Treceți la conținutul principal

În amintirea lui Eleodor Focşeneanu, autorul studiului Două săptămâni dramatice din istoria României (17-30 decembrie 1947)

Eleodor Focșeneanu, In Memoriam


Majestatea Sa Regele, alături de întreaga Familie Regală, a aflat cu profundă tristețe de trecerea la cele veșnice a avocatului şi cărturarului într-ale Dreptului Eleodor Focşeneanu. Născut la 17 februarie 1925 în Câmpina, judeţul Prahova, Eleodor Focşeneanu a urmat Şcoala Primară din Breaza de Sus şi Liceul Teoretic Dimitrie Barbu Ştirbei din Câmpina, finalizând bacalaureatul în mai 1943, la Liceul Andrei Şaguna din Braşov.
A urmat apoi cursurile Facultărţii de Drept şi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie (limba spaniolă) din Bucureşti, finalizând licenţa de drept în iulie 1947. Refuzându-i-se înscrierea în Baroul Prahova a urmat Institutul Maxim Gorki de Limbă şi Literatură Rusă pentru doi ani, după care, într-o împrejurare favorabilă, s-a înscris în 1951 în Colegiul de Avocaţi din Prahova, unde a profesat până în 1974. În acest an, a intrat în Colegiul Avocaţilor (actualmente Baroul) Bucureşti, unde şi-a urmat chemarea până în anul 1997, când a ieşit la pensie. A fost admis la doctorat în domeniul drept civil, promovându-şi examenele şi redactând teza cu tema Dreptul de traducere dar, susţinerea tezei fiindu-i condiţionată de avizul Partidului Comunist, a renunţat la acest demers.
Încă din perioada comunistă, Eleodor Focşeneanu a cules materialele care au contribuit la prima sa mare operă reparatorie, dovedind un profund respect faţă de drept şi de adevărul istoric, anume volumul Două săptămâni dramatice din istoria României (17-30 decembrie 1947) (actualmente la ediţia a 3-a, Curtea Veche, 2014). Acest volum, publicat original în foiletoane în revistele diasporei, dovedeşte fără putinţă de tăgadă falsul şi raptul istoric reprezentat de instalarea comunismului în România, aducând laolaltă documente, analize pertinente şi mărturiile celor care au fost în mijlocul evenimentelor. Totodată, într-o serie de foiletoane din România Liberă, publicate în jurul adoptării Constituţiei din 1992, el a argumentat convingător nelegitimitatea impunerii soluţiei republicane fără consultarea populaţiei cu privire la forma de guvernământ a statului.
Printre alte scrieri ale sale se numără Istoria constituţională a României (1859-1991) (actualmente la ediţia a 2a, Humanitas, 1998), care este singura dintre cărţile de profil care dă greutatea cuvenită perioadei monarhice şi analizează modul instaurării regimului comunist dintr-o perspectivă critică şi argumentată juridic. De asemenea, Eleodor Focşeneanu a publicat o serie de traduceri, însoţite de prefeţe avizate, ale constituţiilor unor state ale lumii anume Spania, Japonia şi Germania. Printre alte lucrări de certă valoare ştiinţifică s-au numărat mai multe dicţionare spaniole-române, precum şi traduceri şi biografii.
Ca avocat, Eleodor Focşeneanu va rămâne mereu cunoscut ca primul avocat al Majestăţii Sale Regelui de după 1989. În opinii juridice clare, tranşante şi argumentate, prin loialitatea, valoarea sa profesională şi morală, el şi-a acordat sprijinul însemnat la restabilirea locului Coroanei în România în cei mai grei ani ai tranziţiei. În semn de recunoaştere, ani mai târziu, el a fost decorat cu Crucea Casei Regale a României “pentru modul exemplar în care Ne-a reprezentat în faţa instanţelor şi autorităţilor române. Pentru dedicaţia şi măiestria cu care a depăşit obstacole înalte, în apărarea intereselor şi poziţiei de drept a Casei Regale. Pentru devotamentul şi loialitatea puse în slujba restaurării Monarhiei în România.”
Autorul acestor rânduri a avut onoarea de a remite această decoraţie maestrului Eleodor Focşeneanu, ocazie cu care a cunoscut un om modest, fascinat de tainele dreptului, şi care lucra, mult după ieşirea la pensie, în continuare la actualizarea celor două volume de suflet dedicate Coroanei şi constituţionalismului românesc.
Nădăjduim că exemplul, patosul şi busola sa morală vor răzbate peste ani prin scrierile sale şi amintirile frumoase ale celor care l-au cunoscut.
În numele Familiei Regale a României, Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a transmis doamnei Focșeneanu o scrisoare de condoleanţe. Din partea Casei Majestății Sale, au participat la înmormântare doamna Simina Mezincescu, Șeful onorific al Protocolului și domnul Ion Tucă, directorul Casei. Ei au depus o coroană de flori din partea Familiei Regale a României.
Odihnească-se în pace!
Articol de Ioan-Luca Vlad

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE