Andrei Mocuța, Poeme catalane

Andrei Mocuța, Poeme catalane

Incursiune romantică în Plaça de Catalunya

Cineva îți fură

privirea și-n

clipa următoare

îți dai seama

că au trecut șaizeci

de ani.

Cam asta e iubirea.

Întâlnire ratată cu poeții catalani

În timpul întâlnirii

din sala Verdauger a

Atenetului din Barcelona

cu poeții catalani

Carmen Plaza,

José Maria Mico,

Francesc Parcerisas,

Xavier Montoliu,

Ignacio Vidal Folsch

și Ramon Solsona,

am ascultat la telefon

preț de câteva ore

cea mai lungă frază

din istoria universului.

Cred că vrea

să mă părăsească.

Barcelona, 2 iunie 2014

Bodega Dos Palillos

Acesta nu e un poem,

ci pur și simplu

un anunț la intrarea

în Bodega Dos Palillos

pe strada

Carrer d'Elisabets,

numărul 9:

Dacă ești prostituată,

te rugăm nu intra

în restaurantul nostru.

Dacă nu ești sigură

că ești prostituată,

consultă-te cu paznicul

și te va lămuri el.

Barcelona, 1 iunie 2014

Cervantes

Poftim, Miguel,

o minunată farfurie fierbinte

de Sopa Tostada de La Mancha.

E cam rece.

Poftim, Miguel,

o minunată farfurie

de Sopa Tostada de La Mancha.

Are gust oribil.

Poftim, Miguel,

o farfurie

de Sopa Tostada de La Mancha.

Nici măcar nu-i supă.

Poftim, Miguel,

o farfurie.

Colecția de tauri a lui Salvador Dali

Lui Salvador Dali îi place

să glumească

pe seama celor trei

tauri ai săi.

Unul dintre ei

are spinarea atât de curbată,

că i-a pus numele

Croissant.

De coarnele altuia

și-a legat mustața lungă

și l-a călărit până

i-au explodat hemoroizii.

Ultimul dintre ei

n-are urechi pentru că

i le-a mușcat

în timpul unui pariu:

- Sunt atât de beat,

că aș putea mușca urechile

unui taur!

- Nu te credem, nu te credem,

Salvador Dali!

Spleen

Mă uit pe geamul

autobuzului ce se-ndreaptă

leneș, cu 80 de kilometri la oră,

spre Costa Brava

și te văd pedalând atentă,

cu părul lung în vânt,

pe o porțiune îngustă de drum.

Dispari în câteva secunde

și rămân doar cu amintirea ta,

o amintire cu 80 de kilometri

mai dureroasă.

Costa Brava, 30 mai 2014

Montjuic

Privesc de pe Muntele Evreilor

corăbiile înghesuite din port

și mă gândesc cu tristețe la marinarii

ce n-au avut niciodată parte de iubire

și a căror singură cucerire

a fost sărutul tandru al Titanicului

între glandele mamare

ale unui aisberg.

Montjuic, 31 mai 2014