Dan Culcer Între realități, dorințe și putințe. Suveranitate și calitățile românilor

 

Dan Culcer

Între realități, dorințe și putințe

Calitățile necesare românilor pentru a construi un sistem politic suveran și cooperant în spațiul european și eurasiatic

Introducere
Problema suveranității a constituit una dintre temele majore ale istoriei românilor. Situată la confluența dintre Orient și Occident, între marile imperii care au încercat să o controleze – Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Imperiul Țarist, apoi Uniunea Sovietică – România s-a confruntat permanent cu întrebarea: cum poate un popor relativ mic să își păstreze libertatea de decizie și identitatea, fără a cădea în izolare sau subordonare?

De-a lungul secolelor, românii au încercat formule diferite de echilibru între afirmarea independenței și colaborarea cu alte puteri. După 1989, această problemă a căpătat forme noi: cum să menținem suveranitatea statului național într-o lume globalizată, în cadrul Uniunii Europene și al alianțelor strategice, fără a ne dilua identitatea și fără a ne transforma într-un simplu pion geopolitic?

Îmi propun să analizez și descriu calitățile pe care românii trebuie să le cultive – pe plan uman, intelectual, psihologic, politic și moral – pentru a construi un sistem politic în care suveranitatea să fie nu doar o formulă juridică, ci o realitate trăită. În același timp, acest sistem trebuie să fie capabil să colaboreze lucid și critic cu vecinii interni și externi, cu partenerii noștri din Europa mediană, de Est, din Balcani, din nordul Europei, din Caucaz și din Asia Mică.

I. Calități umane fundamentale
1. Demnitatea și conștiința de sine
O națiune care nu-și respectă demnitatea nu poate construi instituții politice stabile. Românii trebuie să înțeleagă că demnitatea nu înseamnă aroganță, ci respectul de sine și al celuilalt. Suveranitatea nu se realizează prin agresivitate, ci prin fermitatea de a spune „nu” acolo unde interesele naționale sunt amenințate și „da” acolo unde colaborarea aduce beneficii reciproce.

2. Spiritul solidarității și al comunității
Individualismul excesiv, prezent adesea în societatea românească, subminează coeziunea socială. Pentru a construi un sistem politic autentic, românii trebuie să cultive solidaritatea între generații, între clase sociale și între regiuni istorice. Numai astfel se poate evita fragmentarea și dependența de influențe externe.

3. Respectul pentru diversitatea culturală și etnică /versiune Culcer, originară/

România nu este un mozaic de culturi și minorități. Dar în masa românilor, concentrat sau dispersat, trăiesc câteva grupuri umane, numite de unii minorități. Termenul nu este productiv politic. L-aș înlocui cu acela de comunități : grupuri umane conștiente de existența unor elemente identitare care le dau o anumită coerență culturală, lingvistică, de destin. De destin al grupului dar și de destin al națiunii, al țării în interiorul granițelor căreia trăiesc, în relații de colaborare, coexistență, de diferențiere, de dominație suportată sau exersată, și de adversitate.

Suveranitatea autentică a țării nu poate fi obținută prin excludere, ci prin integrarea diversității într-o identitate comună. Criteriul etnic nu poate fi singurul criteriu în numele căruia se definesc relațiile României, ca stat, și ale românilor ca națiune, cu aceste grupuri comunitare. Excluderea criteriului social din analiza acestor raporturi și din gestionarea lor este o aberație. Există săraci și bogați în interiorul acestor grupuri. Relațiile dintre săraci și bogați în interiorul grupurilor nu sunt armonice. De multe ori, alianțele trans-etnice se formează cu ușurință între bogații de diverse etnii, în timp ce solidaritatea între săracii aparținând unor comunități diferite este mai dificilă, aceștia fiind adesea manipulați pe criterii etnice de către oligarhiile majorităților și minorităților, unite sau aflate în competiție.

Calitatea umană a toleranței și analiza sociologică a comportamentului comunitar servesc statului și societății ca instrumente politice de stabilitate sau de destabilizare relațională.

În acest context, toleranța și analiza sociologică a comportamentului comunitar devin instrumente fundamentale de guvernare. Ele pot servi statului și societății fie ca mijloace de stabilitate și coeziune, fie, dimpotrivă, ca potențiale surse de destabilizare, dacă sunt ignorate sau manipulate. Integrarea lucidă a acestor comunități în proiectul național reprezintă o condiție indispensabilă a suveranității reale.

4. Onestitatea și transparența
Un sistem politic care ignoră onestitatea produce corupție, iar corupția este calea sigură spre pierderea suveranității. Transparența în deciziile publice și responsabilitatea civică reprezintă valori umane fundamentale pentru un stat modern.

II. Calități intelectuale și educaționale
1. Cultura generală și educația civică
Un popor lipsit de educație este ușor de manipulat. Românii au nevoie de o cultură generală solidă, dar și de o educație civică care să explice cum funcționează instituțiile și de ce participarea la viața politică este esențială.

2. Spiritul critic și gândirea rațională
Suveranitatea nu se poate construi pe credulitate. Poporul român are nevoie de cetățeni capabili să analizeze critic deciziile politice și informațiile mass-mediei, să deosebească între propagandă și realitate.

3. Creativitatea și inovarea
Un stat care repetă mecanic modelele altora nu va fi niciodată suveran. România trebuie să își folosească resursele intelectuale pentru a propune soluții proprii în economie, educație, cultură și diplomație.

4. Cunoașterea istoriei proprii și a istoriei vecinilor
Ignoranța istorică duce la greșeli politice repetate. O națiune care știe cine este și cine îi sunt vecinii va avea forța de a negocia lucid și de a colabora inteligent.

III. Calități psihologice
1. Rezistența la presiuni externe și interne
România a fost mereu între marile puteri. Pentru a nu deveni victimă, poporul trebuie să își cultive reziliența psihologică. Aceasta presupune să nu cedăm panicii, să nu confundăm presiunile externe cu fatalitatea istorică.

2. Capacitatea de a gestiona conflictele
Un popor matur nu evită conflictele, dar le gestionează fără violență. Capacitatea psihologică de a negocia și de a evita escaladarea tensiunilor este esențială într-o regiune precum Balcanii sau Caucazul, unde conflictele înghețate persistă.

3. Inteligența emoțională și empatia
Politica nu este doar rațiune, ci și emoție. Liderii români trebuie să dezvolte capacitatea de a înțelege temerile și aspirațiile propriului popor, dar și sensibilitățile altor popoare.

4. Toleranța și flexibilitatea
Rigiditatea excesivă duce la înfrângere. Poporul român trebuie să învețe să fie flexibil, să accepte schimbările tehnologice, culturale și geopolitice fără a-și pierde esența.

IV. Calități politice
1. Patriotismul matur și lucid
Patriotismul nu este lozincă, ci responsabilitate. Un patriot autentic caută soluții pentru binele națiunii, nu pentru interesele proprii.

2. Diplomația constructivă
România trebuie să-și construiască o politică externă bazată pe dialog permanent. Diplomația nu înseamnă slăbiciune, ci abilitatea de a transforma potențialii adversari în parteneri.

3. Capacitatea de negociere și compromis
Într-o regiune complicată, negocierea devine artă de supraviețuire. România trebuie să-și formeze lideri capabili să obțină maximum de beneficii fără a pierde esențialul suveranității.

4. Curajul moral și integritatea liderilor
Corupția este cel mai mare pericol pentru un stat. Liderii care vând interesele naționale distrug fundamentul suveranității. Integritatea devine o calitate politică de primă importanță.

V. Capacități de adaptare
1. Europa mediană și de Est
România trebuie să-și cultive capacitatea de a coopera cu Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia. Aceste state împărtășesc experiențe similare de tranziție și de adaptare la UE și NATO.

2. Balcanii
În Balcani, adaptarea presupune gestionarea diversității etnice și religioase. România poate deveni un mediator și un factor de stabilitate, dacă își cultivă răbdarea și diplomația.

3. Țările Baltice și nordul Europei
Acestea oferă lecții de digitalizare, securitate și transparență administrativă. România trebuie să se adapteze rapid la modelele lor, fără complexe de inferioritate.

4. Caucazul și Asia Mică
Această zonă reprezintă o punte energetică și culturală între Europa și Orient. România are nevoie de flexibilitate pentru a colabora cu state aflate uneori în conflict, păstrându-și totodată echilibrul.

VI. Rezistența activă
1. Apărarea interesului național fără izolare
România trebuie să știe să spună „nu” acolo unde interesele sale sunt ignorate, dar să nu cadă în tentația autarhiei sau a izolării.

2. Rezistența la influențe nocive
Propaganda, manipularea și corupția venită din interior sau exterior pot distruge instituțiile statului. Rezistența activă presupune educație, mass-media independentă și societate civilă vigilentă.

3. Integrarea criticilor constructive
Un stat matur acceptă criticile partenerilor și le folosește pentru a-și îmbunătăți funcționarea. Rezistența activă nu înseamnă rigiditate, ci capacitatea de a selecta ce este util și de a respinge ce este nociv.

4. Independența strategică
România trebuie să își construiască parteneriate economice și militare multiple, pentru a nu depinde exclusiv de o singură putere.

VII. Modele de colaborare regională
1. Europa Centrală și de Est
Cooperarea în cadrul Inițiativei celor Trei Mări arată cum statele din regiune pot crea proiecte comune de infrastructură și energie.

2. Balcanii
România poate contribui la stabilitatea Balcanilor prin promovarea dialogului interetnic și prin sprijinirea integrării europene a statelor din regiune.

3. Țările Baltice
Exemplul balticilor în domeniul securității cibernetice este un model pe care România trebuie să îl asimileze.

4. Nordul Europei
Statele nordice au demonstrat că democrația poate fi consolidată prin transparență și încredere socială. România are nevoie să învețe aceste lecții.

5. Caucazul și Asia Mică
Colaborarea cu statele din această regiune trebuie să fie pragmatică, bazată pe energie, infrastructură și cultură.

VIII. Sinteza calităților necesare
Calitățile umane – demnitate, solidaritate, onestitate – constituie fundamentul.
Calitățile intelectuale – educație, spirit critic, creativitate – reprezintă instrumentele.
Calitățile psihologice – rezistență, empatie, toleranță – sunt mijloacele de supraviețuire.
Calitățile politice – patriotism lucid, diplomație, integritate – sunt cheia construirii instituțiilor.
Adaptarea și rezistența activă sunt condițiile pentru a supraviețui într-un context geopolitic fluid.

Concluzii
Suveranitatea nu este un dat, ci o construcție permanentă. România trebuie să-și cultive calitățile pentru a nu repeta greșelile trecutului și pentru a nu deveni un simplu pion între marile puteri.

Sistemul politic românesc viitor trebuie să fie unul în care:
- suveranitatea este respectată prin demnitate și integritate,
- colaborarea internațională este asumată prin diplomație lucidă și spirit critic,
- adaptarea este realizată prin educație și inovație,
- rezistența activă se bazează pe o societate civilă matură și responsabilă.

Astfel, România va putea fi nu doar o țară care supraviețuiește între imperii, ci un stat respectat și ascultat, un partener de încredere în Europa și Eurasia.