Treceți la conținutul principal

Hârtia de turnesol: steagul secuiesc în interpretarea pseudo-naţionaliştilor de Radu Carp,


Hârtia de turnesol: steagul secuiesc în interpretarea pseudo-naţionaliştilor

Radu Carp,


Ambasadorul SUA Hans Klemm a efectuat recent o vizită în judeţele Harghita şi Covasna. Cu această ocazie a declarat că, în urma întâlnirilor pe care le-a avut cu oficialităţile locale, conducerea CJ şi Primăriei Sf. Gheorghe, pe de-o parte, şi conducerea Prefecturii Covasna, pe de altă parte, este „confuz” în ceea ce priveşte problemele minorităţii maghiare, deoarece poziţiile au fost diametral opuse, afirmând că trebuie să mai studieze situaţia.
Primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Arpad Antal, i-a solicitat să facă o fotografie cu steagul secuiesc. Fotografia respectivă a făcut obiectul mai multor critici. Drept reacţie, ambasadorul Klemm a declarat:
„Singurele steaguri care contează pentru mine sunt cele ale Americii şi României. Fotografia respectivă a fost făcută într-un context în care doar am vrut sa fiu politicos”.
Se pare că acesta este purul adevăr: un gest de politeţe - gazdele nu se refuză niciodată, mai ales în cazul unei fotografii - nu trebuie privit decât ceea ce este.
O comunitate se auto-defineşte prin mai multe componente: limbă, imn, steag etc. Anumite persoane din rândul maghiarilor care trăiesc în România se auto-identifică cu secuii şi cu simbolurile lor. Există, desigur, şi maghiari care nu se consideră secui. Steagul secuiesc ajută la delimitarea secuilor de români, dar şi faţă de maghiari.
Atâta vreme cât respectivul steag nu este afişat pe clădiri publice (primării, prefecturi, consilii judeţene etc.), gestul de a-l arbora nu are nimic ilegal sau ofensator faţă de alte etnii. Ambasadorul SUA nu a ridicat steagul secuiesc pe catargul unei instituţii publice, ci doar a afişat un simbol, la iniţiativa gazdelor.
De remarcat că, după expunerea problemei relaţiilor dintre maghiari şi români, ambasadorul Klemm s-a declarat a fi „confuz”. Este, într-adevăr, greu de înţeles care este miza unor relaţii între naţiuni ce fac parte din state europene şi care ar fi trebuit să se reconcilieze cu propria lor istorie.
Un steag este simbolul unei identităţi separate şi nu neapărat o revendicare la formarea unui stat ori a unei autonomii administrative.
Nu există un Ţinut Secuiesc ca entitate administrativă şi nici nu poate exista pretenţia ca vreodată acest lucru să fie posibil (există comunităţi de secui compacte în judeţul Cluj, de pildă). Expresia denotă doar existenţa unei comunităţi care doreşte să fie tratată distinct, din raţiuni de limbă, tradiţii, obiceiuri şi care se foloseşte de simboluri pentru a se delimita faţă de români şi maghiari.
Pseudo-naţionaliştii români care se manifestă virulent cunosc foarte bine realitatea politică din această parte a Transilvaniei dar nu şi istoria acestei comunităţi. Un steag este simbolul unei identităţi separate şi nu neapărat o revendicare la formarea unui stat ori a unei autonomii administrative. De curând, am putut vedea la o anumită manifestare steagul Bucovinei. Ucrainienii, rutenii sau rusinii ar fi putut să se declare contrariaţi că la o manifestare a românilor era expus un asemenea steag, considerând că cei din Suceava vor să anexeze Bucovina de Nord, parte a Ucrainei. Cei care l-au expus nu doreau altceva decât să marcheze o identitate regională, nu neapărat una etnică, exclusivistă.
Ceea ce nu se poate accepta este plasarea steagului secuiesc pe Parlamentul de la Budapesta. Viktor Orban a încercat, astfel, să estompeze diferenţele între maghiari şi secui, cunoscând, desigur, realitatea în întreaga ei complexitate. De fapt, modul său de a acţiona se aseamănă izbitor cu cel al pseudo-naţionalistilor români care cunosc foarte bine realitatea, dar o prezintă deformat. Pe măsură ce se avansează dezbaterea dintre cele două extreme, Hans Klemm şi alţi observatori independenţi devin inevitabil şi mai confuzi - a separa informaţia de dezinformare devine un exerciţiu imposibil.
Steagul secuiesc a acţionat ca o hârtie de turnesol: a scos la suprafaţă sentimentele anti-occidentale ale unor naţionalişti de profesie şi nu de vocaţie, a dezvăluit acele partide care se bazează pe această categorie de persoane (PRU, AN), a relevat lideri de opinie dispuşi să sacrifice adevărul pentru o manipulare de succes pe termen scurt.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE