arătat dispus să relateze cele văzute cu propriii ochi în ziua de 23 decembrie.

Am mai vorbit despre acest aspect al „revoluției” la OTV și DDTV, când am avut ocazoe. Ultima oară la Nașu, la o emisiune cu Grigore Cartianu, care nu și-a dat seama ori s-a făcut că nu-și dă seama cât de importantă este informația pe care o ofeream. Fiind moderator, a trecut mai departe fără să-i pese. Cum Grigore Cartianu este autorul unei cărți, scrise cu documentarea necesară, cum se face că nu a aflat de aducerea lui Nicolae Ceaușescu la București?!

Și mai ales, atât Cartianu, cât și alți istorici ai revoluției, de ce niciunul nu m-a căutat să-mi ceară deslușiri, explicații și, mai ales, să-mi ceară sursa?!

Nu știu dacă le-aș fi oferit-o fără să-i cer voie dlui MOISESCU, IULIAN MOISESCU. Dar acum ofer tuturor informația completă! Domnul IULIAN MOISESCU sunt convins că nu mi-o va lua în nume de rău!

Mai fac o precizare: de îndată ce am deschis site-ul www.ioncoja.ro, în mai multe rânduri am scris despre informația primită de la domnul IULIAN MOISESCU. Fără să-i dau numele. Cine este curios să afle detalii mai multe asupra chestiunii este invitat pe site, la căsuța caută din colțul de sus, dreapta, unde să completeze „23 decembrie” și i se va pune la dispoziție câteva zeci de texte lămuritoare.

Aș zice că mi-am făcut datoria! Dar decizia Parchetului General de a da NUP pentru mii de crime, pentru câteva zeci de criminali, mă face să mă simt și mai vinovat pentru ezitările și stângăciile mele, din decembrie 1989 și din anii care au urmat.

Neconsolat și adânc întristat,
Ion Coja

28 octombrie 2015

miercuri, 28 octombrie 2015

DOSARELE DE SECURITATE PRIVIND „PROBLEMA 23 AUGUST 1944”, DIGITIZATE ŞI POSTATE INTEGRAL PE SITE-UL CNSAS


DOSARELE DE SECURITATE PRIVIND „PROBLEMA 23 AUGUST 1944”,
DIGITIZATE ŞI POSTATE INTEGRAL PE SITE-UL CNSAS

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii continuă publicarea pe site a unor documente relevante din arhiva proprie. Publicarea acestora contribuie la înțelegerea și recuperarea unor momente cruciale din istoria României, iar de această dată ne-am oprit asupra actului de la 23 august 1944.

În urma digitizării integrale a dosarului P 10933, din fondul Penal al CNSAS (17 volume, peste 6.000 de file), pe site-ul instituţiei sunt disponibile, în variantă electronică, toate documentele cuprinse în acest dosar impresionant. Aici au fost adunate actele clasate la „arhiva specială” – Problema „23 august”, în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne Vasile Negrea.

Cel mai important și cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1991). Industriaș, proprietar agricol și diplomat român, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, secretar particular al regelui Mihai (1942), apoi mareşal al Curţii Regale (1943-1944), a fost arestat în septembrie 1947 și judecat în „Procesul Maniu - Mihalache”. Încarcerat mai întâi la penitenciarul Timişoara, apoi la Craiova (1949), a fost din nou anchetat (1951-1953) în vederea folosirii sale în cadrul procesului „lotului” Lucrețiu Pătrășcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. După eliberare, a lucrat ca muncitor la șantierul Monumentelor istorice de la Bărăția din Câmpulung-Muscel, apoi pe un şantier de construcţii. La 5 septembrie 1964, în urma primirii pașaportului, a reușit să plece din România la soția sa, stabilită la Geneva, în Elveția.

Una din condițiile puse de Securitate pentru punerea în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic în care să relateze ceea ce cunoștea despre evoluția evenimentelor și relațiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la București și a reacțiilor acestora la diversele situații cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.

Exemplarul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găsește în întregime în volumele 1-6 ale dosarului P 10933.

Următoarele volume (7-10) conțin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor și încheiate, după cum reiese din notița de la finalul acestora, „vineri, 23.XI.1962”. De reținut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din penitenciar (27.XI.1962).

Volumul 11 conține referate cu propunerea de arestare a presupusului spion vest-german Robert Peuker, semnate de ministrul Afacerilor Interne Alexandru Drăghici, declarații ale generalului Ion Eremia, Traian Puiu ș.a., pe teme foarte variate, pornind de la politică externă până la organizarea și funcționarea Mișcării Legionare.

Volumul 12 cuprinde mai multe declarații cu privire la actul de la 23 august 1944, ale lui Gheorghe Ionescu Bălăceanu (1910-?), şef al cancelariei Mareşalatului Curţii Regale (1937-1944), lt.-col. Traian Borcescu (1899-1997), şef al Secţiei Contrainformaţii din S.S.I. (1941-1944) și Alexandru Alexandrini (1902-1981), om politic liberal, subsecretar de stat (1945-1946) şi ministru (1946-1947) al Finanţelor, din partea P.N.L.–Tătărescu, în guvernul Petru Groza.

Volumele 13-16 conțin copii și originale după declarațiile lui Anton Dumitrescu (1902-1992), ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944), Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, director adjunct al Direcţiunii Cabinetului şi Cifrului din Min. Af. Străine (1944) și Traian Borcescu, precum și o serie de „amintiri” în care sunt prezentate amănunțit pregătirile apropiaților regelui Mihai pentru arestarea mareșalului Ion Antonescu, încă din primăvara anului 1944 și soarta acestuia după arestare. Fiecare din autorii declarațiilor prezintă și parcursul lor biografic și profesional până la momentul arestării de către comuniști. Detalii interesante aflăm și despre schimbările de la vârful Serviciului Special de Informații începând din toamna anului 1944.

În aceste volume se găsesc o serie de „portrete”, în fapt niște fișe biografice sumare ale regilor Carol al II-lea și Mihai, ale reginei mamă Elena, precum și ale celor aflați în preajma familiei regale a României: Mircea Ioanițiu – secretar particular al regelui Mihai, căpitanul de jandarmi Jacques Vergotti – ofiţer de ordonanţă al regelui, doamnele de onoare ale reginei Elena – Nelly Catargi și Elisabeta Ghica, ale adjutanților regelui din anii 1940-1944 ș.a.

Ultimul volum, nr. 17, conține mai multe note informative furnizate de câțiva agenți ai Securității, între anii 1963-1967, în care sunt prezentate discuțiile purtate cu Ioan Mocsony-Stârcea în perioada de după eliberarea sa din penitenciar, cu detalii despre stabilirea la Câmpulung Muscel, căutarea unui loc de muncă, refuzul primit din cauza trecutului său etc. La acestea se adaugă câteva scrisori și telegrame primite din străinătate de cel urmărit, precum și cele pe care acesta le expediază soției sale aflate în Elveția.

Ținând cont de cele sumar prezentate mai sus, considerăm că documentele prezente în acest dosar constituie o sursă de fundamentală de informații pentru a clarifica un eveniment major al secolului trecut: Actul de la 23 august 1944. În plus, informațiile din această unitate arhivistică sunt importante pentru înțelegerea mai nuanțată a două dintre marile procese politice desfășurate la începuturile regimului comunist, cele avându-i ca principali învinuiți pe Iuliu Maniu și Lucrețiu Pătrășcanu.

Documentele publicate de CNSAS sunt destinate cercetătorilor, profesorilor, studenţilor, dar şi publicului larg interesat de istoria complicată a României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de comunismul românesc la începuturile sale.


Sursă
http://www.cnsas.ro/23_aug_1944_P10933.html

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI.

Rog Citiți, semnați și dați mai departe. Dan Culcer

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI.
Suntem cetateni ai Romaniei si vrem sa dispunem ca si popor de toate resursele naturale pe care le-am avut si acum nu le mai avem.
Resursele naturale ale Romaniei: aur, argint, cupru, carbune, petrol, gaze, gaze din platform continentala a Marii Negre, etc...au fost instrainate in ultimii 25 de ani fara ca proprietarii lor de drept Cetatenii Romaniei sa fie intrebati daca sunt de acord!
CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI !
CEREM REINTRODUCEREA IN CONSTITUTIA ROMANIEI A URMATORULUI ARTICOLNoul Articolul din Constitutia Romaniei - despre Proprietate va fi:
(1) Statul ocroteste proprietatea
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica, in intregul ei, apartine statului. Ea nu poate fi impartita si trecuta in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, padurile, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile.
(6) Bunurile proprietate publica pot fi concesionate ori inchiriate unor privati sau date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice, in conditiile legii, numai in urma unui referendum national prin care cetatenii Romaniei sa aprobe acest lucru.
(7) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.
(8) Proprietatea publica a Romaniei va fi gestionata de Fondul National al Romaniei, fond suveran de stat. Conducerea Fondului National al Romaniei va fi aleasa, in conditiile legii, prin votul direct al cetatenilor.

CEREM CA CEI CARE AU INSTRAINAT RESURSELE ROMANIEI IN ULTIMII 25 DE ANI FARA A INTREBA IN NICI UN FEL CETATENII ROMANIEI DACA SUNT DE ACORD CU ACEST LUCRU SA FIE TRASI LA RASPUNDERE SI JUDECATI PENTRU FAPTELE LOR.
Daca si TU te-ai saturat ca altii sa profite de resursele naturale ale tarii noastre, in timp ce parintii si copiii nostri se zbat in saracie, alatura-te acestui demers si distribuie acest mesaj !
AVEM NEVOIE DE 500.000 DE SEMNATURI PENTRU A DEMARA O INITIATIAVA LEGISLATIVA IN ACEST SENS!
SEMNEAZA AICI ACEASTA PETITIECiteste si da mai departe !
Va Rugam sa indicati adrese de email corecte ca sa puteti fi contactati in momentul in care vom depune listele nominale cu persoanele si cu cele 500.000 de semnaturi ale lor, la Curtea Constitutionala, pentru a valida aceasta initiativa legislativa.
CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

___________________Care este procesul prin care se revizuieste Constitutia?
TITLUL VII
Revizuirea Constituţiei
Iniţiativa revizuirii ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Procedura de revizuire ARTICOLUL 151
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Limitele revizuirii ARTICOLUL 152
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

___________________Cum ne vom organiza
Rugam ca fiecare semnatar sa si distribuie petitia la cat mai multe persoane. E necesar ca ea sa fie distribuita de fiecare la cel putin inca 10 pesoane.
De aceea rugam ca fiecare semnatar sa si trimita petitia la cat mai multe persoane: parinti, frati, surori, rude, prieteni, vecini, colegi...
Acest lucru e necesar pentru a avea o sansa sa crestem in numar.
Cand o distribuiti, va rugam, cereti-le celor care sunt de acord sa o semneze, sa o distribuie la randul lor.
Daca se vor strange cele 500.000 de semnaturi, vom trimite petitia tuturor institutiilor statului si tuturor parlamentarilor, si vom trece la faza redactarii listelor oficiale de semnaturi dupa formatul cerut de Curtea Constitutionala (vom notifica fiecarui semnatar sa completeze formularul tipizat cu detaliile necesare si-i vom indica unde anume trebuie sa-l trimita)
Dupa ce vom redacta si vom centraliza listele finale cu semnaturi, le vom depune la Curtea Constitutionala in formatul cerut, pentru a declansa procedura de Modificare a Constitutiei.
Desi numarul de semnaturi e urias, avem speranta ca vom reusi.
Va multumim,
Fluierul.ro
Autor: Fluierul.ro

marți, 27 octombrie 2015

Anonim. Motive economice în favoarea autonomiei ținutului secuiesc

 / 

Motivele mele pentru care eu susțin din plin autonomia Ținutului Secuiesc sunt date în primul rând de faptul că întotdeauna autonomia administrativă specială atrage autonomie fiscală. Asta înseamnă că 80-90% (de exemplu – cam acesta e nivelul în Țara Bascilor sau Tirolul de Sud) din toate impozitele colectate (inclusiv TVA, accize, taxe de timbru, amenzi, etc.) rămân acolo, și restul este trimis la București pentru serviciile naționale (armată, diplomație, etc.) și nu mai există nici un fel de plăți de transfer de la centru la regiune sau invers. Având în vedere că, la ora asta, Harghita, Covasna și estul Mureșului sunt beneficiari neți de la bugetul de stat (primesc înapoi mai mulți bani decât dau) și că zona este destul de slabă structural, asta ar însemna:
1. Din punct de vedere economic, o economie de bani pentru statul român, neobligat să mai pompeze bani acolo, și implicit o nevoie locală de competitivizare și diversificare economică.
2. Din punct de vedere politic, introducerea unei competiții reale. Acum, alegerile de acolo sunt fără miză: UDMR câștigă oricum totul în alegerile la nivel național, și românii sunt prea puțini pentru a conta în lupta electorală națională. De aceea politicienii de la centru nu au de ce să susțină investiții, lucrări publice sau evenimente culturale sau de altă natură acolo, fiindcă nu câștigă și nu pierd credit electoral – nu este nimic personal, este vorba doar de realpolitik și cum să se depună efortul minim pentru a obține scopul dorit. Din experiența altor provincii autonome, odata ce ei au în mână pâinea și cuțitul în ceea ce privește banii, vor apărea partide regionale și competiția electorală reală.
3. În cazul discuției cu privire la o unire cu Republica Moldova, posibilitatea de a oferi un statut similar Găgăuziei și deci de a elimina opoziția și scepticismul acestora cu privire la unire și la „iredentismul românesc”.
Am aruncat și o privire și asupra cifrelor demografice (toate datele sunt oficiale și finale conform recensământului din 2011).
Lăsând la o parte valea superioară a Mureșului (orașul Toplița și comunele Bilbor, Gălăuțaș, Sărmaș, Subcetate – RO: 19.488, HU: 4386),  în restul județului Harghita rămâne RO: 21.527 (concentrați în principal în Tulgheș, Corbu, Voșlăbeni, Bălan, Miercurea-Ciuc), HU: 258.077. Zona menționată mai sus poate fi ușor alipită județului Mureș (sau cum s-ar mai numi în cazul unei ipotetice reorganizări administrative), fiindcă specificul său etnic, cultural și economic corespunde cu cel de pe partea cealaltă a actualei limite de județ (Lunca Bradului, Stânceni, Răstolița, Deda, etc.). Singura problemă majoră ar fi distanța semnificativă (peste o oră și jumătate!) față de centrul regional Târgu Mureș.
În Covasna, fără zona Întorsura Buzăului (orașul plus comunele Barcani, Dobârlău, Sita Buzăului, Valea Mare, RO: 18.610, HU: 67) avem RO: 31.999 (predominant în Sf. Gheorghe și unele sate de la limita cu județul Brașov), HU: 154.931. Această zonă gravitează clar spre Brașov din punct de vedere economic, căile de comunicație sunt îndreptate spre Brașov și distanța nu este foarte mare.
Până acum avem deci RO 53.526, HU 413.008.
În partea de est a jud. Mureș (zonă contiguă cu Harghita: Bălăușeri, Bereni, Chibed, Eremitu, Fântânele, Gălești, Ghindari, Hodoșa, Măgherani, Miercurea Nirajului, Neaua, Păsăreni, Sângeorgiu de Pădure, Sărățeni, Sovata, Vărgata, Vețca) avem RO 3928, HU 46.297.
Total Ținutul Secuiesc ar fi acum RO 57.454, HU 459.305. Plus comuna Ghimeș-Făget din Bacău (RO 1996, HU 3067).
Zona metropolitană Târgu Mureș (orașul plus Acățari, Crăciunești, Corunca, Cristești, Ernei, Gheorghe Doja, Livezeni, Pănet, Sâncraiu de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Sânpaul, Sântana de Mureș, Ungheni): RO 92.151, HU 95.575 merită privită mai cu atenție. În oraș limba română are la ora actuală ceva mai mulți vorbitori decât limba maghiară, dar în majoritatea comunelor suburbane limba maghiară domină absolut, chiar dacă și aici există un procentaj semnificativ de vorbitori de română. Majoritatea acestora sunt aproape lipite de oraș sau de o localitate imediată (ex. Ungheni este lipit de Cristești, care e lipit de Târgu Mureș) și o parte foarte mare a populației lucrează în oraș, deci ar fi un nonsens alipirea lor la orice altă construcție administrativă. În plus, acestea formează o unitate economică: magazinul Selgros este în Sângeorgiu, Real este în Corunca, aeroportul este în Ungheni, etc. și aproape toate sunt deservite de sistemul de transport public urban.
Aceste două entități ar acoperi împreună aproape jumătate din populația de limbă maghiară din România și aproape toată aria geografică unde maghiara este limba majoritară.
Din Mureș ar mai rămâne, din motive geografice (discontinuități) patru comune predominant de limbă maghiară în afara Ținutului Secuiesc: Mădăraș, Gornești, Glodeni, Voivodeni; precum și un număr foarte mare de așezări cu populație mixtă. În actuala geografie umană, aceste comune ar rămâne în mod cert „orfane”: Mădăraș se află în capătul vestic al zonei directe de influență a Târgu Mureșului, fără a fi însă parte a zonei metropolitane, pe când celelalte trei sunt între Ernei și Reghin, pe Mureș.
În afară de linia Chichiș – Ormeniș – Vânători – Tg. Mureș – Glodeni, granița insulei de limbă maghiară este extrem de categorică.  De exemplu, la doar 6 km de Ditrău (98,8% HU) este Sărmaș (80,12% RO). În aceasta zonă însă, există sate mixte pe ambele părți ale limitei de județ Brașov-Covasna (ex. Apața – BV, Vâlcele – CV).
Ca populație, Ținutul Secuiesc ar fi pe locul 11 (comparând cu județele țării), însă ar avea o suprafață de cca. 10.000 – 11.000 km2 (din păcate nu am găsit o situație exactă cu suprafețele comunelor, deci a trebuit să aproximez), ceea ce ar însemna o densitate medie a populației de aproximativ 50 de locuitori/km2, a treia cea mai mică după județele Tulcea și Caraș-Severin. Ar scădea și necesarul birocratic, fiindcă în loc de două administrații județene (cu tot aparatul birocratic aferent) deservind o populație mică, ar exista o singură administrație (regională și autonomă).
Populația relativ semnificativă numeric, distanța mică de doi poli economici și culturali (Brașov, Tg. Mureș) semnificativi, diversitatea reliefului și potențialul economic al zonei pot compensa pentru poziția izolată a zonei (puține căi de comunicație de importanță națională sau europeană) și densitatea scăzută a populației.
Nota Redacţiei: MaghiaRomânia nu are o opinie colectivă asupra autonomiei, însă încurajează discuţiile pro şi contra acestei idei. Acest articol exprimă opinia individuală a redactorului Kiwi.

Mii de maghiari cer autonomia Tinutului Secuiesc

http://www.wall-street.ro/articol/Politic/190392/mii-de-maghiari-cer-autonomia-tinutului-secuiesc.html
Mii de maghiari cer autonomia Tinutului Secuiesc

Mii de maghiari din Harghita, Covasna si Mures au aprins, sambata seara, ”focuri de veghe”, pentru a lumina delimitarea geografica a ”Tinutului Secuiesc” si au cerut statului roman ca aceasta regiune sa devina, la reorganizarea administrativa a tarii, una ”separata” si autonoma.

Localnici din sate, comune si orase din judetele Covasna, Harghita si Mures s-au indreptat, incepand cu ora 16.00, catre ”punctele de granita” alese de organizatori pentru aprinderea ”focurilor de veghe”. Gazda Zoltan, organizatorul principal al actiunii intitulate ”Sa lumineze hotarele Tinutului Secuiesc”, prezent in satul Dobolii de Jos din judetul Covasna, localitate aflata la granita cu judetul Brasov, a declarat, corespondentului Mediafax, ca au fost stabilite 60 de puncte principale de intalnire, insa numarul focurilor care s-au aprins sambata seara a fost mult mai mare.

”In afara de punctele principale, mai sunt si alte locatii, pe culmile muntilor, insa au fost aprinse focuri de veghe si in interiorul granitelor Tinutului Secuiesc, in semn de solidaritate. In total au fost aprinse in jur de 150-200 de focuri, pe langa iluminatul artificial al granitelor, in special in zonele inalte cu paduri, cu reflectoare alimentate de la generatoare, luminile farurilor masinilor sau motocicletelor reflectate spre cer cu oglinzi”, a spus Gazda Zoltan.

Incepand cu ora 17.30, preotii bisericilor istorice maghiare au oficiat slujbe ecumenice timp de o ora, iar la finalul acestora a fost intonat imnul secuiesc si s-a dat citire unei proclamatii.

Potrivit manifestului, maghiarii solicita autoguvernarea ”Tinutului Secuiesc” si revendica aplicarea normelor practicate in Uniunea Europeana, in asa fel incat secuii sa isi poata exercita dreptul la autodeterminare prin autonomia ”Tinutului Secuiesc”.

”Viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decat ca o unitate administrativ-teritoriala de sine statatoare, cu prerogative sporite, situata intre limitele sale regionale firesti, formate in cursul istoriei. (…) Vrem sa dispunem de dreptul nostru la autodeterminare, iar in baza acestui drept solicitam autonomia Tinutului Secuiesc in cadrul statului roman! Tinem la hotarele Tinutului Secuiesc compus din opt scaune si 153 municipalitati secuiesti, hotare care vor fi definitivate prin referendumuri locale”, se arata in proclamatie.

Totodata, semnatarii proclamatiei cer Guvernului Ungariei ”sa insiste” pentru respectarea prevederilor Tratatulului de Baza dintre cele doua tari, semnat in anul 1996, ”cu un accent deosebit” pe articolul 15/9 care prevede, intre altele, ca partile contractante ”se vor abtine de la orice politica ori practica avand drept scop asimilarea, impotriva vointei lor”, a persoanelor apartinand minoritatilor nationale.

PUBLICITATE


”Credem in continuare ca dialogul este cheia pacii sociale, iar secuii doresc pace si dialog. Solicitam din nou acest lucru Guvernului Romaniei, caci doar pe aceasta cale se pot crea garantii institutionale pentru egalitatea in drepturi a secuilor, ceea ce va reprezenta, totodata, si garantia stabilitatii durabile a intregii regiuni”, se arata in incheierea proclamatiei.

La ora 18.45, ”focurile de veghe” au fost aprinse simultan in cele trei judete. ”Nu vrem regionalizarea Romaniei dictata din Bucuresti. Noi avem regiunea Tinutul Secuiesc de secole intregi, vrem sa aratam ca noi stim unde ii sunt granitele si vrem ca la regionalizare sa fie o regiune separata”, a aratat Gazda Zoltan.

La randul sau, presedintele Consiliului National Secuiesc (CNS) din Scaunul Gheorgheni, judetul Harghita, Arus Zsolt, a mentionat ca scopul actiunii este, pe de o parte, ”sa marcheze foarte clar de unde si pana unde tine Tinutul Secuiesc”, pe de alta parte fiind vorba de ”autonomia Tinutului Secuiesc”, solicitata si prin hotarari ale consiliilor locale adoptate in judetele Harghita, Covasna si Mures.

Aceste hotarari, prin care se cere crearea unei regiuni administrative a Romaniei, denumita ”Tinutul Secuiesc” si un statut autonom pentru regiune, au fost, insa, atacate in contencios administrativ de prefecturile din cele trei judete si ulterior anulate de instanta.

”Daca Romania isi respecta angajamentele - atat legile interne cat si angajamentele internationale pe care le-a ratificat - la reorganizarea administrativa, statul roman va fi obligat, si spun asta foarte accentuat, va fi obligat sa creeze aceasta regiune administrativa, pentru ca nu are de ales. Daca vreti, acesta este si motivul pentru care se tot tergiverseaza reorganizarea tarii, pentru ca stiu si politicienii de la Bucuresti ce angajamente si-au luat”, a spus Arus Zsolt.
Gazda Zoltan a afirmat ca la aceasta manifestare a participat si europarlamentarul FIDESZ Laszlo Tokes, in comuna Eremitu din judetul Mures, in apropierea statiunii Sovata.
Actiunea a fost organizata de Consiliul National Secuiesc, o organizatie infiintata in anul 2003, la Sfantu Gheorghe, cu scopul declarat de a milita pentru obtinerea autonomiei teritoriale a ”Tinutului Secuiesc”, cu sprijinul bisericilor istorice maghiare, al partidelor politice maghiare si al societatii civile maghiare si la ea au participat, potrivit organizatorilor, in jur de 150.000 de etnici maghiari.
Acest eveniment a avut loc la doi ani dupa ”Marele mars al secuilor” pentru autonomie desfasurat in judetul Covasna, cand peste 100.000 de maghiari din mai multe judete ale Transilvaniei, dar si din Ungaria au format un lant viu de-a lungul DN 11, pe o distanta de 54 de kilometri, intre localitatile Chichis, aflata la granita cu judetul Brasov, si Bretcu, la iesirea catre Bacau.



Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/articol/Politic/190392/mii-de-maghiari-cer-autonomia-tinutului-secuiesc.html#ixzz3pnh8gjLd
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

Departamentul pentru Relații Inter-etnice. Organigrama

http://www.dri.gov.ro/

Tel.: +40 21 231 44 24
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: amet.aledin@dri.gov.ro
E-mail: cabinet@dri.gov.ro
 

Tel.: +40 21 231 44 24
Fax: +40 21 236 05 95

Tel.: +40 21 236 13 28
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: eniko.lacziko@dri.gov.ro


Tel.: +40 21 231 44 03
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: christiane.cosmatu@dri.gov.ro
 

Şef Serviciu: CARMEN STAMATE
Tel.: +40 21 231 47 81
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: Carmen.Stamate@dri.gov.ro
 

Şef Serviciu: -
Tel.: +40 21 230 44 89
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: – ;
 

Şef Serviciu: ADRIANA PETRARU
Tel.: +40 21 230 31 44
Fax: +40 21 236 05 95
E-mail: Adriana.Petraru@dri.gov.ro ;
 

Persoane care nu au depus declaraţia de avere şi interese
Declaraţii de avere şi interese la încetarea mandatului
Declaraţii de avere şi interese la eliberare din funcţie
Începand cu anul fiscal 2009 declaraţiile de avere si interese se află pe situl Secretariatul General al Guvernului si pot fi accesate AICI