vineri, 10 iunie 2016

Sfîntul Mucenic Mircea Vulcănescu – Bio-bibliografie

Sfîntul Mucenic Mircea Vulcănescu – Bio-bibliografie

CRONOLOGIE
1904, 3 martie (19 februarie, stil vechi).
Se naşte la Bucureşti, ca fiu al lui Mihail Vulcănescu (n. jud. Dolj, inspector financiar) şi al Mariei Vulcănescu (n. Tonescu, 1876, Slatina; casnică), Mircea Vulcănescu. Numele la naştere: Mircea Aurel Vulcănescu. Este al doilea copil al familiei, după sora sa Mihaela-Zoe (1902-1989), ajunsă profesoară de pian.
1910
Începe cursurile primare în particular.
1911
Clasa I la Şcoala „Clemenţa” (media 9,15).
1912
Clasa a II-a la Şcoala „Cuibul cu barză” (media 9,74).
1913
Clasa a III-a, la Şcoala „Izvor” (media 10).
1914
Clasa a IV-a la Şcoala „Lucaci” (media 9,98).
Susţine examen şi este admis la Liceul „Matei Basarab” din Capitală (al treilea; media 9,81).
1915
Participă la concursul naţional organizat de „Tinerimea Română”, la istorie; pentru lucrarea „Cum s-a format Imperiul Roman şi ce foloase a adus omenirii”, obţine premiul I cu cunună. Absolvă clasa I gimnazială la Liceul „Matei Basarab” (clasificat al treilea).
1916
Clasa a II-a gimnazială la Liceul „Matei Basarab” (clasificat al patrulea).
Se înscrie ca cercetaş; lucrează la Poşta Centrală, la Serviciul supravegherii ştirilor, în secţia telegrame externe (cenzura militară).
În noiembrie, capitala este ocupată de trupele germane. Familia Vulcănescu se refugiază în Moldova, la Zvoriştea, jud. Dorohoi.
1917
Pleacă cu tatăl său la Iaşi. Pregăteşte, în particular, clasa a III-a gimnazială, pe care o promovează la Liceul Refugiaţilor de pe lângă Liceul Naţional din Iaşi. Are primele încercări literare. Ca cercetaş, este telefonist la Spitalul Epitropiei „Sf. Spiridon”, apoi devine şeful detaşamentului de cercetaşi din cadrul Spitalului 272/103, fost Brâncovenesc. Iarna începe cursurile clasei a IV-a gimnaziale la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi.
1918
În particular, începe lecţii de istorie a filosofiei. Cunoaşte pe Teodor Rogalski, Alex. T. Stamatiad ş.a. Audiază cursuri la Universitate (Nicolae Iorga ş.a.). Participă la întemeierea unor societăţi culturale ale elevilor. Pe 18 martie, la Iaşi, se întemeiază Asociaţia pentru Studiul şi Reforma Socială – preşedinte Dimitrie Gusti, secretar general Virgil Madgearu.
Promovează clasa a IV-a gimnazială la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi. În iunie susţine examenul de capacitate la Gimnaziul din Tecuci. Începe clasa a V-a, secţia real, la liceul din Galaţi. Din Galaţi, „ultimul popas al nenorocitului refugiu“, revine, cu familia, la Bucureşti.
Este înscris la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti.
În decembrie 16/29 în Piaţa Universităţii din Bucureşti are loc o entuziastă adunare populară, cu prilejul primirii delegaţiei Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Rostesc cuvântări: episcopul Miron Cristea, I. G. Duca, ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice, şi Mircea Vulcănescu, elev la Liceul „Gh. Lazăr“.
1919
La Societatea culturală a elevilor „Propăşirea” prezintă conferinţa Filosofia existenţei, Începe să apară „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”, organ al Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială; director Dimitrie Gusti. Scrie lucrarea „Cunoaştere şi recunoaştere. Asupra mecanismului psihologic al recunoaşterii.
1920
Îşi începe activitatea Societatea culturală a elevilor „înfrăţirea românească”; printre fondatori: prof. Enache Ionescu, elevul Grigore Gr. Manoilescu ş. a. La Societarea culturală a elevilor „înfrăţirea românească”, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa „Conştiinţa naţională la Români”. Promovează clasa a VI-a liceală la Liceul „Matei Basarab”.
1921
Asociaţia pentru Studiul şi Reformă Socială se transformă în Institutul Social Român. La Universitatea din Bucureşti, audiază cursuri ţinute de Vasile Pârvan şi Nae Ionescu. La Societatea culturală a elevilor „înfrăţirea românească” rosteşte conferinţa „Cine e poetul Românismului?” Scrie poezia „Tăcere” şi însemnările „Teoria criteriilor”. Prezintă un Discurs de recepţie a tinerilor români. Promovează examenele pentru clasa a VII-a la Liceul „Matei Basarab din Capitală şi susţine bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. Prieteni din liceu: Grigore Manoilescu, Richard şi Victor Hillard, Ilarie Voronca ş. a..
Se înscrie, ca student, la Facultatea de Filosofie şi Litere şi la Facultatea de Drept din Bucureşti.
1922, mai 14.
„Accidentul de la Pasărea”, moment existenţial pentru Mircea Vulcănescu. În timpul agitaţiilor studenţeşti, ia apărarea unor studenţi evrei, colegi la Drept. Promovează anul I la cele două facultăţi, de Filosofie şi Litere şi de Drept. Se află la Frankfurt am Main şi la Ostanda (Germania) şi în tabăra de la Buşteni. Exerciţii poetice. Împreună cu studenţi ai profesorului Dimitrie Gusti, la Casa Macca, cercetează bibliografia problemei naţionale.
1923
Apare primul număr al Buletinului Asociaţiei Studenţilor Creştini din România, pentru care Mircea Vulcănescu scrie, în deschiderea numărului, Cuvinte pentru drum (semnătura A.S.C.R., prima organizaţie creştină studenţească, azi numită ASCOR). În acelaşi număr publică şi articolul „Aspiraţia la creştinism şi înţelesul ei actual”.
În anul universitar 1923-1924, face armata, ca voluntar, la Şcoala militară de geniu din Bucureşti; ajunge sublocotenent la un regiment de pionieri. Colegi de oştire: Herbert (Belu) Silber, Sabba Ştefănescu ş.a.
1924
În vremea studenţiei, elaborează lucrările: Cercetări asupra cunoştinţei; Evoluţia psihismului; Introducere în fenomenologia teoriei cunoştinţei, Plan pentru încercarea asupra existenţei; Concepţii originale din încercare asupra existenţei; Misticismul şi teoria cunoştinţei; Note asupra esenţei. Proiectează lucrarea Sistemul meu filosofic: existentismul, din care au rămas însemnări. În studenţie este puternic influenţat de Dimitrie Gusti şi Nae Ionescu.
Colegi de facultate şi prieteni: Paul Sterian, Anina Rădulescu-Pogoneanu, Constantin Floru, Stelian Mateescu, Alexandru Teodorescu (= Sandu Tudor), Mircea Durma, Sergiu Condrea, Jenica Axente (căs. Costin Deleanu), Margareta Ioana Nicolescu (căs. Vulcănescu), Ioan V. Nicolescu, Grigore Manoilescu ş.a.
1925
La Iaşi, participă la Adunarea A.S.C.R., care se ţine în localul Şcolii Normale „Vasile Lupu”, despre care publică darea de seamă Gânduri întârziate la o adunare de iarnă.
Conduce un cerc de studiu, cu tema Împărăţia Domnului.
Susţine lucrarea scrisă la sociologie generală, cu subiectul Cauzalitate şi teleologie în ştiinţele sociale.
Participă la campania monografică condusă de D. Gusti, în comuna Goicea-Mare, jud. Dolj. Despre această primă companie, Mircea Vulcănescu scrie Câteva observaţiuni asupra vieţii spirituale a sătenilor din Goicea-Mare. Note dintr-o anchetă sociologică.
Susţine licenţa în filosofie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, cu lucrarea Individ şi societate în sociologia contemporană, pregătită sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti.
Susţine lucrarea de licenţă la Facultatea de Drept din Bucureşti.
La Geneva, participă la cursurile de instruire ale Federaţiei Universitare Internaţionale pentru Societatea Naţiunilor, alături de Richard Hillard şi alţi licenţiaţi sau studenţi români.
În „Viaţa universitară” (nr. 7) începe să publice darea de seamă Federaţia Universitară Internaţională pentru Societatea Naţiunilor.
Pe octombrie 25, se căsătoreşte cu Anina Rădulescu-Pogoneanu. Soseşte la Paris, împreună cu soţia, pentru studii de specializare. Anina Rădulescu-Pogoneanu urmează cursuri la Institutul de Psihologie Experimentală; Mircea Vulcănescu se înscrie pentru studii de doctorat la Facultatea de Litere din Paris.
1926
Intenţionează să susţină un doctorat în drept, specialitatea economică, şi altul în sociologie, la Sorbona. Se înscrie la Facultatea de Drept din Paris. Începe să pregătească o lucrare de doctorat cu tema Essai sur les professions intellectuelles en France. Etude sociologique, la profesorii C. Bougle şi Paul Fauconnet.
Proiectează un ciclu de Scrisori din Paris, pentru presa din ţară, despre viaţa culturală din capitala Franţei. Prin Alecu Vianu, trimite poezii şi o cronică teatrală lui Tudor Vianu, pentru o eventuală tipărire în „Gândirea”; a apărut doar cronica teatrală.
Scrie însemnările Gândirea filosofică a d-lui Nae Ionescu. Note pentru un comentar. Vor fi folosite pentru articolul tipărit în ianuarie 1931.
1927
Începe să colaboreze la „Gândirea” (nr. 1), cu articolul trimis de la Paris: În marginea mişcării teatrale. Împreună cu Paul Sterian, Mircea Vulcănescu lucrează ca redactor în cadrul contenciosului Societăţii Franceze de Asigurări „L’Abeille”.
În Buletinul A.S.C.R. (nr. 2-4), publică articolul Confesionalism şi interconfesionalism în viaţa Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România.
La Montlignon (Franţa), susţine conferinţa Libertate şi autoritate în viaţa spirituală.
La Aigen (Austria), participă la conferinţa anuală a Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din Sud-Estul European; conferenţiază şi Berdiaev. Publică o dare de seamă în „Correspondance Federative” (Paris) (nr. 14) despre Conference du Sud-Est de l’Europe.
Revine pentru scurt timp în ţară. În iunie se naşte, la Paris, Elena-Maria Viorica (Vivi) Vulcănescu, prima fiică a lui Mircea Vulcănescu.
Este secretar pentru studenţii străini în cadrul Federaţiei Franceze a Asociaţiilor Creştine Studenţeşti.
Conduce activitatea Cercului de studii religioase şi sociale al studenţimii române de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Paris; aici au conferenţiat şi Vasile Băncilă, V. Pavelcu, Fr. W. Forster. Mircea Vulcănescu ţine conferinţa Doctrinele de autoritate şi Creştinismul.
Împreună cu Paul Sterian şi Grigore Manoilescu, pledează pentru revenirea principelui Carol în ţară, pe tronul României.
La Facultatea de Drept din Paris obţine diploma de studii superioare de doctorat în ştiinţe economice şi politice (care îi permitea susţinerea tezei de doctorat).
La Seminarul de statistică economică condus de prof. A. Aftalion, ţine comunicarea Introduction a l’etude des prix.
La Cercul interconfesional organizat de F.F.A.C.R. din Paris, rosteşte conferinţa Thomisme et augustinisme dans la philosophie chretienne.
Scrie reflecţiile În marginea mişcării artistice franceze.
1928
La Cercul interconfesional de la Meudon, condus de Jacques Maritain, Mircea Vulcănescu susţine conferinţa La Sainte Vierge dans l’Eglise Orthodoxe.
La Cercul de studii religioase şi sociale al studenţimii române de la Paris, de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din capitala Franţei, în cadrul ciclului învăţătura Bisericii, prezintă conferinţa Izvoarele învăţăturii ortodoxe, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţiune, aşa cum sunt cuprinse în Biserica Ortodoxă a Răsăritului.
La acelaşi Cerc de studii religioase şi sociale al studenţimii române din Paris rosteşte conferinţa În marginea renaşterii tomiste.
În „Buletinul Asociaţiei Creştine Studenţeşti din Bucureşti” (nr. 2) apar articolele Revizuirea de conştiinţă şi însemnări pe marginea crizei morale.
La Asociaţia Studenţilor Creştini Ruşi Refugiaţi din Paris ţine conferinţa Orientări spirituale în România.
La Paris ţine conferinţa La conception orthodoxe de l’Eglise.
De la Paris, trimite pentru „Gândirea” articolul în marginea centenarului lui H. Taine (va apărea în „Curentul”, 4 iulie 1928).
Alte texte scrise la Paris: Oscar Han; Problema şcoalei unice în Franţa; Asupra influenţei lui Maurras; Asupra influenţei actuale a lui Gide; Note asupra mişcării artistice în Franţa; În pragul Salonului de toamnă; Misticismul şi teoria cunoştinţei, şi multe alte însemnări, pentru proiectate lucrări, precum Philosophie de la vie integrale. Essai sur l’existence ş. a..
La Fundul Moldovei, jud. Câmpulung, participă la cea de-a patra campanie monografică a şcolii sociologice a lui Dimitire Gusti, unde contribuie la îmbogăţirea şi fixarea cadrului teoretic şi metodologic al monografiei sociologice. Printre cei 62 de participanţi se află: Ernest Bernea, C. Brăiloiu, George Breazul, Floria Capsali, Mac Constantinescu, D. C. Georgescu, Traian Herseni, N. Milcu, Mihai Pop, Francisc Rainer. Se constituie Asociaţia monografiştilor, cu preşedinte D. Gusti; vicepreşedinţi Mircea Vulcănescu, H. H. Stahl, ş.a., şi scot o revistă.
Apare Călăuza studentului. Vade mecum Academicum, ed. a II-a (ed. I 1927), sub egida Oficiului Universitar din Bucureşti. Colaborează: D. Gusti (Cuvânt înainte), Sandu Tudor, Paul Sterian ş.a. Mircea Vulcănescu publică studiul Organizarea muncii intelectuale (îndrumări pentru orientarea studentului în prepararea şi prezentarea lucrărilor de seminar sau a celor personale).
Începe să colaboreze la „Cuvântul”, cu darea de seamă Prof. C. Rădulescu-Motru despre Pavlov (rezumat şi reflecţii despre conferinţa organizată de Societatea Română de Filosofie).
Este încadrat ca asistent de sociologie şi etică la Catedra prof. D. Gusti. Tema seminarului de sociologie în anul universitar 1928-1929: Teoria monografiei sociologice şi Metodele de cercetare monografică.
Este numit director al Oficiului de Studii Universitare din cadrul Universităţii Bucureşti (până în 1930).
Invitat să participe la un congres al societăţii studenţeşti în India, renunţă în favoarea lui Mircea Eliade, prietenul său, care se străduia să plece cu o bursă de studii în India (obţinută după plecare, în 20 noiembrie 1928). Astfel a început cariera sa de indianistică dl. Eliade.
Octavian Goga oferă o masă, la Restaurantul „Enescu“ din Bucureşti, pentru vreo 20 de tineri, printre care Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Stelian Mateescu, Mihail Polihroniade, Barbu Brezianu, Sandu Tudor, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. Omul politic voia să anexeze tânăra generaţie. „L-am lăsat pe Mircea Vulcănescu să poarte dialogul, căci îl purta strălucit” (C. Noica).
La solicitarea lui Petru Comarnescu, răspunde la ancheta Noua spiritualitate, publicată în „Tiparniţa literară” (nr. 2).
În „Gândirea” (nr. 12) publică Gânduri pentru pomenirea pictorului Sabin Popp.
În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 3-4) publică ampla cronică sociologică „L’Annee sociologique“, tome I, 1923-1924.
La Asociaţia Studenţilor Creştini din Bucureşti prezintă conferinţele Libertate şi autoritate în viaţa spirituală şi Schiţa unei teorii ortodoxe a culturii orientate asupra Maicii Domnului.
1929
La Asociaţia Studenţilor Creştini din Universitatea Bucureşti ţine conferinţa Leon Bloy.
În „Cuvântul”, Nae Ionescu porneşte campanie de presă (pe un ton extrem de civilizat dar ferm) împotriva Sinodului pe „chestiunea Pascaliei” (schimbarea calendarului care funcţionase vreme de două mii de ani); participă: Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Sandu Tudor şi George Racoveanu; campania durează până la sfârşitul lunii martie 1929. Titluri semnate de Mircea Vulcănescu (singur, în colaborare sau sub pseudonim): Infailibilitatea Bisericii şi failibilitatea sinodală. Între catolicism şi erezie sau urmările dogmatice ale rătăcirii sinodale (I—II), Răspuns Prea Sfinţitului Vartolomeu (I-IV) ş.a.
Mircea Vulcănescu este numit referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanţe (funcţie deţinută până în 1935).
În cadrul Secţiei sociologice a Institutului Social Român, susţine conferinţa Realitatea spirituală în cercetarea monografică a societăţilor (rezumat publicat în „Ultima oră”, 19 mai 1929).
Iulie – august, participă la cea de-a cincea campanie monografică a şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti are loc la Drăguş, jud. Făgăraş. Printre monografişti se află: Traian Herseni, Sabin Manuilă, D. C. Georgescu, H. H. Stahl, C. Brăiloiu, Mihai Pop, Harry Brauner, Matei Socor, Achim Stoia, Tudor Vianu, Petru Comarnescu, Victor Iancu, Mac Constantinescu, Margareta Sterian, Dumitru Cristian Amzăr, Ion Ionică, Ernest Bernea, Ion Zamfirescu, Al. Dima. Se realizează filmul sociologic Drăguş (regia: Paul Sterian şi Nicolae Argintescu-Amza). Ia fiinţă Cooperativa monografiştilor din Drăguş. Este cea mai reuşită campanie monografică; se revine în 1932 şi în 1933. Împreună cu Paul Sterian, Mircea Vulcănescu cercetează cadrul psihologic al comunităţii drăguşene.
Colaborează la „Bulletin d’Information de l’Office des Etudes Financieres” (nr. 1-2; şi în nr. 3-4, septembrie-octombrie 1929).
Susţine conferinţa Creştinism şi politică.
Colaborează la „Realitatea ilustrată”, cu articolul Satul românesc (prezentare, cu ilustraţii, a cercetării monografice înfăptuite de şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti).
În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 1-3) publică studiul Max Scheler (1874—1928).
În anul universitar 1929-1930 este asistent onorific; face seminar de sociologie şi etică.
Se îngrijeşte de litografierea cursului de sociologie predat de prof. D. Gusti.
Este profesor de economie politică şi ştiinţe juridice la Şcoala de Asistenţă Socială (până în 1935).
Se desparte de Anina Rădulescu-Pogoneanu. Fetiţa Vivi va rămâne cu mama, în casa familiei prof. Rădulescu-Pogoneanu. Până în primăvara lui 1944, când pleacă în străinătate, va face vizite duminica familiei Vulcănescu.
În „Cuvântul” publică o Scrisoare deschisă lui Paul Sterian.
1930
Ca funcţionar în Ministerul de Finanţe colaborează la elaborarea Bugetului general al statului pe anul 1930. (Va colabora şi în anii următori.)
În sala Bibliotecii „Vasile Pârvan” din cadrul Universităţii Bucureşti, Gruparea Română pentru Societatea Naţiunilor îşi deschide ciclul de conferinţe. După un cuvânt inaugural rostit de Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa Societatea Naţiunilor şi economia mondială.
La Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, în cadrul ciclului Filosofia creştină, organizat de Federaţia Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, susţine conferinţa Logos şi Eros în metafizica creştină.
Se logodeşte cu Margareta Ioana Nicolescu.
În cadrul ciclului Metode de prevedere în ştiinţa economică, organizat de Uniunea Camerelor de Comerţ şi Industrie, rosteşte conferinţa Metodele americane de previziune economică (rezumat în „Cuvântul”, 12 martie 1930).
Este invitat să vorbească la Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio” (recent înfiinţată de Dimitrie Gusti, preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune). Prezintă Filosofia românească contimporană.
Se cunună cu Margareta Ioana Nicolescu (n. 1897), fosta colegă de facultate, profesoară de liceu, specialităţile filosofie şi limba franceză. Locuiesc, pentru câteva luni, în strada Transilvaniei (casa prof. Gh. Munteanu-Murgoci; vizavi de casa în care s-a aflat atelierul pictorului Sabin Popp).
Principele Carol revine în România. Mircea Vulcănescu este entuziasmat şi asistă, în sala Parlamentului, la proclamarea regelui Carol al II-lea. (Curând va fi dezamăgit de persoana regelui, dar va rămâne un adept ferm al principiului monarhic.)
Participă la cea de a şasea campanie monografică a şcolii sociologice a profesorului D. Gusti, care se desfăşoară la Runcu, jud. Gorj. Mircea Vulcănescu cercetează viaţa economică şi scrie Raportul secţiei economice.
La cel de-al X-lea Congres al Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, ţinut la Vălenii de Munte, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa Creştinismul şi politica. La congres au conferenţiat şi Leon Zander şi Tit Simedrea.
Începe – sub formă de scrisoare către Mircea Eliade, aflat în India – prezentarea romanului Isabel şi apele Diavolului (continuă în numerele din 4 şi 10 octombrie 1930).
În anul universitar 1930-1931, ca asistent suplinitor de sociologie şi etică, conduce seminarul de etică, cu tema Istoria eticii.
La Şcoala Superioară de Asistenţă Socială, în anul şcolar 1930-1931 susţine cursul de economie politică şi un curs de drept civil practic, iar la Şcoala Superioară de Statistică deschide cursul de statistică morală (îl va ţine până în 1935).
1931
Înainte de apariţia romanului, publică în „Cuvântul” cronica „Lumina ce se stinge”, însemnări pe marginea romanului lui Mircea Eliade.
În apărarea lui Nae Ionescu, în „Epoca” (nr. 600), Mircea Vulcănescu publică articolul Gândirea filosofică a dlui Nae Ionescu.
În „Cuvântul” publică articolul Filosofie ştiinţifică. Universitate şi ortodoxie (continuă în nr. din februarie 1931).
La Asociaţia Studenţilor Creştini din Bucureşti (Palatul Sf. Sinod), vorbeşte despre Libertate şi autoritate în spiritualitatea contemporană.
Oficiul de studii trece de la Ministerul Finanţelor la Ministerul Industriei şi Comerţului (va reveni la Ministerul Finanţelor în octombrie 1932).
Participă la acţiunea de înfiinţare, prin lege, a Băncii Agriculturii Româneşti.
Se naşte, la Bucureşti, Elisabeta-Alexandra (Sandra) Vulcănescu, a doua fiică a lui Mircea Vulcănescu.
Participă la cea de-a şaptea campanie monografică organizată de Seminarul de sociologie al Universităţii din Bucureşti, desfăşurată la Cornova, jud. Orhei (Basarabia). Mircea Vulcănescu cercetează manifestările economice. Va prezenta numeroase comunicări despre cercetarea de la Cornova.
La Radio Bucureşti, în cadrul Universităţii Radio, Mircea Vulcănescu rosteşte conferinţa Ţăranul basarabean.
La Braşov, în cadrul celui de-al XI-lea Congres al Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, vorbeşte despre Poziţia spirituală a întâiului A. S. C.R. În acelaşi cadru prezintă conferinţa Situaţia A.S.C.R.-ului şi Biserica.
În anul universitar 1931-1932, conduce seminarul de etică cu tema Etica sistematică.
În anul şcolar 1931-1932 este, în continuare, profesor de economie politică şi drept privat la Şcoala Superioară de Asistenţă Socială, iar la Şcoala Superioară de Statistică, profesor de statistică morală (prezintă Problema sinuciderilor).
În „Limba Română” publică cronica sociologică Lucrările şcoalei române de sociologie.
Colaborează şi la „Analele statistice si economice” (nr. 1-2).
1932
Alcătuieşte darea de seamă Activitatea culturală universitară şi extrauniversitară în anii 1920-1931 a conferenţiarului universitar Nae Ionescu.
În aula Fundaţiei Universitare „Carol I” din Capitală, în cadrul ciclului Explicaţia timpului nostru, organizat de Gruparea „Forum” condusă de Ionel Jianu, rosteşte conferinţa Spre un nou medievalism economic. În cadrul simpozionului Valorificarea spiritului american, organizat de Cercul „Analele Române”, la Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, sub preşedinţia lui G. M. Cantacuzino, au conferenţiat şi s-au confruntat: Mircea Eliade (Asia faţă de America), Mircea Vulcănescu (Europa faţă de America), Mihail Sebastian (Franţa faţă de America), Paul Sterian (România faţă de America) şi Petru Comarnescu (America faţă de ea însăşi).
În cadrul Secţiei sociologice a Institutului Social Român, prezintă Structura vieţii economice a satului Cornova, cercetat de echipa monografică a Seminarului de sociologie în vara lui 1931. (În acelaşi an, Dimitrie Gusti este numit ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor – îi urmează lui Nicolae Iorga).
Asociaţia de arte, litere şi filosofie „Criterion” (concepută împreună cu Eliade) îşi inaugurează activitatea publică cu ciclul „Idoli”, organizat sub forma simpozionului. Cel de-al doilea ciclu, „Cultura românească actuală”, se desfăşoară sub forma conferinţei, urmată de lecturi. La „Criterion” vor conferenţia tineri eminenţi de toate orientările de gândire: Petru Comarnescu, Paul Sterian, Mihail Polihroniade, H. H. Stahl, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Şerban Cioculescu, Constantin Ploru, Ionel Gherea, Nicolae Bagdasar, Dan Botta, Emil Cioran, I. Brucăr, Eugen Ionescu ş.a. Simpozioanele au loc în aula Fundaţiei Universitare „Carol I” din Capitală, şi sunt încununate cu un succes imens. Aceste dezbateri raţional-detaşate doreau nu să opteze pentru o poziţie sau alta, ci să educe spiritul critic al tineretului. În cadrul ciclului „Idoli”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Lenin, despre Filosofia lui Freud şi despre Mussolini, prezentându-i cât mai obiectiv. Diferite puncte de vedere prezintă Mihail Polihroniade, H. H. Stahl, C. Enescu şi R. Hillard.
Oficiul de studii revine de la Ministerul Industriei şi Comerţului la Ministerul Finanţelor.
În „Cuvântul”, Mircea Vulcănescu publică articolul La sărbătorirea profesorului C. Rădulescu-Motru.
În „Axa” îi apare articolul Tendinţele actuale ale capitalismului (fragment din studiul Spre un nou medievalism economic) (continuă în nr. din 27 noiembrie 1932).
Deschide seminarul de etică cu dezbaterea temei Etica şi celelalte discipline filosofice.
La Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, Mircea Vulcănescu rosteşte conferinţa Gospodăria ţărănească şi economia capitalistă, în cadrul ciclului organizat de cotidianul „Cuvântul” (cu un rezumat dezvoltat în „Cuvântul”, decembrie 1932).
Sub pseudonimul Merica Urlea (anagramă de la Mircea Aurel), în „Azi” (nr. 5) M. Vulcănescu publică poezia Iarna.
În „Dreapta” (nr. 1) publică articolul În ceasul al unsprezecelea. Partea a doua, cu titlul Cele două Românii, apare în nr. din 11 decembrie 1932.
La Fundaţia „Dalles” susţine o conferinţă explicativă la proiectarea filmului sociologic Drăguş. Viaţa unui sat românesc.
Polemică (prin „Dreapta”) cu Petru Comarnescu (prin ,,Stânga“) (continuă şi în ianuarie 1933).
În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 1-4) apare studiul Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat.
Colaborări la: „Secolul” (nr. 4, 6), „Cuvântul” (despre Ion Florin Banciu, Marcel Iancu, Ion Anestin), „Azi” (despre Dante, Paul Sterian, Mircea Eliade, Mihail Sebastian), „Tribuna financiară” (nr. 1,2).
1933
În „Azi” (nr. 1), Mihail Polihroniade publică articolul Generaţia tânără şi ritmul mondial. Mircea Vulcănescu scrie, ca răspuns, articolul polemic Farfuridi şi ritmul mondial. Teză, freză şi sinteză (tipărit în 1996).
Asociaţia „Criterion” nu-şi mai poate ţine conferinţele cu public în aula Fundaţiei Universitare „Carol I”, ci în cadru închis, la Academia Comercială.
În cadrul ciclului „Tendinţe”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generaţii.
La cercul de studii al Cooperativei studenţilor Facultăţii de Filosofie şi Litere rosteşte conferinţa Gospodăria ţărănească şi cooperaţia.
În timpul ministeriatului lui Dimitrie Gusti (până în noiembrie 1933), se constituie o comisie de studii pentru întocmirea proiectului legii de reorganizare a Ministerului Instrucţiei, Cultelor şi Artelor. Se iniţiază şi se finalizează o anchetă, precum şi cercetări teoretice. Reorganizarea nu se va face, întrucât guvernul condus de Al. Vaida-Voevod demisionează la 13 noiembrie 1933. Materialele pregătitoare sunt tipărite într-un volum, în 1934.
Tomas Masaryk îi trimite o scrisoare lui Virgil Madgearu, în care îl elogiază pe Mircea Vulcănescu (tipărită în 1990).
La Bucureşti, se naşte Ioana-Maria-Mărgărita (Măriuca) Vulcănescu, a treia fiică a lui Mircea Vulcănescu.
Începe să colaboreze la săptămânalul „Index” de la primul număr. Cu pseudonimul Ivy, ţine rubrica „Moda şi noi” (până în 28 octombrie 1933).
Prin decret regal, semnat de Carol al II-lea, este numit membru al Ordinului „Coroana României”, în gradul de cavaler.
La Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio”, prezintă Cronica socială.
La Fundaţia Universitară „Carol I”, în cadrul ciclului „Tendinţe 1933”, organizat de Asociaţia „Criterion”, conferenţiază despre Risc sau ortodoxia monetară.
În „Viaţa Românească” (nr. 10), G. Călinescu publică articolul polemic Marele profet Vulcănescu.
În anul universitar 1933-1934, în seminarul de etică discută Istoria eticii. Etica şi disciplinele cadrelor vieţii sociale.
În cadrul ciclului „Tendinţe 1933”, organizat de Asociaţia „Criterion” la Fundaţia Universitară „Carol I”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Jean Cocteau sau zădărniciile virtuozităţii. Colaborează la memorandumul prezentat de Virgil Madgearu, intitulat La Capacite de payement et la dette publique de la Roumanie.
Mircea Vulcănescu colaborează şi la „Tribuna financiară” (nr. 5-6) şi „Dimineaţa” (articole economice, sub pseudonim).
1934
Împreună cu Ion I. Cantacuzino, Mircea Eliade, Richard Hillard, Constantin Noica, intră în colegiul de redacţie al revistei „Convorbiri literare” (invitaţi de Alexandru Tzigara-Samurcaş) (până la 29 iunie 1934, când demisionează în grup).
Revista „Convorbiri literare” organizează, la Fundaţia Universitară „Carol I”, ciclul „Confruntări”.
În cadrul temei „Junimea”, conferenţiază Artur Gorovei şi Mircea Vulcănescu despre Ion Creangă, văzut de generaţia vârstnică şi de generaţia tânără.
La inaugurarea ciclului „Tendinţele zilei de astăzi”, organizat de Uniunea Intelectualilor Români, după un cuvânt de deschidere rostit de C. Rădulescu-Motru, conferenţiază Mihail Manoilescu şi Mircea Vulcănescu, despre Tendinţele tinerei generaţii în domeniul social şi economic (tipărite în broşură).
Intră în polemica publică declanşată de Prefaţa lui Nae Ionescu la romanul lui Mihail Sebastian, De două mii de ani, tipăreşte în „Credinţa” (nr. 225) articolul O problemă teologică eronat rezolvată sau ce nu a spus d-l Gheorghe Racoveanu. În „Credinţa” apare articolul lui Gheorghe Racoveanu, Pentru lămurirea lui Mircea Vulcănescu, noul bogoslav. Ca răspuns, Vulcănescu scrie două texte: Răspuns la un răspuns şi Condamnarea lui Origen (vor fi tipărite postum).
Apare primul număr al revistei „Criterion”, scos de: Ion I. Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. Vor apărea şapte numere până în anul următor.
La Radio Bucureşti (emisiunea „Universitatea Radio”), conferenţiază despre Actualitatea lui Ion Creangă.
În „Familia” (nr. 5-6), Mircea Vulcănescu publică articolul Pentru Eugen Ionescu.
În anul universitar 1934-1935, în cadrul seminarului de etică discută Etica lui Kant.
În „Criterion” (nr. 3-4), publică studiul Generaţie (rubrica de dicţionar „O idee”) şi însemnări despre o carte a lui Em. Ciomac.
La Opera Română din Bucureşti, Gabriel Negry prezintă un recital de dans. Cu acest prilej, se tipăreşte un program de sală cu comentarii semnate de Dan Botta, Cicerone Teodorescu, Ion I. Cantacuzino, Mihail Sebastian, Grigori Sturdza, Petru Comarnescu, Gabriel Negry şi Mircea Vulcănescu. Acesta din urmă comentează compoziţiile româneşti Floarea nestricăciunii şi Rit de trecere. Despre recital, Mircea Vulcănescu scrie o cronică pentru nr. 8 al revistei „Criterion” (număr care nu a apărut). Textul va fi tipărit în 1995. Prin „Credinţa”, Sandu Tudor şi Zaharia Stancu îi atacă pe Petru Comarnescu şi Gabriel Negry. Ca urmare, în redacţia cotidianului, Mircea Vulcănescu îl pălmuieşte pe Sandu Tudor. Campania de presă continuă cu articole polemice împotriva „huliganului” Vulcănescu, a lui Petru Comarnescu ş.a.
La Casa Femeii, în cadrul unui ciclu organizat de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, susţine conferinţa Filosofia contemporană a religiei.
Apare nr. 5 al revistei „Criterion”, la care Mircea Vulcănescu colaborează cu însemnări despre scrisorile lui Odobescu.
Prin „Revista de filosofie”, Mircea Vulcănescu ia atitudine faţă de recenzia făcută de I. Brucăr (în numărul anterior al revistei) la tipărirea Criticii raţiunii practice a lui Immanuel Kant (trad. D. C. Amzăr şi Raul Vişan; cu note introductive de C. Rădulescu-Motru şi Nae Ionescu).
Apare, sub numele lui Dimitrie Gusti, volumul colectiv Un an de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor. 1932-1933. Colaborează: D. Gusti, Ap. D. Culea, Iuliu Moldovan, C. Rădulescu-Motru, Petre Andrei, I. C. Petrescu, Stanciu Stoian, Vasile Băncilă, Anton Golopenţia ş.a. Mircea Vulcănescu a întocmit referatul general Reorganizarea Ministerului de Instrucţie, Culte şi Arte şi transformarea lui într-un Minister al Culturii Naţionale (peste 100 pagini).
1935
La Sala „Dalles” rosteşte conferinţa Papalitatea şi Imperiul, în cadrul ciclului „Evul Mediu”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii de la Bucureşti.
Apare cotidianul „Prezentul”, la care Mircea Vulcănescu colaborează de la primul număr. Cu pseudonimul Veritas, ţine „Cronica externă” (zilnic, până în 21 iunie 1935; peste 110 cronici); publică şi alte articole, sub semnătură proprie.
La secţia economică a Institutului Social Român (localul Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale), vorbeşte despre Situaţia şi tendinţele agriculturii, în cadrul ciclului „Tendinţele economiei româneşti”.
În numărul 1 al săptămânalului „Excelsior”, Mircea Vulcănescu publică articolul Structura populaţiei agricole româneşti. (Va publica şi în numerele următoare.)
La Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, în cadrul ciclului organizat de Asociaţia Generală a Economiştilor, conferenţiază despre Economia de război.
Apare revista „Ideea Românească”, condusă de Paul Costin Deleanu. Colaborează: Ştefan Ion George, Horia Stamatu, Arşavir Acterian, Emil Botta, Eugen Ionescu, Mihail Vâlsan, Anton Balotă, Traian Herseni, Haig Acterian, D. C. Amzăr ş.a. în numărul 1 al revistei apare partea a III-a din Logos şi Eros de Mircea Vulcănescu.
I se propune şi acceptă să adune în volum cronicile externe din cotidianul „Prezentul”, proiect abandonat.
Este transferat ca director general la Direcţia Vămilor din Ministerul de Finanţe (în locul lui D. D. Constantiniu) (devine titular în 1936, funcţie pe care o deţine până în 1937).
La Fundaţia Universitară „Carol I”, în cadrul ciclului „Paradoxele vieţii moderne”, organizat de Uniunea Intelectuală, prezintă conferinţa Paradoxele vieţii spirituale.
Alte colaborări la „Tribuna financiară”, „Buletinul Asociaţiei Române pentru Studiul Conjuncturei”.
1936
La Sala „Dalles”, Mircea Vulcănescu ţine conferinţa Gargantua, în cadrul ciclului „Renaşterea. Secolul al XVI-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.
Acceptă să colaboreze la volumul colectiv Istoria filosofiei moderne, cu studiul Filosofia morală engleză în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
În anul universitar 1936-1937, în cadrul seminarului de etică dezbate tema Etica şi celelalte discipline filosofice.
În „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială“, Omagiu profesorului D. Gusti. XXV de ani de învăţământ universitar, 1910-1935, vol. II, publică amplul studiu (150 pagini) Dimitrie Gusti, profesorul.
1937
Rosteşte conferinţa Clasele sociale în Franţa după războaiele religioase, în cadrul ciclului „Preclasicismul francez“, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.
Cu prilejul centenarului naşterii lui Ion Creangă, la Liga Culturală Mircea Vulcănescu ţine o conferinţă despre autorul Amintirilor din copilărie.
În revista „Sociologia românească” (nr. 2-3) publică articolul Excedentul populaţiei agricole şi perspectivele gospodăriei ţărăneşti.
Într-un ciclu organizat la Căminul studenţesc al Fundaţiei „C. N. Vasiliu-Bolnavu”, ţine conferinţa Omul românesc.
La Casa Femeii din Bucureşti, prezintă conferinţa Religia şi viaţa socială, în cadrul ciclului organizat de Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române.
La eliberarea din funcţia de director general al Direcţiei Vămilor, rosteşte Cuvinte de rămas bun (tipărite). Este numit director al Direcţiei Datoriei Publice din acelaşi Minister al Finanţelor.
În anul universitar 1937-1938, la seminarul de etică discută, în continuare, tema Etica şi celelalte discipline filosofice, cu privire specială la Faptul etic.
Colaborează şi la „Excelsior”, „Prezentul”, „Le Moment”, „Industrie şi comerţ”, „Revista de studii sociologice şi muncitoreşti” (nr. 13).
1938
În deschiderea programului muzical susţinut de Asociaţia „Pro Arte” la Fundaţia „Dalles” din Capitală, Mircea Vulcănescu susţine conferinţa Viaţa şi opera lui Claude Debussy.
La referendum, votează împotriva Constituţiei lui Carol al II-lea, întrucât aceasta prevedea reintroducerea pedepsei cu moartea. Votarea era deschisă, „prin declaraţiune verbală înaintea biroului de votare”. Pe ţară, au votat împotriva Constituţiei doar 5 483 (0,13 %) de cetăţeni. Întrucât Mircea Vulcănescu fusese numit ca director general al Datoriei Publice de rege, consideră că este de datoria lui să-şi prezinte demisia din funcţie. Regele nu îi acceptă demisia.
Prin publicarea în „Universul literar” (nr. 4) a studiului Despre „experienţă”, revine la problematica filosofică (continuă în nr. din 19 martie 1938). martie 12. La Fundaţia „Dalles” din Bucureşti rosteşte conferinţa Colbert, în cadrul ciclului „Secolul lui Ludovic al XIV-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.
În anul universitar 1938-1939, la seminarul de etică dezbate tema Etica sistematică. Idealul etic.
Moare Mihail Vulcănescu, tatăl gânditorului.
Se constituie Asociaţia pentru Enciclopedia României, din care face parte şi Mircea Vulcănescu.
În volumul I al Enciclopediei României, publică studiul Războiul pentru întregirea Neamului.
În volumul II al Enciclopediei României, Mircea Vulcănescu prezintă înfăţişarea socială a judeţului Alba şi înfăţişarea socială a judeţului Mehedinţi.
1939
La Fundaţia „Dalles”, susţine conferinţa Monarhia franceză a Vechiului Regim, în cadrul ciclului „Ludovic al XIV-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.
La Teatrul Ligii Culturale, înaintea premierei cu piesa Locul unde a fost Crucea, prezintă conferinţa Teatrul lui Eugene O’Neill.
În anul universitar 1939-1940, în cadrul seminarului de etică se dezbate tema Etica sistematică. Agentul moral.
Întreprinde călătorii la Paris şi la Londra, ca economist, pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi financiare ale statului român cu Franţa şi Anglia.
Împreună cu alţi experţi (Şt. Dumitrescu şi D. Iordan), sub conducerea lui Virgil Madgearu, pentru sesiunea Conferinţei Permanente de înalte Studii Internaţionale, elaborează Memoire sur la controle des changes en Roumanie.
1940
La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului „Istoria civilizaţiei franceze”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din România, vorbeşte despre Clasele sociale în timpul Revoluţiei Franceze.
La Căminul „Sf. Augustin” al studenţilor catolici din Bucureşti, în cadrul ciclului de conferinţe duminicale, prezintă Ideea de Dumnezeu în filosofia Tomei din Aquino.
La 15 martie moare Nae Ionescu. Curând, se înfiinţează Asociaţia filosofică „Prietenii operei lui Nae Ionescu”. Se începe pregătirea pentru tipar a cursurilor Profesorului de metafizică şi logică. Se proiectează un volum despre filosofia lui Nae Ionescu.
În Sala „Dalles” susţine conferinţa Creştinul în lumea modernă, într-un ciclu organizat de Parohia Mântuleasa a Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române.
Prin decret regal, este numit membru al Ordinului Coroana României, în gradul de ofiţer.
Se află la Londra, pentru negocieri financiare.
Ca specialist financiar şi economic, participă la lucrările Conferinţei româno-bulgare privitoare la chestiunea Cadrilaterului.
La Radio Bucureşti prezintă Gânduri pentru durerea şi nădejdea ceasului de acum, în care adresează cuvinte de îmbărbătare românilor din Transilvania, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
În anul universitar 1940-1941, la seminarul de etică se discută tema Etica sistematică. Faptul etic. Idealul etic. Agentul moral.
În „Excelsior“ publică prima parte a articolului Locul României în Sud-Estul European.
Este numit la conducerea Casei Autonome de Finanţare şi Amortizare; mai apoi, preşedinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naţionale.
La Căminul studenţesc „Sf. Augustin” din Bucureşti, în cadrul unui ciclu, rosteşte conferinţa Posibilităţile filosofiei creştine.
La cererea Ministerului de Instrucţie, întocmeşte o bibliografie (sistematică, bogată) a lucrărilor, cursurilor, seminariilor, proiectelor proprii. (Va fi folosită de editorii anilor ’90.)
Se încearcă diminuarea consecinţelor Dictatului de la Viena şi în speranţa redeschiderii problemei Ardealului de Nord cedat. Mircea Vulcănescu şi Mircea Niculescu pregătesc exclusiv problemele financiare. În această împrejurare îl cunoaşte şeful guvernului, generalul Ion Antonescu. Participă la negocierile de la Budapesta.
În volumul colectiv Îndrumări pentru monografiile sociologice (sub conducerea ştiinţifică a lui D. Gusti şi conducerea tehnică a lui Traian Herseni), apărut sub egida Institutului de Ştiinţe Sociale al României, este inclus un fragment din studiul său Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932).
1941, ianuarie 27.
Este numit subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe (până la 23 august 1944).
În „Excelsior” apare partea a doua a articolul Locul României în Sud-Estul European, februarie 3. Are loc prima şedinţă a noului guvern, condus de Ion Antonescu. Mircea Vulcănescu participă în calitate de subsecretar de stat la Finanţe şi membru al guvernului. Spre sfârşitul şedinţei, are o intervenţie privitoare la întocmirea viitorului buget al statului. Este asistent onorific în cadrul catedrei de sociologie condusă de Dimitrie Gusti.
La Cercul „Prietenii operei lui Nae Ionescu” prezintă conferinţa Amintiri universitare despre Nae Ionescu.
Este primit în audienţă de regele Mihai I şi este reţinut la masă.
Este solicitat să colaboreze la „Dacia” (comitetul de direcţie: Octavian C. Tăslăuanu, Dan Botta şi Emil Giurgiuca), unde tipăreşte conferinţa radiofonică Gânduri pentru durerea şi nădejdea ceasului de acum.
La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului „Ideea Dacică“, organizat de Comitetul de iniţiativă pentru dezgroparea cetăţilor dace din Munţii Orăştiei, rosteşte conferinţa Ispita dacică.
În anul universitar 1941-1942, la seminarul de etică se discută tema Etica – disciplină filosofică.
Prin decret regal, semnat de Mihai I, este numit membru al Ordinului Steaua României, în gradul de Mare Ofiţer.
Pentru sărbătorirea Crăciunului, scrie şi se joacă piesa „Vicleim. Patru scene, scrise pentru copiii şi nepoţii mei”.
În volumul colectiv Istoria filosofiei moderne, vol. V. Filosofia românească de la origini până astăzi, Traian Herseni prezintă şi contribuţia sociologică a lui Mircea Vulcănescu.
Ca subsecretar de stat la Finanţe, participă la elaborarea Bugetului general al statului pe 1941-1942
1942
La Ateneul Român prezintă conferinţa Două tipuri de filosofie medievală.
În anul universitar 1942-1943, la seminarul de etică discută tema Tehnica muncii intelectuale. Pentru studenţii Facultăţii de Drept din Bucureşti ţine conferinţa Intelectualul în genere.
Apare Nae Ionescu, Metafizica, I. Teoria cunoaşterii metafizice. 1. Cunoaşterea imediată, 1928-1929 (îngrijită de C. Noica, Mircea Vulcănescu şi C. Floru).
Apare anuarul „Izvoare de filosofie. Culegere de studii şi texte”, vol. I, îngrijit de Const. Floru, Const. Noica şi Mircea Vulcănescu.
Sub egida Institutului de Cercetări Economice „Profesor Virgil N. Madgearu”, recent înfiinţat, apare volumul colectiv Virgil N. Madgearu, în care se publică şi un text al lui Mircea Vulcănescu.
Colaborează la elaborarea Bugetului general al statului pe exerciţiul 1942-1943.
1943
La Ateneul Român, rosteşte conferinţa Dimensiunea românească a existenţei.
La Institutul Central de Statistică, pentru cursanţii de la Şcoala de cadre a statisticienilor, prezintă conferinţa Gospodăria ţărănească şi problemele pe care le pune statisticienilor.
La Căminul studenţesc „Sf. Augustin“ prezintă conferinţa Charles Peguy.
În anul universitar 1943-1944, în cadrul seminarului de etică dezbate tema Etica lui Kant.
Se tipăreşte anuarul „Izvoare de filosofie“, volumul II, îngrijit de Const. Floru, Const. Noica şi Mircea Vulcănescu (apărut 1944), cu studiile: Nae Ionescu, Die Logistik als Versuch einer neuen Begriindung der Mathematik (teza de doctorat; scrisă în 1916), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei.
Participă la elaborarea Bugetului general al statului pe anul 1943-1944.
1944
La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului organizat de Institutul Francez de înalte Studii din România, vorbeşte despre Leon Bloy.
Din Paris, Emil Cioran îi trimite o scrisoare cu mulţumiri pentru extrasul din „Izvoare de filosofie“ şi pentru dedicarea studiului Dimensiunea românească a existenţei.
august 23. Înlăturarea de la putere a guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu. Mircea Vulcănescu revine ca director la Datoria Publică.
În „Revista Fundaţiilor Regale” (nr. 9), publică articolul În amintirea profesorului Francisc Rainer (m. în 5 august 1944).
Deschide cursul de economie politică teoretică şi aplicată la Şcoala Superioară de Asistenţă Socială.
În colaborare cu C. Floru şi C. Noica, se îngrijeşte de editarea Metafizicii, II, a lui Nae Ionescu.
1945
Se constituie Societatea „Prietenii operei lui Francisc Rainer”; cu acest prilej ţine o cuvântare.
Reia proiectul de a-şi tipări cronicile externe din „Prezentul” (1935); nici acum nu se ajunge la culegerea tipografică a textului.
1946, mai 18.
Este arestat, împreună cu alţi foşti miniştri, pe durata desfăşurării procesului intentat mareşalului Ion Antonescu şi altor membri ai guvernului condus de acesta. Deţinut la Arsenal, scrie Jurnalul de la Arsenal, mai 28. Este eliberat de la Arsenal şi revine la postul de director al Datoriei Publice.
Reia lucrul la teza de doctorat, de data aceasta cu titlul Problemele economiei româneşti după al doilea război mondial, din care redactează Introducerea. Lucrarea (neterminată) este dedicată lui Mihail Vulcănescu, lui Dimitrie Gusti, Nae Ionescu şi Virgil Madgearu, tovarăşilor de generaţie.
Începe să scrie Note împotriva filosofiei existenţiale a lui J.-P. Sartre din punctul de vedere al „Dimensiunii româneşti a existenţei” şi în legătură cu o filosofie românească a nonrezistenţei (inedite).
august 30. Mircea Vulcănescu este arestat din nou şi depus la Arsenal. Parchetul General al Curţii de Apel Bucureşti înaintează guvernului actul de acuzare pentru cel de-al doilea lot al „criminalilor de război”, alcătuit din 17 acuzaţi, în baza Legii nr. 312 din 1945. În urma unui proces nedrept (azi publicat integral), Mircea Vulcănescu este condamnat la 8 ani temniţă grea. Condamnaţii fac recurs.
1947
Mircea Vulcănescu se află la închisoarea Aiud, unde primeşte şi trimite corespondenţă.
Prin Deciziunea nr. 3551, începe, cu public, rejudecarea procesului celor 17 demnitari din guvernul mareşalului Ion Antonescu. Pentru Mircea Vulcănescu, depun mărturie: D. Gusti, D. C. Georgescu, N. Georgescu-Roegen, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu ş.a.
1948, ianuarie 15.
La proces, Mircea Vulcănescu rosteşte o amplă apărare, timp de patru ore, cu titlul Ultimul cuvânt, în care demonstrează cu documente că slujise perfect legal şi cu excelenţă interesele ţării. În pofida tuturor dovezilor clare ale nevinovăţiei sale, regimul bolşevic îl (re)condamnă la 8 ani.
1952
În „Caiete de dor” (Paris) (nr. 6), Virgil Ierunca publică articolul lui Mircea Vulcănescu Despre spiritul românesc.
La 28 octombrie, Mircea Vulcănescu se stinge din viaţă în închisoarea de la Aiud, după 4 ani de crunte suferinţe, la 48 de ani. Este înmormântat într-o groapă comună, în cimitirul de pe Dealul Robilor, alături de mii de deţinuţi ucişi la Aiud.
Ultimele lui cuvinte au fost: „Să nu ne răzbunaţi!”
mv_tanarPostum:
1967
În revista „Prodromos” (nr. 6), se tipăresc textul conferinţei Creştinul în lumea modernă (partea I) şi Vicleim.
1968
În „Prodromos” (nr. 7-8) se publică textul lui Mircea Eliade, Trepte pentru Mircea Vulcănescu.
1971
În studiul Profesorul Dimitrie Gusti şi şcoala sociologică de la Bucureşti (din vol. colectiv Şcoala sociologică de la Bucureşti, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică), Pompiliu Caraioan prezintă şi contribuţia sociologică a lui Mircea Vulcănescu.
1975
În revista „Forum” (nr. 10), Vasile Vetişanu publică articolul Conceptul de om creator în filosofia românească modernă, prezintă concepţiile lui Tudor Vianu, Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, Vasile Pârvan şi Mircea Vulcănescu.
1979
La rugămintea Mărgăritei Ioana Vulcănescu, Constantin Noica scrie şi îi trimite Amintiri despre Mircea Vulcănescu (tipărite în 1990, 1992).
1981
În „Ramuri” (nr. 12) este reluat un fragment din Dimensiunea românească a existenţei, cu o notiţă introductivă (nesemnată).
În culegerea Mihail Sebastian (antologie de Anatol Ghermanschi, Editura Eminescu, col. „Biblioteca critică“) sunt incluse (fragmentar) şi însemnări ale lui Mircea Vulcănescu despre volumul lui Mihail Sebastian, Fragmente dintr-un carnet găsit (1932).
În volumul Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a „monografiilor sociologice“, H. H. Stahl îl prezintă şi pe Mircea Vulcănescu.
1982
În „Familia” (nr. 3) se retipăreşte articolul lui Mircea Vulcănescu Filosofia lui Freud.
În „Viaţa Românească” (nr. 10), se publică însemnările lui Mircea Vulcănescu despre Vasile Pârvan (text îngrijit de Vasile Vetişanu).
1983
În caietul al IV-lea al revistei „Ethos” (Paris), se tipăreşte integral Ultimul cuvânt al lui Mircea Vulcănescu, rostit în 15 ianuarie 1948, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a Criminală. De fapt, sunt Apărarea din 1946 şi Ultimul cuvânt din 1948.
În „Caiete critice“ (supliment al revistei „Viaţa Românească”), nr. 1-2, se retipăreşte integral, la rubrica „Document”, Dimensiunea românească a existenţei (după „Izvoare de filosofic”, vol. II, 1943).
1984
În „Almanahul literar” 1984 (apărut în noiembrie 1983), Constantin Noica publică O amintire despre Mircea Vulcănescu.
La Paris, în organizarea Centrului Român de Cercetări, are loc simpozionul Omagiu lui Mircea Vulcănescu. Virgil Ierunca prezintă o alocuţiune. Printre participanţi se află şi E. M. Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu.
1985
Se propune Editurii Eminescu tipărirea unei ample culegeri cu texte filosofice şi de critică culturală din opera lui Mircea Vulcănescu; oferta este acceptată şi începe pregătirea volumului (ed. Marin Diaconu şi Zaharia Balinca).
1986
În „Almanahul «Ateneu», se retipăreşte un fragment din studiul Spiritualitate (1934).
În „Revista de istorie şi teorie literară“ (nr. 4), se retipăreşte studiul Ion Creangă văzut de generaţia actuală (continuă în nr. 1-2, 1987).
1987
Moare Mărgărita Ioana Vulcănescu (n. 1897, cu numele Nicolescu), soţia filosofului, profesoară de filosofie şi de limba franceză. A păstrat cu străşnicie cele două lăzi de manuscrise şi alte însemnări vulcănesciene; s-a străduit pentru promovarea spiritului lui Mircea Vulcănescu.
În nr. 3-4 al „Revistei de istorie şi teorie literară”, se publică Ispita dacică (cu un comentariu de Vasile Vetişanu).
1989
La Editura Eminescu este definitivat pentru a fi cules tipografic manuscrisul Dimensiunea românească a existenţei (aproape 1000 p.). Lucrarea se află în planul editorial şi urma să apară până la sfârşitul anului. Va apărea în 1992-1996.
1988
La Bucureşti, moare Zaharia Balinca, fost student al lui Mircea Vulcănescu; a pus ordine în manuscrisele şi tipăriturile din cele două lăzi
1990
În „Orizont” se publică textul lui Constantin Noica, Amintiri despre Mircea Vulcănescu (cu o prezentare de Marin Diaconu).
În „Orizont” apare articolul lui Virgil Ierunca, Părintele risipitor (1983).
În revista „22” (nr. 5), se publică art. lui Arşavir Acterian – Mircea Vulcănescu martirizat.
În „Adevărul literar şi artistic”, Edgar Papu scrie Despre Mircea Vulcănescu. Credinţă, speranţă si dragoste.
1991
În „Caiete critice” (nr. 6-7) se tipăreşte Jurnalul de la Arsenal, precedat de o notă introductivă de Ştefan J. Fay.
Începe publicarea în „Viaţa Românească” a unor texte inedite ale lui Mircea Vulcănescu; în nr. 8 (august) se tipăreşte conferinţa radiofonică Filosofia românească contimporană. În numerele următoare (până în 1999), se vor publica peste 30 de texte inedite. Mai apar textele: Dan Botta (nr. 9), Intelectualul în genere (nr. 10), Blaga, „Eonul dogmatic” (nr. 11-12).
În „Memoria” (nr. 2) se tipăresc Litanii pentru trei stări.
În „Apostrof” apare articolul lui Arşavir Acterian, Schiţă de portret fizic şi spiritual al lui Mircea Vulcănescu.
1992
În „Sociologie românească” (nr. 4), se publică: Mircea Vulcănescu: Raportul secţiei economice (Runcu, 1930) (inedit).
Apare volumul Nae Ionescu. Aşa cum l-am cunoscut. Ediţie de Alexandru Badea, Editura Humanitas.
Apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. I. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, cu un cuvânt înainte de Constantin Noica, ediţie de Marin Diaconu şi Zaharia Balinca (Editura Eminescu).
La Editura Humanitas se tipăreşte Ultimul cuvânt.
1993
Nr. 8-9 al publicaţiei pentru străinătate „Revue Roumaine” este dedicat lui Nae Ionescu, este preluat fragmentul vulcănescian cu titlul Essai de portrait (trad. în limba franceză de Agnes Davidovici). Fragmentul apare şi în ediţiile în limbile engleză (trad. Ileana Barbu), germană (Grete Klaster-Ungureanu) şi rusă (Nina Nicolaeva).
Este reluată publicarea de inedite în „Viaţa Românească” (nr. 8-9), cu textul Nevoia de unitate a spiritului meu mi-a impus sinteza. Între Dimitrie Gusti şi Nae Ionescu. Se continuă cu Leon Bloy (nr. 12).
1994
Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naşterea lui Mircea Vulcănescu, în „Literatorul” (nr. 7) se publică textul memorialistic Fundaţia, cu o prezentare de Marin Diaconu.
La Paris se ţine simpozionul cu tema „Exilul românesc – identitate şi conştiinţă istorică”; Ştefan J. Fay prezintă conferinţa Mircea Vulcănescu. În nr. 9-10 al publicaţiei pentru străinătate „Revue Roumaine” se publică, în traducere franceză (Agnes Davidovici), Dimensiunea românească a existenţei.
1995
În „Viaţa Românească” (nr. 11-12) începe publicarea studiului Spre un nou medievalism economic (continuă în nr. 1-2 şi 3-4, 1996).
Apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. 2. Chipuri spirituale (ed. Marin Diaconu şi Zaharia Balinca) (Editura Eminescu).
1996
Apare „Manuscriptum” (nr. 1-2), număr special Mircea Vulcănescu.
În „Viaţa Românească” (nr. 11-12) se publică lucrarea Individ şi societate în sociologia contimporană.
Apare culegerea Posibilităţile filosofiei creştine (ed. Dora Mezdrea; Editura Anastasia, col. „Filosofia creştină”).
La Editura Eminescu apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. 1-3.
1997
La Liceul Economic „Mircea Vulcănescu” din Bucureşti, se organizează simpozionul Mircea Vulcănescu.
La Sala Mică a Palatului Republicii se reprezintă Vicleimul lui Mircea Vulcănescu, având ca interpreţi elevi de la Şcoala generală nr. 85 din Capitală.
La Editura Eminescu apare culegerea Prolegomene sociologice la satul românesc.
1998
La Editura Eminescu apare vol. Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti.
1999
La Radio Bucureşti (emisiunea „Portrete şi evocări literare”), Mircea Vulcănescu este evocat de Măriuca Vulcănescu, Vivi Vulcănescu şi Romulus Anastasescu.
2001
La Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Manuscris radiofonic”, este evocat şi prezentat Mircea Vulcănescu. Emisiunea continuă în 28 octombrie 2001.
2003
În „Viaţa Românească” se reia seria ineditelor lui Mircea Vulcănescu.
La Editura Humanitas se publică culegerea De la Nae Ionescu la „Criterion”. Volumul vine în completarea Dimensiunii româneşti a existenţei, vol. 1-3 (Editura Eminescu, 1992—1996)
2004
La Editura Compania apare volumul Tânăra generaţie.
În „Viaţa Românească” (nr. 1-2) se tipăreşte grupajul Centenar Mircea Vulcănescu (peste 80 de pagini de revistă), cu multe texte inedite şi colaborări.
Simpozion, cu prilejul Centenarului naşterii, la Liceul „Mircea Vulcănescu”. Pregătite pentru Centenarul naşterii, apar volumele: Bunul Dumnezeu cotidian (Editura Humanitas), Gânduri pentru fratele rămas departe (Editura Casa Radio), Litanii pentru trei străini (Chişinău, Editura Prometeu) şi Biruirea de sine. Volum omagial Mircea Vulcănescu (Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”).
(Notă: Textul poate fi completat cu multe alte date postume, care relevă mai ales calitatea sa de Sfînt Mucenic şi Mărturisitor al Ortodoxiei, pe lîngă cea de Geniu sau de Erou. Textul de mai sus este editat din bio-bibliografia publicată în volumului Mircea Vulcănescu – Opere, I, ed. Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2005)
*
Mai multe documente despre Sf. Mucenic Mircea Vulcănescu şi texte de autor pot fi citite pe paginile marturisitorii.ro dedicate lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu