Unele greșeli strategice nu se repetă niciodată. Altele, dimpotrivă, prind rădăcini. Ele devin automate, aproape dogme, întrucât par logice, recomandate sau validate de cei mai buni. Cu toate acestea, la o inspecție mai atentă, ele sunt mai puțin o chestiune de raționament decât un reflex. Iată cinci impasuri strategice pe cât de comune, pe atât de contraproductive.
1. Imita liderii: iluzia mimetismului
Apple lansează un set cu cască? Deci trebuie să arunci o cască. Tesla se bazează pe abonamente? Rapid, un model SaaS. Strategia de imitație, adesea prezentată ca „evaluare comparativă inteligentă”, este doar a doua cea mai bună cursă. Totuși, a-i urma pe lideri înseamnă a le oferi avantajul structural al inițiativei. Devenim adepți prin construcție, incapabili să ne impunem propria logică, fără a fi adunat toate atuurile pentru a reuși. Copierea nu este o strategie, este o dependență.
2. Creșterea de dragul creșterii: orbirea cantitativă
Creșterea a devenit un scop în sine. Cumpărăm, unim, ne extindem... dar în numele a ce? O companie fără direcție, fără un scop clar, devine rapid un conglomerat ilizibil, hipertrofiat, adesea ineficient pentru că nu ne-am oferit mijloacele de a ne integra corect. Pierdută în goana precipită, creșterea este doar o forță motrice dacă servește unui proiect coerent.
3. Fii cel mai ieftin: spirala deflaționistă
Strategia de preț scăzut se bazează pe o neînțelegere: atunci când ne gândim să câștigăm cotă de piață prin tăierea marjelor, sacrificăm esențialul: valoarea percepută, diferențierea, profitabilitatea. A dori să fii „ca ceilalți, dar mai ieftin” înseamnă să alegi să dispari mai repede. Aceasta nu este o strategie, este adesea o tactică sinucigașă.
4. Digitizează fără a te transforma: goana tehnologică
Transformarea digitală sau planurile de implementare a AI se înmulțesc... fără o transformare reală a organizației. Stivuim instrumentele, înmulțim platformele. Dar modurile de gândire, organizațiile și obiectivele nu se schimbă. Digitalul devine un furnir, un alibi. Tehnologia nu produce perturbări dacă nu este însoțită de schimbări sistemice.
5. A nu alege: indecizia ca postură
Poziționare hibridă, segmentare vagă, ofertă călduță: multe companii caută să găzduiască toate publicuirile, să vâneze în toate direcțiile. Acesta este faimosul „blocat în mijloc” de Michael Porter. Dar în dorința de a împăca ireconciliabilul, devenim nediferențiați. Strategia este, fundamental, arta alegerii. A evita alegerea înseamnă a evita strategia.
Atenție la rețetele gata preparate
Strategia nu este un catalog de bune practici care să fie aplicate mecanic. Este o construcție unică, care necesită luciditate, îndrăzneală și adaptare. Prea multe companii se bazează pe modele standard, crezând că își fac alegerile în siguranță. Dar așa se nasc adesea cele mai stupide strategii: prin urmarea unor idei gata făcute, confortabile, promovate ca evidente în manuale sau reviste de management. A fi gata să gândești nu înseamnă o strategie.
Appuyer sur Tabulation pour les actions
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu