Treceți la conținutul principal

Anii 50. Cazul Zaharia Husarescu - fost inspector general al Siguranței din Basarabia

 Anii 50. Cazul Zaharia Husarescu - fost inspector general al Siguranței din Basarabia




Prof. Nicolae Balint

A făcut parte dintr-o generaţie romînească de intelligence, alături de un Mihail Moruzov, Eugen Cristescu, Constantin Maimuca sau Nicky Ştefănescu[1]. Cu unii dintre ei a colaborat, alţii i-au fost subordonaţi sau au ajuns să-l judece disciplinar, iar alții îl-au lucratî informativ. A fost decorat cu cele mai înalte ordine şi medalii ale statului romîn, dar şi ale unor state străine: îBărbăţie şi credinţăî în grad de comandor (de către statul romîn), îLegiunea de Onoareî a statului francez sau îLeul Albî de către cehoslovaci.
Zaharia Husarescu[2],(foto) un om de excepţie al serviciilor speciale romîne - eroul principal al acestei comunicări - era în 1930 anchetat de o Comisie specială a Ministerului de Interne, ca mai apoi să fie deferit unei Comisii disciplinare. împotriva sa au fost formulate atunci 19 capete de acuzare. Urmare a hotărîrii prunţate de Comisia disciplinară, Husarescu a fost suspendat temporar apoi, după un proces anevoios pe care l-a intentat ministerului în care lucrase, simţindu-se dezonorat şi dezamăgit, deşi a avut în final cîştig de cauză, a preferat să treacă în rezervă pentru a se pensiona.
La mai bine de 20 de ani de la acel moment, respectiv în anii î50, aflat deja la o venerabilă vîrstă, Zaharia Husarescu a fost arestat, anchetat şi condamnat[3]. De data aceasta, ancheta sa o făceau comuniştii, la Tîrgu-Mureş, bazîndu-se în parte şi pe documentele anchetei din 1930 şi care - peste 1000 de file - se găsesc azi la Serviciul Județean Mureș al Arhivelor Naționale[4].  
Acuzaţiile din dosar şi...îinformaţiile obţinute pe sursei.
în 1930, după o anchetă derulată destul de rapid, împotriva lui Zaharia Husarescu au fost formulate, așa cum spuneam anterior, 19 capete de acuzare de către Gheorghe Olăraşu, inspector general în Ministerul de Interne. Rivalitate, ură personală sau poate Olăraşu a fost îmînaî cuiva din afara sistemului? Poate şi una şi alta. Greu de spus deocamdată cu certitudine. Se cuvine însă menţionat faptul că acest inspector, Gheorghe Olăraşu, l-a instrumentat pe Husarescu cu o înverşunare greu de înţeles. Este aproape de necontestat faptul că în cazul lui Husarescu, a existat şi o imixtiune politică. Cea a lui Constantin Stere[5], cunoscut om politic al timpului, care apare dealtfel frecvent menţionat în dosarul anchetei disciplinare din anul 1930. Chiar şi Husarescu îl menţionează de cîteva ori, ca fiind una din cauzele anchetei sale. De ce ajunsese oare, un om ca Husarescu să-l deranjeze atît de mult pe Stere?
Timp de cîteva luni, inspectorul general din Ministerul de Interne, Gheorghe Olăraşu[6], a fost o prezenţă discretă la Chişinău, dar şi în alte localităţi din Basarabia pentru a obţine declaraţii despre presupusele abuzuri comise de Husarescu.
în acest timp, Husarescu funcţiona încă în Serviciul de Siguranţă, nefiind suspendat - curios fapt! - aşa cum cereau uzanţele timpului pentru funcţionarii superiori care făceau obiectul unei anchete.

în ceea ce priveşte dosarul de anchetă disciplinară din 1930 a lui Husarescu, de la învinurile comune care apar în dosar, precum, citez: «A abuzat de automobilele Inspectoratului....pentru interesele sale personale», «A autorizat şi permis să se facă diferite reţineri din salariile funcţionarilor...», ;A întrebuinţat diferiţi funcţionari pentru serviciile sale particulare...:, se ajunge însă la altele de o gravitate extremă. Astfel, apar acuzaţii deosebite, dar insuficient documentate, precum, citez: «Şi-a însuşit sume însemnate de bani....», «Este reclamat la Ministerul Armatei î Marele Stat Major, că a lăsat nesupravegheat pe spionul Macovei Vladimir...» sau foarte grava acuzaţie că ar fi sustras două broşuri conţinînd cifrurile folosite în comunicările cu caracter special.

De altfel, această ultimă acuzaţie - niciodată dovedită - avea să transpară şi în presa timpului din România, dar chiar şi în presa din Franţa. Cel ce are răbdarea să parcurgă documentele acestui caz, inclusiv pe cele întocmite în 1930, îşi va pune desigur o întrebare firească: cine dăduse  informaţii presei, în timp ce ancheta nu era încă finalizată? Se aflase oare pe «pe surse», folosind un limbaj ceva mai actual? Trebuia oare, ca acuzaţiile să-l discrediteze numai pe Husarescu sau şi instituţia din care acesta făcea parte? Cine ar fi avut acest interes?  
  
Husarescu,  o biografie de excepţie

Născut la 6 iulie 1876 în comuna Chitaiu Moldovenesc din Basarabia, Zaharia Husarescu a absolvit Facultatea de drept, iar în 1903 a fost încadrat comisar în Poliţia portului Galaţi, funcţionînd apoi prin diferite localităţi de graniţă. în timpul primului război mondial a condus serviciul de informaţii şi contrainformaţii al poliţiei romîne, ţinînd în acelaşi timp legătura cu Armatele a IV-a, a VI-a şi a IX-a ruse pe probleme de informaţii şi contrainformaţii militare.

Chiar Husarescu în dosarul să de anchetă din 1930, făcea cîteva menţiuni autobiografice. îîn 1918 - scria Husarescu - am primit ordin să trec în Basarabia cu Divizia a XIII-a romînă, la Bolgrad, apoi cu Divizia a XI-a, la Cetatea Albă, unde am fost însărcinat în mod special şi personal, să înfiinţez Poliţia şi Siguranţa românească în 1919, am fost numit Prefect de poliţie, în 1920 mi s-a încredinţat conducerea şi organizarea Inspectoratului General de Siguranţă din toată Basarabia, fiind înaintat şi numit Inspector General al acestei regiuni [7]
A fost cu siguranţă un om eficient, de vreme ce a contribuit la arestarea a peste 200 de spioni ruşi comunişti şi trimiterea lor în faţa Curţii Marţiale. Totodată a contribuit în mod esenţial la înfiinţarea în anul 1924 a mai multor centre de informaţii în oraşele Tiraspol, Odessa şi Harkov. Tot el a fost cel care i-a descoperit şi arestat pe membrii organizaţiei comuniste de tineret din Chişinău condusă de Pavel Tcacenko şi de Chirilov, precum şi a organizaţiei cunoscute sub numele conspirativ de "Bundo".
în 1930, în faţa Comisiei de disciplină numită de guvern, Husarescu s-a apărat cu multă demnitate şi argumentat. Nu va fi scos din cadrele permanente, dar se vor lua mai multe măsuri disciplinare. Va ataca în justiţie hotărîrea pronunţată de Comisie şi va avea cîştig de cauză în cea mai mare parte. Va demonstra că cele 19 acuzaţii erau nefondate şi că aveau, de fapt, substrat politic. Aşa cum am mai spus anterior, Husarescu se va pensiona, iar ulterior acestui moment, se va apropia de liberali, în mod deosebit de omul politic Gheorghe Tătărăscu[8]. Din momentul pensionării, Husarescu va deveni însă îobiectiv de urmărire informativăî, dar intensificarea urmăririi sale se va produce abia după 23 august 1944. Prin experienţa sa profesională, dar şi ca depozitar al unor informaţii deosebite, Husarescu devenise probabil un potenţial pericol pentru noile autorităţi urmînd a fi arestat la momentul cel mai potrivit.

«Politicienii pătimaşi» împotriva funcţionarilor de carieră
Acuzaţiile aduse de Gheorghe Olăraşu[9], inspector general în Ministerul de Interne, cel ce coordonase ancheta împotriva lui Husarescu, au fost luate în dezbaterea unei Comisii de disciplină constituită prin hotărîre de guvern. Comisia, formată din 5 membri - printre care şi Eugen Cristescu[10], viitorul şef al spionajului romîn din perioada guvernului Antonescu - era condusă de Nicolae Radovici, preşedintele Curţii de Apel din Bucureşti. în intervalul 30 august 1930 - 5 noiembrie 1930, această Comisie s-a reunit de 11 ori. Abia pe data de 5 noiembrie 1930 s-a luat hotărîrea definitivă. îComisia - scria în hotărîre - avizează a se aplica D-lui Zaharia Husarescu, inspector regional la Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău, pedeapsa excluderii din serviciu pe timp de şase luni cu pierderea salariului şi mutare pe cale disciplinară.î[11]
Pe tot timpul anchetei, Husarescu a fost supus unei presiuni media de neimaginat. Ziarele, în mod deosebit cele stipendiate de ţărănişti, se întreceau în a-l denigra pe Husarescu, deşi încă împotriva lui nu se luase nicio hotărîre şi niciuna dintre cele 19 acuzaţii formulate, nu a fost în final demonstrată.
îNumele trădătorului din Siguranţă - titra grav, cu litere mari, nr. 129 din 29 mai 1930 al ziarului Vocea Basarabiei - este cunoscut guvernului. Agentul CEKEI (serviciul de informaţii al U.R.S.S. - n.a.), Ianovici, care a răpit pe generalul Kutepov, a fost la Bucureşti. Frumuseţea misterioasă care a furat cifrul secret romîn - se făcea referire la o rusoaică venită de la Paris, bănuită a fi spioană CEKA - a trăit la Chişinău, la Hotelul Londra. Suntem în ajunul unor noi divulgări.î[12]
Evident, ziarul aruncase doar o îbombăî de presă, care pînă la urmă se dovedise a fi doar o amărîtă de fumigenă. Zaharia Husarescu s-a apărat cu demnitate, atît împotriva hotărîrii pronunţate de Comisie, pe care o va ataca în justiţie, avînd în cele din urmă cîştig de cauză[13], cît şi împotriva atacurilor nedemne şi nefondate ale presei.
Husarescu nu va mai dori să se reîntoarcă în serviciu şi pentru că avea suficientă vechime în serviciu, se va pensiona. Cu regretul că, probabil la ordin politic, fusese denigrat, iar onoarea şi probitatea sa îi fuseseră puse la îndoială. îEste regretabil că într-un asemenea serviciu de pură specialitate (Siguranţa Statului - n.a.) - scria Husarescu în nota sa de apărare citită în faţa Comisiei - un serviciu cu atîtea subtilităţi, mai ales în Basarabia, ancheta s-a făcut de un organ superior străin cu totul de Siguranţă...î
în aceeaşi notă, el mai scria, citez: î...sunt silit să arăt acte şi fapte cari vor dovedi uşurinţa cu care s-a procedat cu scop de a-mi întuneca trecutul, cariera şi viaţa mea, mergîndu-se pînă la acuzaţia de asasinate şi bănuieli de trădare...î[14]
El reuşeşte foarte bine să dea glas şi gravităţii pericolului pe care o reprezenta atunci - fapt valabil şi azi ( n.a.) - imixtiunea politicului în chestiuni de securitate naţională, cu impact direct în ceea ce priveşte modul de exercitare al atribuţiunilor de către funcţionarii din Siguranţa Statului. «Mă simt obligat deci - mai scria Husarescu în apărarea sa - pentru stabilirea adevărului să arăt înaintea Onor Comisiunei, sistemul inducerii în eroare care a sugrumat dreptatea în ochii acelor politicieni pătimaşi, cărora noi, funcţionarii de carieră, nu putem să le fim pe plac totdeauna....»
Uzînd de date concrete, uşor verificabile, Husarescu a demontat acuzaţie cu acuzaţie[15], arătînd la final, că reuşise în decursul carierei sale de ofiţer de informaţii din Basarabia, să aducă în faţa Curţilor Marţiale, dar şi a unor instanţe civile de la Chişinău, Iaşi şi Galaţi, un număr impresionant de acuzaţi, din care, spunea el, citez: «un număr de peste 4.000 au fost condamnaţi.»

Zaharia Husarescu, obiectiv de urmărire informativă
O parte din afirmaţiile pe care le făcuse Husarescu în apărarea sa, în 1930, în special cele care se referau la comuniştii arestaţi, la spionii sovietici deconspiraţi sau la reţelele de informaţii pe care le constituise pe teritoriul U.R.S.S., vor cîntări greu peste circa 20 de ani cînd va fi arestat de comunişti. însă importante informaţii despre Husarescu şi activitatea lui, au fost oferite Securităţii romîne şi de către NKVD-ul sovietic, iar o altă parte au fost obţinute din arhivele serviciilor secrete romîne ajunse pe mîna comuniştilor după 23 august 1944.

însă la baza acuzaţiilor împotriva lui Husarescu au stat - aşa cum spuneam anterior - în mod deosebit, informaţiile din dosarul înaintat Comisiei Disciplinare a Ministerului de Interne, în 1930, de căre inspectorul de poliţie Gheorghe Olăraşu (foto). în 1930, după terminarea anchetei, devenit om liber, eliberat de obligaţiile de serviciu, dar şi tînăr pensionar, Husarescu se va apropia de liberali şi va fi şeful pazei omului politic liberal Gheorghe Tătărăscu. Din momentul trecerii sale în rezervă, a devenit însă şi îobiectiv de urmărire informativă.î
Fiecare nouă informaţie obţinută despre el, va fi notată meticulos de lucrătorii din Siguranţă. De la cele mai banale evenimente, pînă la cele cu semnificaţie tragică. Astfel, citez: îDuce o viaţă liniştită, primeşte rar vizite la domiciliu.....î sau îA trecut de la confesiunea mozaică, la ortodoxism...î, ori îA avut un fiu, locotenent de artilerie, care a murit pe frontul din Rusia, în 1941î, sunt doar cîteva din informaţiile notate scrupulos în fişa sa personală de urmărire informativă[16].

Casa, anturajul şi activitatea sa vor fi intens monitorizate, mai ales după 23 august 1944. Un informator din anturajul său imediat, nota, citez: îDomnul Husarescu.....actualmente apropiat al domnului Gheorghe Tătărăscu, a subliniat azi, 27 septembrie (1944 î n.a.), orele 8, 34, într-un cerc de prieteni că fostul premier are intenţia unei alipiri la partidul liberal de sub conducerea domnului Dinu Brătianu. în acest scop, dl. Gh. Tătătrăscu, încearcă o seamă de contacte politice. Dealtfel, fricţiunile existente între partidele democratice liberale şi ţărăniste, subliniază domnul Husarescu, pot dăuna amintitelor partide şi pot profita reuşitei celorlalte ramuri politice...î[17] O parte dintre declaraţiile care au stat la baza anchetei disciplinare pornite împotriva lui Husarescu în 1930, au fost obţinute de Gheorghe Olăraşu cu ajutorul a doi subalterni ai lui Husarescu, nemulţumiţi de faptul că nu fuseseră promovaţi ierarhic, mai mult chiar, fuseseră sancţionaţi de cîteva ori pentru abateri disciplinare şi le fusese diminuat salariul din dispoziția acestuia.


Unul dintre aceştia - ce curios şi implacabil este destinul! - avea să-l «toarne» pe Husarescu pentru a doua oară, la Tîrgu-Mureş, atunci cînd acesta a fost anchetat de către Securitatea mureșeană şi Procuratura Militară Principală Tîrgu-Mureș, pe baza acuzaţiilor din 1930. Cel în cauză, fost comisar de Siguranţă în anii '30, în Basarabia şi fost subordonat al lui Husarescu, trăia încă şi era încarcerat în Penitenciarul din Făgăraş, împărtăşind aceeaşi soartă ingrată ca a majorităţii funcţionarilor din aparatul de stat, ordine publică şi siguranţă, arestaţi de comunişti imediat după 1947[18].
De menţionat este şi faptul că atît Olaraşu, cît şi soţia sa, se aflau la momentul anchetării lui Husarescu de către comunişti, în penitenciarul Făgăraş. Olăraşu, fostul anchetator din 1930, a fost un timp «coleg» de penitenciar cu Husarescu. De altfel, Gheorghe Olăraşu avea să şi moară în acel penitenciar, iar Husarescu să-i mai supravieţuiască încă cîţiva ani.

BIBLIOGRAFIE
- Nicolae Balint, Zece ani de teroare. Procuratura Militară Principală Mureş (1954-1964), vol. I, Editura NICO, Tîrgu-Mureş, 2008.
- Vasile Pascu,  Istoria modernă a românilor (1821-1918) , Editura CLIO NOVA, Bucureşti, 1996.  
- Alin Spînu, Istoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii romîneşti, în perioada 1919-1945 , Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010.
- SJMAN, Fond Direcția Regională a M.A.I. Mureș Autonomă Maghiară, dosarele 154, 161, 162, 163, 78-80 / 1956.

The Fifties. The Case of Zaharia Husarescu, former Inspector General in the Bessarabian Secret Service

            Born in 1876 in Bessarabia and graduate of Law School, Zaharia Husarescu was included in the Romanian Police prior to the First World War. Later, during the war, he came into contact with the work of military information and counter-information, becoming a famous and acknowledged expert. His work in this field was appraised with several orders, medals and decorations of the Romanian, French or Czechoslovakian states, such as îCourage and Beliefî, îLegion of Honorî or îThe White Lionî.
            As chief of the Police and Safety Inspectorate in Bessarabia, he managed to set up several information networks in the USSR, but also to destructure networks set up by the soviets on Romanian territory, until 1930, when he had to retire.
            In 1930, he was investigated by a Ministerial Commission, there being 19 charges issued against him, none of which was however entirely proved. These charges issued in 1930 were to be resumed in the 50s and used, partly, in his being investigated by the communist Security, in Tîrgu-Mureş. Zaharia Husarescu spent the last years of his life in the prison in Făgăraş.

Profesor Nicolae Balint, publicist

[1] Pentru a avea o imagine edificatoare asupra evoluției serviciilor speciale romînești, inclusiv a personajelor enumerate de mine, a se vedea lucrarea lui Alin Spînu, îIstoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii romîneşti, în perioada 1919-1945î, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010.
[2] Zaharia Husarescu (6 iulie 1876 î 9 februarie 1959), a îndeplinit diverse funcţii, inclusiv pe cea de isnpector general al Poliţiei şi Siguranţei din Basarabia. Arestat în anii î50, acesta a fost anchetat în 1955 la Tîrgu-Mureş, iar ulterior, în 1959, a decedat în penitenciarul Făgăraş.
[3] Despre arestarea lui Zaharia Husarescu din anii î50 şi anchetarea sa la Tîrgu-Mureş, precum şi a unui grup de foşti colaboratori de ai săi, a se vedea Nicolae Balint, îZece ani de teroare. Procuratura Militară Principală Mureş (1954-1964)î, vol. I, Editura NICO, Tîrgu-Mureş, 2008, pp. 41-44.
[4] SJMAN, Fond Direcția Regională a M.A.I. Mureș Autonomă Maghiară, dosarele 154, 161, 162,163 / 1956.
[5] Constantin Stere (1 iunie 1865 - 26 iunie 1936), om politic, jurist și scriitor romîn. în tinereţe, a făcut parte din mişcarea narodnicilor, iar ulterior a devenit militant activ pentru drepturile romînilor din Basarabia. A fost al doilea preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia (2 aprilie î 25 noiembrie 1918), iar pentru scurt timp, circa trei ani, a fost şi rector al Universităţii din Iaşi. A fondat și condus revistei "Viața romînească", apărută la 1 martie 1906. Despre activitatea sa pentru cauza romînismului în Basarabia şi a grupului din care făcea parte, a se vedea volumul lui Vasile Pascu, îIstoria modernă a romînilor (1821-1918)î, Editura CLIO NOVA, Bucureşti, 1996, pp. 204-205.
[6] Gheorghe Olăraşu (10 mai 1879 - 22 septembrie 1954), a fost funcţionar de carieră al D.P.S.G, ulterior al D.G.P. A avansat pînă la funcţia de director al Direcţiei Poliţiei de Siguranţă şi director administrative în Ministerul de Interne. Arestat de comunişti în 1949, Olăraşu a murit în 1954 în închisoarea din Făgăraş.
[7] SJMAN, Fond citat, dosar 161/1956, ff. 48-49.
[8] Gheorghe Tătărescu (n. 22 decembrie 1886 - 28 martie 1957), jurist, om politic, lider marcant al P.N.L., membru de onoare al Academiei Romîne din 22 iunie 1937. A fost vice-prim-ministru şi ministru de Externe în guvernul condus de dr. Petru Groza.
[9] SJMAN, Fond citat, dosar 161/1956, ff. 5-17, 19-25.
[10] Eugen Cristescu (3 aprilie 1895 - 12 iunie 1950), a fost șeful Serviciului Special de Informaţii al Romîniei în perioada 12 noiembrie 1940 - 23 august 1944. Se pare că după ce a fost arestat de comunişti, ar fi murit în penitenciarul Văcăreşti.
[11] SJMAN, Fond citat, dosar 161/1956, ff. 26-40, f. 40-41.
[12] Ibidem, ff. 225-227.
[13] Ibidem, ff. 160-161, f. 179, f. 192.
[14] Ibidem, f. 46.
[15] Ibidem, ff. 45-79.
[16] Ibidem, f. 130.
[17] Ibidem, f. 94.
[18] Este vorba despre fostul comisar Grigore Costescu. Date despre activitatea şi anchetarea sa, precum şi cele declarate de acesta împotriva lui Zaharia Husarescu, se pot obţine prin consultarea Fondului citat, dosarele 78-80/1956.  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE