Treceți la conținutul principal

Mihai Șora este singurul român în viață care l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu și singurul român în viață în viața căruia a intervenit Căpitanul.


Mihai Șora

Mihai Șora este singurul român în viață care l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu și singurul român în viață în viața căruia a intervenit Căpitanul.

3 decembrie 2017
Mihai Șora și Corneliu Zelea Codreanu
Înainte de 1990 îl vedeam când și când pe Mihai Șora la Casa Scriitorilor, ne salutam și luam loc la mese diferite, dar apropiate, în partea stângă a restaurantului, cum intri dinspre Calea Victoriei. La masă se nimerea deseori să fiu cu Petre Țuțea sau Simion Ghinea, ori Dorin Dron. Nu mai țin minte de la care din ei am aflat o poveste frumoasă despre Mihai Șora. Student fiind, adică tînăr și plin de elanuri eroice, romantice, cică Mihai Șora, ca majoritatea tinerilor de ispravă din generația sa, s-a alăturat Mișcării legionare, a fost membru activ și sincer angajat, cu trup și suflet, în misiunea pe care și-o asumase Mișcarea.
Nu este lucru sigur că junele Șora, fecior de popă, a înțeles bine unde a intrat, cu cine s-a „înhăitat”, căci foarte curând s-a trezit într-o încurcătură care i s-a părut fără ieșire: s-a îndrăgostit de o jună frumoasă, deșteaptă, plăcută, care avea toate calitățile unei viitoare soții, mai puțin detaliul că era născută într-o familie de evrei!… Ceea ce, se înțelege, nu se potrivea nicicum că înregimentarea lui Mihai Șora în Mișcarea Legionară!… Avea deci de ales, ori una, ori alta!… Adică să se lepede de toată tinerețea legionară și să se supună imboldului inimii sau să facă neauzit glasul inimii, să ignore chemarea inimii, și să-și sacrifice iubirea pe altarul datoriei față de neam, credință, camarazi etc!
Nici una dintre soluții nu părea acceptabilă pentru junele Mihai Șora de atunci. De unde drama pe care o trăia de ceva vreme!… Povestea spune că s-a mărturisit unor camarazi prin ce cumpănă cumplită trece, ba le-a mărturist cât de serios se gândește la unica soluție posibilă pentru un om de onoare, cum sunt legionarii: sinuciderea!… Vă dați seama cât de serioasă era situația?!
Conform proverbului că prietenul la nevoie se cunoaște, un astfel de prieten, de camarad, s-a dus la șef, la Căpitan, la Corneliu Zelea Codreanu și l-a informat de ce ar putea să se întâmple în cuib.
Povestea ajunge astfel la un final fericit: Căpitanul îl cheamă pe junele Romeo la o discuție și-l ia la rost: o iubești așa de mult pe juna Julieta?! De ce nu te însori cu ea, atunci?! Ce sau cine te împiedică?!… Nu se știe dacă nu cumva Căpitanul s-a oferit să le fie și naș! Doar mai fuseseră până atunci și alte căsătorii în aceeași formulă etno-religioasă!
Nu este vorba de o dezlegare pe care a primit-o Mihai Șora, de îngăduința care i s-a acordat! Ci de faptul că în Mișcarea legionară nu funcționa o asemenea interdicție, o discriminare anti-semită la nivelul relațiilor personale inter-umane. Ci pur și simplu Mihai Șora nu înțelesese în ce organizație intrase! Nu a înțeles mai multe din ceea ce se putea numi mentalitatea legionară, dovadă fiind faptul că nu a rămas mai departe legionar multă vreme! Vor fi fost și alte motive ale retragerii dlui Șora din Mișcare! Nu le știm și nici nu ne interesează să le aflăm! Dacă până la acești 100 și ceva de ani Mihai Șora nu a găsit de cuviință să-și comenteze păcatele tinereții sale legionare, este alegerea sa și o respectăm…
Numai că povestea de mai sus este de un mare interes comunitar, domnule Șora, este importantă pentru o mulțime de români, aș putea spune că este de interes național!
Domnule Mihai Șora, în 1946, la un conclav suprem al Partidului Comunist din România, adică la o plenară a Comitetului Central, tovarășul Lothar Rădăceanu, mare sculă cominternistă, le-a atras atenția tovarășilor de idei să dea cea mai mare atenție legionarilor, o atenție specială, deoarece, zicea sus numitul, așa cum se știe, „jumătate din România a fost legionară”! Cu alte cuvinte, mai explicite, cuvintele de laudă sau de contestare la adresa legionarilor contează mult pentru palmaresul pozitiv sau negativ al neamului românesc!
Așa cum se știe, azi Mișcarea legionară este repudiată pe toate căile de autoritățile de la București, este ținta unor strategii de denigrare sistematică etc., etc. Iar principala acuzație este antisemitismul practicat până la crimă de legionari!…
Din motive care nu interesează hic et nunc, de ani de zile eu, subsemnatul, mă strădui să combat neadevărurile scornite pe seama legionarilor. O fac fără mare succes, altul decât conștiința mea împăcată! Trebuie să recunosc însă că convingerea mea că acuzația de antisemitism adusă legionarilor este lipsită de temei se sprijină și pe dovada adusă de „episodul Mihai Șora”, de frumoasa poveste al cărei erou sunteți, domnule Mihai Șora! O poveste pe care o țin la inimă de aproape o jumătate de secol!
De mai multe ori până acum, în texte publicate după 1990, v-am invitat să interveniți cu mărturia pe care o puteți aduce privitor la persoana Căpitanului, la camarazii din Mișcare, cât erau de anti-semiți. Prestigiul dumneavoastră moral, acumulat într-o viață exemplară, poate fi de mare folos adevărului. Chiar consider că aveți această obligație morală nu numai față de amintirea sistematic maculată a Căpitanului și a foștilor dvs camarazi! Dar aveți această obligație și față de însuși poporul român! Poporul român, ca și toate celelalte popoare ale lumii, are nevoie și are și dreptul la adevăr, la adevărul despre cei ce au făcut istorie în numele său! Legionarii sunt un capitol din istoria neamului nostru. Dumneavoastră ați fost martor nemijlocit la un gest definitoriu pentru persoana emblematică a Mișcării legioare, pentru lumea legionară din care ați făcut parte. Gestul Căpitanului, relatat ca mărturie de Mihai Șora, se cuvine să-și găsească locul meritat în memoria poporului nostru! Memoria faptelor care fac cinste tuturor românilor!
Dumnezeu v-a înzilit cu ani mulți! Vă doresc din toată inima să-i sporiți, să-i înmulțiți! Mă întreb însă, frizând joaca cu gândurile, cu ideile, nu cumva ați aflat că Dumnezeu tot așteaptă să vă găsiți timp ca să vă mărturisiți în fața neamului românesc cu frumoasa poveste despre Mihai Șora și Corneliu Zelea Codreanu?! Nu cumva aceasta este rațiunea îngăduinței divine cea de până la 100 și ceva de ani?! Nu cumva, știind ce așteaptă bunul Dumnezeu de la dumneavoastră, trageți de timp?!… E corect ce faceți? E un fel de șantaj, domnule Șora, la scaunul celest!… Așa vreți să vă lungiți viața?! Cu șmecherii dintr-astea?!…
Câți ani vă mai trebuie, domnule Mihai Șora, ca să vă achitați de datoria ce o purtați pe umeri de atât amar de vreme?! Quousque tandem abuteris patientia nostra și a bunului Dumnezeu?!
Ion Coja
Nota bene: Nu sunt convins că domnul Mihai Șora are cunoștință de precedentele mele apeluri și invitații prin care i-am cerut să spună public ce are de spus în legătură cu imixtiunea salutară a Căpitanului în viața numitului Șora Mihai. Drept care apelez la cei ce știu să navige pe internet să facă în așa fel încât textul de mai sus să ajungă la domnul Mihai Șora. Folosiți și adresa dlui inginer Noica, prieten al dlui Șora, om prob și de mare încredere!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE

Radio Erevan Bancuri din Epoca de glorie a bancurilor

1 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este bine să dormim cu fereastra deschisă? Radio Erevan răspunde: Da, dar cu o femeie este mai bine.
2 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărar că poetul Maiakovsky s-a împuşcat? Radio Erevan răspunde: Da, este adevărat, pentru că ultimele lui cuvinte au fost: Nu trageţi, tovarăşi.
3 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre capitalism şi comunism? Radio Erevan răspunde: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers.
4 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre comerţul capitalist şi cel socialist? Radio Erevan răspunde: Comerţul capitalist înseamnă că totul este de vânzare. Comerţul socialist înseamnă că totul este de cumpărat
5 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre basmele ruseşti şi englezeşti? Radio Erevan răspunde: Basmele englezeşti încep cu: A fost odată ca niciodată. Ale noastre încep cu: Va fi odată.…

Matei CAZACU— L'exil roumain en France

L'exil roumain en France
Longtemps, les Roumains ont cru que le premier exilé roumain en France était un ancêtre de Ronsard que le poète présente dans sa XVIe Elégie qui date de 1554 :
Or quant à mon ancestre, il a tiré sa race D'où le glacé Danube est voisin de la Thrace : Plus bas que la Hongrie, en une froide part, Est un Seigneur nommé le Marquis de Ronsart, Riche d'or et de gens, de ville et de terre. Un de ses fils puisnez assembla hazardeux, Et quittant son pays, faict Capitaine d'eux… Et hardy vint servir Philippes de Valois, Qui pour lors avoit guerre encontre les Anglois.
Malheureusement, cette noble généalogie imaginée par le professeur Jean A. Vaillant et le poète roumain Vasile Alecsandri dans les 5e et 6e décennies du XIXe siècle, a été infirmée par les historiens français, et un spécialiste a même identifié le modèle roumain en la personne d'un boyard valaque du XVIe siècle qui portait le surnom "Maracine", l'équivalent de "ronce&qu…