Cîteva observaţii privind episodul politic din 11 decembrie

Cîteva observaţii privind episodul politic din 11 decembrie

 

1. Nu reiau chestiunile de fond privind neputinţa de a elibera Romania, sintetizate in:
http://www.piatauniversitatii. com/paer/facebook_aer/20_ concluzii_obstacole.htm
, operind acum doar o particularizare/actualizare .

 

2. In primul rind semnalez faptul că , oricât de  bun ar fi fost un program politic, oricît de reuşită prestaţia trecută şi actuală a celor ce s-au oferit să îl puna în aplicare, rezulatele electorale ar fi fost cam la fel. Majoritatea românilor degradaţi nu susţin o mişcare de emancipare, nu o pot inţelege şi nici simpatiza, căci o percep ameninţătoare faţă de ceea ce le-a devenit un modus operandi/vivendi.  Perspectiva pedepsirii necinstiţilor, confiscării furăciunilor,  epurării de descurcăreţi,   promovării valorii- ii sperie pe mulţi , din motive evidente (pentru cine a inţeles fenomenul Piteşti). Ca şi în 1990 , cînd populaţia formată de securicomunism a preferat continuarea catastrofală fesenistă, fără a conta prea mult carenţele- vizibile sau ascunse-  ale "adversarilor" sau competitorilor Frontului.

 

3. Fatală ramine capcana mediatică. Societatea modernă artificială este bazată pe puterea de plămădire industrială a masei conştiinţelor, de catre cei bine echipaţi pentru războiul de sens, pe baza banilor acumulaţi şi a puterii. În noul context, al sclaviei perfectate instituţional, nu se mai pot ridica decît curentele "populare" suţinute de uzurpatori. Încit, daca cineva e popularizat intens, ştii deja pentru cine lucrează.  Insuccesul nu inseamna neaparat bună credinţă, dar succesul mediatic înseamnă neaparat rea credinţă, denotă susţinerea din umbră, deci farsa. Între actualul activist civic şi semenii săi din cetate se află MASINA de fabricat amagiri, intru apărarea intereselor parazitare. Cit timp nu putrem scoate din priză spălătorul de creier, nu avem cum produce trezire.  Cazul Bogdan Diaconu e elocvent. În citeva luni in care i s-a facut selfie cu steagul in mina, a deturnat majoritatea voturilor nationaliste. Cum arată mintea celor pe care i-a convins?

4. Preveniţi că nu a contat prea  mult, să scrutăm totuşi şi carenţele la nivel doctrinar. Ce fel de naţionalism se vîntură prin faţa alegătorului român?

a. Incoerent, inconsecvent, inconsistent, cu orientări contradictorii. Un exemplu: patrioţi care militează pentru o Romanie liberă… in UE si NATO.  Ideologi ai relaţiei intensive cu exteriorul,  care nu sesizeaza ca dispariţia/resorbţia membranei…  este moartea celulei. Ce departe sîntem de pertinenţa lui Eminescu…

b. Patetic şi steril, obtuz şi refractar sau chiar gaunos şi demagogic.  Patriotardismul de stadion este incompatibil cu lupta eficace pentru optimizarea fiziologiei naţionale. Poeţi şi actori, culturnici şi banalişti umplu spaţiul cu icnete patetice de iubire de ţară, dar nu sînt în stare de mai nimic- pragmatic, fecund, adecvat nevoilor reale ale naţiunii proslăvite. Un cor de Dani Purici,Costin Georgeşti şi Hurduzei, care fac capital de imagine  din falsă francheţe, laudind incontinent şi ieftin români imaginari, fără pic de simţ critic, fără racordare la realitate. 

c. Plămădit după nevoie curente, în laboratoarele "serviciilor". Deturnat de diversionişti ca Vadim sau Marian Munteanu, care şi-au jucat rolul , si-au făcut uşor treaba, fără împotrivire. Agenţi care au pretins a reprezenta "mişcarea legionara", Piata Universitătii etc. au avut priză la un public teleghidat, captiv. Reuşindu-se compromiterea ideii de schimbare. E suspect acela care nu atacă problema demagogiei.
c. Impotmolit in anacronisme, eşuat într-un trecutism steril (ca şi partidele istorice în 1990)- in loc sa se ocupe plenar de nevoile actuale de salvare/eliberare a Romaniei, aflată în plin atac de satelizare,spoliere şi distrugere. După 1990,  se lupta imaginar cu ungurii , în timp ce se pierdea Basarabia si Bucovina… Sau cu ruşii, în timp ce vulturii multilaterali  ne lăsau la os.

d. "Naţionalismul" postdecebrist nu este numai tradiţionalist , ci este decuplat de problemele actuale ale condiţiei politice. Nu face viitor trecutului, ci perorează despre un viitor trecut. Se manifestă "conservator", în sensul nostalgiei neputincioase după destine mitologizate, cultului eficacităţii regimurilor autoritare (anti-libertare)- inclusiv lagarului comunist, fundamentalismului/ exclusivismului religios etc. Nu opune progresismului/ internaţionalismului mondializant o platformă provocatoare de emancipare civică, emanînd din revolta sclavului contemporan ci practică închinari rituale la icoane ruginite. Incit, tinerii atraşi de critica sistemului şi de promisiunile libertăţii sînt culeşi de facături de tipul USR. Patriotismul pe jos vînează publicul lui Dan Diaconescu, reducîndu-şi toată "ideologia" la denunţarea isterică a celor finanţaţi de Soros. Opunem ticăloşiei prostia?  

 

5. Coaliţiile compromiţătoare  (intru intărirea potenţială a frontului dezertat) sînt greu de evitat  Vrem să eliberăm România de cangrena care o răpune,  alături de aventurieri, exaltaţi, tenebroşi, demagogi, agenţide influenţă, provocatori? Compromisurile şi mezalianţele par strategice, dar de 25 de ani nu produc  decît lehamite, reproşuri şi neîncredere. Aşa cum am explicat într-un text anterior, naţionalismul care deraiază în ceauşism (cauza primă a actualului dezastru) alături de securişti, se autocondamnă la marginalitate. Sau ce rost are afişarea "legionarismului", în locul asumarii directe a patriotismului? Mişcarea lui Codreanu nu s-a impotmolit în trecut. Patriotismul se poate practica civic, în numele dreptului la demnitate într-o Românie demnă, la libertate într-o Românie liberă,  fără racordări inutile şi păgubitoare.

 

6. Pierdem nu numai pentru că sînt puternici ceilalţi ci şi pentru ca sintem slabi noi. Demascarea piedicilor create de duşman nu înseamnă să eludezi erorile proprii, să persişti în rătăciri şi poze bombastice. Sper ca după eşecul tentativei de implicare electorală, să se facă în GpR o analiză lucidă, depăşind lamentaţia şi evitînd ţintele himerice.

 

Ioan Roşca 13 dec 2016