Vasile Dan. Notă bio-bibliografică

Vasile DAN

S-a născut la 8 mai 1948, în comuna Chețani, județul Mureș.

Tatăl, Vasile și mama, Maria (născută Maier), familie de țărani pensionari.

Urmează gimnaziul la Chețani și Facultatea de Filologie din Oradea (1972), apoi Facultatea de Ziaristică din București (1985).

De-a lungul timpului a fost: profesor de limba și literatura română în comuna Milășel (județul Mureș), instructor cultural (Lipova), redactor la revista Vatra(Tg. Mureș), bibliotecar (Arad), redactor-șef, fondator al revistei lunare de cultură Arca (Arad, în 1990).

Debut în presă: cu poemul Clopote, în revista Steaua, nr. 6/1967.

Debut editorial: Priveliștile (versuri), Editura Facla, Timișoara, 1977, pentru care a obținut premiul de debut al editurii.

Alte cărți: Nori luminați (poeme), Editura Eminescu, București, 1979; Scara interioară (poeme), Editura Facla, Timișoara, 1980; Arbore genealogic(poeme), Editura Eminescu, București, 1981, volum cu care a obținut premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara; Întâmplări crepusculare și alte poeme, Editura Eminescu, București, 1984; Elegie în grădină (poeme), Editura Eminescu, București, 1987; Drumul cu ființe (poeme), Editura Eminescu, București, 1990. Un li pe drumul mătăsii, Jurnal chinezesc, Editura Mirador, 1977, Premiul Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, Pielea poetului, versuri; Editura Mirador, 2000, Premiul de excelență al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor. Carte vie, poeme, ed. „Mirador”, 2003, carte nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România în 2004, Proza zilei, eseuri, Editura„Gutenberg Univers”, Arad, 2004, Poem vechi, Editura „Dacia”, Cluj, 2005.

Aprecieri critice:

În cărți:

„În versurile lui Vasile Dan (Întâmplări crepusculare ș alte poeme, EdituraEminescu, București, 1984) iese la iveală acea stare de spirit proprie multor poeți tineri de azi, care constă în tratarea intelectuală a lirismului, adică în abordarea sa lăuntrică, intrinsecă. Nu un sentiment străin, în fond, de creație, nu o temă exterioară acesteia îi ghidează, ci capacitatea de a declanșa arderea lirică din propria-i substanță, din scriptica-i determinarepură. Ceea ce nu înseamnă refuzul existențialismului, care, oricum, impregnează propozițiile estetic calificate, ci transmutația sa (alchimică) într-o nouă condiție.”

(Gheorghe Grigurcu, Existența poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 358)

„Poetul e un caligraf meticulos ș subtil al impresiilor, ridicate prin reverie la extaz, pe care i le lasă peisajul căzut sub privire dar îmbogățit, ca la impresioniști, de mișcarea ș culoarea proiecțiilor imaginare.”

(Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, Editura Eminescu, București, 1995, p. 189)

„Poet ieșit din coastele îngerești ale lui Ioan Alexandru, Vasile Dan scrie o poezie frumoasă, câteodată chiar prea frumoasă, plină de zumzete suave ș plutind într-o luminozitate fosforescentă.”

(Al. Cistelecan, Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 127)

„Arbore genealogic fixează, așadar, într-un spațiu liric original, din ce în ce mai sobru și mai nuanțat, imaginea poetului tânăr, ajuns la maturitatea talentului și artei sale.”

(Cornel Moraru, Textul și realitatea, 
Editura Eminescu, București, 1984, p. 131).

„Avem de-a face, în fond, cu o autentică simțire naturistă care fraternizează prin pure elanuri și subtile intuiții cu lucrurile, cu universul.”

(Victor Felea, Aspecte ale poeziei de azi (XX), 
Editura Dacia, Cluj, 1980, p. 274)

Alte referințe:

Nicolae Ciobanu, Însemne ale modernității, II, Editura Cartea Românească, București, 1979, p. 201-201; Gh. Mocuța, La răspântia scriiturii, Editura Mirador, Arad, 1996 și Al. Ruja, Parte din întreg, Editura de Vest, Timișoara, 1994.

În presa literară:

Marcel Pop-Corniș, Orizont, nr. 52/1977; Adrian Popescu, Steaua, nr. 3/1990; Lucian Alexiu, Orizont, nr. 23/1987; Cornel Ungureanu, Orizont, nr. 9/1991; Daniel Vighi, Vasile Popovici, Orizont, Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Al. Cistelecan, în Vatra, Ion Bogdan Lefter și Alex. Ștefănescu, în România literară, Al. Călinescu, în Cronica, Romulus Bucur, în Arca și Familia, Andrei Bodiu, în Observator cultural, Adrian Aluigheorghe, în Convorbiri literare, Gheorghe Mocuța, în Poesis, Bucur Demetrian, în Ramuri ș.a.