Asociatia « La Maison Roumaine »
anunta, cu profund intristare, plecarea la Domnul pe neasteptate, la varsta de
numai 59 de ani, a Monseigneur-ului Constantin Stoica, membru al ei. S-a stins
din viata, la Paris, duminica, 6 martie, in urma unei scurte dar necrutatoare
boli. Sambata, 12 martie, la orele 16h00, va avea loc la Biserica din Piata
Primariei din localitatea Marnes-la- Coquette (Hauts-de-Seine) un serviciu
religios oficiat de mai multi preoti, printre care Mitropolitul ortodox al Parisului,
Michel si Parintele Vasile Urda, bunul sau prieten.
Adresam familiei indoliate, incepand
cu cei trei copii ai Sfintiei Sale, cele mai sincere condoleante si rugam pe
Bunul Dumnezeu sa-l primeasca in Imparatia Sa, sa-l odihneasca si sa-l
rasplateasca pentru profunda sa credinta, pentru devotamentul si statornicia cu
care a slujit Biserica Ortodoxa si pe credinciosii acesteia. La ridicarea sa la
demnitatea de Arhimandrit, in urma cu mai bine de un an, Mitropolitul Michel a
afirmat ca i se confera aceast rang bisericesc : « en reconnaissance
de son activité pastorale remarquable qu’il apporte au service de l’Eglise
orthodoxe et particulièrement dans l’Eparchie de Paris, tant auprès des
croyants roumains que de l’ensemble des croyants orthodoxes et des prisonniers
orthodoxes dont il est l’aumônier ».
Arhimandritul Constantin (Stoica)
s-a nascut in 17 aprilie 1956 la Azuga, a urmat Seminarul Teologic (1971 – 76)
si Facultatea de Teologie (1977 – 81) din Bucuresti, iar in anii ’90 face studii doctorale la Facultatea de
Teologie Catolica a Universitatii din Regensbourg (Germania). De la terminarea
facultatii si pana in 1992 este preot la parohia din Otopeni. Imediat dupa
evenimentele din decembrie ’89 este, alaturi de alti tineri preoti, unul din
initiatorii « Conferintei Nationale a Preotilor Ortodocsi » care
urmarea insanatosirea vietii bisericesti, schimbarea mentalitatiilor, si cerea
ierarhiei sa explice atitudinea avuta in perioada dictaturii comuniste. Este o
incercare similara cu cea din aceeasi perioada, intreprinsa in cadrul Armatei unde,
la initiativa unui grup de tineri ofiteri de aviatie din Timisoara, s-a
infiintat « Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei - CADA. Tot
la inceputul aniilor ‘90 parintele Constantin Stoica este co-fondatorul coralei
bisericesti « Te Deum Laudamus », corala care intreprinde turnee in
strainatate. Cu ocazia unui astfel de turneu, in 1992, in semn de protest fata
de evolutia politica din Tara, decide sa ramana la Paris.
Aici este ajutat si gazduit
de prietenul din adolescenta si colegul sau, Parintele Vasile Urda, cu care infiinteaza,
in 1993, parohia « Sfintii Trei Ierarhi » al carei presedinte este Parintele
Urda si unde Parintele Stoica isi incepe activitatea pastorala in Franta. El se angajaza hotarat in lupta, pe care o
duce exilul romanesc, pentru ca Biserica Ortodoxa romana din Paris sa nu intre
sub controlul autoritatiilor neo-comuniste de la Bucuresti si a Bisericii
infeudate acestora. Om de cultura, isi castiga existenta ca traducator din
greaca veche si latina, lucrand in cadrul mai multor biblioteci universitare
pariziene, printre care cea de la IUFM (Instituts Universitaires
de Formation des Maîtres) ; a fost de asemenea « aumônier » al
inchisorilor franceze pentru detinutii ortodocsi. Parintii Constantin
Stoica si Vasile Urda, sunt si preotii unei parti a comunitatii romanilor din
Franta ; ambii sunt membrii ai asociatiei « La Maison Roumaine ».
Oficiaza foarte adesea impreuna ; este cazul serviciilor religioase anuale
de Inaltare (ziua eroilor) de la Monumentul Victimelor Comunismului din
cimitirul parisian Montmartre ; a ceremoniilor de imormantare ale unor
cunoscute personalitati precum luptatorii anticomunisti Cicerone Ionitoiu si
Remus Radina, a jurnalistului Victor Popescu, presedinte al asociatiei « La
Maison Roumaine », etc. Toti cei care l-au cunoscut, incepand cu membrii
asociatiei noastre, au apreciat daruirea si discretia, cu care Parintele Ctin.
Stoica s-a consacrat misiunii sale si hotararea cu care s-a implicat in viata
cetatii.
Aceste cuvinte si date sumare
privind viata si activtatea Arhimandritului Ctin. Stoica, unele obtinute prin
amabilitatea Parintelui Vasile Urda, vor fi complectate, in zilele urmatoare,
de catre Sfiintia Sa.
Presedinte al asociatiei « La
Maison Roumaine
Ne alăturăm familiei și prietenilor pentru a cinsti memoria lui Constantin Stoica. În ultimul an părintele m-a căutat de mai multe ori pentru a-mi cere opinia asupra unei lucrări de caracter memorialistic la care lucra. Sper că manuscrisul nu se va pierde și familia va ști să-l valorifice intelectual.
Constantin Stoica a fost un om de bine, lovit în Franța și de mâhnirile singurătății, chinuit poate de eșecul acțiunii comune în care ne întâlnisem, pentru păstrarea unei bisericii independente de «centrala» bucureșteană, unde anumiți ierarhi erau marcați de complicități cu regimul securistic și păstrau sechelele unei mentalități care o făceau nereformabilă.
Dan Culcer
Và multumesc, Domnule Culcer, în amintirea "actiunii comune în care ne întâlnisem", asa cum, atât de inspirat, o spuneti.
RăspundețiȘtergereIntâmplarea (în màsura în care ea existà) a fàcut ca eu sà mà aflu în România când Pàrintele a trecut la Domnul. Noi, cei de aici (prietenii, dar si familia) nu stiam cà este atât de bolnav: nu ne-a spus nimic (doar cà este ràcit, dar se îngrijeste), iar cei (putini) care stiau aveau de la dânsul consemnul strict de a nu ne spune, ca nu cumva sà se nelinisteascà cei foarte dragi: mama, sora, copiii.
Ciprian si Cristian, nepoteii lui (bàietii Ioanei si ai lui Sebastian Stoica, fiul sàu cel mare, preot si el) asteaptà si acum pachetul de la Papy....Li se va spune, treptat si pe întelesul lor, cà Papy a plecat la Doamne-Doamne....
Ceremonia de înhumare a avut loc la Belu si a fost asa cum se cuvenea: demnà si solemnà à la fois. Meritul, dacà am putea vorbi de vreun merit, revine familiei si prietenilor sài PREOTI, colegi de seminar, de facultate si din corala "Te Deum Laudamus". Au venit toti, a venit si un Episcop, fàrà sà cearà vreo "permisiune" cuiva. Un fait accompli, la care ierarhia BOR a reactionat trimitând (cred eu) alti doi înalti prelati, sositi spre sfârsitul slujbei. Dar poate cà si acestia au venit din proprie initiativà, nu stiu încà.
S-au respectat toate canoanele ortodoxe privitoare la înmormântarea preotilor, care sunt mai complexe decât ale mirenilor. Cât despre ambianta creatà de cântàrile coralei "Te Deum Laudamus", numai cei prezenti s-au putut contopi în ea. Familia Pr Florian (cumnatul sàu) a editat un DVD cu ceremonia înmormântàrii. Il voi aduce când mà întorc în Franta. Voi întreba familia dacà este de acord sà îl ofere si în Franta celor care doresc. Sunt convinsà cà vor spune da.
Sà ne rugàm pentru odihna sufletului sàu în loc linistit, în loc luminat....