13.03.2024 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa.

„Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon), sau „Cuvintele dau forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf).

„Niciodată să nu scrii incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele”. (Socrate).

Cuprins:
1. Semnele diacritice.
2. De ce este importantă scrierea cu diacritice.
3. Măsuri ce se impun a fi luate pentru a asigura scrierea cu diacritice.
4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.
Anexa nr. 4/1. Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
Anexa nr. 4/2. Exemplele de modul în care o singură literă schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.
6. Ce spune „Legea sacră” despre scrierea corectă.
Bibliografie.

Rezumat. • În limba română, scrierea cu diacritice nu trebuie să fie o opțiune, ci o obligație, prevăzută prin lege, așa cum este în numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc. Diacriticele nu doar nuanțează, ci și precizează și personalizează limba, cultura și viața. Ea face parte din structura de bază a actului comunicării, al creației prin cuvânt și, de aceea, poporul nostru trebuie să o slujească și să o respecte (prin vorbire și prin scriere) cu sfințenie. • Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din exemplele din acest material, sensul şi conţinutul unor cuvinte, propoziţii, fraze, al unor articole de lege, al unor versete religioase etc. este schimbat radical, în rău, faţă de cel corect, din cauză că scrierea, fie şi numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a făcut corect, cu diacritice. Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, interpretabile diferit, vulgare, pornografice, obscene şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit de cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe morale, materiale şi/sau juridice, exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens. Atâta timp cât textele primite și/sau emise în instituţiile publice, în instanţele judecătoreşti, în cultele religioase, în toate formele de învăţământ, continuă să fie scrise fără diacritice, schimbând radical, în rău, sensul lor corect, acest articol trebuie promovat cu tărie în mass-media, peste tot unde se scrie în limba română.

Cuvinte-cheie: limbă; litere; diacritice; semne diacritice; corectitudine; precizie, respect.

1. Semnele diacritice

„Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii”. (Confucius).

„Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele”. (Nichita Stănescu).

Un semn diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferenţă în pronunţie sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte care, în lipsa diacriticei, ar fi scrise identic.
În limba română, semnele diacritice se plasează, de obicei, deasupra sau dedesubtul unei litere.
Limba română foloseşte următoarele cinci semne diacritice Ă, Â, Î, Ș, Ț, cu perechile lor minuscule ă, â, î, ș, ț.
Aspectul şi denumirea semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea limbii române sunt (vezi DEX şi DOMO):
Ă ă – căciula (breve): când semnul este pus deasupra lui A și a.
 â Î î – circumflexul: semnul este pus deasupra lui A, a, I și i.
Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă, plasată sub literele S, s, T și t.

2. De ce este importantă scrierea cu diacritice

„Cuvintele sunt cărările faptelor”. (Definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur).

„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

Scrierea fără diacritice poate conduce la cuvinte care nu există în limba română, precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără diacritice, a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.
Unele cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de diacriticele care li se ataşează, precum:
1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”; „ţâţa”; „ţâţă”;
2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi” / ”latură” (parte laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături” (apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi etc.); „laţuri” / ”laţ” (instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.);
Cuvintele străine (nume de persoane şi de locuri, titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor de origine.
Trebuie avut în vedere faptul că, după o perioadă minimă de acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza de scriere este aceeaşi şi cu diacritice şi fără.
În frecvente cazuri, textele scrise fără diacritice obligă numeroşi utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care generează nemulţumire şi dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care emană respectivele texte), faţă de funcţionarii publici care le-au scris și față de conducătorii acestora care le-au aprobat și semnat.
Cei care scriu fără diacritice, pe lângă faptul că dovedesc o lipsă de respect faţă de cititori, sunt etichetaţi şi ca agramaţi, ca ignoranţi, inculţi, necultivaţi, neinstruiţi, neînvăţaţi, proşti, „glorioşi analfabeţi profesional” etc.
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă”. (Alvin Toffler).
Sunt frecvente cazurile în care cei care scriu fără diacritice ajung în situaţii dintre cele mai penibile, chiar când nici nu se aşteptă la aşa ceva, precum în următorul exemplu.
În tren, un demnitar şi un elev din şcoala primară, fiecare cu câte o tabletă PC .
Micuţul şcolar (însoţit de bunicul său) avea de făcut o compunere, la care scria cu diacritice.
Înaltul demnitar redacta o normă juridică, la care scria fără diacritice.
Văzând pe mogâldeaţa de şcolar cum scrie cu diacritice, înaltul demnitar s-a gândit că ar fi bine să scrie şi el cu diacritice, fapt pentru care l-a întrebat:
„Cum se numeşte aplicaţia care te ajută să scrii cu diacritice?”
„Şcoală primară !” a fost răspunsul primit.
Este uşor de înţeles situaţia jenantă în care a fost pus înaltul demnitar, care a continuat să scrie tot fără diacritice, şi aceasta din cauză că … „nu avea această aplicaţie”.
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. (Albert Einstein).
Grav este şi faptul că numeroase şi deosebit de importante acte normative, inclusiv cele emise de justiţie, conţin cuvinte scrise fără diacritice, generând serioase greutăţi în cunoaşterea, în interpretarea şi în aplicarea corectă a acestora. Limbajul fiscal deficitar este sursa multor neînţelegeri şi a numeroase fapte de evaziune fiscală legală.
Sensul multor citate, pline de înţelepciune, este schimbat din cauză că acestea nu sunt scrise cu diacritice (a se vedea, de pildă, https://foxi.ro/articol/citate-celebre, în special capitolul „Citate Despre Limba Română”.
Exemplu: „Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor.”. (Victor Hugo)
La unii oameni chiar aşa este: rasul le schimbă chipul, îi face de nerecunoscut, pe unii în bine (îi face frumoşi), pe alţii în rău (le arată urâţenia feţii). Numai că Victor Hugo nu se referea la „ras” (la bărbierit), ci la „râs”.
Scrierea fără diacritice este un fel de întuneric care se întinde asupra celor care scriu astfel și care se compromit în fața comunității, și chiar mai mult.
Exemplul următor este edificator: „Regele Charles a vizitat piramidele din Egipt călare pe cămilă” dar, din cauza gravelor deficiențe și lingvistice și morale ale autorului acestei știri de presă, s-a scris și fără diacritice și fără minte (bună): „Regele Charles a vizitat piramidele din Egipt calare pe camila”. (Camilla fiind soția-regină a Regelui Charles)

3. Măsuri ce se impun a fi luate
pentru a asigura scrierea cu diacritice

„Veghează-ţi gândurile. Ele devin cuvinte.
Veghează-ţi cuvintele. Ele devin acţiune.
Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.
Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.
Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău.”
(Lao Tzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea sa”).

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă, există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice fundamentale ale statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără diacritice.
Punerea în circuitul public, de instituțiile publice și de instituțiile private de interes public, de texte scrise incorect în limba română, în special din cauza nefolosirii diacriticelor, compromite respectivele instituţii.
În numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc., se prevede, prin lege, clar şi la modul imperativ, obligativitatea:
1) scrierii cu diacritice, textele scrise fără diacritice nefiind acceptate, și
2) scrierii textelor cu fonturile „standard”, care sunt fonturile stabilite prin lege pentru limba respectivă.
O asemenea obligaţie legală ar trebui să existe şi în ţara noastră.
Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, este necesar să se dispună clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice a tuturor textelor întocmite (1) în instituţiile statului, şi cu atât mai mult a celor de utilitate publică, şi (2) în întregul sistem de învăţământ şi de educaţie, de stat şi particular.
Surprinde și nedumereşte faptul că, pe numeroase Site-uri, sunt afirmații mincinoase precum:
1) scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română; asemenea afirmaţii, iresponsabile, se fac din cauză că autorii lor nu știu ce vorbesc;
2) prin lege se prevede că scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română; atâta timp cât nu se precizează care este legea respectivă, asemenea afirmaţii fac mult rău din cauză că „Proștii mor, dar prostia rămâne”. (I. L. Caragiale);
3) prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” se prevede că scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română.
Nici în Legea nr. 500/2004, nici în Lega nr. 24/2000 și nici în altă lege nu se prevede clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice.
Autorii unor asemenea afirmaţii mincinoase ar trebui să ştie că ai dreptul să gândeşti prost fără să te pronunţi, dar nu şi pe acela de a scrie prost fără să gândeşti, fără să fii documentat.
În concluzie, atât prin în Legea nr. 500/2004, cât şi prin Lega nr. 24/2000 trebuie să se prevadă clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice, în special a documentelor întocmite în instituțiile publice și în instituțiile private de interes public.

4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt,
cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial,
fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.

„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.” (Mahatma Gandhi).
„A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru.”. (Proverb japonez).

Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt, o singură literă în plus, în minus, scrisă cu sau fără diacritice poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut cu totul diferit faţă de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice, dintre care unele nu pot fi prezentate în acest articol, chiar dacă sunt reale, se prezintă exemplele din Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2.
Efectul neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, precum în enunțurile:
Iată cum mulțumirile fără diacritice ajung să fie mulțumiri PENTRU … PUTIN.
Mulțumesc frumos. 1. Răspuns, folosind diacriticele: PENTRU PUȚIN.
2. Răspuns, nefolosind diacriticele: PENTRU PUTIN.
„Ileana s-a măritat cu Vasilică”, unde numele de băiat, Vasilică, fără căciulă, devine nume de fată, ajungându-se, de la o căsătorie decentă, la homosexualitate feminină, la o căsătorie între lesbiene: „Ileana s-a măritat cu Vasilica”
„Ionescu este o persoană cu două feţe” (şi cu nici un obraz)., unde, din Ionescu, persoana duplicitară, cu doua feţe şi cu niciun obraz, se ajunge la „Ionescu este o persoană cu două fete”, adică cu două fiice (și, posibil, om onorabil, cu obraz).
Dialog și dialog (verbal): 1. Smith: „Mulțumesc frumos.” Ion: „Pentru puțin.” 2. Smith: „Mulțumesc frumos.” Ivanov: „Pentru Putin.”
În cazurile în care se scrie fără semnele diacritice:
1) are loc înlocuirea unei litere, care prezintă un semn diacritic, cu o literă fără respectivul semn diacritic,
2) are loc schimbarea sensului cuvântului respectiv, şi
3) se ajunge ca o persoană, o faptă, o situaţie etc., să fie prezentată cu totul diferit, uneori chiar cu grave conotaţii negative, sexuale, imorale etc.

Anexa nr. 1

Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical
sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii,
fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

Forma CORECTĂ,
prin scrierea CU diacritice Forma GREŞITĂ,
prin scrierea FĂRĂ diacritice
1 2
Este un om de bâză în unitate. Este un om de bază în unitate.
Mi-a violat corespondenţa (conţinutul scrisorilor etc.). Mi-a violat corespondenta (persoana cu care sunt în corespondenţă).
„Infractorul s-a manifestat cooperant în faţa judecătorului”, sau „Infractorul se simţea bine în faţa judecătorului”. „Infractorul s-a manifestat cooperant în fata judecătorului”, sau (şi mai grav şi pornografic) „Infractorul se simţea bine în fata judecătorului”.
El era alb, dar faţa o avea neagră. El era alb, dar fata o avea neagră.
Restaurantele trebuie să aibă feţe pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a de confort. Restaurantele trebuie să aibă fete pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a de confort.
Ionescu Şpagă are două feţe şi nici un obraz. Ionescu Şpagă are două fete şi nici un obraz.
Şi-a îmbrăcat dantura cu feţe acrilice (cu un material sintetic). Şi-a îmbrăcat dantura cu fete acrilice.
Medicul are câte o fişă (foaie de hârtie) pentru fiecare pacient. Medicul are câte o fisă (placă mică de metal) pentru fiecare pacient.
Prindea şi muşcă, atunci când este nervos. Prindea şi musca, atunci când este nervos.
Are o mânie (izbucnire de iritare violentă) când se supără. Are o manie (boală mintală) când se supără.
Avea în grădină multe laţuri pentru vulpi. Avea în grădină multe laturi pentru vulpi.
A căzut în lăturile trocului de la porci. A căzut în laturile trocului de la porci.
A mers la spital să-şi opereze naşul. A mers la spital să-şi opereze nasul.
S-a căsătorit cu un păstor (cioban). S-a căsătorit cu un pastor (preot protestant).
Ia smuls părul din cap. Ia smuls parul din cap.
O dată pe an e sărbătoarea paștelor. O dată pe an e sărbătoarea pastelor (făinoase etc.).
„Impozitarea păturilor”, sau
„A comandat 100 de pături”. „Impozitarea paturilor”, sau
„A comandat 100 de paturi.”.
Umbla cu pâră pe la şefi. Umbla cu para pe la şefi.
Cu un prinţ a obţinut ce şi-a dorit (onoruri, plăceri etc.). Cu un print a obţinut ce şi-a dorit (documentul dorit, prin imprimare, prin listare).
Puţin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie… Putin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie…
Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUȚIN. Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUTIN.
Este un loc unde se râde tot timpul. Este un loc unde se rade tot timpul.
Un român ajuns la Polul Nord. Un roman ajuns la Polul Nord.
„Românii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau „Românii sunt urmaşii dacilor”. „Romanii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau
„Romanii sunt urmaşii dacilor”.
A mers după Sămânţă la târg. A mers după Samanta la târg.
Vând sârmă inox cu diametru de 1,20 mm. Vând sarma inox cu diametru de 1,20 mm.
Pe alee are şapa (strat de bitum, de asfalt) spartă. Pe alee are sapa (unealtă agricolă) spartă.
Sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu şiţă. Sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu sită.
A avut un şoc nervos A avut un soc nervos
Pescarii folosesc râmele ca momeală la pescuit. Pescarii folosesc ramele ca momeală la pescuit.
A mers la ţanc (adică exact când trebuie; la timp, la momentul potrivit) A mers la tanc (adică la o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc.)
Ţaţa a născut 2 copii. Tata a născut 2 copii.
A mers în concediu cu un ţânc (adică cu un copil de vârstă mică). A mers în concediu cu un tanc (adică cu o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc.)
Se plimba prin parc cu un ţânc în braţe. Se plimba prin parc cu un tanc în braţe.
Copiii care sug la ţâţă sunt mai să¬nătoşi Copiii care sug la tata sunt mai sănă¬toşi
Este un om care are un ţel (punct, obiectiv către care tinde cineva) frumos în muncă. Este un om care are un tel (instrument de sârmă) frumos în muncă.
A venit şi ţipa la mine A venit şi tipa la mine
La masa festivă ne-a servit şi câte un ţipar La masa festivă ne-a servit şi câte un tipar
Permanent l-a urât (duşmănit) pe colegul său când acesta avea un succes. Permanent l-a urat (slăvit) pe colegul său când acesta avea un succes.
Ileana s-a măritat cu Vasilică (o căsătorie frumoasă). Ileana s-a măritat cu Vasilica (o căsătorie între persoane de sex feminin, numită lesbianism ).
Este, prin naştere, om de viţă nobilă Este, prin naştere, om de vită nobilă
Mireasa se fotografia sub o viţă. Mireasa se fotografia sub o vită.
Pe 30 noiembrie gălăţenii îşi serbează ziua. Pe 30 noiembrie galatenii îşi serbează ziua.
Căi de transport (rutiere, feroviare). Cai de transport (animale).
Problema sa de sănătate este problema căilor respiratorii. Problema sa de sănătate este problema cailor respiratorii.
Şi-a educat copii pentru ca aceştia să se ferească de răi. Şi-a educat copii pentru ca aceştia să se ferească de rai.
Ia aplicat două şuturi în fund. Ia aplicat două suturi în fund.
Ţara românilor este foarte mare. Tara (defectul fizic sau moral) românilor este foarte mare.
Gheorghe dormea pe stâncă. Gheorghe dormea pe stanca.
Vorbitorul s-a bucurat de o asistenţă mare. Vorbitorul s-a bucurat de o asistentă mare.
Veniturile sale sunt din comercializarea
raţelor. Veniturile sale sunt din comercializarea ratelor .
Cea mai bună pâine este pâinea făcută în ţest . Cea mai bună pâine este pâinea făcută în test.
Casa era plină de gâze Casa era plină de gaze

Exemplele din Anexa nr. 1 sunt edificatoare asupra serioaselor consecinţe negative pe care le generează scrierea fără diacritice în orice text, în special în actele emise de instituţiile publice și cu atât mai grav în cele date de instanţele judecătoreşti.
Din cauză că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti schimbă sensul și conţinutul unor cuvine, propoziţii, fraze, a identităţii unor persoane (nume, prenume, adresă etc.) și chiar a respectivelor hotărâri în ansamblul lor, atât prin Codul deontologic al magistraților, cât și prin Legea magistraţilor ar trebui să se prevadă 1) că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti constituie atât „neglijenţă în serviciu”, cât şi „eroare judiciară” și 2) că toate aceste hotărâri (care afectează serios şi prestigiul justiției) să fie supuse revizuirii în baza principiului securităţii juridice.
„A greşi e omenesc, dar a persevera (în greşeli) este diabolic.”. (Seneca).
Justiţia socială nu se poate înfăptui perseverând în emiterea de hotărâri judecătoreşti susceptibile de interpretări diferite, unele chiar contradictorii, și aceasta din cauză că sunt scrise incorect prin gravă neglijență a magistraţilor.
Scrierea incorectă, în general, şi cea fără diacritice, în special, este cauzată de faptul că „Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”. (Feodor Mihilovici Dostievski).
Exemplele din Anexa nr. 1 sunt cea mai bună dovadă a modului în care scrierea fără diacritice, fie şi numai a unei singure litere, schimbă radical sensul şi conţinutul nu numai al cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege, verset religios care conţine cuvântul respectiv.
În lumea fiscaliştilor practicieni (în special a organelor de control fiscal), dar şi a agenţilor economici, a rămas „de neuitat” cazul unei societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de „pături”.
La controlul fiscal efectuat s-au constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de control a dispus, pe lângă alte sancţiuni, şi confiscarea a 200 de pături, dar, nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator) s-a înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.
Cazul a ajuns în justiţie şi, aşa cum era de aşteptat, câştig de cauză a avut societatea comercială respectivă care a demonstrat că: (1) în obiectul de activitate nu avea „realizarea produsului paturi”; (2) efectiv şi în mod real nu a realizat niciodată produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele necesare (precum tehnologie, utilaje, forţă de muncă, materiale etc.) pentru realizarea produsului „paturi”.

5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat
„Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.

Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu” :
„Dacă omul redă corect «Cuvântul lui Dumnezeu» = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul redă greşit «Cuvântul lui Dumnezeu», adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că «omul care redă greşit mesajul Divin este o nulitate», un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat că «0 la orice putere este 0», viaţa a demonstrat că «orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate rămâne !»” . (N. Grigorie Lăcriţa).

Pe Internet există zeci de Site-uri care prezintă Biblia cu numeroase şi inadmisibile greşeli, în special fără scrierea cu diacritice, care conduc la o gravă abatere de la redarea corectă a „Cuvântului lui Dumnezeu”.
Iudeii aveau şi au o tradiţie, cu putere de „Lege eternă”, care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă din „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.
Conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Unor indivizi le-a încolţit în minte gândul de a pirata unele biblii, bine traduse, şi de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără scrierea cu diacritice, ceea ce face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, acestea fiind o blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor, a obiectelor de cult şi a sentimentele religioase ale milioanelor de credincioşi.
Într-o ţară, în care marea majoritate a populaţiei este creştină, asemenea impostorii – propovăduitori, care redau greşit „Cuvântul lui Dumnezeu” spre uzul public, sunt nişte blasfematori, sunt nişte nulităţi, nişte ipocriţi, care, ridicaţi la putere, sau la orice rang posibil, tot nişte nulităţi rămâne!
Spre exemplu, Biblia postată pe Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/, conţine numeroase și grave erori care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, greşeli care sunt cauzate de:
1. Scrierea fără diacriticele proprii limbii române.
2. Folosirea mai multor font-uri, chiar și în acelaşi cuvânt, faţă de fonturile Times New Roman, singurele cu care este corect să se scrie Biblia.
3. Folosirea, în unele versete, a numeroase cuvinte şi formulări (a) fie care nu sunt înţelese, (b) fie care necesită folosirea DEX-ului, (c) fie care nu se găsesc nici în DEX,
Existenţa unor asemenea erori conduce la situaţia în care „Cuvântului care vine de la Dumnezeu” să nu mai poată fi înţeles, să nu mai poată fi însuşit din citirea versetelor respective.
Pentru edificare prezint aici un singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi aparţin):
„19. ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Textul corect este următorul:
„19. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Nu „ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta”, ci „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta”.
În orice text românesc, lipsa diacriticelor denotă o gravă lipsă de profesionalism şi de cultură generală, elementară.
În Biblia menţionată mai sus numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte (şi formulări) fie care nu sunt înţelese, fie care necesită folosirea DEX-ului, unele cuvinte negăsindu-se nici în acest dicţionar.
Edificator în acest sens este exemplul din versetul 32, al capitolului 27, din „Leviticul”, redat mai jos, în care sublinierile îmi aparţin:
„32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului”.
Cuvântul „afierosit 1) nu este cunoscut de marea majoritate a populaţiei; 2) conform DEX, acesta are sensurile de „1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte puţini dintre cei care citesc acest verset vor înţelege că este vorba despre o zeciuială închinată Domnului.
De reţinut că (1) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro NU prezintă forma oficială a Bibliei Patriarhiei României, nu are girul Bisericii Ortodoxe Române, și (2) că Patriarhia României nu are un Site oficial (!?) cu prezentarea Bibliei ortodoxe în format electronic.
Prezentarea, spre folosire, de marea majoritate a populaţiei, unei Biblii (indiferent în ce format, electronic sau pe hârtie) cu numeroase și grave erori, cele mai multe fiind cauzate de scrierea fără diacritice, care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, este o blasfemie, este o lucrare prin care se insultă, se defăimează, se profanează divinitatea, religia, cele sfinte, sentimentele religioase ale unui întreg popor creştin.
Această problemă este amplu prezentată de subsemnatul în articolele 1) „Despre bibliile satanice, care induc în eroare şi redau blasfemic «Cuvântul lui Dumnezeu»” și 2) „Atenţie la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, care induce în eroare ca prezentând Biblia ortodoxă, oficială, a Patriarhiei României”, prezentate și pe Internet (a se vedea, spre exemplu, Site-ul https://issuu.com/doina_dragut/docs/n._grigorie_lacrita_-_despre_biblii_9789712cfc1496 .

În condiţiile în care „litera” legii sociale și / sau divine nu mai redă corect „cuvântul” legii, aceasta nu mai poate exprima „spiritul” legii, ceea ce face ca „litera” legii să devină sursa unor stări con¬flictuale în interpretarea şi în aplicarea legii (din cauza neclarităţilor existente în inter¬pretarea şi în aplicarea „literei” legii).
În asemenea cazuri, legea socială și / sau divină ajunge să fie interpretată şi aplicată de la caz la caz, în funcţie de pregătirea, de voinţa, de convingerea intimă (de credinţa), de puterea sau de interesul fiecăruia (a celui care este judecat sau a celui care judecă).
De aceea este nevoie ca atât legea socială, cât și „Legea divină” să fie foarte clară în litera şi în spiritul ei, pen¬tru a nu deveni sursa unor stări conflictuale prin interpretarea şi aplicarea „de la caz la caz”, în special în funcţie de interesele nelegitime personale ale celui care judecă, ale celui care este judecat, sau ale ambilor, interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin valorificarea neajunsurilor în reglementare.
În paragraful anterior am prezentat tradiţia, cu putere de „Lege eternă”, a iudeilor care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă din „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.
Biblia este la fel de categorică în acest sens arătând (în Luca 16:17 şi Matei 5:18,) că este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Deci, în cazul în care (într-un cuvânt scris) fie o literă este scrisă greşit (precum o diacritică), fie dintr-o literă lipseşte o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, în oricare dintre aceste cazuri se schimbă sensul și conţinutul cuvântului respectiv și, pe cale de consecinţă, și al propoziţiei şi al frazei care îl conţine, cu grave consecinţe negative în interpretarea și în aplicarea corectă a textelor respective, respectiv în aplicarea legii sociale și / sau a „Legii sacre”.

6. Ce spune „Legea sacră” despre scrierea corectă

„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din Lege să cadă
o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă,
un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.” (Vezi Biblia, Luca 16:17 şi Matei 5:18)

Evreii aveau şi au o tradiţie, cu putere de „Lege eternă”, care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă a „Legii care vine de la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar fi însemnat să intre într-o vinovăţie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma să fie distrusă. În Tora se păstrează nu numai litera, ci şi forma şi mărimea ei.
Deci, adăugarea şi / sau omiterea, în copierea Torei , a unei frântură de slovă, a unui corn de literă, a unei cirte, a unei iote, a unui cornişor de slovă, a unui vârf, a unei codiţe sau a unui punct de la o literă, ar conduce la încălcarea gravă a Legii care a fost dictată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai şi, pe cale de consecinţă, ar duce la distrugerea Universului.
În Biblie, în Luca 16:17 şi în Matei 5:18, se spune:
1. În Luca 16:17:
„Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.”, după Biblia de pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul decât din Lege să cadă o cirtă”, după Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.”, după Biblia Cornilescu, pe Site-ul https://mybible.ro/ .
2. În Matei 5:18:
„Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”, după Biblia de pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini.”. În Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686.
„Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”, după Biblia Cornilescu, de pe Site-ul https://mybible.ro/ .

Pentru înţelegerea corectă a sensului şi a conţinutului mesajului din aceste versete sunt necesare următoarele precizări de ordin semantic:

Cirtă: liniuţă; lucru foarte mic, neînsemnat; ceva foarte mic; cantitate mică. În Biblia Bartolomeu Anania, în Matei 5:18, se dă următoarea definiţie: „Cirte: Mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice. Aşadar: cele mai mici amănunte.”.
Iotă, nici o iotă: deloc, câtuşi de puţin, nimic; ceva foarte puţin; nici cel mai mic lucru.
Slovă: literă; semn grafic din alfabet.
„Frântură de slovă”, sau „frântură de literă” înseamnă:
a) fie un semn pus deasupra unui cuvânt prescurtat sau orice semn minor; „frântură de slovă”, sau „un mic corn”, poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o literă prin care se distinge de o altă literă, de una asemănătoare cu ea;
b) fie un simbol ataşat unei litere, precum, în limba română, simbolurile care însoţesc cele cinci litere cu semne diacritice (ă, â, î, ş, ţ);
c) fie punctele din unele litere, precum cele din literele româneşti i şi j;
d) fie orice altă particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei litere.
Un exemplu al însemnătăţii unei „frânturi de slovă”, al unei „cirte”, îl reprezintă partea de liniuţă din litera G care face ca aceasta să se distingă de litera C.
Corn de literă: semn grafic amplasat deasupra sau dedesubtul unei litere; semne care fac distincţia între o literă şi alta. O privire asupra literelor i / î; a / â; a / ă; s / ş; t / ţ, respectiv între: I / Î; A / Â; A / Ă; S / Ş; T / Ţ, arată importanţa măruntelor detalii ale diferitelor litere din limba română.
Cornişor de slovă: un vârf sau un punct de la o literă, corn. Un mic corn, poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o literă prin care se distinge de o altă literă, de una asemănătoare cu ea.

Deci, conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
În timp ce (1) în religia iudaică şi (2) în Biblie, în Luca 16:17 şi Matei 5:18, se consideră că este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, LA NOI, unele biblii, bine și chiar foarte bine traduse, sunt piratate şi prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără diacritice, cu cuvinte scrise greşit, fapt care face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, ceea ce constituie o blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor şi a obiectelor de cult, o hulă.
Greşelile din Biblii care redau greşit Cuvântului lui Dumnezeu sunt o blasfemie.
Dintre numeroasele biblii piratate prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără diacritice, cu cuvinte scrise greşit, care induc în eroare, care redau deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, care sunt o blasfemie, menţionez, cu titlu de exemplu, numai Site-urile http://www.bibliaortodoxa.ro , https://www.crestinortodox.ro/biblia/ , http://www.biblia-ortodoxa.ro/ etc.

În concluzie:
„Iar dacă tu ai prevenit un păcătos să se abată de la calea lui şi el nu s-a abătut, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai mântuit viaţa.” (Biblia, Ezechiel 33. 9).
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3). Amin!!!

Bibliografie legislativă

Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice.
Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686, cu Biblia Bartolomeu.
https://mybible.ro/, cu Biblia Cornilescu.
http://www.bibliaortodoxa.ro/
http://www.bibliaortodoxa.ro/