Dr. Mircea Platon, Tactica sistemului de „învăţământ pârjolit” (1)

Tactica sistemului de „învăţământ pârjolit” (1)

Dr. Mircea Platon
Duminică, 07 Februarie 2016 20:21
Sursa : http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3355-tactica-sistemului-de-invatamant-parjolit-1.html Ce spun „experţii" - Prevederi formulate ambiguu Ajuns la Iaşi cu ocazia sărbătoririi zilei Unirii din 24 ianuarie 1859, preşedintele Klaus Iohannis a făcut două declaraţii foarte importante. Prima, că se simte bine în postura de „slugă a americanilor". A doua declaraţie sună după cum urmează: „Lecţia Micii Uniri este mai actuală ca niciodată. Una dintre marile reforme din Principatele Unite a fost o nouă lege a şcolii româneşti, cea din 1864. Deplin conştient de importanţa rolului pe care îl are educaţia în viaţa unei naţiuni, sunt determinat să împlinim împreună marele proiect pe care l-am numit «România educată». Chem toţi oamenii politici responsabili să mi se alăture în viitor în acest demers. Piatra de temelie a unei naţiuni o reprezintă educaţia, iar prin intermediul unui sistem de învăţământ eficient şi performant se construieşte viitorul unei ţări. Nu voi ceda tentaţiei să facem lucrurile în grabă. Vreau să clădim cu înţelepciune şi atenţie acest proiect a cărui uriaşă miză este o Românie capabilă să ofere cetăţenilor săi şanse egale şi opţiuni solide de carieră"[1]. Iohannis, profesor de fizică la bază, e atât de preocupat de problema educaţiei încât a introdus educaţia în „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015 ‐ 2019", unde „dimensiunea educaţională" apare în rândul „direcţiilor de acţiune şi principalelor modalităţi de asigurare a securităţii naţionale".  Prevederile referitoare la educaţie sunt formulate ambiguu, documentul promiţând că se vor avea în vedere „conturarea unui amplu proiect naţional de educaţie, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte şi performanţă", „stimularea cercetării ştiinţifice, în corelaţie cu sistemul de educaţie, ca demers esenţial pentru înţelegerea naturii ameninţărilor şi provocărilor actuale" şi „corelarea politicilor privind piaţa muncii cu cele din educaţie şi sănătate în vederea sprijinirii proceselor de dezvoltare durabilă"[2]. Condamnarea copiilor la „căpşunariat pe viaţă" Ca urmare a instalării Guvernului Cioloş, adică a ceea ce Iohannis ar putea numi „Guvernul meu" sau „un Guvern cu care voi colabora foarte bine" (după cum a declarat la 16 noiembrie 2015)[3], planurile de reformă a educaţiei au prins, extrem de iute, contur. În decembrie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a propus spre dezbatere trei planuri-cadru de reorganizare a învăţământului. Ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, a numit un grup de „unsprezece experţi" care să asigure „coordonarea eforturilor şi proiectelor privind elaborarea arhitecturii curriculare în învăţământul preuniversitar". Grupul este alcătuit din Solomon Marcus, Tincuţa Apăteanu, Florin Colceag, Radu Dop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, Oana Moraru, Florin Munteanu, Marian Ştas, Manuela Prajea şi Ştefan Vlaston. Încă din prima zi, grupul a repins integral propunerile Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei în numele ideii că mai bine operăm o răsturnare totală de valori decât să mai continuăm cu actualul sistem de educaţie[4]. Cu alte cuvinte, „experţii" sunt gata să taie încă o coadă. După ce unii „experţi" au tăiat coada câinelui industrial, condamnând părinţii la căpşunariat, alţi „experţi" îşi ascut bisturiele pentru a tăia şi coada câinelui şcolar, condamnând şi copiii la căpşunariat pe viaţă. La ora la care scriu acest articol, opt dintre cei unsprezece membri ai grupului au ales să publice un document prin care cer „retragerea celor trei variante de plan-cadru propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei" şi avansează o serie de propuneri „cu statut de cadru de referinţă curricular", recomandă „asumarea descentralizării curriculare", „îşi afirmă disponibilitatea de a contribui la elaborarea conţinuturilor curriculare" şi „se oferă să participe la continuarea recenzării drafturilor de manuale propuse de edituri"[5]. În esenţă, propunerile grupului prevăd: „- Unirea Matematicii cu Informatica în clasele V-VIII; - Transformarea Fizicii, Chimiei şi a Biologiei în disciplinele „ştiinţele vieţii" şi „ştiinţele mediului"; - Transformarea Istoriei în „Educaţie pentru societate"[6]. Contopirea Matematicii cu Informatica are, în viziunea celor 8 experţi, „"următoarea logică: - matematica poate fi simplificată în predare prin folosirea avantajelor softurilor matematice pe diverse niveluri: de la cele simple de numărare şi calcul, la cele geometrice (tip geogebră) şi mai târziu Matematica, Maple sau altele [...]; - aşa cum în matematică, în chimie cu consecinţa ei asupra farmacologiei, în fizica experimentală, biologia genetică ş.a., s-au făcut în ultimii 20 de ani progrese impresionante, în primul rând prin utilizarea unor softuri extraordinare, aşa şi şcoala poate profita de aceste softuri în educaţie [...] În plus, se poate prelua o parte din timpul pierdut de copil cu jocurile pe calculator îndreptându-l spre bucuria utilizării educative a calculatorului în scopul învăţării". Reformele propuse nu fac decât să încurajeze analfabetismul În privinţa limbii române, cei opt experţi cer ca accentul să fie mutat „de la istoria literaturii române şi teorie literară spre comunicare corectă, scrisă sau orală". Conform experţilor, e grav că elevii români nu ştiu să descifreze un text literar la vârsta de 15 ani. Dar reformele propuse de ei nu ar face decât să încurajeze analfabetismul, pornind de la o concepţie minimalist-funcţională asupra rolului studiului literaturii, privită ca un soft care te ajută să scrii C.V.-uri şi scrisori de „aplicaţie" la „joburi": „În viaţa practică, de zi cu zi, viitorii adulţi nu se vor lovi de necunoaşterea intrigii din opere literare precum Fefeleaga sau Răzvan şi Vidra, dar sigur vor fi dezavantajaţi de lipsa de comunicare, de neputinţa de a-şi formula clar şi concis ideile, impresiile, gândurile, opţiunile asupra unor subiecte importante din viaţă, la interviurile pentru un loc de muncă [...]. Lectura obligatorie are de obicei efectul contrar. Elevii nu citesc, preferă să preia sinteze şi rezumate din internet. Lectura este o chestiune de opţiune personală. Fiecare elev alege să citească ce-l interesează, ce-l pasionează, ce răspunde structurii personalităţii sale. În acest context, un număr restrâns de opere fundamentale din istoria literaturii române, alături de învăţarea temeinică a gramaticii necesare comunicării orale şi scrise, este suficient pentru nivelul mediu. Înţelegerea şi explicarea unor texte, literare şi nonliterare, trebuie să fie preocuparea de bază a curriculei de la această disciplină. De asemeni, redactarea unor documente oficiale, cereri, CV-uri, scrisori de intenţie, memorii de activitate şi multe altele. Toate acestea sunt infinit mai importante decât cunoaşterea unui număr impresionant de lucrări din istoria literaturii române" (Concluziile asumate de şase membri ai grupului de lucru pentru o abordare nouă a dezvoltării curriculare şi a inovării în curricula pentru învăţământul preuniversitar). Analfabetismul structural al acestor propuneri devine şi mai evident atunci când vine vorba de Istorie. Istoria ar urma să devină o parte a unei noi metadiscipline intitulate „Educaţie pentru societate" care ar putea cuprinde, conform concluziilor asumate de şase membri..., următoarele module: „- De la sisteme autocratice la sisteme democratice, Societatea europeană, Educaţie civică, norme de comportament social, Sisteme legislative, Coduri (penal, civil, codul familiei), Legislaţie uzuală, Istoria sistemelor economice, Educaţie financiară, Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ale copilului, Responsabilităţi individuale şi colective, Războaiele în evoluţia umanităţii, Integrarea în piaţa muncii, Pregătirea pentru viaţa de familie, Relaţii de cuplu, Creşterea copiilor, Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism, Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială), Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră, Competenţe antreprenoriale, Selecţia şi procesarea informaţiei, Cunoaşte-ţi aptitudinile, Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun"[7]. Tot acest demers este sprijinit pe o filosofie a educaţiei bazată pe următoarele principii: - „adecvarea la particularităţile de vârstă ale elevilor şi la piaţa muncii, flexibilitate („Traseele de învăţare diferite, funcţie de inclinaţiile, aptitudinile şi talentele diferite de la elev la elev, solicită o flexibilizare curriculară, astfel încât fiecare să-şi regăsească personalitatea, intersele şi curiozitatile în disciplinele din planul de învăţământ. Astfel, învăţământul general obligatoriu trebuie să asigure elevilor competenţele esenţiale necesare racordării la curriculumul liceal, dar şi la activitatile zilnice (verificarea facturilor, calcule finaciar-bancare, geometrie aplicată în viaţa cotidiană, elemente de statistică, etc.), variate de la o comunitate scolară la alta.), atractivitatea, accesibilitatea, digitalizarea curriculei, investigatie/explorare"[8]. În viziunea celor opt membri ai grupului, un absolvent de gimnaziu educat conform acestor principii, după aceste metode şi cu acest curriculum, ar fi capabil, printre altele: „- să comunice corect, oral si scris, in limba romana si in alte doua limbi de circulatie; - să utilizeze aparatul matematic pentru rezolvarea problemelor cotidiene; - să posede cunostinte tehnologice suficiente pentru utilizarea aparaturii din spatiul casnic si abilitati practice suficiente pentru viata de zi cu zi; - să utilizeze calculatorul si internetul pentru activitati curente ; - să posede abilitati de selectarea si procesarea informatiei; - să cunoasca regulile de convietuire sociala si democratica ; - să cunoasca aspecte juridice, financiare, economice, esentiale; - să aiba o scara de valori bazata pe drepturile si obligatiile cetatenesti, sa-si defineasca propriile atitudini fata de mediul social, economic, politic; - să aiba capacitatea sa-si managerieze propria cariera profesionala si sociala ; - să posede abilitati de constructie a unui proiect, sub aspect financiar, al resurselor umane si materiale, al profitabilitatii ; - să fie sensibil la manifestari culturale si tolerant la multiculturalitate ; - să aiba capacitatea de a-si schimba domeniul de activitate de cateva ori pe parcursul vietii active". Potrivit experţilor, „nu trebuie sa mai cadem in capcana de a pregati toti elevii pentru cursuri universitare". Un sistem de învăţământ public dezastruos, care nu creează altceva decât consumatori tâmpi şi mărunţi birocraţi corporaţi, nişte oameni nesiguri pe tot ce (nu) ştiu. Nişte oameni aproximativi. Un bun prieten, mentor şi mai apoi coleg, profesor universitar american, om de vastă şi solidă cultură, educat la cele mai bune şcoli americane, îmi spunea la un moment dat: „Generaţia mea (cei născuţi în anii '40) a făcut multe lucuri bune, dar a greşit un singur lucru: a stricat sistemul de învăţământ american cu reformele neîncetate şi cu diluarea educaţiei. Ar trebui revenit la învăţământul clasic".   Sub fraze sonore, ca de reclamă la detergent sau ketchup, experţii lui Curaj ne oferă, cincizeci de ani mai târziu decât în S.U.A., o reformă a învăţământului care va umple România de analfabeţi după model american.  M-am întors în România, după ce am trăit cincispezece ani în S.U.A. şi Canada, pentru a-mi feri copiii de efectele unui sistem public de educaţie toxic, bazat pe exact aceleaşi „principii" şi cu exact aceleaşi „obiective" ca şi cele avansate astăzi de experţii lui Curaj. Datorită copiilor mei - născuţi în S.U.A. şi Canada, unde au şi mers la şcoală atunci când nu am făcut cu ei homeschooling -, am putut să cunosc din interior un sistem de învăţământ public dezastruos, care produce analfabeţi pe bandă rulantă, din care a dispărut până şi cea mai vagă amintire a educaţiei adevărate. Pe de altă parte, predând Istoria mai bine de un deceniu în diferite universităţi nord-americane, am putut să interacţionez cu mulţimile de studenţi semi-analfabeţi care ies de pe băncile şcolilor croite după principiile propuse astăzi românilor de experţii lui Curaj.  Studenţii care erau mai buni trecuseră prin şcoli particulare, unde încă se învaţă poezii sau reguli gramaticale pe de rost, unde nu au calculatoare şi unde fac gramatică şi literatură exact aşa cum se făcea în Anglia victoriană sau în România lui Spiru Haret sau a comuniştilor.  Ceilalţi îmi spuneau că Napoleon - de care auzeau pentru prima dată la cursul meu - a inventat praful de puşcă.  Am văzut, ani de zile, inteligenţe native stâlcite de un sistem de învăţământ croit după principiul că e posibil ca un elev să se exprime pe sine înainte de a învăţa ceva, înainte de a i se oferi nişte puncte cardinale şi mai apoi o hartă tridimensională a lumii, pe longitudinea tradiţiei culturale şi pe latitudinea ştiinţelor. Un sistem care neglijează sau dispreţuieşte valorile perene, care nu încurajează familiaritatea cu sistemele axiologice stabile, cu permanenţele, nu creează altceva decât consumatori tâmpi şi mărunţi birocraţi corporaţi, nişte oameni nesiguri pe ei pentru că nesiguri pe tot ce (nu) ştiu. Nişte oameni aproximativi. - Va urma – Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei şi se regăsesc în text. Grafica - Ion Măldărescu ------------------------------- [1]http://www.stiripesurse.ro/discursul-lui-klaus-iohannis-ce-a-spus-presedintele-la-iasi_980145.html [2] Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019. O Românie puternică în Europa şi în lume, Bucureşti: Administraţia Prezidenţială, 2015, 22-23. [3]http://psnews.ro/iohannis-despre-guvernul-ciolos-guvernul-meu-nu-inseamna-un-guvern-al-lui-klaus-iohannis-100807/ [4] vezi declaraţia Oanei Moraru: „Despre modul jalnic în care Institutul pentru ştiinţele Educaţiei a simulat reînnoirea cadrului curricular am fost cu toţii de acord, din prima zi. Ministrul Curaj ne-a invitat încă de la început să avem reacţii rezonabile, în sensul acceptării unui compromis momentan. Cu alte cuvinte, să înţelegem că reformele nu pot veni peste noapte, că sistemul nostru de învăţământ este o realitate socială complexă, unde cutremurele mici şi repetate pot deveni devastatoare. Mi-a fost limpede, de la prima întâlnire a grupului, că planul Ministerului este acela de a păstra un cadru predictibil pentru anul viitor şi de a ne invita pe noi - oameni proaspeţi şi cu viziune din societatea civilă - să gândim, în afara sistemului, modele curriculare bune doar de experimentat, pilotat prin tabere de vară sau nu mai ştiu ce realităţi paralele. Până când societatea, sindicatele şi profesorii sunt pregătiţi şi până când - am dedus cu tristeţe - vor avea suficientă voinţă politică şi asumare a unui deranj inevitabil. Grupului nostru nu i-a rămas altceva de făcut - în contextul „mâinilor legate la spate" din partea IşE şi a Ministerului - decât să respingă cele trei variante de plan-cadru, evident, propuse ca artificiu şi simulacru pentru dezbatere publică - şi să creeze o variantă oarecare, gândită repede şi fără fundamentare ştiinţifică - asta şi pentru că oricare altă formulă este, în sine, mai bună decât dezastrul actual." (http://republica.ro/ce-se-intampla-cu-reforma-curriculara-a-ministrului-curaj ). [5] http://m.hotnews.ro/stire/20770962 [6] http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=220880&st=750 [7] Ibidem [8] http://m.hotnews.ro/stire/20770962