Treceți la conținutul principal

Revoluția manipulării sau manipuiarea Revoluției?

Textele de mai jos nu spun mai nimic nou. Le rețin pentru caracterul lor de mărturie istorică directă. Am fost eu însumi la București o lună mai târziu și umblând prin Piața palatului mă minunam că nu există gemuri sparte la CC al PCR, nici impacturi serioase de gloanțe pe pereții clădirii deși, teoretic, se trăgea spre aceasta iar emanații din balcon ar fi fost cică în primejdie. Am scris însemnări de călătorie pe această temă și ele fost publicate în 1990. 
Este uimitor că Dinescu se face că nu știe ce-a fost, ca și cum ar fi aflat despre simulatoare acum, în 2017, când despre aceste aparate se scrie deja în presa din ianuarie 1990. Ne ia de proști, fiindcă vrea să dea impresia că el nu ar fi un emanat. A făcut parte dintre cei aleși pentru a juca roluri diverse în scenariul scris de alții. Aici e durerea lui Dinescu. Nu el a scris scenariul. Dar poate face un film după cel scris. Că Revoluție nu a fost. O răscoală populară întărâtată de propaganda serviciilor. Eu o numesc Zaveră. 
Cine-și mai amintește de miile de sate românești și maghiare care ar fi fost rase din ordinul lui Ceaușescu în Ardeal?  Genocid imaginar. Nimic. Zvon difuzat prin radio Europa Liberă și prin presa de tânga, gen Liberation, mai ales, care lăuda solidaritate occidentală prin operația Village Roumains. Tot acest ziar a publicat un interviu cu Dinescu, contribuind la legenda lui. De ce tocmai Liberation și nu vreun ziar burghez gen Figaro? Fiindcă făceau parte din plan. Nu securiștii noștri au scris scenariul. Storrytelling. Bluff. Unii mai cred și azi. Eu am verificat pe teren în Ardeal în ianuarie 1990. Nimic.
Dan Culcer

Octav Fulger
A nu, am fost si eu intre voi. Chiar exact intre voi doi. Acum că ne bucurăm sau vă doare, Revolutia a fost până in 21 Dec. miezul nopții când au spart Baricada. Mai apoi pe 22 seara cand „se trage din toate pozițiile” Revoluția era deja confiscata 100%. Pe domnul Dinescu ne-am dus sa-l luam de acasa, de pe Intrarea Bitoliei. Când am ajuns la TVR au permis accesul doar la 5 oameni, domnul Dinescu sper că-și amintește. Restul erau deja in Studioul 4… Cine stie cum au ajuns.
 Mai țineți minte că noi, cei ce nu am făcut parte din plan, la aprox. 40-50 min. am fost dați afara din Studioul 4 pe motiv că aparatele s-au încins?
Pt. conformitate mă gasiti pe fb Octav Fulger


Puiu
Eu am fost în Piața Palatului pe 22 decembrie când se trăgea. Ar fi trebuit să fie grămezi de cadavre! Nici măcar un rănit! Pe străzile laterale, care dau în Piața Palatului, s-a tras în doi soldați, de la fereastra unei vile. Soldații au fost duși la spital iar în apartamentul din care s-a tras, era o pereche în vârstă, uimită și mută!

Extras din comentariile http://www.catavencii.ro/editorial/poveste-de-craciun/

Home / Editorial / Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun

Singurele simulatoare ale Revoluției române de care s-a vorbit pînă mai ieri au fost Ion Caramitru și subsemnatul.
Noi am simulat la televizor că dictatorul a fugit. Noi ne-am prefăcut cînd am îndemnat populația să iasă în stradă.
Iacătă însă că, după îndelungi cercetări, Procuratura ne anunță că n-am fi fost unicii simulanți și că pe acoperișurile unor clădiri din București niște aparate cu foc la gura țevii se prefăceau și ele că trag în mulțime spre a induce „psihoza terorismului”.
Carevasăzică teroriștii n-au existat.
A existat numai o frumoasă psihoză produsă de sculele buclucașe din dotarea armatei:
– imitatoare de foc militar;
– imitatoare ale desantului de parașutiști;
– radio-electronice pentru prostirea radarului.
Bașca trei tentative de asasinare a lui nea Nicu cu ajutorul Dicționarului Limbii Române.
Mai mult decît atît, cică s-ar fi descoperit și sursa sunetului declanșator de panică din Piața Palatului, adică a Big Bang-ului prin care socialismul multilateral dezvoltat s-a făcut praf.
Din toată această poveste de Crăciun lipsesc băieții cu ochi albaștri, care, privind în acele zile de foc prin lunetele puștilor, au întrezărit mai devreme decît alții zorii capitalismului lui nea Ion.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matei CAZACU— L'exil roumain en France

L'exil roumain en France
Longtemps, les Roumains ont cru que le premier exilé roumain en France était un ancêtre de Ronsard que le poète présente dans sa XVIe Elégie qui date de 1554 :
Or quant à mon ancestre, il a tiré sa race D'où le glacé Danube est voisin de la Thrace : Plus bas que la Hongrie, en une froide part, Est un Seigneur nommé le Marquis de Ronsart, Riche d'or et de gens, de ville et de terre. Un de ses fils puisnez assembla hazardeux, Et quittant son pays, faict Capitaine d'eux… Et hardy vint servir Philippes de Valois, Qui pour lors avoit guerre encontre les Anglois.
Malheureusement, cette noble généalogie imaginée par le professeur Jean A. Vaillant et le poète roumain Vasile Alecsandri dans les 5e et 6e décennies du XIXe siècle, a été infirmée par les historiens français, et un spécialiste a même identifié le modèle roumain en la personne d'un boyard valaque du XVIe siècle qui portait le surnom "Maracine", l'équivalent de "ronce&qu…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE

Către IOAN AUREL POP, președintele Academiei Române. Scrisoare deschisă trimisă de Ion Coja

Către IOAN AUREL POP, scrisoare deschisă trimisă de Ion Coja






Stimate domnule profesor IOAN AUREL POP, președinte al Academiei Române,


Îmi fac datoria de a vă prezenta o situație excepțională care privește în modul cel mai direct Academia Română, dar și interese naționale de importanță majoră. Sunt convins că nu veți trece cu vederea cele relatate mai jos și că veți reacționa cu toată energia în apărarea dreptății și adevărului, a intereselor naționale românești afectate într-un mod inadmisibil pentru lumea în care ne străduim să trăim, pentru principiile de organizare și de funcționare ale acestei lumi.


Iată, pe scurt, faptele pe care funcția de președinte al Academiei Române vă obligă să le cunoașteți și să decideți asupra unei reacții potrivite:


Pe la începutul anilor 90, colegul dumneavoastră Eugen Simion a fost contactat de o persoană din Paris, fost secretar particular al defunctului Wilhelm Filderman. Acesta i-a făcut cunoscut domnului academician Eugen Simion faptul că se află în …