vineri, 31 martie 2017

Adriana Oprea-Popescu . N-am condamnat comunismul cu Ficior și Vișinescu!

N-am condamnat comunismul cu Ficior și Vișinescu!

Ioan Ficior, torționarul deținuților politici din Periprava, a fost ieri condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare. „Este un act de reparație istorică”, a declarat Radu Preda, președinte executiv IICCMER. 

Dar condamnarea lui Ficior nu este nici istorică și nici reparatorie. Este, fără îndoială, meritul IICCMER, care a documentat acest dosar și a depus plângerea penală la Parchetul General; este Golgota foștilor deținuți politici care au dus crucea procesului trei ani de zile și-au venit la fiecare termen al lui; este truda unui avocat, Ionuț Matei, care a apărat interesele părților civile din proces; este munca procuroarei care a întocmit rechizitoriul și este conștiința câtorva judecători care au dat soluția de condamnare. Dar doar atât, nimic mai mult. 

Noi, restul, n-am făcut ceva și nici nu vom învăța mare lucru din ce s-a întâmplat. Ca și în cazul lui Vișinescu, condamnarea lui Ficior vine prea târziu. După cei ei și-au trăit viețile liniștiți, după ce victimele lor au plecat deja pe lumea cealaltă, cu  convingerea că în țara asta nu comunismul e cel care a pus mâinile pe piept, ci dreptatea și adevărul.

Și nu s-au înșelat prea mult, în ciuda condamnării pe care a primit-o ieri Ficior. Noi n-am avut o lege a lustrației, dar am avut grijă să ștergem din istorie numele unor martiri ai neamului care au făcut ani grei de temniță comunistă, să le ascundem statuile, să le scoatem cărțile din librării, să ne fie rușine cu ei. Cu cei care au luptat împotriva comunismului! Cu ceilalți, aproape că ne mândrim, crimele lor sunt pardonabile. 

Nu, condamnarea lui Ficior nu mai înseamnă azi mare lucru! Nici măcar pentru deținuții politici care au suferit în Periprava. 103 oameni și-au pierdut viața acolo între 1958 și 1963, când Ficior a condus colonia de muncă. Ȋn procesul ce a început în august 2013 s-au constituit părți civile doar 11 oameni. Și, după aproape 3 ani de termene și de audieri, doar 8 dintre ei au primit despăgubiri civile. 

Mokar Ianoș - 40 000 Euro. Condamnat la 4 ani de închisoare pe motiv că ar fi încercat să treacă frontiera în mod fraudulos, Mokar Ianoș a ajuns la Periprava în 1962, când Ficior era comandant. Audiat de procurori, el a declarat că își amintește despre mâncarea proastă și puțină, despre pedepsele pe care le primeau „din orice”. Deținuții erau alergați cu calul și bătuți cu parul de către Ficior. ,,Nu mi-am îndeplinit norma stabilită în agricultură, am primit drept sancțiune să port timp de 21 de zile lanțuri grele de 3 kg la picioare, și în această perioadă trebuia să car apa pentru a umple butoaie folosite pentru a se spăla deținuții seara. Îmi aduc aminte un episod în care, într-o dimineață, am fost scoși din barăci pentru a fi duși la muncă însă, datorită faptului că era ceață, am fost ținuți câteva ore afară, timp în care în locul unde eram adunați a venit și locotenentul major Ficior Ioan, responsabil cu reeducarea în centru Luciul Giorgieni. Ceilalți deținuți au apucat să strige «fugiți, că vine Ficior cu parul», eu nu am apucat să fug, și acesta m-a lovit cu o bâtă (folosită la transportul ciuberelor de mâncare) peste mână și peste umăr, rupându-mi clavicula”. Mokar Ianoș a murit înainte să-l vadă pe Ficior condamnat. Daunele morale le vor primi moștenitorii lui. 

Dionisie Mihai - 70 000 Euro. Avea 17 ani când a fost condamnat la 8 ani de închisoare. A stat în Periprava între 1960 și 1962 și a făcut acolo pleurezie. Cu Ficior s-a întânit de două ori. Mai întâi, după ce a fost prins că a furat o roșie, iar Ficior a ordonat să fie pedepsit. „Mi-a dat 25 de lovituri. Te așezai cu partea dorsală în sus, și cadrele MAI te loveau. Dacă pierdeai cunoștința, te udau și continuau. Te băga și la carceră două, trei zile”, a declarat Dionisie în fața instanței. A doua oară, Ficior a vrut să treacă peste el cu calul.

Muțiu Caius Eugen Vladimir - 40.000 Euro. A fost condamnat în decembrie 1956 la 8 ani de detenție, pentru „agitație publică”. Avea 22 de ani, era student în anul V la Mecanică și lider al mișcării studențești anticomuniste din Timișoara. Din Periprava, unde a ajuns în decembrie 1959, își amintește foametea cumplită, dizenteria, frigul. Ȋnsă cea mai cutremurătoare amintire a fostului deținut politic este îngroparea morților. Gropile comune. „Făceau o groapă și te aruncau în ea. Fără coșciug, fără cruce, fără preot. Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în același loc”, a declarat Muțiu.
 
Radu Ion - 40 000 Euro. Arestat în 1951, a făcut 12 ani de pușcărie. La Periprava a ajuns în toamna lui 1960. Ȋn foame, în frig, cu pedepse corporale și fără asistență medicală. Deținuții care încercau să mănânce de pe câmp erau bătuți. Cei care nu-și făceau norma erau pedepsiți, iar cei care se îmbolnăveau erau obligați să muncească. „Spre deosebire de holocaustul evreiesc, în holocaustul comunist au fost români contra români”, a declarat el instanței.

Stănescu Mirel Marin - 40 000 Euro. Era elev în clasa a X-a când a fost arestat, pentru „ostilitate față de regimul democrat-popular”. Doi ani mai târziu, în 1959, a ajuns la Periprava, alături de alți 500 de deținuți. „Am fost întâmpinați de comandantul Fiior Ion, care ne-a ținut o cuvântare și ne-a spus că am fost aduși să muncim, pentru că partidul ne dă șansa să ne reabilităm.” Și munceau, 12 ore pe zi, de la 6:00 dimineața. De foame, se hrăneau cu porumb crud și cu muguri de stuf. „Unii dintre noi au mâncat chiar și șerpi de apă”, le-a declarat fostul deținut politic judecătorilor.
 
Hagiopol Manuela - 30 000 Euro. Tatăl său, Eugen Basica, a fost deținut politic. Medic veterinar de profesie, a fost arestat în iulie 1959 și condamnat la 3 ani de închisoare pentru „uneltire contra regimului”. Fiica lui avea 13 ani atunci. Basica a murit  după cinci luni  în lagărul de muncă de la Periprava.

Budimir Ileana Doina - 20.000 Euro. Este fiica lui Opriș Traian, arestat în 1953 și condamnat la 5 ani de închisoare, pentru „omisiunea denunțării”. Alături de el a fost arestată și condamnată și soția sa, care era însărcinată. Ileana Doina a venit pe lume la 10 februarie 1954, în spitalul închisorii Văcărești. Tatăl ei a ajuns la Periprava, unde comandant era chiar un fost coleg de școală de-al lui: Ioan Ficior. Opriș ar fi trebuit să iasă din închisoare în 1958 dar, pentru că a vrut să-l bată pe Ficior, a primit un supliment de pedeapsă administrativă. S-a liberat abia în 1962, când fiica lui avea 8 ani.   

Ghiță Nicolae - 30.000 Euro. Este fiul unui fost deținut politic, decedat la Periprava. La începutul anilor ’90, Ghiță Nicolae a aflat de la un martor, fost deținut politic, că tatăl lui a murit după ce a fost lovit cu o piatră în cap de un gardian din colonie. 

Nu, condamnarea lui Ficior nu înseamnă mare lucru. Trimis azi în pușcărie pentru infracțiuni contra umanității, Ficior a trăit ultimii 27 de ani cu o pensie de 5506 lei. Și a  trăit bine, chiar dacă, în teorie, regimul pe care el l-a slugărit, murise.

Abia în octombrie 2015, instanța e decis ca, „în vederea garantării reparării pagubei”, să instituie „poprire asiguratorie asupra unei cote de 1/3 din pensia încasată de inculpatul Ficior Ioan de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne”. 1.800 de lei pe lună, atât înseamnă poprirea. Ficior ar trebui să mai trăiască vreo 65 de ani, ca să achite 310.000 de euro, suma la care ridică despăgubirile și cheltuielile judiciare. N-o va face, și-atunci banii vor fi achitați de statul român, parte responsabile civilmente în dosar.
 
Pentru crimele comise de el nu va plăti Ficior, care până la vâsta de 89 de ani a fost retribuit mai bine decât un medic tânăr ce salvează vieți, vom plăti noi. Și urmașii deținuților politici chinuiți de Ficior în Periprava. Nu, condamnarea lui Ficior nu seamănă deloc cu „o reparație istorică”.

Și nici a lui Alexandru Vișinescu, celălalt torționar trimis în pușcărie care, la 91 de ani, își execută pedeapsa în Spitalul Penitenciar Jilava. Bolile bătrâneții îi vor asigura lui Ficior același regim. „Măcar sunt în spatele gratiilor”, mi-a spus cineva. Ca și cum ar fi fost vioi și-ar avea toată viața înainte, iar de picioarele lor n-ar atârna deja ghiuleaua bătrâneții...
 

La începutul acestei luni, Parchetul General a trimis în judecată al treilea torționar: Marian Ventura (Bonaventura) Petrescu, comandant al Penitenciarului Galați în perioada februarie 1959 – iunie 1961, când acolo au murit 102 oameni. Petrescu are 86 de ani. Și, probabil, o pensie la fel de mare ca cea a lui Ficior, de care încă se bucură, în libertate fiind...

Nu, nici măcar cu condamnarea lui, dacă instanța va decide asta, nu vom repara istoria și nu vom face să dispară fantomele ce încă ne bântuie din trecut. 

Anul trecut, în registrul partidelor politice au fost înregistrate două partide comuniste: PARTIDUL COMUNIST ROMÂN – SECOLUL XXI și PARTIDUL COMUNIȘTILOR

Ficior, Vișinescu și, eventual, Bonaventura merită să meargă la pușcărie, indiferent de vârsta pe care o au. Merită să plătească. Dar nu vă amăgiți, prin e

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu