Treceți la conținutul principal

Intervenția domnului Sergiu Nistor în cadrul ședinței „Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minelor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere în România” - 26 septembrie 2013

Dau cuvântul domnului Nistor Sergiu, de la Asociația ICOMOS. 

Domnul președinte. 

(Aplauze) 

Domnul Sergiu Nistor: 

Da. 

Vă mulțumesc, domnule președinte. 

Înainte de a începe, aș vrea și eu să spun că am rămas absolut șocat la scena pe care am văzut-o și pe care colegul meu a încercat să v-o relateze, și anume confiscarea drapelului național și reținerea sa la intrarea în Parlamentul României. Nu știam că este steagul regal, dar eu îmi aduc aminte ca una din cele mai frumoase zile momentul în care Majestatea Sa a fost invitat în acest palat. 

A se reține steagul național, indiferent că este al regalității sau al republicii actuale, mi se pare un gest inadmisibil și ași susține ca persoana care a luat aceasta inițiativă ar trebui să fie imediat sancționată. 

Eu vă mulțumesc pentru... 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Noi vom comunica tot ceea ce ne-ați transmis dumneavoastră președintelui Camerei Deputaților, pentru a lua măsuri. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Vă rog. Cred că nici nu e cazul să argumentăm. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Dumneavoastră sunteți în fața Comisiei speciale. Nu noi administrăm toata această clădire. Noi suntem doar pentru acest subiect. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Sigur. Domnule președinte, v-am relatat o chestie care pe mine m-a șocat. Suntem cu toții aici pentru că ne iubim aceasta țară. Asta este și punct. 

Ne-ați cerut să începem prin a ne prezenta. O să fac o scurtă prezentare a organizației pe care o reprezint. 

ICOMOS România este o filială a ICOMOS Internațional. Este acea organizație care este trecută în Convenția Patrimoniului Mondial ca organism de expertiză în domeniul patrimoniului construit, pe lângă UNESCO. Știm cu toții ce înseamnă UNESCO. 

Ca să vă dau o imagine a expertizei de care dispune aceasta organizație internațională, ea are un număr de aproape 10.000 de membri. În România, sigur, suntem sensibil mai puțini, și din alte cauze. Avem 70 de membri, dar, chiar și așa, vă compar cu numărul de specialiști pe care domnul ministru, profesor universitar doctor Daniel Barbu, a spus că îi are la minister. 

Ministerul, în acest moment, are în Direcția de patrimoniu doi arheologi, doi arhitecți, un inginer, un pensionar reîncadrat și un stagiar. Eu am mai mulți specialiști atestați în departamentul pe care îl conduc la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu. 

Noi, în acest departament, avem mai mulți specialiști atestați decât are plenul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. 

Am spus aceste lucruri din două motive. Unul, să spun că ceea ce am prezentat în acest documentar pe care am să-l las, nu este o creație pe dinafara științei și doi, să vă atrag atenția asupra capacității sau incapacității instituționale a unuia dintre organismele care ar fi trebuit să fie în acest proces și care ar trebui, dacă – Doamne ferește ! – proiectul s-ar realiza, să monitorizeze respectarea legii patrimoniului în România. 

Este ca și cum noi am vrea să intram în Schengen având trei babe surde la granița cu spațiul non Schengen. Despre asta vorbim, dacă discutam de capacitatea instituțională a Ministerului Culturii, o capacitate constant redusă. În 1998 eram directorul general, sub Ion Caramitru, și aveam 25 de arhitecți în Direcția Monumentelor, și astăzi sunt doi, și cu ăștia vrem să păstrăm și să apăram patrimoniul excepțional al României. 

Documentarul pe care l-am pregătit începe arătând care este statutul juridic. Am venit aici nu pentru a încerca să îmbunătățesc legea. Vă spun de la început că ICOMOS România și ICOMOS Internațional consideră că nu se pot concilia exploatarea și păstrarea vestigiilor și, întâmplător sau nu, aceasta opinie de specialiști să știți că are și autoritatea lucrului judecat. Vă citesc, și am să vă las în documentar, un extras din Decizia nr. 4607/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, examinând acțiunea Asociației Aurarilor Alburnus Maior, în care, pe calea contenciosului administrativ, au cerut anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică asupra unuia dintre cele patru masive ale Muntelui Cârnic, constata următoarele: „Instanța de fond a reținut că exploatarea unei părți a masivului Cârnic este incompatibilă cu obligația de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă.” 

Autoritatea lucrului judecat. 

Și atunci, ne întoarcem la regimul de protecție și constatăm, prin Legea nr. 5/2000 de aprobare a planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea „Zone protejate”, că în localitate avem două valori de patrimoniu cultural de interes național – așa spune legea – și, în paranteză, continuă, spunând: „monumente istorice de valoare națională excepțională”, și le definește ca fiind: centrul istoric și galeriile romane. 

Prin urmare, suntem în fața unor valori recunoscute prin lege ca fiind de importanță națională și chiar excepțională. 

Mult timp s-a pus problema: de fapt, ce mare lucru cu scorburile alea de acolo ?

Sigur, noi putem să luăm multe lucruri în derâdere, după cum putem să și reținem drapelul național la intrarea unor oameni în niște instituții, dar ceea ce ar fi judicios să analizăm ar arăta că absolut toate cele 8 puncte care definesc valorile monumentelor istorice în Legea nr. 422/2001, art. 3, se regăsesc acolo. 


Discutăm de valori arhitecturale, arheologice, istorice, etnografice, religioase științifice, tehnice. Nu discut de patrimoniul natural, care nu face parte din expertiza organizației mele. 

Aș da un citat dintr-o persoană care este invocată deseori și de partizanii proiectului. Este vorba de Beatrice Cauuet, care, în „Cronica cercetărilor arheologice”, din 2003, spune textual: „Minele de aur și argint de la Alburnus Maior constituie, fără îndoială, unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană.” 

Prin urmare, avem deja niște atestări ale valorilor. Să nu uitam că avem un text în raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit și Natural, care vorbește despre acest lucru. Vorbim de o înaltă reprezentativitate a siturilor miniere, pentru că, în comparație chiar cu altele înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, cum este Las Medulas, așa cum s-a mai spus aici, Rammelsberg, acestea din străinătate cuprind doar o parte din istoria exploatărilor umane miniere, unu, două, câteva secole, în timp ce, la noi, discutăm de două milenii. 

Tehnologie. E singurul sit semnificativ pentru mineritul aurifer din perioada romană de acest tip de tehnică specială de exploatare în galerie. Celelalte au altă tehnică de exploatare. 

Raritate. Alte situri miniere medievale, precum Faloon, în Suedia, Roros, în Norvegia, cel din Slovacia au fost transformate în perioada modernă, în timp ce Roșia Montană își păstrează încă mărturiile perioadei preindustriale. 

S-a pus problema: sunt atât de importante încât noi să ne abținem a face altceva pe acest teren ?

Și aici, discutam, evident, de semnificație și noi spunem de zece ani de zile, cu documente, că discutam de un sit de o înaltă semnificație europeană și chiar mondială, pentru că ilustram prin galeriile romane un număr important de proceduri, numai aici pot fi ele documentate, pentru că tăblițele cerate sunt o sursă inestimabilă de documentare a dreptului roman, pentru că peisajul minier compus – și ați văzut la fața locului – prezintă o fărâmă din peisajul preindustrial al unei Europe care nu mai există.

Semnificația universală a sitului a fost recunoscută – nu le dau pe toate – de următoarele organisme științifice: Academia Inscripțiilor și Literelor – Institute de France; Asociația Internațională de Arheologie Clasică; un număr de 990 de profesori și cercetători din universitățile europene; de Comitetul International pentru Istorie și Tehnologie, prin rezoluția adunării sale generale din 2009; de Uniunea Internațională a Arhitecților, prin semnătura președintelui; de Consiliul European al Arhitecților, prin semnătura președintelui; de ICOMOS – organizație pe care am onoarea să o reprezint în România, prin cinci rezoluții, începând cu adunarea generală din 2002 de la Madrid și terminând cu ultima din 2011, la Paris. 

De ce trebuie să păstrăm acest patrimoniu cultural ? Păi, hai să o luăm așa. Avem un text în raportul comisiei prezidențiale, care spune următoarele: „Cazul Roșia Montană exemplifică, în cel mai înalt grad, posibilitatea de atingere a securității naționale prin distrugerea patrimoniului subteran și suprateran, în numele unei investiții economice, prezentate, în mod abuziv, drept unica variantă pentru dezvoltarea durabila – septembrie 2009”, raport însușit de Președintele României. 

De ce trebuie să le păstrăm ? Pentru că avem un text în Convenția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural UNESCO. Și aș vrea să vă atrag atenția că România, la apropiata conferință generală a UNESCO, candidează pentru un loc în Comitetul Patrimoniului Mondial. Până mai ieri, eram coordonatorul acestei campanii. Am fost, de ieri, înlocuit de un coleg de-al meu, un fan al Proiectului Roșia Montană. 

Art. 5 al Convenției prevede ca „statele membre se vor strădui ca, în măsura posibilului, să adopte o politică generală, prevăzând atribuirea unei funcții patrimoniului cultural și natural în viața colectivă”. 

Ni se mimează acolo ca singura șansă a patrimoniului este ca el să fie aruncat în aer. 

Convenția Europeana pentru Protecția Patrimoniului… 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Domnule secretar de stat, vă rog să finalizați. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Închei. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Acum am văzut din CV că ați fost secretar de stat până în decembrie 2012. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Am fost secretar de stat până în decembrie 2012. Și să nu mă întrebați de ce nu mai sunt. 

Domnule președinte, aș încheia spunând că cei care prezintă proiectul vin cu diverse soluții. Sunt unele absolut ridicole. Unii spun că de ce să păstrăm nu știu câte galerii, că, în fond, până la urmă, oamenii nu pot să le viziteze pe toate. 

La Borobudur sunt 504 ipostaze ale lui Buda. Am putea păstra 100, că, oricum, ne plictisesc restul de 400. La Versailles sunt câteva sute de camere și vizităm Galeria Oglinzilor. Nu înțeleg de ce le păstrăm pe restul ! 

Alta soluție este să facem un facsimil. Adică să construim undeva un fel de minigalerie în care oamenii să vadă ce a fost. Și exemplul care se dă este Lascaux, în sudul Franței, într-adevăr, patrimoniu mondial. 

Uită să spună că la Lascaux exista și peștera originală, și acest facsimil. Or, ceea ce ei propun este ca originalul să dispară. Ne propun un muzeu foarte frumos. 

Am putea, în acest mod simplu, să le propunem celor de la Roma să arunce în aer Columna lui Traian, pentru ca noi avem o copie aici, pe Calea Victoriei. 

Refacerea peisajului și promovarea sa turistica. Am văzut ultima găselniță a companiei, de parcă se duce cineva să facă turism uitându-se la un tău cu cianuri și, în loc să vadă o pădure, vede un fel de teren de golf. 

Închei, domnule președinte, spunând că este evident de ce parte mă situez, dar vrând, pentru că e o chestie pe care eu o spun studenților deseori, să vă spun următoarele: Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieții noastre și asta este o mare responsabilitate. Ne aparține atât nouă, cât și celor care vor veni după noi și ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creației. Și nu avem niciun drept, prin ce facem sau neglijam, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moștenire din partea noastră. 

„Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma”. John Ruskin, acum 200 de ani. 

Vă mulțumesc. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Și eu vă mulțumesc mult. 

Domnul deputat Stefan Viorel. Apoi, domnul deputat Dolha Mircea. Vă rog. 

Domnul Viorel Stefan: 

Mulțumesc, domnule președinte. 

Domnule profesor, vă mulțumesc pentru că ați creat oportunitatea de a asculta opinia unui specialist pe acest domeniu și, de aceea, aș vrea să vă consult într-o problema care va fi, cu siguranță, de actualitate, indiferent de scenariul ce va urma. Zona cu galeriile romane, sigur, trebuie să fie arie protejată, chiar dacă continua proiectul sau dacă se întrerupe proiectul minier. 

Este arie protejată. Trebuie să rămână așa și trebuie făcute eforturi pentru recuperarea și conservarea acestui patrimoniu unic. Am văzut și noi ieri. Mărturisesc că mi-am propus, în prima vacanță, primul concediu, să revin la Roșia Montană, exclusiv pentru aceste galerii romane. Mărturisesc că nu am știut. 

De aceea, v-as ruga să vă aplecați, punctual, pe acest proiect de recuperare și conservare a acestui patrimoniu și, dacă puteți, să ne dați opinia dumneavoastră, punctual, în aceasta materie, pentru că va fi necesar să știm ce vrem să facem acolo, independent de soarta proiectului minier. 

Vă mulțumesc. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Vă mulțumesc pentru întrebare. 

As începe spunând că, în doua rânduri, ICOMOS Internațional, prin scrisori ale președintelui său, s-a adresat Președintelui României, prim-ministrului, miniștrilor culturii și mediului. Întâmplarea face ca din toate partidele. 

Oferta ICOMOS Internațional a fost întotdeauna aceea de a sprijini Guvernul României – și subliniez, Guvernul României – cu expertiza internațională independentă cu privire la relevanța și modul de salvare a acestor piese de patrimoniu. 

De ce am subliniat Guvernul României ? Pentru că Compania Roșia Montană – Gold Corporation a înaintat ICOMOS o oferta de a-i face pentru companie o astfel de expertiză. Or, s-a considerat, la nivelul cel mai înalt al Organizației Mondiale ICOMOS, că, în afara unei comenzi din partea statului român, orice altă îmbiere pentru o expertiză ar fi compromițătoare sau ar putea să fie compromițătoare. 

Aceasta ofertă este în continuare valabilă. 

În aceste zile, se desfășoară la Costa Rica Comitetul executiv și Comitetul consultativ al acestei organizații, care va emite o nouă rezoluție pe aceasta temă, reiterându-și disponibilitatea, dacă statul român, prin Guvernul României, i-o cere, să vină și să facă o evaluare a semnificației și valorii sitului și a căilor de salvare. 

Cred că acesta este cel mai bun răspuns. Restul, vă stau la dispoziție oricând, personal. 

Domnul Stefan Viorel: 

Vă mulțumesc. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Și eu vă mulțumesc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE