miercuri, 30 iulie 2025

DIN NOU DESPRE PROCESE ȘI RETROCEDĂRI DUBIOASE ÎN ARDEAL– Convorbire cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop

 

marți, 29 iulie 2025

Dan Culcer. Memorie și disproporție memorială. Un exercițiu de onestitate publică

 În cadrul experimentelor mele de sociologia comunicării, adică de testare a libertății de opinie în presa din România, am trimis textul de mai jos unei reviste care se numește Dilema vecheDespre ea se zice că ar fi o revistă bună, redactată de niște democrați curajoși. 
Articolul meu era însoțit de următorul mesaj : 

Dan Culcer romania@gmail.com

16 juil. 2025 18:46 (il y a 13 jours)


À dilema. 
Bună ziua, vă propun spre publicare textul atașat.
Confirmați, vă rog, primirea lui precum și decizia Dv.
Vă mulțumesc anticipat.
Cu tot binele, Dan Culcer

Credeam, naiv, că o redacție de acest tip și nivel are obiceiul să confirme primirea mesajului și eventual, să accepte publicarea sa. Nu am primit nici un semn din partea redacției, până azi, 29 iulie 2025. Mai aștept. 

Dată fiind natura mesajului meu, tema acestuia, prefer să-l fac totuși imediat public. Ca să-mi exprim astfel opinia despre activitatea Institutului „Elie Wiesel”, o oficină de menținere în viață a antisemitismului. Ca oficină de creare a condițiilor psihologice pentru colectarea «impozitului pe holocaust». 

Inventarea unui tip de antisemitism, specific secolului al XIX-lea, a fost o unealtă ideologică și antropologică gândită și utilizată ca singur și suprem argument de coeziune comunitară care mai putea funcționa în vremea când asimilarea rapidă a evreilor askenazi, kazari sau ladini, devenise sau era resimțită ca o amenințare, de către liderii comunităților, de către rabinii care își pierdeau obiectul muncii.

După 1945, pe fondul consecințelor dramatice ale acțiunii naziste anterioare, fenomenul de excitare prin exagerare și bombardare propagandistică s-a repetat, în contextul necesității de a relansa colonizarea cu evrei a Palestinei.

Pentru finalizarea proiectului sionist, a Marelui Israel, a început a treia etapă, prin relansarea colonizării teritoriale în Cisiordania și Gaza, în condițiile favorabile pentru extrema dreaptă iudaică, a conflictului din Gaza. 

Trebuie să ne menținem liberi și lucizi. Să nu amestecăm cele două planuri : 1. masacrarea, de către agenții Hamas sau de alte forțe sub steag străin, a unor cetățeni israelieni de la frontiera cu Gaza și 2. utilizarea geopolitcă a acestor fapte pentru lansarea acțiunii de masacrare și înfometare a populației palestiniene din Gaza, pentru a permite înglobarea acestui teritoriu golit de locuitori în statul Israel. 

Distrugerile și crimele de război care au loc în acest teritoriu străin, agresat fără declarație de război de armata statului Israel, se încadrează într-o acțiune militară despre care se scrie și vorbește fără a se stabili responsabilitățile și consecințele legale ale acestora. Mor doar palestinieni, niște animale, cum zice unul din liderii acestui stat.

Din fericire pentru morala iudaică, nu există în opinia publică din Israel o unanimitate perversă, căci mai există evrei care s-au opus și se opun atât colectei fiscale ilegale (Norman Finkelstein și alții) cât și genocidului din Gaza. 

Dar conflictul din Gaza, teritoriu al statului Palestina, este și o dramatică încercare la care este supusă, cu efecte de clivaj politic și antropologic major, populația combantă. Soldații evrei care au intervenit și intervin pe acest front, unde se practică activ genocidul anti-palestinian, suferă de traume psihice grave. Semn că propaganda genocidară nu mai reușește să-i motiveze și să-i ferească de șocul crimelor și distrugerilor la care participă de voie sau de nevoie. DC 

Titlu: Memorie și disproporție memorială. Un exercițiu de onestitate publică

de Dan Culcer

Există în România instituții născute din rușine, dar și dintr-o dorință sinceră de a îndrepta istoria. Institutul „Elie Wiesel” este una dintre ele. A apărut târziu, dar într-un moment în care România începuse să înțeleagă că trecutul nu dispare prin uitare, ci se întoarce prin negare. A fost o formă de maturizare simbolică. Și, poate, o garanție oferită partenerilor internaționali că democrația noastră are anticorpi împotriva urii.

Dar instituțiile, ca și oamenii, pot derapa. Uneori discret, alteori spectaculos. În cazul INSHR-EW, problema nu este intenția (care rămâne onorabilă), ci transformarea unei memorii particulare într-un cenzor public general. Sau, mai exact, într-un reper absolut, în jurul căruia toate celelalte istorii par să graviteze, dar niciodată să se atingă.

România nu este o țară lipsită de traume colective. Deportări, închisori politice, foamete impusă, epurări etnice și sociale – toate acestea formează un palimpsest al suferinței care merită studiu, nu competiție. Și, totuși, doar o instituție beneficiază de un statut cu adevărat excepțional, aproape sacrosanct: Institutul pentru Studierea Holocaustului. Nu avem instituții echivalente pentru alte minorități sau pentru alte drame naționale. Nu avem nici măcar un centru public dedicat represiunii comuniste de tip sovietic asupra românilor. Și în acest domeniu, dispersia bugetară sau organizatorică domină.

Această disproporție nu este doar simbolică – este și bugetară, și editorială, și politică. Ea dă naștere la neînțelegeri, resentimente și o formă subtilă de frustrare colectivă. Se creează senzația – nedreaptă pentru toți – că suferințele sunt ierarhizate, că unele memorii sunt legi, iar altele sunt opționale.

Mai grav, Institutul „Elie Wiesel” pare să fi abandonat treptat cercetarea pentru monitorizare, istoria pentru activism și pedagogia pentru verdict. Raportul său din iulie 2025 este, în multe privințe, un document de diagnostic politic mai degrabă decât unul de studiu istoric. Etichetele sunt aplicate cu repeziciune: naționalismul devine extremism, critica Israelului devine antisemitism, evocarea trecutului interbelic devine negare. În locul analizei avem moralism. În locul nuanței – anatema.

Este greu să nu observi că această tendință vine la pachet cu o consolidare a relației dintre INSHR-EW și parteneri internaționali influenți. Uneori pare că, dintr-un centru de reflecție națională, institutul a devenit un nod într-o rețea globală de conformitate ideologică. Cu bune și cu rele. Cu riscul, însă, de a rupe contactul cu societatea românească reală, vie, contradictorie.

Ce e de făcut? Nu distrugere, nu negare. Nu închiderea memoriei evreiești într-un sertar. Dimpotrivă. Poate că este momentul ca această memorie să revină acolo unde îi este locul firesc: alături de celelalte, în casa comună a istoriilor minoritare, în cadrul Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale. Acolo unde cercetarea poate fi făcută cu metodă, fără monopoluri simbolice, fără presiunea de a emite sentințe morale permanente.

Normalizarea statutului INSHR-EW nu ar însemna o minimalizare, ci o reechilibrare. O ieșire din excepționalism. O recunoaștere că suferința – oricât de îndreptățită – nu poate deveni principiu organizator al politicii publice. Că memoria trebuie cultivată, nu folosită.

Într-o epocă în care toți vor să aibă ultimul cuvânt, poate că e timpul să învățăm să ascultăm și celelalte voci. Inclusiv cele tăcute. Mai ales pe acelea.


[Acest text reflectă opinia personală a autorului. Publicat în spiritul dialogului democratic.]

 

luni, 28 iulie 2025

Dan Culcer. Spre un egocentrism uniformizat

 Spre un egocentrism uniformizat
Antropologie și politică

Introducere

Într-o epocă marcată de globalizare, hiperconectivitate și individualism exacerbat, asistăm la emergența unui nou tip de egocentrism: egocentrismul uniformizat. Acesta nu mai este expresia unei singularități personale sau a unei trăiri intime, ci devine o normă culturală, un produs standardizat al ideologiilor neoliberale, al tehnologiilor algoritmice și al noilor forme de control social. Prezentul eseu explorează, din perspectivă antropologică și politică, geneza, mecanismele și efectele acestui fenomen, în încercarea de a înțelege cum subiectul uman este simultan atomizat și standardizat, autonomizat și omogenizat.

I. Egocentrismul clasic și noile forme de individuație

În antropologia clasică, egocentrismul era considerat o dimensiune culturală limitată la anumite tipuri de societăți – în special cele occidentale moderne, unde individul era perceput ca entitate separată, cu voință proprie, distinctă de colectivitate. Marcel Mauss, în celebrul său eseu despre „persoană” (1928), atrăgea atenția asupra diferențelor între societățile în care identitatea era definită prin apartenență (homo collectivus) și cele în care era definită prin autonomie (homo egocentricus).

În postmodernitate, această autonomie individuală devine absolută, dar într-un mod paradoxal. Nu mai vorbim de o libertate reală, ci de o simulare a libertății prin consum, alegere superficială și autoexpunere narcisică. Aici intervine ceea ce putem numi „egocentrismul uniformizat”: o formă de individualism golit de autenticitate, dirijat de algoritmi, norme de imagine și imperative de auto-promovare.

II. Tehnologia și economia narcisismului

Digitalizarea vieții cotidiene și ascensiunea rețelelor sociale au transformat egocentrismul dintr-un viciu filosofic într-o cerință practică. Individul este încurajat să se transforme în brand, să devină vizibil, să performeze o identitate adaptată tendințelor. Gândirea este înlocuită de reflexe algoritmice. Emoțiile devin mărfuri. Trăirea este estetizată și mercantilizată. În acest context, uniformizarea nu înseamnă eliminarea diversității aparente (culori, genuri, orientări), ci standardizarea formelor de expresie a sinelui.

Această „autonomie standardizată” este vizibilă în culturile influențate de capitalismul târziu: o obsesie pentru dezvoltare personală, „wellness”, pozitivism forțat și autenticitate reglamentată. Egocentrismul nu mai este un semn de devianță morală, ci o condiție a supraviețuirii sociale și economice. Sinele devine o marfă aflată într-o concurență permanentă cu alte sine identic fabricate.

III. Politica sinelui: între neoliberalism și control simbolic

Din punct de vedere politic, egocentrismul uniformizat corespunde perfect nevoilor regimurilor neoliberale: slăbirea coeziunii colective, fragmentarea solidarităților, atomizarea socială. Cetățeanul devine client; protestatarul, influencer; angajatul, antreprenor al propriei precarități. Ideea de cetate este înlocuită cu platforme; ideea de comunitate, cu „comunități de interese”; ideea de libertate, cu „libertatea de a consuma”.

În același timp, uniformizarea egocentrică funcționează ca un mecanism subtil de control ideologic. Mass-media, industria divertismentului, aplicațiile mobile și inteligențele artificiale contribuie la o reeducare constantă a dorințelor și valorilor. Nu ți se cere să gândești, ci să te exprimi; nu ți se cere să te orientezi în lume, ci să îți întărești bula. Egocentrismul devine astfel instrumentul perfect de anihilare a gândirii critice.

IV. Reacții culturale și forme de rezistență.

Există, totuși, forme de rezistență la această hegemonie a egocentrismului uniformizat. Unele comunități revalorizează solidaritatea locală, activismul real, dialogul intergenerațional. Altele propun forme alternative de identitate – hibride, comunitare, ecologice sau transcendente – în afara spectrului strict individualist. Mișcările decoloniale, anarhiste sau ecofeministe propun o reîntoarcere la modele non-egocentrice ale sinelui: sinele relațional, sinele cosmic, sinele în rețea.

Antropologia contemporană încurajează astfel o reevaluare a „subiectului universal”, arătând că modelul egocentric occidental este doar unul dintre multele moduri posibile de a fi în lume. Prin urmare, politicile sinelui ar trebui regândite nu ca moduri de autoafirmare, ci ca moduri de co-construcție socială, simbolică și ecologică.

Concluzie.

Egocentrismul uniformizat este simptomul unei epoci în care autonomia este mimată, iar individualitatea este standardizată. Din punct de vedere antropologic, el marchează o ruptură între subiectul viu și comunitatea sa. Din punct de vedere politic, el servește sistemelor care preferă cetățeni fragmentați și preocupați de imaginea de sine în locul unor subiecți critici, angajați și solidari.

Reconstruirea unei politici a sinelui care să nu fie egocentrică, ci relațională, și care să nu fie uniformizantă, ci deschisă alterității, devine nu doar o provocare intelectuală, ci o necesitate de supraviețuire culturală și ecologică. Există totuși limite în această deschidere față de alteritate. Limita este tocmai ce marcată de identitate. O identitate nu se poate imagina fără limite.

Despre Marcel MAUSS. https://journals.openedition.org/mondesanciens/2175

Marcel Mauss dans son fameux essai Une catégorie de l’esprit humain : la notion de personne, celle de « moi » fait de la personne une catégorie témoin de l’évolution de la civilisation occidentale. « Personne » ayant pour étymologie persona, il place Rome à l’articulation d’une première analyse ethnographique de la notion de personne avec une analyse historique, linéaire, limitée à l’Occident. C’est à Rome que le masque primitif, ébauche d’une première singularité attachée à celui qui en hérite et le porte, serait devenu une catégorie du droit. Or cette reconstitution est historiquement non fondée et le chapitre consacré à la persona romaine développe une intuition de Mauss sans véritable argumentation. Comment un tel savant a-t-il pu ainsi perdre toute rigueur ? L’hypothèse suggérée est que la place assignée à Rome (et à la Grèce) dans le grand récit de la civilisation occidentale parasite les études historiques et ethnographiques : il « faut » que Rome (ou la Grèce) soit à l’origine des valeurs de cette civilisation. 

CE ESTE ACRATIA?

 Acratia este un concept politic și filosofic derivat din grecescul „ἀ-” (fără) + „κράτος” (putere, autoritate, guvernare), ceea ce înseamnă literalmente „fără putere” sau „absența autorității”. Este o formă de gândire apropiată de anarhism, dar cu o orientare mai radicală în sensul negării oricărei forme de dominație, nu doar a statului.


I. CE ESTE ACRATIA?

Acratia desemnează:

  • o formă de organizare socială fără stat, fără guvern, fără ierarhii coercitive;

  • o filosofie etico-politică care respinge puterea concentrată, ierarhia, autoritatea impusă, centralizarea;

  • un mod de viață bazat pe autonomie, cooperare voluntară, mutualism și non-dominare.

Este, așadar, nu doar o ideologie politică, ci și o etică practică și un ideal de societate descentralizată și autogestionară.


II. CINE A TEORETIZAT-O?

1. Precursori:

  • Pierre-Joseph Proudhon – primul care a afirmat „proprietatea este un furt”, favorizând mutualismul și autogestiunea.

  • Mikhail Bakunin – a formulat idei anti-statale, anti-autoritate, prefigurând acratia prin negarea oricărei forme de dominație.

  • Lev Tolstoi – prin creștinismul său anarhist și refuzul puterii instituționale.

  • Élisée Reclus, Gustav Landauer, Max Stirner – gânditori anarhiști care au pus accent pe individualitate și non-autoritate.

2. Teoreticieni contemporani ai acratiei:

  • Agustín García Calvo – filosof spaniol care a popularizat termenul „acratía”, subliniind refuzul exercitării puterii și autonomia personală în afara cadrului politic convențional.

  • Enrique Dussel (parțial) – în lucrările sale despre „etica eliberării”, merge către o respingere a dominației instituționalizate.

  • John Zerzan – anarho-primitivist, respinge autoritatea ca fundament structural al civilizației.

  • David Graeber – cu o abordare antropologică a libertății fără stat și cu implicare directă în mișcările de tip „Occupy”.


III. CINE O PRACTICĂ?

1. Mișcări sociale:

  • Zapatismo (Mexic) – autoguvernare indigenă în regiunea Chiapas, fără stat, fără partide.

  • Comunitățile autonome kurde din Rojava (Siria) – bazate pe confederalism democratic, inspirate de Murray Bookchin.

  • Mișcări ecologiste radicale (Earth First!, Extinction Rebellion în unele celule autoorganizate).

  • Cooperative libertare, eco-sate autogestionare, zone autonome temporare (TAZ – Hakim Bey).

2. Experimente comunitare:

  • Christiania (Danemarca), Marinaleda (Spania), Auroville (India) – experimente sociale fără autoritate clasică.


IV. CE ȘANSE DE REALIZARE ARE?

Dificultăți:

  • Lipsa infrastructurii largi pentru autogestiune;

  • Presiunea exercitată de state asupra structurilor neierarhice;

  • Imposibilitatea generalizării fără transformări culturale radicale.

Șanse locale:

  • Creștere în popularitate a autogestiunii locale, comunelor rurale, colectivelor de muncă fără șefi;

  • Crizele globale (ecologice, economice, morale) determină o reevaluare a autorității și o atracție către acratie;

  • În context digital: dezvoltarea rețelelor descentralizate (blockchain, software liber, comunități peer-to-peer) care reflectă structuri acratice.


V. REVISTE, CĂRȚI, SITURI

1. Cărți relevante:

  • Agustín García Calvo – „Contra la Realidad, el Poder y la Muerte”

  • Murray Bookchin – „The Ecology of Freedom”

  • David Graeber – „Fragments of an Anarchist Anthropology”

  • Peter Gelderloos – „Anarchy Works”

  • Colin Ward – „Anarchy in Action”

  • Hakim Bey – „TAZ: The Temporary Autonomous Zone”

2. Reviste:

  • „Revista Acracia” (istorică, Spania, 1930s–1940s, apoi reluată în exil)

  • „Tierra y Libertad” (Spania, anarhistă, continuă și azi)

  • „Fifth Estate” (SUA, anarhistă)

  • „Anarchist Studies” (academic)

  • „Freedom” (UK, în tradiția anarhismului britanic)

3. Site-uri:


VI. CONCLUZIE

Acratia este mai mult decât o ideologie politică – este un ideal de viață autonomă și non-dominatoare, o etică a libertății integrale care își caută forme viabile în societăți marcate de crize de autoritate. Deși greu de realizat la scară largă, acratia inspiră mișcări locale, comunități alternative și teorii sociale critice.


Dan Culcer și Chat GPT. Întreprinderile de fabricare a armamentului în SUA, Germania, Franța, Italia, Anglia.

 Care sunt întreprinderile de fabricare a armamentului în SUA, Germania, Franța, Italia, Anglia. Care este situația lor economică în ultimii 5 ani. A crescut valoarea lor în bursă? Dacă da, de ce?

Revistă publicată de Sightline Media Group, 9 ediții/an, dedicată tehnologiilor C4ISR, războiului rețelelor, inteligenței militare și transformării digitale.Wikipédia

Defense Update

Publicație israeliană online având origini print (din 1978), acoperă diverse tehnologii de apărare: C4ISR, sisteme robo, UAV, protecție.Wikipédia


🌍 Alte surse majore și regionale

  • + Jane’s Defence Weekly – lider global în informații despre echipamente, tehnologii și industria apărării.EuropaWire

  • Defense News, Army Technology, Airforce Technology, Naval Technology, Global Defence Technology, Shephard Media, The Defense Post – principale platforme online și ziare de specialitate cu știri, analize și tendințe din industria apărării.IT²EC 2025+2EuropaWire+2EuropaWire+2

  • În Germania: Wehrtechnik și Europäische Sicherheit & Technik, reviste tipărite cu știri și recenzii despre tehnologia militară europeană și germană.Wikipédia+12EuropaWire+12EuropaWire+12


📋 Rezumat comparativ

Publicație

Format

Focus Principal

Limbă / Regiune

European Defence Review (EDR)

Print + digital

Achiziții militare, tehnologii

Europe / Global (engleză)

Armada International

Print + digital

Procese, analiză tehnologică

Global (engleză)

Defence Procurement International

Print + digital

Achiziţii, tendinţe industriale

Global

European Security & Defence (ESD)

Print anual + digital

Politică de securitate, industria

Europa (engleză)

Aviation Week & Space Technology

Print săptămânal

Aero + apărare

SUA

Air & Cosmos

Print săptămânal

Sector aerospațial și militar

Franța (franceză)

Air Forces Monthly

Print lunar

Aviație militară

UK / global (engleză)

Defense Industry Daily

Exclusiv digital

Programe de armament & achiziții

Global

C4ISRNET

Digital (9 ediții/yr)

Tehnologie C4ISR

SUA / global

Defense Update

Digital (ex‑print)

Tehnologii emergente apărării

Israel / global (engleză)

Jane’s Defence Weekly & Defense News etc.

Print + digital

Știri și analize globale

Global (engleză)

Wehrtechnik, Europäische Sicherheit & Technik

Print german

Tehnologie militară europeană

Germania


Aceste surse sunt extrem de utile pentru profesioniști, analiști, decidenți și entuziaști ai industriei militare pentru informații despre produse, echipamente, strategii și tendințe de achiziție la nivel global și european.

El CEO de Rheinmetall, del repudio social a ser el favorito de los políticos

30 mars 2025

Iată o listă selectă de reviste tipărite și platforme online specializate în analizarea și prezentarea produselor industriei militare. Am inclus atât publicații internaționale consacrate, cât și titluri regionale relevante:


📰 Reviste tipărite (și print + digital)

European Defence Review Magazine (EDR)

Revistă în limba engleză, cu distribuție print + digital, oferă articole aprofundate despre tehnologie, achiziții și strategii de apărare dintr-o perspectivă europeană.magazine.feedspot.com+1reddit.com+1

Armada International

Revistă trimestrială globală (print + digital) cu analize detaliate privind tehnologia apărării, tendințele de achiziție și operațiunile militare.magazine.feedspot.commagazine.feedspot.com

Defence Procurement International

Revistă internațională tipărită (ISSN 2049‑5137), focusată pe achiziții, tendințe și tehnologii emergente în industria apărării.defenceprocurementinternational.com

European Security & Defence (ESD)

Revistă publicată în print în mai multe ediții anuale (11 ediții anual), adresată decidenților și profesioniștilor din industria europeană de securitate și apărare.IT²EC 2025


🖥️ Reviste tipărire cu prezență online

Aviation Week & Space Technology

Săptămânală americană (print + online), renumită pentru acoperirea industriei aerospațiale și militare, cu conținut tehnic și de cercetare legat de apărare.Wikipédia

Air & Cosmos

Săptămânală franceză de industrie aerospațială, acoperind și segmente militare, fiind una dintre cele mai citite publicații de profil în limbă franceză.Wikipédia

Air Forces Monthly

Revistă britanică lunară focusată pe aviația militară globală – acoperă tehnologiile, politicile și perspectivele de sistem de forță aeriană.Wikipédia


📡 Platforme / reviste online esențiale

Defense Industry Daily (DID)

Publicație online analiză aprofundată a programelor majore de armament, actualizată constant, ideală pentru profesioniști în achiziții militare.defenseindustrydaily.com

C4ISRNET

ChatGPT a dit :

Iată o prezentare a principalelor companii de armament listate la bursă din SUA, Germania, Franța, Italia și Regatul Unit, alături de evoluția lor economică în ultimii cinci ani și explicații privind evoluția valorii acțiunilor:


🇺🇸 Statele Unite: Lockheed Martin (NYSE: LMT)

  • Este cel mai mare contractor de apărare american, cu venituri în jur de 67 miliarde USD în 2023–2024 Reddit+2Wikipédia+2Wikipédia+2.

  • În ultimii 5 ani, randamentul total (inclusiv dividende și creștere) este estimat între ~11 % și 34 %, depinzând de metodologie Finance ChartsPortfoliosLabSimply Wall St. CAGR-ul real este modest, circa 2–6 % anual PortfoliosLabAlphacubatorValueray.

  • În ultimul an (până mijlocul lui 2025), a înregistrat o scădere ~‑10 % până la ‑20 % devyara.comPortfoliosLab.

  • Motive: cererea globală pentru produse militare crește (Ucraina, Orientul Mijlociu), dar perturbații în lanțul de aprovizionare şi livrări întârziate au limitat creșterea rapidă. Totuși, portofoliul uriaș de comenzi restante (backlog~160–176 miliarde USD) oferă vizibilitate pe termen mediu RedditRedditBarron'sThe Times.


🇬🇧 Regatul Unit: BAE Systems plc (LSE: BAES)

  • Venituri în 2024: ~£26,3 mld cu profit net ~£2,04 mld, EPS 64,9p – ușoară creștere față de 2023 WikipédiaReddit.

  • În ultimii cinci ani, rentabilitatea anualizată a fost ~17 % anual (BAE Systems plc) conform Alphacubator Cinco Días+4Alphacubator+4markets.businessinsider.com+4.

  • Cursul a crescut puternic în 2022–2024 (+52 % în 2022, +37 % în 2023, +8 % în 2024) după perioade mai slabe anterior AlphacubatorAlphacubator.

  • Motive: creșterea cheltuielilor de apărare în Marea Britanie (ținta >2,5 % din PIB până 2027), backlog record (~£74–77 miliarde), contracte majore (nave, submarine AUKUS, Eurofighter), profituri record 2023 ~£2,7 mld Cinco Días+2Reddit+2markets.businessinsider.com+2.


🇩🇪 Germania: Rheinmetall AG (XETRA: RHM)


🇫🇷 Franța: Thales și Dassault Aviation


🇮🇹 Italia: Leonardo S.p.A. (Borsa Italiana: LDO)

  • Venituri ~17,8 mld € în 2024, EBITA +13 %, ordine +12,2 % (~20,9 mld €), scădere datorii, dividende dublate Reuters.

  • Plan industrial până 2029 prevede creștere anuală compusă (CAGR) de ~7 % venituri, 13 % EBITA și 15 % flux de trezorerie liber leonardo.com.

  • Acțiunile au crescut peste +380 % de la începutul războiului din Ucraina, în special în 2024–2025 (creșteri de ~65 % doar în 2025 până acum) markets.businessinsider.comReutersReddit.

  • Motive: cheltuieli NATO în creștere, diversificare (electronice de apărare, elicoptere, cybersecurity), alianțe internaționale, guvern italian cu pachet de control (~30 %) RedditReutersEDR Magazine.


📊 Sinteză comparativă

Țara

Companie

Evoluție bursieră 5 ani

Motive principale

SUA

Lockheed Martin

+~10–30 % (modest CAGR)

backlog mare, cerere globală dar supply chain limitat

UK

BAE Systems

+17 % anual

cheltuieli de apărare crescute, contracte mari, backlog solid

Germania

Rheinmetall

+1 300 % din 2019

planuri guvernamentale, producție extinsă, export Ucraina

Franța

Thales

+≈+30–35 % CAGR

ordine record, diversificare, autonomie europeană

Franța

Dassault Aviation

+278 % (5 ani), +64 % /an

export rafale, backlog uriaș, cerere globală

Italia

Leonardo

+380 % de la 2022

creștere ordine, diversificare, parteneriate europene

✅ Concluzii

  • În ultimii cinci ani, majoritatea companiilor de apărare europene (Leonardo, Dassault, Rheinmetall, BAE, Thales) au înregistrat creșteri masive ale valorii bursiere, în unele cazuri depășind +300 % comparativ cu situarea inițială, datorită tensiunilor geopolitice, creșterii cheltuielilor militare europene și ordinii record.

  • Lockheed Martin, deși rămâne lider global în industrie, a avut o evoluție bursieră mai moderată, reflectând temeri legate de bugete guvernamentale, perturbări în producție și comparație cu piețele largi (S&P 500).

Dacă dorești o analiză mai detaliată asupra unei companii specifice sau evoluții pe segment (de ex. cybersecurity, aviație sau misiuni spațiale), spune-mi și mă ocup imediat!

Vous avez dit :

Solicit o analiză mai detaliată asupra tuturo companiilor citate mai sus. Profilul comenzilor și capacitatea întreprinderile de a răspunde rapid. CIne sunt conducătorii reali ai acestor întreprinderi, deținătorii de capital, băncile?

ChatGPT a dit :

Iată o analiză detaliată pentru fiecare dintre companiile de armament menționate, axată pe portofoliul de comenzi, capacitățile de producție, conducerea și structura de proprietate:

🇺🇸 Lockheed Martin (NYSE: LMT)

📌 Profil Comenzi și Capacitate de Producție

  • La finalul anului 2024, Lockheed Martin avea un backlog record de ~176 miliarde USD, echivalent a aproximativ 2,5 ani de venituri, cu un book-to-bill ratio de peste 1 în toate segmentelor majore Yahoo Finance+10investseekers+10GuruFocus+10.

  • În trimestrul 3 2024, a primit comenzi de peste $22 mld, susținute de producția ridicată de muniții de precizie, F-35, HIMARS, Javelin, GMLRS, PAC-3 etc. www.alphaspread.com+3lockheedmartin.com+3Reddit+3.

  • Producția crește constant: F-35 livrate ~110 unități în 2024, cu estimare de 170–190 în 2025. Intentie de dublare a capacității pentru HIMARS, GMLRS și Javelin până în 2025–2026 Reddit+1GuruFocus+1.

🕴️ Leadership și Structură de Proprietate

  • Compania este condusă de Jim Taiclet (CEO) – dotată cu un board divers, incluzând foști oficiali militari și experți în securitate, printre care William J. Lynn III și Frances Townsend SEC+1Yahoo Finance+1.

  • Proprietate: acțiunile sunt foarte dispersate, majoritar de tip instituțional; nu există un acționar major de referință.

🇬🇧 BAE Systems plc (LSE: BAES)

📌 Profil Comenzi și Capacitate

  • În 2024, a obținut comenzi de ~33.7 mld £, iar backlog‑ul a urcat la recordul de ~77.8 mld £, echivalent de circa 3x venituri anuale Reuters.

  • Capacitatea de producție a fost extinsă: noua unitate de umplere muniții din South Wales permite o creștere de 8× capacitatea existentă; planuri de extindere pentru vehicule blindate, submarine, tehnologii avansate Reuters.

🕴️ Conducere și Proprietate

  • Charles Woodburn este CEO și responsabil pentru expansiunea capacității în contextul unui apetit guvernamental în creștere pentru achiziții militare.

  • Structura de proprietate: acțiuni dispersate, instituționale; fără control guvernamental direct însă parteneriate strategice cu Airbus și Leonardo în consorţiul MBDA Wikipédia+4Reuters+4Le Monde.fr+4.

🇩🇪 Rheinmetall AG (XETRA: RHM)

📌 Comenzi & Capacitate

  • Vânzări de aproape 10 mld € în 2024, creșterea veniturilor ~75% faţă de perioada anterioară, o treime din fondul special german de apărare destinându-se Rheinmetall (~33 mld €) Le Monde.frCinco Días.

  • Grupul a intensificat producția în munitii, vehicule militare și sisteme integrate de apărare; CEO Armin Papperger a colaborat strâns cu guverne și lideri internaționali precum Zelenski pentru a susține extinderea capacității.

🕴️ Leadership și Proprietate

  • Armin Papperger este CEO până în 2030, a devenit figură publică-cheie, contrar opoziției inițiale, acum favorizat politic pentru rolul strategic al companiei Cinco Días+1Le Monde.fr+1.

  • Informații indică posibile implicări (controversiale) ale unor grupuri financiare sau familie regală saudită în structură prin equity swaps, dar fără confirmări oficiale Welt.


🇫🇷 Dassault Aviation (AM.PA)

📌 Profil Comenzi & Capacitate

  • Backlog în creștere constantă: comenzi pentru avioane Rafale și Falcon, proiectul european FCAS în discuție. Disputele cu Airbus ar putea afecta evoluția proiectului comun FCAS/SCAF Reuters+2Reuters+2Reuters+2.

🕴️ Lideri & Structură de Control

  • Éric Trappier este CEO al Dassault Aviation din 2013 și din ianuarie 2025 președinte al Groupe Industriel Marcel Dassault, holdingul familiei care controlează activitățile Dassault The Times of India+8Wikipédia+8Wikipédia+8.

  • Dassault Group rămâne în principal controlat de familia Dassault; Airbus deține ~10,56% din Dassault Aviation, dar controlul real și deciziile strategice sunt în mâna familiei și a lui Trappier Wikipédia+5Wikipédia+5Reuters+5.


🇮🇹 Leonardo S.p.A. (BIT: LDO)

📌 Portofoliu Comenzi & Capacitate

  • În 2024, Leonardo a înregistrat comenzi în creștere cu ~12%, venituri de ~17,8 mld €, EBITA +13%, debt in scădere și dividende dublate față de anul precedent it.wikipedia.orgWikipédia.

  • Compania operează pe cinci divizii (elicoptere, aeronave, aerostructuri, electronică și cybersiguranță) și este pregătită pentru extindere conform planului industrial până în 2029 it.wikipedia.org.

🕴️ Conducere & Structură Acționariat

  • Stefano Pontecorvo este Președinte al consiliului și Roberto Cingolani CEO și director general.

  • Proprietate: Ministerul Economiei și Finanțelor italian (~30,2 %) este acționar majoritar; restul acțiunilor distribuite între investitori instituționali (~50,8 %), individuali și autofinanțate (~17%) it.wikipedia.org+1Wikipédia+1.


⚙️ Sinteză comparativă

Companie

Backlog / Comenzi majore

Capacitate de ramp-up

Leadership & Proprietate

Lockheed Martin

~$176 mld backlog U.S. & internaţional

Producție în creștere continuă: F‑35, HIMARS, GMLRS

Board independent, acționariat dispersat instituțional

BAE Systems

~£77.8 mld, comenzi 2024 ~£33.7 mld

Extindere muniții ×8, vehicule, submarine

CEO Woodburn conducere clară, acționariat dispersat strategic

Rheinmetall

~10 mld €, puternic impuls german

Extindere rapidă în muniții, blindate

CEO Papperger, implicări politice și controversate

Dassault Aviation

Backlog rafale + proiect FCAS în tensiune

Producție Rafale extinsă

CEO Trappier, control familial prin Dassault Group

Leonardo

Comenzi și venituri în creștere

Divizii multiple, plan industrial până 2029

Stat majoritar public (~30 %) și conducere managerială clară


✅ Concluzie

  • Backlog-urile uriașe și cererea globală pentru produse militare permit companiilor menționate să planifice producție cu vizibilitate de câțiva ani și să scaleze rapid când guvernele asigură angajamente ferme de buget.

  • Leadership-urile combinate cu structuri de proprietate clare (stat public, familie sau instituții), contribuie la stabilitatea deciziilor strategice, extinderea capacității și angajamentul continuu în adaptarea la geostrategia globală.


Dacă dorești să analizăm aspecte financiare specifice (margini, profitabilitate pe segmente, R&D), sau detalii despre proiecte strategice precum FCAS/SCAF sau F‑35, spune-mi și dezvolt imediat.

Surse principale despre industrie și leadership

UK's BAE Systems: We can meet defence demand if Europe gives the signal

Reuters

UK's BAE Systems: We can meet defence demand if Europe gives the signal

19 févr. 2025

The West's Insatiable Demand for Missiles Is Boosting U.S. Weapons Makers

wsj.com

The West's Insatiable Demand for Missiles Is Boosting U.S. Weapons Makers

il y a 4 jours

Măsuri de contracarare şi protecţie privind recunoaşterea unui videoclip sau o fotografie făcută cu inteligenţa artificială:

  Pentru videoclipuri deepfake: 1. Trebuie verificat clipitul ochilor - în multe deepfake-uri vechi, clipitul era anormal, însă, în anul 202...