Treceți la conținutul principal

Se aplică avangardelor deci și lui Tristan Tzara

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Andrei Pleșu. Artă deşteaptă


Săptămîna trecută, am asistat la prezentarea (comentată) a cîtorva imagini realizate de un artist polonez de mare succes. Îl cheamă Miroslaw Balka, are lucrări în toate marile colecții ale lumii, e invitat să expună în muzee și galerii de top, pe scurt, e o vedetă. Din ziua aceea, n-am încetat să bombăn… Acru, reacționar, bătrînește. Am văzut, în ultimele decenii, mari cantități de produse artistice de acest tip. Toate sunt ingenioase, „hoațe“, patetice sau bășcălioase (după caz). Toate sînt „deștepte“. Făcute să te lase cu gura căscată, să-ți dovedească cît ești de lipsit de idei și de imaginație. Nu vor să te seducă, să te facă să te simți bine, să te ducă dincolo de contingențe, să te pună pe gînduri. Vor să te hărțuiască, să te bage cu nasul în derizoriu, în tot felul de mici și mari orori, dar mai ales în culisele eului dilatat al artistului, în zglobiile lui tresăriri metafizice.
Nu mai fac de mult critică de artă, așa că nu voi proceda analitic. Voi povesti, pur și simplu, cam ce am avut de văzut. În mare, e vorba fie de artă „conceptuală“, fie de „instalații“, în orice caz de obiecte situate între abstracțiune „fină“ și vehemență senzorială. Artistul declară că nu vrea să dea răspunsuri ușoare, ci să pună întrebări grele. De pildă: intri într-o sală în care tronează două uriașe containere cu apă. Apa trece dintr-unul în­tr altul (cu zgomotul aferent), iar tu te simți mic și amenințat. Sau: intri în altă sală, ocupată de un soi de vagon uriaș și întunecat. Poți intra în el, urcînd o rampă, cu rezultatul că înăuntru ți se face frică și îți pierzi simțul de orientare. Sau: traversezi o cameră cu un plafon artificial foarte coborît, astfel încît, cu el deasupra capului, te simți apăsat, stresat, oprimat. Altădată, chemat să creeze o ambianță „provocatoare“ pentru o expunere muzeală de capodopere medievale și renascentiste, artistul polonez are o idee: cu ce se ocupă tablourile expuse? Preponderent cu imagini ale corpului omenesc. Păi, atunci, pe coridoarele muzeului, instalăm niște ventilatoare ample, care îl fac pe vizitator să-și simptă propriul corp: fragil, viu, vulnerabil. Nu e tare? Cînd i se pun întrebări, artistul are referințe subtile: Lévi-Strauss, haikuurile japoneze, Kantor, Beckett, Homer, Michel Foucault etc. Umblă la simboluri adînci. V-ați gîndit vreodată că prezența unui lichid într-o lucrare semnalează faptul că 70% din corpul nostru este făcut din apă? Și că evacuăm constant lichide „semnificative“, cu gust specific (sînge, sudoare, lacrimi, urină)? O temă masiv reprezentată în arta lui Miroslaw Balka este Holocaustul. La un moment dat, se așază cu camera de filmat dinaintea unei pajiști înzăpezite din Birkenau. Pe neașteptate, în cadru apar cîteva căprioare. Titlul filmulețului e, prin acest „fericit“ accident, gata făcut. De ce? Pentru că anul 1942, în care a avut loc sinistra conferință de la Wannsee (punct de pornire pentru implementarea „soluției finale“), este și anul în care Walt Disney a pus pe piață celebrul film de desene animate Bambi. Deci imaginile realizate de dl Balka la Birkenau se vor numi Winterreise. Bambi la Birkenau. O galerie din Tel Aviv găzduiește o expoziție a artistului în care, pe un perete, cu litere de-o șchioapă, stă scris „Mad a Gas Car“. V-ați prins? Păi, nu voiseră naziștii, în 1940, să evacueze populația evreiască în Madagascar? Și atunci nu e hiperingenios să desparți cuvîntul în așa fel, încît să iasă în evidență părți ale lui pline de aluzii: mad (nebunie), gas (gaz), car (mașină)? Jocul de cuvinte i-a plăcut atît de mult dlui Balka, încît l-a continuat și pe alte teme: Cine s-ar fi gîndit că Die Traumdeutung a lui Freud se poate citi ca o alăturare a cuvintelor englezești die şi trauma, combinate cu latinul (?) deu (zeu) și cu albanezul (ah!) tung (la revedere).
Un alt filmuleț al artistului nostru pleacă de la o aluzie culeasă, pare-se, din filmul Shoah al lui ­Claude Lanzmann. Ni se arată cifra 4, după care camera de luat vederi se apropie atît de mult, încît cifra nu se mai distinge. (Înțelegeți? Cînd te uiți de prea aproape nu mai vezi bine…) Episodul din filmul lui Lanzmann e însă sfîșietor, în mod incomparabil. Întrebată dacă știe cîți oameni au fost asasinați într-unul din lagărele de concentrare naziste, văduva unuia dintre călăi ezită, nu-și amintește și atunci i se spune: 400.000. Răspunsul ei: „I knew it had 4 in it“, „Știam că e ceva cu 4“. Pe mine unul, acest episod m-a cutremurat. Și mi s-a părut inadecvat pînă la blasfemie să-l reduci la o grațioasă metaforă cinematografică. Cînd e vorba de o tragedie fără precedent, de un mare eșec al speciei umane, coreografia „deșteaptă“ printre metafore și jocuri de cuvinte e, în cel mai bun caz, o gafă. Nu contest că dl Balka e un artist înzestrat, imaginativ, dotat cu un (cam rapid) simț al oportunității. Dar, din punctul meu de vedere, a ales „poarta cea largă“, fenta previzibilă, vioiciunea de paradă. Ca de altfel mulți dintre confrații săi de pretutindeni.

 Biography

Biography

Miroslaw Balka was born in 1958 in Warsaw, Poland.  Sculptor also active on the field of experimental video and drawing. In 1985 he graduated from the Academy of Fine Arts in Warsaw, where he runs Studio of Spatial Activities at Department of Media since 2011. Received the Mies van der Rohe Stipend in Krefeld. The member of Akademie Der Kunste, Berlin. His works were exhibited at numerous international shows such as: Documenta, Kassel (1992), Venice Biennale (1990, 1993, 2003, 2005, 2013),The Carnegie International, Pittsburgh (1995), Sao Paulo Biennale (1998), Liverpool Biennial (1999), Sydney Biennale (1992, 2006), Santa Fe Biennial (2006). In 2009 he presented special project “How It Is” at Unilever Series, Turbine Hall, Tate Modern, London. Author of the memorial to the victims of the Estonia Ferry disaster in Stockholm (1997). His works are owned by museums worldwide including: Tate Modern / London, Van Abbemuseum / Eindhoven, MOCA / Los Angeles, SFOMA / San Francisco, MOMA / New York, Hirshhorn Museum / Washington DC, Art Institute / Chicago, The Carnegie Museum of Art / Pittsburgh, Museu Serralves / Porto, Moderna Museet / Stockholm, Kiasma / Helsinki, Kroller Muller / Otterlo, The National Museum of Art / Athens, The National Museum of Art / Osaka, The Israel Museum / Jerusalem. In Poland: Museum of Art / Lodz, Centre of Contemporary Art  / Warsaw, Zacheta National Gallery of Art / Warsaw, Museum of Modern Art / Warsaw, The National Museum / Wroclaw, MOCAK / Cracow.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE