Mărturia unui judecător militar din Ungaria, membru al unui tribunal care a fost adesea foarte sever, cu multe condamnări la moarte. O autoanaliză foarte interesantă. Pentru români bilingvi. Nu cred că există o versiune subtitrată.
Rezum. Este
vorba de un judecător care a făcut parte din tribunale militare din
Ungaria în anii 50. E un fel de mea culpa, îm care se arată cum frica și
angrenajul militaro-securistic îl prinseseră fără putință de ieșire. Ba
mai mult, e vorba de unele convingeri de tinerețe, de indicațiile
superioare, amenințătoare, de experiența care arată că dacă ai rezerve
sau te opui (așa cum s-a întâmplat cu unii din colegii săi) poți trece
pragul de la acuzator la acuzat, foarte rapid și fără judecată.
Ceea
ce este important, pentru noi, este că justiția militară, militarizată,
nu a fost de fapt judecată la rândul ei în România și că deciziile ei
sau ale tribunalelor poporului, deși integral abuzive, bazate pe legi abuzive, de clasă, pot fi încă
invocate ca decizii incontestabile, de inși ca Alexandru Florian, pentru
a continua epurarea politică și culturală începută la 1944, în numele
unor interese străine de cele ale neamului și culturii românilor.
Dan Culcer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu