Dincolo de faptul că Zaharia Stancu a fost o lichea, un scriitor de mâna a două, unul dintre cei mai buni și îndemânatici președinți ai Uniunii Scriitorilor din România în epoca comunistă, că a abuzat de această funcție pentru a se face tradus cu romanul Desculț în câteva zeci de limbi, că a ocupat abuziv vreme de probabil doi ani cele două pagini centrale ale Gazetei literare cu romanul serial Rădăcinile sunt amare, dincolo de toate acestea, Zaharia Stancu era un ziarist bine informat, un condei acerb, chiar dacă mereu în serviciul cui plătea mai bine. Ceea ce scria în Scânteia sunt fapte. Interpretările nu anulează faptele. Guvernul Goga-Cuza a durat 42 de zile. Comunismul kominternist și colonizarea 20 de ani. Comunismul național din 1965 până în 1989. A doua colonizare este în acțiune din 1989. Suntem în 2026.
E bine să ne amintim asta.
Dan Culcer
P.S: Mulțumesc prietenului care mi-a trimis acest text.
Extrase din articolul „Antisemitismul” de Zaharia Stancu, Scânteia, 22 şi 23 decembrie 1948.
„Ar putea fi numit altfel decât otravă naţionalismul şovin? Am putea găsi alt nume rasismului, antisemitismului?
[…]
Cu toată furia s’a deslănţuit atunci [decembrie 1937] mişcarea antisemită cuzistă, subvenţionată, aţâţată, întreţinută mereu de palatul regal, de burghezie, de moşierime, de bancheri.
[…]
Guvernul Goga-Cuza a durat 42 de zile. Să-şi aducă bine aminte populaţia muncitoare evreiască prin câte a trecut în acel timp. Să-şi aducă aminte populaţia muncitoare românească ce a îndurat în acele 42 de zile de pomină şi după aceea. Furia huliganilor a lovit deopotrivă massa muncitoare românească şi evreiască.
L-am întrebat atunci pe un mare industriaş român: „Ce spui de toate acestea?” Omul mi-a răspuns râzând: „Ce pot să-ţi spun? Afacerile îmi merg minunat.”
Am stat de vorbă, tot în acel timp, cu un mare industriaş evreu şi i-am pus aceiaş întrebare. „Ce crezi de tot ce se întâmplă la noi?” Am întregit întrebarea: „Şi ce atitudine înţelegi să iei faţă de suferinţele la care sunt supuşi evreii?”
Industriaşul s’a grăbit a-mi răspunde:
– „Atîta timp cât nu sunt supărat şi stânjenit în afacerile mele, nu iau nici o atitudine. Adică… drept să-ţi spun… dau sprijin acestui guvern.”
– „Bine, i-am spus, dar acest guvern este un guvern antisemit. Evreii sunt bătuţi, unii dintre ei ucişi.”
Marele industriaş evreu a zâmbit: – „Mie nu mi se poate întâmpla nimic rău. Casa în care locuesc este bine păzită, nu va cuteza nimeni să-mi spargă geamurile. Fabricile mele, deasemeni, sunt bine păzite. Am băgat poliţia înăuntrul lor. Muncitorii nu pot să facă o singură mişcare. Cum mişcă unul, cum este arestat şi îndepărtat. Eu, personal, circul cu automobilul. Ai văzut d-ta să fie oprit vreun automobil şi bătut cel dinăuntru? Nu. Sunt bătuţi doar cei care umblă pe jos. N’au decât să circule mai puţin”…
În jurul guvernului antisemit Goga-Cuza, şi în jurul palatului, sprijinind această politică de jaf şi crime, se aflau nu numai vechii oameni politici, dar şi marii industriaşi Malaxa, Auschnit, precum şi marele bancher Oscar Kaufmann.
[…]
Să dăm totuşi la o parte perdeaua minciunii naţionaliste şi să ne uităm puţin prin sălile de şedinţă ale consiliilor de administraţie. Iată, de pildă, Banca de Credit Român. Ea are în acest timp – 1938 – ca preşedinte pe Gheorghe Tătărăscu, alături de Oscar Kaufmann, care este vice-preşedinte şi administrator delegat.
În anii de guvernare liberală, mişcarea antisemită a fost direct susţinută de guvernul liberal. Totuşi Gheorghe Tătărăscu stătea în consiliul de administraţie al Băncii de Credit Român alături de Oscar Kaufmann, alături de evreul Oscar Kaufmann, care găsea firesc acest lucru. Mai găsim în consiliul de administraţie al acestei bănci pe Constantin Argentoianu, mare moşier român, pe Constantin Garoflid, crâncen exploatator al ţărănimii sărace, pe Mihai Popovici, mare naţionalist şi industriaş român, pe Ernest Urdăreanu, omul de încredere al Hohenzollernilor şi, alături de toţi aceşti politicieni naţionalişti care subvenţionau mişcările antisemite, îi găsim nu numai pe evreii bancheri Oscar Kaufmann, N[orbert] Ehrenstein, R[aphael] Halfon, dar mai găsim în acest consiliu de administraţie alături de bancheri evrei şi de politicieni români antisemiţi, pe neamţul hitlerist doctor A[lbert] Ressig…
[…]
Tot prin 1937-38, societatea anonimă Nitrogen avea în consiliul ei de administraţie pe trădătorul Ion Bujoiu, naţionalist român, alături de doctorul Emil Stein şi de baron Paul von Kornfeld. Societatea Petroşani prezenta şi ea un consiliu de administraţie interesant. Iată-l aci pe fostul ministru liberal, cunoscut prin afacerile sale scandaloase în dauna statului, Tancred Constantinescu, iată-l aci pe bancherul evreu Oscar Kaufmann, iată-l aci pe ministrul antonescian de mai târziu, trădătorul Gheorghe Creţeanu, iată-l aci pe bancherul evreu Richard Fuchs, iată-l aci pe fostul ministru naţional-ţărănist Mihai Popovici, iată-l aci pe doctorul Rolan von Heghedus, fost ministru în Ungaria, iată-l aci pe politicianul şovin Aurel Vlad şi lângă ei, fără nici o jenă, pe neamţul hitlerist doctor Ernest Reiman, pe baronul evreu ungur Paul Kornfeld şi, bineînţeles, pe inginerul Ion Bujoiu, ca director general.
Fabrica de sticlă ardeleană avea în consiliul de administraţie, pe lângă Teodor Nicolau, pe neamţul hitlerist S[amuel] Kares, pe francezul Tonni Perrin, pe spaniolul franchit Felix Lequerica şi, lângă toţi aceştia, pe bancherul evreu Senor Saporta.
[…]
În vremurile de cea mai cumplită prigoană împotriva populaţiei evreeşti din România, marii industrişi, comercianţi şi bancheri evrei s’au aflat alături de asupritori. Nu pentrucă erau evrei, ci pentrucă erau burghezi şi capitalişti până în măduva oaselor. Pe ei îi interesa un singur lucru: câştigul, câştigul cât mai mare. N’a tresărit în niciunul din ei aşazisul „sentiment naţional”.
[…]
Dar să mergem mai departe. Unul dintre oamenii cei mai apropiaţi de Carol al II-lea a fost cunoscutul sionist Margulies, care pe de o parte lucra mână în mână cu palatul ce-i înlesnea furnituri militare prin contracte oneroase, iar pe de altă parte conducea mişcarea naţionalistă evreiască – sionistă – îndemnându-i pe evrei să rămână izolaţi în mijlocul populaţiei româneşti, fluturând pe sub ochii populaţiei evreieşti sărace şi mijlocii imaginea Sionului de aur, îndepărtat.
[…]
În timpul războiului criminal antisovietic, când populaţia săracă avreiască era închisă în lagăre de muncă, ori pur şi simplu exterminată prin gloanţe, Ică Antonescu lua masa împreună cu Isidore Karmitz şi cu ceilalţi trei fraţi [Karmitz] proprietari ai întreprinderii Standard, cărora le acorda un soi de cetăţenie de onoare.
[…]
În acelaşi timp, cine-şi pregătea somptuoasa plecare în optime condiţii, cu geamantane burduşite de valută? Malaxa şi Auschnitt – capitalistul român Malaxa şi evreul Auschnitt, care nu fugeau din ţară fiindcă erau români sau evrei, ci fiindcă situaţia nu le mai convenea din punctul de vedere al intereselor lor de afaceri.
[…]
Tocmai deaceea naţionalismul – sub forma lui de şovinism, de antisemitism sau de sionism – este cel mai primejdios duşman al tuturor celor ce muncesc.
[…]
Naţionalismul, şovinismul, antisemitismul la români, sionismul la evrei sunt piedici în calea desvoltării fericite a poporului muncitor.
