vineri, 11 martie 2016

A plecat la Domnul Arhimandritul Constantin (Stoica)


Asociatia « La Maison Roumaine » anunta, cu profund intristare, plecarea la Domnul pe neasteptate, la varsta de numai 59 de ani, a Monseigneur-ului Constantin Stoica, membru al ei. S-a stins din viata, la Paris, duminica, 6 martie, in urma unei scurte dar necrutatoare boli. Sambata, 12 martie, la orele 16h00, va avea loc la Biserica din Piata Primariei din localitatea Marnes-la- Coquette (Hauts-de-Seine) un serviciu religios oficiat de mai multi preoti, printre care Mitropolitul ortodox al Parisului, Michel si Parintele Vasile Urda, bunul sau prieten.

Adresam familiei indoliate, incepand cu cei trei copii ai Sfintiei Sale, cele mai sincere condoleante si rugam pe Bunul Dumnezeu sa-l primeasca in Imparatia Sa, sa-l odihneasca si sa-l rasplateasca pentru profunda sa credinta, pentru devotamentul si statornicia cu care a slujit Biserica Ortodoxa si pe credinciosii acesteia. La ridicarea sa la demnitatea de Arhimandrit, in urma cu mai bine de un an, Mitropolitul Michel a afirmat ca i se confera aceast rang bisericesc : « en reconnaissance de son activité pastorale remarquable qu’il apporte au service de l’Eglise orthodoxe et particulièrement dans l’Eparchie de Paris, tant auprès des croyants roumains que de l’ensemble des croyants orthodoxes et des prisonniers orthodoxes dont il est l’aumônier ».

Arhimandritul Constantin (Stoica) s-a nascut in 17 aprilie 1956 la Azuga, a urmat Seminarul Teologic (1971 – 76) si Facultatea de Teologie (1977 – 81) din Bucuresti, iar in anii  ’90 face studii doctorale la Facultatea de Teologie Catolica a Universitatii din Regensbourg (Germania). De la terminarea facultatii si pana in 1992 este preot la parohia din Otopeni. Imediat dupa evenimentele din decembrie ’89 este, alaturi de alti tineri preoti, unul din initiatorii « Conferintei Nationale a Preotilor Ortodocsi » care urmarea insanatosirea vietii bisericesti, schimbarea mentalitatiilor, si cerea ierarhiei sa explice atitudinea avuta in perioada dictaturii comuniste. Este o incercare similara cu cea din aceeasi perioada, intreprinsa in cadrul Armatei unde, la initiativa unui grup de tineri ofiteri de aviatie din Timisoara, s-a infiintat « Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei - CADA. Tot la inceputul aniilor ‘90 parintele Constantin Stoica este co-fondatorul coralei bisericesti « Te Deum Laudamus », corala care intreprinde turnee in strainatate. Cu ocazia unui astfel de turneu, in 1992, in semn de protest fata de evolutia politica din Tara, decide sa ramana la Paris. 

Aici este ajutat si gazduit de prietenul din adolescenta si colegul sau, Parintele Vasile Urda, cu care infiinteaza, in 1993, parohia « Sfintii Trei Ierarhi » al carei presedinte este Parintele Urda si unde Parintele Stoica isi incepe activitatea pastorala in Franta.  El se angajaza hotarat in lupta, pe care o duce exilul romanesc, pentru ca Biserica Ortodoxa romana din Paris sa nu intre sub controlul autoritatiilor neo-comuniste de la Bucuresti si a Bisericii infeudate acestora. Om de cultura, isi castiga existenta ca traducator din greaca veche si latina, lucrand in cadrul mai multor biblioteci universitare pariziene, printre care cea de la IUFM (Instituts Universitaires de Formation des Maîtres) ; a fost de asemenea « aumônier » al inchisorilor franceze pentru detinutii ortodocsi. Parintii Constantin Stoica si Vasile Urda, sunt si preotii unei parti a comunitatii romanilor din Franta ; ambii sunt membrii ai asociatiei « La Maison Roumaine ». Oficiaza foarte adesea impreuna ; este cazul serviciilor religioase anuale de Inaltare (ziua eroilor) de la Monumentul Victimelor Comunismului din cimitirul parisian Montmartre ; a ceremoniilor de imormantare ale unor cunoscute personalitati precum luptatorii anticomunisti Cicerone Ionitoiu si Remus Radina, a jurnalistului Victor Popescu, presedinte al asociatiei « La Maison Roumaine », etc. Toti cei care l-au cunoscut, incepand cu membrii asociatiei noastre, au apreciat daruirea si discretia, cu care Parintele Ctin. Stoica s-a consacrat misiunii sale si hotararea cu care s-a implicat in viata cetatii.

Aceste cuvinte si date sumare privind viata si activtatea Arhimandritului Ctin. Stoica, unele obtinute prin amabilitatea Parintelui Vasile Urda, vor fi complectate, in zilele urmatoare, de catre Sfiintia Sa.   
                                                                                    Alexandru Herlea, 
                                                                Presedinte al asociatiei « La Maison Roumaine 

Ne alăturăm familiei și prietenilor pentru a cinsti memoria lui Constantin Stoica. În ultimul an părintele m-a căutat de mai multe ori pentru a-mi cere opinia asupra unei lucrări de caracter memorialistic la care lucra. Sper că manuscrisul nu se va pierde și familia va ști să-l valorifice intelectual.
Constantin Stoica a fost un om de bine, lovit în Franța și de mâhnirile singurătății, chinuit poate de eșecul acțiunii comune în care ne întâlnisem, pentru păstrarea unei bisericii independente de «centrala» bucureșteană, unde anumiți ierarhi erau marcați de complicități cu regimul securistic și păstrau sechelele unei mentalități care o făceau  nereformabilă.
Dan Culcer

Un comentariu:

  1. Và multumesc, Domnule Culcer, în amintirea "actiunii comune în care ne întâlnisem", asa cum, atât de inspirat, o spuneti.
    Intâmplarea (în màsura în care ea existà) a fàcut ca eu sà mà aflu în România când Pàrintele a trecut la Domnul. Noi, cei de aici (prietenii, dar si familia) nu stiam cà este atât de bolnav: nu ne-a spus nimic (doar cà este ràcit, dar se îngrijeste), iar cei (putini) care stiau aveau de la dânsul consemnul strict de a nu ne spune, ca nu cumva sà se nelinisteascà cei foarte dragi: mama, sora, copiii.
    Ciprian si Cristian, nepoteii lui (bàietii Ioanei si ai lui Sebastian Stoica, fiul sàu cel mare, preot si el) asteaptà si acum pachetul de la Papy....Li se va spune, treptat si pe întelesul lor, cà Papy a plecat la Doamne-Doamne....
    Ceremonia de înhumare a avut loc la Belu si a fost asa cum se cuvenea: demnà si solemnà à la fois. Meritul, dacà am putea vorbi de vreun merit, revine familiei si prietenilor sài PREOTI, colegi de seminar, de facultate si din corala "Te Deum Laudamus". Au venit toti, a venit si un Episcop, fàrà sà cearà vreo "permisiune" cuiva. Un fait accompli, la care ierarhia BOR a reactionat trimitând (cred eu) alti doi înalti prelati, sositi spre sfârsitul slujbei. Dar poate cà si acestia au venit din proprie initiativà, nu stiu încà.
    S-au respectat toate canoanele ortodoxe privitoare la înmormântarea preotilor, care sunt mai complexe decât ale mirenilor. Cât despre ambianta creatà de cântàrile coralei "Te Deum Laudamus", numai cei prezenti s-au putut contopi în ea. Familia Pr Florian (cumnatul sàu) a editat un DVD cu ceremonia înmormântàrii. Il voi aduce când mà întorc în Franta. Voi întreba familia dacà este de acord sà îl ofere si în Franta celor care doresc. Sunt convinsà cà vor spune da.
    Sà ne rugàm pentru odihna sufletului sàu în loc linistit, în loc luminat....

    RăspundețiȘtergere