Treceți la conținutul principal

Alexandru D. Aioanei. Înfiinţarea şi organizarea filialei Iaşi a Tineretului Progresist-1945

Alexandru D. Aioanei

Înfiinţarea şi organizarea filialei Iaşi a Tineretului Progresist-1945

Regimul comunist, ca orice regim totalitar s-a bazat în primul rând în preluare si apoi consolidarea puterii, pe organizaţiile de masă. Tineretul nu putea fi lăsat la o parte din această complexă ecuaţie deoarece, tinerii puteau reprezenta o importantă masă de manevră dar şi un puternic nucleu al “reacţiunii”, studenții în principal făcând parte din diverse organizații comuniste. În acelaș timp, tineretul trebuia educat în spiritul noilor valori, pentru a se crea o rezervă de cadre. Pentru comuniști munca reprezenta o metodă pedagogică. Ei considerau integrarea tinerilor în câmpul muncii o necesitate iminentă. În viziunea lor, doar așa tânăra generație putea conștientiza necesitățile sociale, doar muncind tinerii se puteau confrunta cu problemele reale ale vieții, maturizându-se astfel biologic și congnitiv. Potrivit ideologiei comuniste tot munca era singura cale spre politică, doar tinerii muncitori, meritau să ia parte la activitățile politice, și erau promovați în structurile de conducere a organizațiilor de tineret[1].
La început Partidul Comunist Român prezentat un interes deosebit pentru încadrarea tineretului în diferite organizaţii, sindicale, de partid sau așa zise independente, ce putea fi controlate mai ușor. Implicarea tinerilor în diferite activități practice îmbinate cu teorie, avea rolul de a arăta generației tinere eficiența sistemului economic și politic comunist[2]. În eforturile pentru impunerea regimului comunist, Partidul urmărea prin aceste organizații îndoctrinarea în masă a tinerilor. Promovând elemente ale clasei muncitoare în structurile de conducere, implicând tineretul în diferite munci de reconstrucție sau de ajutorare a populației de la sate, comuniștii doreau o omogenizare a acestei categorii de vârstă, și schimbarea elitei burgheze a tineretului cu o elită muncitoare.
După evenimentele din 23 august 1944, odată cu ieşirea din ilegalitate a Partidului Comunist Român, acesta a început să organizeze şi secţiile de tineret. Uniunea tineretului comunist era la acea dată, principala organizație de acest fel a partidului. La sfârșitul anului 1944 şi începutul anului 1945, discursul P.C.R. în privinţa tinerilor promova alcătuirea unei singure organizaţii de tineret, în care să intre toate celelalte existente, indiferent de natura lor sau de culoarea politică. Așa sar fi reuşit, potrivit concepției comuniste, implicarea întregului tinereti, în efortul  pentru “desfascizarea ţării” și impunerea unui guvern “cu adevărat democratic”, adică eliminarea din sistem a adepților fostului regim și sprijinirea numirii  guvernului Petru Groza.
Până la începutul lui aprilie 1945, când la Plenara Comitetului Central al U.T.C. s-a hotărât crearea Tineretului Progresist, au fost mai multe proiecte de organizații pentru tineret[3]. Cele mai importante au fost: Frontul Unic Muncitoresc al Tineretului, Uniunea Tineretului Socialist, Mișcarea Tineretului Progresist din Romania, etc[4].
Principalul scop declarat al acestor organizaţii era „de a găsi forme de mobilizare şi de organizare care să asigure mobilizarea  în aceasta luptă uriaşă a întregului tineret din România, educarea sa în spiritul democratic progresist, în spiritul dragostei nemărginite de popor şi patrie”. Potrivit discursului comunist, regimurile anterioare au confiscat patrimoniul cultural și istoric al tineretului, au dus la fascizarea sa.  Prin urmare trebuiau luate măsuri urgente și radicale pentru a repune tineretul în posesia patrimoniului său național și pentru a reduce rămășițele fasciste din mentalitatea sa[5]. Se dorea atragerea tineretului spre doctrina comunistă, cu un discurs promițător, utopic, pe care majoritatea tinerilor, l-au respins. Au însă fost tineri care au îmbrățișat ideologia comunistă.
La Plenara Comitetului Central al U.T.C., din aprilie-martie, analizându-se activitatea acestei organizații, s-a luat hotărârea de a se înfiinţa o nouă organizaţie cu numele Tineretul Progresist, ca persoană morală și juridică de interes național și utilitate publică[6], în care să intre toți tinerii din țară. S-a hotărât înglobarea U.T.C.-ului si U.T.S.-ului, în noua organizație autodizolvându-se. Aceste două structuri trebuiau să asigure organizarea și întărirea noii organizații și, să o transforme încet dar sigur într-o organizație a Partidului Comunist[7]. În noua organizație au intrat tineri comuniști și social-democrați, tineri plugari din guvernul lui Petru Groza, și din alte grupări fracționiste liberale (Gheorghe Tătărescu) sau țărăniste(Anton Alexandrescu)[8]. Dacă pentru a fi membru a Mișcării Tineretului Progresist din România, trebuia să faci parte dintr-o organizație componentă a acesteia, în Tineretul Progresist intra orice tânăr..
U.T.C-ul s-a autodesființat și a fost inglobată în Tineretul Progresist, însă fără a dispărea cu totul. Rolul pe care l-a avut a fost acela de a oferi cadre pentru noua organizaţie, în principal datorită educaţiei politice superioare pe care o aveau uteciştii. Președintele organizației naționale a Tineretului Progresist, Constantin Drăgoescu era și secretar general al U.T.C. Acest lucru arată clar, legătura dintre Partidul Comunist și noua organizație.  Mai târziu, comuniștii au spus că desființarea utece-ului a lipsit tineretul de „organizația sa revoluționară”[9].
Iaşul, al doilea oraş al ţării şi un important centru universitar și cultural, a beneficiat de o importantă filială a Tineretului Progresist găzduind și centrul Regionalei Moldova a aceleiaşi organizaţii.
Birocratic vorbind, Comitetul Judeţean Iași, avea chiar de la început o structură complexă cu responsabili pentru diferite secţii şi departamente. Exista un preşedinte activ, Neculai Apostol, doi vicepresedinți (Liza Mândru, Minter) și un secretar general (Modreanu),  mai erau responsabili pentru secţiiile: organizatoric, educaţie şi cultură, studii-documentare, sport, administrativ-financiar, pioneri, muncitori, casier, ţarani, elevi, studenţi, sectia V[10].
Comitetul judeţean emitea mereu planuri de muncă şi rapoarte de activitate pe o lună, două sau cu ocazia unor evenimente cum ar fi 23 august, ce conțin informații bogate despre activitățile desfășurate, organizarea internă, și despre legăturile cu partidul comunist.
Noua organizaţie a pornit pe acest drum cu planuri și obiective clare. Printre direcţile de acțiune ale Tineretului Progresist se numărau: organizarea de plăși la sate, organizarea de șezători la spitale, concerte de jazz, concerte populare, procese literare, concursuri de compoziții cu subiect progresist, concurs de ping-pong, crearea unei echipe de footbal, impartirea ziarului Tinerețea (ce era un important mijloc de propagandă), preparație pentru corijări, și organizarea de serate pentru strângerea de fonduri[11]. De exemplu, tinerii de la depoul C.F.R. ţineau şedinţe săptămânale şi au organizat un bal unde au strâns 150000 de lei. La sate, în plasa Șipote, s-au pus bazele brigăzilor Zorenii, echipe de tineri țărani care să ajute la refacerea drumurilor[12].
Susținerea financiară a fost mereu o problemă a organizației. Partidul nu avea fonduri pentru a sprijini toate activitațile organizației. Din acest motiv cei din Comitetul Județean au apelat la diferite modalități de a atrage bani. Multe dintre actiuni precum, balurile, șezătorile, concertele, competițiile sportive, aveau ca principal scop, atragerea de fonduri. Acest lucru explicând de multe ori și impactul slab pe care l-a avut organizața.
Cheltuielile erau diverse, de la deplasările în zonele rurale a tinerilor pentru a da spectacole și pentru a ține conferințe, până la a plăti bibliotecari, tehnicieni, curier, oameni de servici si cheltuieli organizatorice. În afară de baluri, filiala județeană a Tineretului Progresist mai avea și o brutărie care aducea un venit lunar de 600000 de lei. Dacă veniturile nu puteau depăși 1500000 lei cheltuielile depășeau cu mult această sumă trecând adesea de 2000000 lei. Deși veniturile erau și ele tot mai consistente datorită creșterii numărului de membri și a colectărilor, acestea nu vor acoperi niciodată cheltuielile[13].
Din diferitele rapoarte de activitate, aflăm că cele mai frecvente acțiuni ale acestei organizații, erau cele caritabile sau cele artistice. Astfel tinerii de la Depoul CFR au strâns bani și au cumpărat rechizite pentru copiii din comuna Balciu care au început școala în septembrie, cei de la CFR Nicolina organizat un bal și și-au cumpărat cele necesare pentru iarnă, tinerii tipografi țineau ședințe regulate și aveau un cor, cei alimentari aveau și ei un cor și oferind spectacole la sate, unde au luau contact cu tinerii pe acolo, la Podul Iloaie a avut loc un festival. În restul județului organizația nu exista, de aceea se impunea ca diverse echipe de studenți și elevi să meargă prin sate pentru a organiza noi cluburi[14].
Din punct de vedere al numărului de membri, dacă ne uităm pe cifre, vedem că din luna iulie, deci chiar de la început, noua organizație era relativ mare. Dintr-un raport de muncă pe luna iulie aflăm că la acea dată, organizația avea 771 de membri din care: 553 erau muncitori, 94 elevi, 79 studenti, 25 pioneri. Aceștia aveau chiar și carnete de membri și trebuiau să plătească o contribuție. Cifre sunt destul de mari, chiar dacă o parte din aceștia au fost foști membri ai U.T.C.-ului. Cu toate că se referă la luna iulie, acelaș raport ne spune că organizația pătrunse deja în Universitatea Tehnică și în următoarele licee: Liceul Național, Liceul Comercial, Școala Normală, Liceul Internat, Liceul de Aplicații, Liceul de fete Oltea Doamna, Liceul Comercial de fete, Liceul Industrial de fete[15]. Cifrele trebuie privite cu oarecare semne de întrebare. În primul rând în ce măsură în Iași după război numărul tinerilor muncitori depășea 500 faptul că în vacanță deja pătrunsese în școli, ne obligă la analize mai atente.
Un moment important în care noua organizație a fost chemată să își dovedească fidelitatea față de partid a fost momentul 23 august și manifestările din acea dată. Semnificațiile acestei zile, atât de importante pentru comuniști, au impus o atenție deosebită din partea autorităților. Punând accent pe așa numita „atitudine de contestare a democrațiilor occidentale”, pe care o afișa tineretul, comuniștii au folosit din plin această grupă de vârstă la manifestațiile sărbătoririi ieșirii de sub „jugul fascist”. La Iași, organizația Tineretului Progresist a mobilizat la evenimentele din acea zi circa 300 de tineri. Rapoartele ne spun că în cadrul manifestărilor s-au făcut: un manifest special, 1600 de lozinci, 1400 de fluturași, trei ședințe ale cercului de literatură, și s-a oferit un concert cu acordul Armatei Roșii.  Apoi seara, un număr de tineri au participat la retragerea cu torțe[16].
O provocare importantă pentru filiala Iași a Tineretului progresist a fost organizarea Conferinței județene și a celei regionale. În cadrul Conferinței județene din 16 septembrie, pe lângă dările de seamă asupra activității organizației, a fost și o ședință de referate. Aceste referate aveau subiecte diverse, precum: „Participarea tineretului la lupta pentru o Românie liberă și independentă”, „Problema educației tineretului din punct de vedere politic, sportiv, moral, național și patriotic” sau „Raport asupra situației prezente a tineretului, perspectivele și sarcinile imediate”[17]. La conferințele de acest fel, cum au fost și cea județeană sau regională, se propunea un prezidiu de onoare, din care de obicei făceau parte printre alții Regele Mihai, dr. Petru Groza, Mihail Sadoveanu, aceștia nefiind prezenți la ședințe, și se constituia și un prezidiu activ, care participa efectiv la ședințe, alcătuit din Nicu Apostol, Virgil Trofin[18], Edy Brauner, Florin Modreanu[19].
Conferința  regională, ce a avut loc pe 30 septembrie, a ales un nou comitet regional cu următorul birou politic: Virgil Trofin secretar, N Bălănescu responsabil cultural, Ioan Ciulei responsabil financiar, Ungureanu Ilie instructor[20].
Cu toate greutățile întâmpinate din lipsa fondurilor și a cadrelor, organizația își va continua activitatea cu acțiuni tot mai diverse. Documentle ne vorbesc despre organizare unei demonstrații sportive înainte plecării la Ziua Sportului la București. La Uzină și Depou s-au ținut conferințe despre „Revoluția tehincă și societatea”. Elevii au continuat cursurile de preparație, au scos două ziare de perete și au dat un spectacol la spitalul Sfântul Spiridon. În comuna Perieni s-au strâns 350000 de lei, iar 35 de tineri au muncit pentru refacerea școlii, în comuna Miroslava s-au reparat școala și biserica, s-au organizat trei festivaluri și s-a format o echipă de dansuri.
Filiala Iași a Tineretului Pregresist a demarat o campanile de colaborare cu organizațiile sioniste invitând o serie de tineri evrei să facă parte din organizație[21].
Toate aceste acțiuni, nu aveau alte scopuri decât atragerea tinerilor în noua organizație și anularea influenței pe care o aveau partidele liberal și țărănesc în rândurile generației tinere. Întrecerile sportive, concursurile literare, spectacolele, atrăgeau ușor tinerii săraci, muncitori. Însă deși T.P avea un număr mare de membri nu toți participau la evenimente. În  majoritatea rapoartelor de activitate se preciza faptul că membrii organizației nu vin la întâlniri și nu se achită de sarcini. Deși nu a exprimat clar adeziunea la politica P.C.R., faptul că sprijinea guvernul Groza, și  promova idei socialiste a ținut mulți tineri la distanță.
Documentele vorbesc doar despre două comune, Șipote și Bivolari, unde activitățile organizației sa-u bucurat de popularitate, localnicii în frunte cu autoritățile participând în masă la conferințe și apalaudând frenetic. În restul județului la sate, T.P. nu avea comitete, sau secții. Nu de puține ori în rapoartele de activitate sunt arătate zonele în care organizația nu are nici un adept sau nu reușește să impună noile valori socialiste. Una din secțiile la care activitatea ce mai slabă era cea pentru studenți. De exemplu, aflăm dintr-un raport de activitate pentru perioada  20 octombrie-20 noiembrie, că tinerii nu înțeleg să se achite bine de obligații, că membrii organizației nu se grăbesc în acțiunile lor[22]. După cum ne spune acelaș raport, situația economică a organizației este proastă, cei de la resortul țărănesc (resortul era un fel de departament sau de secție) nu au cu ce se îmbrăca, imobilul nu este încălzit, majoritatea tinerilor nu își plătesc cotizațiile[23].
Privind competența politică ca pe o acțiune colectivă programată[24], comuniștii au atras în noua organizație o masă de tineri eterogenă social-politic, cu interese și valori diferite, căreia era greu să îi impui ideile ce emanau din viziunea comunistă.. Integrarea și omogenizarea socială, atât de mult dorită de comuniști, prin împărtășirea acelorași ideii politice, nu a avut priză în rândurile tineretului. Tinerii manifestând o vie repulsie față de o politică străină nevoilor lor.
Acțiunile organizației nu puteau să aibă succes atâta timp cât nici măcar acei membri care făceau parte din Partidului Comunist, nu se achitau de responsabilitățile lor, după cum aflăm dintr-un raport al unei ședințe a membrilor Partidului Comunist ce făceau parte din Tineretul Progresist[25]. Tinerii ieșeni nu au răspuns afirmativ decât în cazuri rare, chemării partidului comunist la lupta antifascistă, studenții și nu numai reprezentând un important centru al opozițieii față de comunism.
 În general cei care s-au înscris in T.P. primii au fost tineri săraci, a căror pregătire nu permitea o altă evoluție  pe scară socială. Elitele intelectuale, studențești, vor evita să facă parte dintr-o organizație care îi aducea la un statut de egalitate cu persoane inferioare social.
Acest lucru arată ca deși oficial această organizație avea rolul clar de a populariza comunismul în rândul tinerilor, ea  nu a căpătat acel caracter de masă pe care îl doreau atât de mult cei din conducerea P.C.R. De altfel, înfințarea organizației Tineretului Progresist și contopirea în aceasta a U.T.C-ului va fi considerată un eșec, fiind privită astfel de istoriografia  comunistă după 1965.






[1] “Este necesară integrarea sa în activitatea productivă care îi prilejuieşte confruntarea cu probleme concrete ale vieţii, îl ajută să inţeleagă necesitaţile sociale, îi dezvoltă sentimentul utilitaţii, accelerează procesul maturizării sale biologice si spirituale: atrage la activitaţi politice, la formele specifice de educaţie de care dispun organizaţiile de tineret şi care trebuie să fie supuse necontenit perfecţionării”. Nicolae Lotreanu, Tineretul și acțiunea politică, în Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R, Tineretul comunist în acțiune, Editura Științifică, Bucuresti, 1972, p. 35-36
[2] Adrian Ciflâncă, Repere pentru o istorie a Uniunii Tineretului Comunist, în Anuarul Institutului de Istorie A. D. Xenopol, t. XLIII-XLIV, 2006-2007, p. 529.
[3] La plenara U.T.C din aprilie 1945 s-au “dezbătut și definitivat sarcinile tineretului în noua etapă istorică marcată de instaurarea guvernului democretic-revoluţionar se hotărăşte crearea Tineretului Progresist, organizaţie unică a tineretului din România” Constantin Petculescu  Istoria mișcării revoluționare și democratice de tineret din România, Editura Politică, București, 1987, p. 140             
[4] D. J. A. N. .Iași Fondul județean de partid P.C.R. Iași , Dosar 24/1945 f. 1.
[5] ”Trebuie sa redăm tineretului întregul patrimoniu naţional, istoric, cultural, în lumina adevarată progresistă şi să nimicim prin muncă încordată ramăşiţele molimei fasciste din mentalitatea și practica sa”. Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Fond Comitetul județean P.C.R. Iași, Dosar 24/1945 f. 2.
[6] C. Bărbulescu, Tineretul în primii ani ai revoluției populare, în C. Bărbulescu, Fl Dragne, C. Mocanu, File din istoria U.T.C., Editura Politică, București, 1973, p. 260.
[7]  U.T.C.-ul și U.T.S.-ul “vor trebui să înlăture toate piedicile din calea dezvoltării Tineretului Progresist, să depună muncă rodnică pentru ca T.P.R., să devină o organizaţie puternică a maselor tineretului progresist din România”Direcția Județeană a Arhivele Naționale Iași, Fond Comitetul județean P.C.R. Iasi, Dosar 24/1945 f. 3.
[8] Adrian Cioflâncă, op. cit. p. 532.
[9] Constantin Petculescu, op. cit. p. 40
[10] D. J. A. N. .Iași Fondul județean de partid P.C.R. Iași , Dosar 23/1945 f. 1.
[11] Ibidem, f. 2.
[12] Ibidem
[13] Ibidem.
[14] Ibidem, f. 6.
[15] Ibidem, f. 13.
[16] Ibidem, f. 12.
[17] Ibidem, f. 3.
[18] Virgil Trofin va ajunge secretar general al U.T.M., la sfârșitul anilor 1950.
[19] Ibidem, f. 5.
[20] Ibidem, f. 11.
[21] Ibidem, f. 12.
[22] Ibidem, f. 6.
[23] Ibidem, f. 7.
[24] Nicolae Lotreanu, op. cit. p.32.
[25] D. J. A. N. .Iași Fondul județean de partid P.C.R. Iași , Dosar 23/1945 f. 21.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE