Dr. Dr. Marius Rimbașiu. VIVA L’OPERA, un succes de librărie. Cuvânt liminar la volumul al doilea al cărții

DESTĂINUIRE ANTICIPATĂ  

Lansarea volumului II va avea loc la Cluj-Napoca în sepembrie 2025. 
Editura Casa Oamenilor de Știință.  

 

Cuvânt liminar la volumulal doilea al cărții VIVA L’OPERA

Ben ritrovati! 

 

Da, încep cu un salut de mulțumire și recunoștință adresat prietenilor și tuturor iubitorilor teatrului liric care răsfoindu-mi primul volum al cărții mele VIVA L’OPERA, m-au încurajat prin numeroase mesaje, telefonate și comunicări directe, să public și al doilea volum al gândurilor și sentimentelor mele referitoere la arta magică care este opera, teatrul liric. Dacă primul volum a vrut să fie un omagiu adus tuturor celor care prin arta lor mi-au trezit minunata pasiune pentru operă, cel de al doilea volum doresc să fie un omagiu adus Măriei sale Publicul, celui care în fond este beneficiarul principal al teatrului liric, și totodată cel căruia în ultima instanță îi este închinat tot efortul marii echipe care contribuie seară de seară la desfășurarea unui spectacol de operă. Fanii operei (lyricomanii) ascultă și văd o operă cu tot trupul și sufletul, cu inima, pielea și tot creierul. Pentru acest grup, opera este o artă despre dragostea de viață (Vissi d’Arte, Vissi d’Amor!). 

Paginile dedicate acelor pasionați ai operei-lyricomani- care din dragostea lor nebună pentru acestă artă complexă și fascinantă care este opera, fac sacrificii enorme pentru a parcurge sute de kilometri pentru a fi prezenți la un spectacol de operă, le-am scris cu nemărginită admirație și recunoștință.

Cât de frumos ar fi fost ca spectacolele de operă să se desfășoare seară de seară într-o atmosferă plină de armonie, în care muzica fermecătoare a nemuritorilor compozitori să domine magica creație a celor din fosa orchestrei, de pe scenă, cât și din spatele scenei…  dar în zilele noastre tot mai mult asistăm la o desconsiderare și chiar o luptă împotriva a ceea ce a fost creat cu decenii sau sute de ani în urmă, călcând în picioare capodoperele operistice, orientându-le departe de intențiile compozitorilor sau a librertiștilor, actualizându-le artificial în niște deplorabile și inutile confuzii regizorale. Da, este vorba de o intreagă armată de regizori invadatori din diferite alte domenii, cinema, teatru dramatic, niște intruși, care sub masca grupului Regietheater, creat de marele regizor Walther Felsenstein la începutul anilor 50, curent într-adevăr inovator pentru acea epocă, dar care deja la începutul anilor ´70 a devenit un grup al groparilor Operei (termen însușit de mine din vasta experiență a omului de teatru și critic muzical, Jean Goury). 

Singurul interes al acestor gropari ai operei este acela de-a șoca și provoca pe fondul muzical al marilor capodopere operistice, muzica și libretul jucând pentru ei un rol secundar, important fiind doar să fie ”altcumva”, iar ca prin scandalurile provocate de confabulațiile acestora, numele lor să devină cunoscute. Acestor ”regizori”, adevărați gropari ai operei le dedic în volumul meu un întreg capitol scris nu cu tastatura, ci cu … bisturiul ! 

 

Am fost, sunt şi voi fi mereu contra tuturor experimentelor regizorale care împiedică desfășurarea unui spectacol de operă, așa cum a fost gândit de compozitor, înstrăinând inutil libretul, iar muzica devenind doar un pretext pentru niște confabulații distructive. La Operă mergem pentru muzică și vocile frumoase care trebuiesc respectate şi favorabil stimulate, nu îngrădite sau boicotate. Este nevoie de o radicală schimbare în viața și concepția de-a vedea opera, pentru a salva-o de la căderea sa într-un spectacol banal, lipsit de emoțiile pe care ni le transmite muzica și interpretările veridice ale partiturilor și dramaturgiei. Noi nu suntem proprietarii operei ca și artă, ci doar cei care avem onoarea, bucuria, responsabilitatea și permisiunea de a ne bucura de ea.  În felul acesta lupta noastră nu este împotriva ”modernismului” în teatrul liric, ci împotriva cancerului -Regietrheater- care de mult prea mulți ani s-a cuibărit, ștergându-i farmecul și strălucirea moștenită. 

 

Cominciamo bene 

Dr. Marius Rimbașiu

 

Richard Wagner ”TANNHÄUSER”  

Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf, 4 mai 2013 

La Deutsche Oper am Rhein – Düsseldorf a avut loc în 4 mai 2013 premiera operei ”Tannhäuser“ de Richard Wagner masacrată de către actorul și regizorul de teatru Burkhard C. Kosminski, care cu acea ocazie își făcea debutul ca regizor de operă. A fost cel mai mare scandal trăit în acel teatru, de altfel foarte previzibil din partea celor care au participat la pregătirea acelui spectacol. Faptul că Intendantul Operei, Prof. Christoph Meyer nu era la curent (ceea ce mai sigur că este exclus!) sau mai de grabă nefiind conștient de gravitatea și consecințele clare ce vor urma în cazul regiei propuse de regizorul invadator, poate explica prezentarea capodoperei wagneriene în acest mod scandalos în teatrul pe care-l conducea de mulți ani. Pentru regizorul amintit, tema unică a operei au fost greșelile lui Tannhäuser, pe care-l va prezenta ca un criminal nazist de război, condus nu de Zeița iubirii, ci de ideologia nazistă... Pentru Burkhard Kosminski, regizor de teatru și actor, la Dăsseldorf pentru prima dată regizor de operă, vinovăția, greșelile lui Tannhăuser și nu iubirea se aflau în centrul producției, iar în consecință, apelând la una dintre cele mai mari crime a omenirii, îl va înfățișa pe Tannhäuser ca un criminal nazist. Ideea regizorului ne este clar prezentată deja în timpul uverturii, când pe scenă se putea vedea un aranjament de cuburi de sticlă dintre care mai târziu se va forma o cruce cu vulturul imperial în primul act, vulturul federal în actul al doilea și ambele animale heraldice în actul al treilea. Un destul de izbitor simbolism. In acele cuburi se găsesc oameni dezbrăcați, iar pe parcursul uverturii pe sunetul muzicii de la Venusberg, un fum alb era condus în cuburi, puternic luminate, iar încetul cu încetul oamenii din ele cădeau la pământ. Desigur, aceasta se dorea să fie o aluzie teatrală la camerele de gazare de la Auschwitz, iar în conceptul regizorului acest lucru avea probabil și un sens. Pentru majoritatea spectatorilor însă, această aluzie provocantă, dură și inacceptabilă gazărilor de la Auschwitz și a ororile din lagărele de concentrare, a fost văzută ca o lipsă de respect pentru victime. Imediat după uvertură, dirijorul Axel Kober a fost obligat de către regizorul gropar să facă o pauză muzicală, lăsând să intre în scenă o familie de evrei -tată, mamă și fiica- care au fost siliți de către niște militari în uniformă SS să se dezbrace complect, iar tatăl după ce va fi ras pe cap va fi împușcat în fața celor două femei, care apoi vor fi și acestea executate... După această scenă șocantă, fără nici o legătură cu opera lui Wagner, ca spectator ți-ai pierdut orice plăcere de-a mai urmări capodopera wagneriană. Inevitabil, după aceste imagini, vezi și auzi opera diferit. In sală, publicul prezent a reacționat spontan prin tumulte, care pe parcursul desfășurării operei au devenit din ce în ce mai evidente, culminând în momentul când aceeași scenă a gazării va fi reluată prin pantomimă cu ocazia celebrului „Romerzählung“. Acest superb moment muzical, ignorat și batjicorit de regizor prin intervenția sa flagrantă și brutală în muzica lui Wagner, a provocat ieșirea ostentativă din sală a primilor spectatori, întrigați de atmosfera de antisemitism și național socialism care se petrecea pe scenă. Desigur că în aceste condiții provocatoare muzica va fi altcumva ascultată, cu atât mai mult că și aceasta (muzica) va fi și ea cumplit lovită - ne aflam în anul sărbătoririi lui Wagner!- prin corul cavalierilor obligați de către regizor, sub umbrela dirijorului Axel Kober, să cânte exagerat de tare, ca niște soldați naziști. In pauză, un nou grup de spectatori au părăsit sala zgomotos, în timp ce majoritatea celor rămași discutau șocați ceea ce li se prezentase. In continuare a urmat o scenă în care nefericitul în iubire Wolfram, dându-i Elisabethei un cuțit pentru a-l omorâ, aceasta își taie venele, iar Tannhäuser o va invoaca pe Venus îmbrăcată în uniformă nazistă și ea, cu o fustă ultrascurtă. La căderea cortinei, premiera a provocat o avalanșă de proteste, urlete și fluierături adresate teamului regizoral, alături de părăsirea sălii de către unii spectatori vociferând și trântind ușile pe ultimele acorduri ale muzicii. Am văzut multe, chiar prea multe regii proaste în ultimele decenii, însă acel spectacol a fost din puntul de vedere al punerii în scenă, pur și simplu o rușinoasă lipsă de respect față de muzică, față de victimele și familile acestora din anii cenușii ai nazismului, cât și față de publicul spectator, ceea ce a avut de îndată grave consecințe. Mulți dintre spectatorii prezenți la premieră au avut nevoie de asistență medicală la fața locului, atât fizică cât și psihică, iar mulți alții am rămas îndelung în teatru pentru a protesta. Prin această ”actualizare” brutală la trista perioadă a nazismului și a holocastului, premiera capodoperei wagneriene ”Tannhäuser ” de la Deutsche Oper am Rhein (Düsseldorf) din mai 2013, a depășit orice măsură, fiind un scandalos dezastru scenic, infuiențând negativ și prezentarea muzicală. In mod normal, intendantul Operei de pe Rhein avea toate motivele estetice și artistice să nu permită o astfel de prezentare o capodoperi wagneriene In concepția lui Kosminski, Tannhäuser sedus de ideologia nazistă prin Venus, care este în primul rând o figură simbolică a Reich-ului, în exodul său din Venusberg, acesta este o tentativă de-a renunța la epoca întunecată, făcând astfel un salt în timp, ajungând în epoca Adenauer. Landgraful Herrmann și Cavalerii Wartburgului vor fi prezentați ca niște naziști bătrâni care nu mai reacționează la nimic, încercând să se împace cu trecutul, iar Wolfram, nefericitul îndrăgostit, o îndeamnă pe Elisabetha să-l omoare și îi întinde cuțitul, însă aceasta în schimb își taie arterele mâinii.

Atât dirijorul Axel Kober cât și soliștii se vedea clar că erau negativ influențați de ceea ce se petrecea pe scenă cât și în sală, orchestra oferind în primul act un sunet neplăcut de simplu și o lipsă în mare măsură de diferențiere, precum și o serie de inconsecvențe între scenă și fosă. Aceste neajunsuri au scăzut cel puțin pe parcursul serii, deși nu complet. 

 Puternicele contestări vocale ale publicului de la premieră, cât și din presă, dar în mod special protestul venit din partea unei importante Comunități de evrei din Düsseldorf, precum și a numeroaselor scrisori de protest (probabil și amenințări !), explică faptul că următorul spectacol a fost suspendat, iar după două zile a apărut concomitent într-o conferință de presă cât și în presa locală reacția Direcțiunii Operei din Düsseldorf. Aceasta își asuma responsabilitatea prezentării unei concepții regizorale și a scenelor ”foarte realiste, cu deosebire cea a executării evreilor”. 

După o discuție fără succes cu regizorul căruia i se ceruse renunțarea la aceste scene, Direcțiunea Operei a hotărât ca în continuare opera „Tannhäuser“ să fie prezentată sub formă concertantă !!! Așadar, sănătatea și reaspectul față de spectatori, de data aceasta, la Düsseldorf a fost pusă deasupra ”libertății de exprimare în artă”. BRAVO !!!... O VICTORIE de moment contra groparilor Operei !  

 

Marius Rimbașiu 

 

Nota editorului. 

Am publicat în avantpremieră în revista Asymetria, (http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1563) un fragment din cartea lui Marius Rimbașiu. 

Reproducem un segment din cartea în curs de apariție, descrierea și analiza spectacolului cu opera Tanhauser  de Richard Wagner, un delir regizoral specific acestei ideologii care revizuiește istoria și arta.

Curioșii și iubitorii de operă vor avea bucuria de a înțelege că  spectatorul nu este un receptor inert. 
Că are dreptul să reacționeze public și forte atunci când așteptările sale sunt maltratate. 

Cu Marius ne-am regăsit după aproape șapte decenii de la absolvirea liceului, unde am fost colegi de clasă și prieteni, cu ocazia unei prea scurte  și recente întălniri cu supraviețuitorii promoției 1957 a Școlii Medii nr. 4, azi Colegiul Național Emil Racoviță. 

Relaurea unei vechi legături de prietenie îmi încălzește sufletul. Mă bucur să pot participa, în felul acesta, la prelansarea volumlui al II-lea a unei cărți de succes și să-i urez medicului dr. Marius Rimbașiu, sănătate, creativitate și dinamism social pentru anii ce vor veni.  

Dan Culcer