Treceți la conținutul principal

Revoluția manipulării sau manipuiarea Revoluției?

Textele de mai jos nu spun mai nimic nou. Le rețin pentru caracterul lor de mărturie istorică directă. Am fost eu însumi la București o lună mai târziu și umblând prin Piața palatului mă minunam că nu există gemuri sparte la CC al PCR, nici impacturi serioase de gloanțe pe pereții clădirii deși, teoretic, se trăgea spre aceasta iar emanații din balcon ar fi fost cică în primejdie. Am scris însemnări de călătorie pe această temă și ele fost publicate în 1990. 
Este uimitor că Dinescu se face că nu știe ce-a fost, ca și cum ar fi aflat despre simulatoare acum, în 2017, când despre aceste aparate se scrie deja în presa din ianuarie 1990. Ne ia de proști, fiindcă vrea să dea impresia că el nu ar fi un emanat. A făcut parte dintre cei aleși pentru a juca roluri diverse în scenariul scris de alții. Aici e durerea lui Dinescu. Nu el a scris scenariul. Dar poate face un film după cel scris. Că Revoluție nu a fost. O răscoală populară întărâtată de propaganda serviciilor. Eu o numesc Zaveră. 
Cine-și mai amintește de miile de sate românești și maghiare care ar fi fost rase din ordinul lui Ceaușescu în Ardeal?  Genocid imaginar. Nimic. Zvon difuzat prin radio Europa Liberă și prin presa de tânga, gen Liberation, mai ales, care lăuda solidaritate occidentală prin operația Village Roumains. Tot acest ziar a publicat un interviu cu Dinescu, contribuind la legenda lui. De ce tocmai Liberation și nu vreun ziar burghez gen Figaro? Fiindcă făceau parte din plan. Nu securiștii noștri au scris scenariul. Storrytelling. Bluff. Unii mai cred și azi. Eu am verificat pe teren în Ardeal în ianuarie 1990. Nimic.
Dan Culcer

Octav Fulger
A nu, am fost si eu intre voi. Chiar exact intre voi doi. Acum că ne bucurăm sau vă doare, Revolutia a fost până in 21 Dec. miezul nopții când au spart Baricada. Mai apoi pe 22 seara cand „se trage din toate pozițiile” Revoluția era deja confiscata 100%. Pe domnul Dinescu ne-am dus sa-l luam de acasa, de pe Intrarea Bitoliei. Când am ajuns la TVR au permis accesul doar la 5 oameni, domnul Dinescu sper că-și amintește. Restul erau deja in Studioul 4… Cine stie cum au ajuns.
 Mai țineți minte că noi, cei ce nu am făcut parte din plan, la aprox. 40-50 min. am fost dați afara din Studioul 4 pe motiv că aparatele s-au încins?
Pt. conformitate mă gasiti pe fb Octav Fulger


Puiu
Eu am fost în Piața Palatului pe 22 decembrie când se trăgea. Ar fi trebuit să fie grămezi de cadavre! Nici măcar un rănit! Pe străzile laterale, care dau în Piața Palatului, s-a tras în doi soldați, de la fereastra unei vile. Soldații au fost duși la spital iar în apartamentul din care s-a tras, era o pereche în vârstă, uimită și mută!

Extras din comentariile http://www.catavencii.ro/editorial/poveste-de-craciun/

Home / Editorial / Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun

Singurele simulatoare ale Revoluției române de care s-a vorbit pînă mai ieri au fost Ion Caramitru și subsemnatul.
Noi am simulat la televizor că dictatorul a fugit. Noi ne-am prefăcut cînd am îndemnat populația să iasă în stradă.
Iacătă însă că, după îndelungi cercetări, Procuratura ne anunță că n-am fi fost unicii simulanți și că pe acoperișurile unor clădiri din București niște aparate cu foc la gura țevii se prefăceau și ele că trag în mulțime spre a induce „psihoza terorismului”.
Carevasăzică teroriștii n-au existat.
A existat numai o frumoasă psihoză produsă de sculele buclucașe din dotarea armatei:
– imitatoare de foc militar;
– imitatoare ale desantului de parașutiști;
– radio-electronice pentru prostirea radarului.
Bașca trei tentative de asasinare a lui nea Nicu cu ajutorul Dicționarului Limbii Române.
Mai mult decît atît, cică s-ar fi descoperit și sursa sunetului declanșator de panică din Piața Palatului, adică a Big Bang-ului prin care socialismul multilateral dezvoltat s-a făcut praf.
Din toată această poveste de Crăciun lipsesc băieții cu ochi albaștri, care, privind în acele zile de foc prin lunetele puștilor, au întrezărit mai devreme decît alții zorii capitalismului lui nea Ion.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE