vineri, 22 aprilie 2016

Un istoric distruge mitul lui Laszlo Tokeș din decembrie '89: Teza conform cãreia sursa revoltei de la Timișoara și a revoluției în general este Laszlo Tokeș este falsã. Pe 16 decembrie, Tokeș cerea oamenilor să plece acasă






Recent, în spațiul public a fost lansată o teorie care afirmă că retragerea ordinului "Steaua României" lui Laszlo Tokeș ar fi motivată de faptul că fostul pastor ar fi declanșat procesul revoluționar din decembrie 1989. 
Jurnalistul Teodor Tița a scris că: "Tokes este, în același timp, reminder-ul permanent că Revoluția Română a pornit de la un ungur. Simpla lui existență e trimitere la lașitățile anilor 80 când părinții noștri au așteptat până foarte târziu pentru a se scutura de umilință. Iar când au făcut-o, au avut nevoie de scânteia de curaj a unui ungur. Sau de momentul lui de nebunie. Sau poate era doar încăpățânare. E puțin important. Mai important pentru degrabă-retrăgătorii-de-decorație este că era ungur".
Pe aceleași coordonate s-a înscris și ideologul Vladimir Tismăneanu. Într-o postare pe facebook, politologul afirma că  Laszlo Tokeș "Se afla in cladirea parohiala din Timisoara pe care refuza sa o paraseasca, sub asediul poliitiei si al securistilor. S-a fomat atunci un lant uman trans-national si trans-generational, cu sentimentul ca acesti nefericiti cetateni ai Romaniei au de partea lor transcendența. Deci ca un regim ce parea etern si inexpugnabil, poate fi depasit, anulat, negat (Aufhebung). Timisoara a salvat onoarea si demnitatea romanilor. Iar revolutia din Timisoara nu poate fi despartita, daca ne pasa de adevarul istoric, de numele celui caruia Klaus Iohannis, cel ales presedinte in numele unei europenitati regasite, i-a retras ieri ordinul "Steaua Romaniei".
Care este însă adevărul istoric? A început Revoluția Română de la Laszlo Tokeș?
În cartea Istoria Loviturilor de Stat din România, volumul IV, partea I, istoricul Alex Mihai Stoenescu abordează și analizează rolul lui Laszlo Tokeș în declanșarea evenimentelor care au culminat cu răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu.
Pornind de la începuturile "carierei" sale de pastor, reputatul istoric afirmă că Laszlo Tokeș nu a fost niciodată anticomunist sau anti-ceaușist Singurul conflict major al lui Tokeș a fost cu propriul său cult. 
"'Activitatea politicã anticomunistã a lui Laszlo Tokes nu a fost prezentã în toatã perioada cît s-a aflat în conflict cu propria sa Bisericã. Atitudinea iredentistã, extremist maghiarã, s-a manifestat timpuriu, dupã ce tatãl sãu a dus un adevãrat rãzboi cu liderii si enoriasii propriei sale Biserici, iar activitatea de agent s-a putut identifica cu probe numai în ultimii ani, 1988-1989. Consistenta cazului sãu a fost datã de conflicte din interiorul Bisericii reformate. Din cei opt copii ai familiei Istvan si Elisabeta Tokes, numai Laszlo a urmat cariera preoteascã, fãcîndu-și studii în scoli religioase din România comunistã, prin libertãti religioase acordate de regimul comunist: primele opt clase la Gimnaziul reformat de fete, liceul la Colegiul piarist si apoi student la Institutul Teologic Protestant unde tatãl sãu era profesor. Deoarece tatãl sãu se implicase la un moment dat în lupta pentru conducerea cultului reformat din România, initiind chiar în 1981 o sciziune „pe criterii politice", tînãrul Laszlo l-a urmat pe calea disidentei religioase", scrie Stoenescu.
Mai mult, Laszlo Tokeș îi scria des lui Nicolae Ceaușescu, elogiindu-l pe fostul șef al statului, sperând astfel să obțină favorurile de care avea nevoie.
"Fostul ofiter de Securitate de la Timisoara, colonelul Petru Pele avea sã declare în fata Comisiei senatoriale( care s-a ocupat cu investigarea evenimentelor din 1989 -n.n): „Sunt adunate 14 tomuri de dosare cu Tokes. El l-a venerat pe Ceausescu. Ii scria scrisori sã-l ajute împotriva sefilor lui bisericesti. Dosarele lui Tokes au fost trimise la MApN, acum am înteles cã sunt la SRI. In dosare Tokes figureazã cu numele conspirativ Vasile. El actiona pentru independenta Ardealului, deci nu avea nimic cu Ceausescu. A tinut legãtura cu agentii maghiari, trimitea materiale la TV Panorama".
Laszlo Tokeș a fost ținta plângerilor enoriașilor reformați, care îl acuzau pe pastor de comportament arogant, dar și imoral, acesta întreținând mai multe amante.
"Ca urmare a unei avalanse de cereri venite din partea enoriasilor reformati, avînd ca subiect comportamentul sfidãtor, arogant,neglijent în serviciu, imoral — întretinea mai multe amante -, episcopul Nagy i-a intentat un procesdisciplinar care a durat o jumãtate de an, între 1983 si 1984. Comisia superioarã reformatã din Cluj, în prezenta episcopului Nagy, l-a achitat însã, considerînd cã acuzatiile nu sunt suficiente pentru a fi sanctionat disciplinar. Pentru a aplana conflictul, a fost transferat la Sînpetru de Cîmpie, unde însã Laszlo Tokes refuzã sã se ducã. Dînd în judecatã conducerea Bisericii reformate, Justitia românã îi respinge actiunea pe motiv cã acea cauzã nu era de competenta ei, refuzînd sã se implice într-un caz care tinea de regulile interne ale unui cult. Laszlo Tokes îi scrie atunci lui Nicolae Ceausescu.

Memoriul sãu este repartizat Departamentului pentru Culte, care în primãvara anului 1986 intervine la Eparhia reformatã din Cluj în favoarea lui Laszlo Tokes. în timpul audierilor la Comisia senatorialã, colonelul Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I, avea sã declare: „Tokes Laszlo a fost agent, iar Papp Laszlo, episcop, tot un agent al serviciilor secrete maghiare. A avut sarcina sã-l sicaneze pe Tokes. De douã ori la Directia cultelor i-arn spus lui Papp Laszlo sã-l lase în pace pe Tokes, dar el nu s-a conformat", scrie A.M.Stoenescu. 
Din 1988 însă, Tokeș devine brusc interesat de sistematizarea satelor pe care o făcea regimul Ceaușescu, susținând că ar viza doar localitățile locuite de minorități: 
"Între 1986 si 1988, desi se afla sub conducerea vechiului sãu adversar, episcopul Papp, Tokes nu are probleme deosebite si nici nu produce vreunele, în 1988 însã, preluat de emisari speciali trimisi din Occident, Laszlo Tokes ia pozitie împotriva programului de sistematizare a localitãtilor sub acuzatia adusã statului de demolare a satelor maghiare. Aceasta era directia prioritarã a campaniei internationale lansate de extremismul maghiar si preluatã ca act de încãlcare a drepturilor omului de cãtre presa occidentalã, cu toate cã programul de sistematizare - un subiect care trebuie analizat cu atentie - nu avea un caracter etnic, majoritatea coplesitoare a localitãtilor vizate fiind etnic româneascã.
Între aprilie 1988 si decembrie 1989, Lãszlo Tokes este surprins în întîlniri conspirative cu agenti maghiari în diferite locuri de contact, în Timisoara si în afara orasului, în intersectii auto fãrã trafic, înregistrat audio si video fãrã dubiu asupra calitãtii de cetãtean român implicat împotriva statului sãu în activitãti ilegale. Desi probele strînse la Directia I sunt relevante, desi agentii maghiari cu care a intrat în contact au fost urmãriti si pe teritoriul ungar pînã la identificarea precisã ã serviciului secret din care fã-ceâu parte, desi la un moment dat i-a plasat un agent român pe post de emisar ungur, si Tokes i-a fãcut un raport complet asupra activitãtii sale, desi Securitatea a cerut lui Ceausescu arestarea lui, seful statului nu ia nici o mãsurã, în afarã de cele clasice de supraveghere".
În 1989, Securitatea descoperă dovezi irefutabile privind activitățile lui Laszlo Tokeș și înaintează lui Ceaușescu propunerea de arestare a lui Tokeș pentru activități împotriva statului român.
"Momentul în care Securitatea a hotarît sã înainteze propunerea de arestare - septembrie 1989 - nu era întîmplãtor. în acel moment Securitatea reusise sã facã dovada relatiei directe între activitatea antistatalã a lui Tokes si activitãtile antiromane sti din strãinãtate. Am subliniat cuvîntul activitate, deoarece relatia pastorului reformat cu serviciile secrete strãine era deja documentatã, inclusiv probatio probatissima, astfel cã putea fi doveditã, însã în lipsa unor consecinte care sã atingã interesele legitime ale statului.
Tokes se putea întîlni cu un agent maghiar, dar simpla întîlnire nu este relevantã, în septembrie 1989 Securitatea a reusit sã strîngã suficiente probe pentru a demonstra cã Laszlo Tokes folosea o retea de enoriasi, credinciosi din alte localitãti, cetãteni români de origine etnicã maghiarã, agenti maghiari pentru a culege informatii din tarã pe care le transmitea legãturilor sale venite din Ungaria. Informatiile vizau tot felul de întîmplãri sau decizii politice locale care interesau comunitatea maghiarã din România, atît reale cît si inventate sau exagerate. Tokes strîngea aceste informatii si le transmitea emisarilor veniti din Ungaria.

Acestia le prelucrau în structurile serviciului de informatii maghiar si le transmiteau retelelor din strãinãtate, posturilor de radio si televiziune, ziarelor, organizatiilor iredentiste ale emigratiei maghiare. Acestea ieseau cu ele public, sustinînd campania împotriva României, a natiunii române si ocazional împotriva regimului Ceausescu".
În ceea ce privește momentul decembrie 1989, comportamentul lui Tokeș nu a fost nici pe departe unul eroic. Acesta nu numai că nu a fost "sub asediul poliitiei si al securistilor"', așa cum afirmă Tismăneanu, ba chiar singurul milițian care păzea casa parohială a pastorului a fost retras. Decizia a fost luată din cauza apariției la fața locului a secretarului II al ambasadei SUA, Dennis Curry.
Un element relevant pentru istoria evenimentelor este acela că Laszlo Tokeș și-a anunțat enoriașii încă de pe 10 decembrie că va fi evacuat chiar pe 16, deși în 1989 acea zi urma să pice într-o sâmbătă, zi nelucrătoare, inclusiv pentru autoritățile care se ocupau de evacuări.
Iată deci ce s-a întâmplat pe 15 decembrie:
"Comisia de evacuare nu se prezintã. Apare însã secretarul II al Ambasadei SUA. în urma aparitiei acestuia militianul de la intrare este retras din dispozitiv. Enoriasi, curiosi si indivizi avizati se strîng în voie în fata casei pastorului, unii aprovizionîndu-l cu lemne si alimente, altii postîndu-se la intrare cu lumînãri si protestînd fatã de o evacuare care nu avusese loc. La început, conform datelor furnizate de Securitate, au fost trei-patru enoriasi si aproximativ zece curiosi. Ulterior s-a strîns o multime de ordinul zecilor, dar suficientã cît sã atragã atentia. Cine a compus cu adevãrat prima multime vom
afla mai tîrziu".
Pe 16 decembrie, Tokeș își dă arama pe față și le cere de mai multe ori celor strânși în fața casei sale parohiale să plece acasă, strigându-le că este liber și că nimeni nu dorește să-i facă vreun rău. Acesta invită o delegație din câteva persoane să urce și să se convingă, dar nimeni nu o face.
"La cîteva minute dupã ora 17.00 în zona de adunare se  produce un eveniment pe care îl considerãm determinant. Laszlo Tokes iese de mai multe ori la fereastrã sau transmite prin apropiatii sãi multimii sã plece din fata casei, în pofida teoriilor despre incitare cu care a fost intoxicatã si Comisia senatorialã, si presa, Laszlo Tokes a actionat în seara zilei de 16 decembrie pentru încetarea manifestatiei si pãrãsirea strãzii.
Conform enoriasului Gazda Arpad, care se afla în casã cu Tokes, acesta a considerat adunarea din fata casei sale o provocare a Securitãtii (este posibil sã fi aflat de cei 60-70 de sindicalisti) si a iesit de mai multe ori cerînd
oamenilor sã plece, sã se ducã acasã pentru cã este în sigurantã si nu-l amenintã nimeni. El respecta întelegerea din ziua precedentã cu primarul Petre Mot. De altfel, dimineatã apãruserã geamgiii si puseserã geamurile care lipseau( cineva aruncase cu pietre în niște geamuri -n.r.), Tokes fusese aprovizionat cu lemne si alimente, iar doctorii veniserã sã o consulte pe sotia însãrcinatã a pastorului. Colonelul de Securitate Pele confirmã scena: „Tokes îndemna oamenii sã se împrãstie, le vorbea din geam, probabil cã s-a speriat cã s-a adunat atîta lume"

„Domnul Tokes — povesteste martorul Gheorghe Curpas — a apãrut la fereastrã pe la 17 si un sfert, spunînd celor de jos: «Fratilor, nu sunt în pericol, nu e înãuntru nici un securist». N-a prea fost crezut, un tînãr a si încercat sã pãtrundã pe fereastrã, altii îi bãteau la usã, toti crezînd cã pastorul se gãsea sub amenintarea organelor de represiune. Pentru cã oamenii de la usã au insistat, dupã un timp pastorul a apãrut din nou: «Fratilor,
repet, nu sunt în pericol. Pe de altã parte, v-as ruga sã mã lãsati sã-mi pregãtesc predica pentru mîine. Stiu, vreti sã mã ajutati, dar îmi faceti numai greutãti. Repet, nu sunt în pericol. Dacã vreti sã vã convingeti, formati o delegatie de trei insi...» "', putem citi în volumu 4, partea I al Istoriei Loviturilor de Stat din România.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu afirmă, fără echivoc, că tezele conform cărora Laszlo Tokeș ar fi fost cauza revoluției sunt total false.
"Teza conform cãreia sursa revoltei de la Timisoara si a revolutiei în general este Laszlo Tokes este falsã. Revolta a început la Iasi, avînd un puternic caracter politic, si a renãscut la Timisoara prin tentativa unui grup dur aflat în legãturi cu Ungaria de a prelua de la cei cîtiva români revoltati protestele lor cu caracter social. Desi însusi martorii subliniazã cã întreaga desfãsurare a incidentului a fost filmatã si înregistratã de Securitate si în consecintã aceasta detine probele realitãtii, fostii ofiteri afirmã în continuare cã nu s-a strigat nici o lozincã anticeausistã în fata casei lui Tokes. Chiar si martori care insistã sã afirme cã lozincile anticomuniste au existat încã de acolo, subliniazã cã pastorul Lãszlo Tokes nu s-a asociat acestora, ci dimpotrivã ã cerut ca asa ceva sã nu fie legat de el.


Asa cum usor se poate constata, aceastã operatiune subversivã împotriva regimului comunist din România si partial împotriva poporului român s-a desfãsurat pe mai multi ani, declansîndu-se cam prin anul 1986. De atunci au fost lansate campaniile din presa occidentalã, sustinute fie de agentura sovieticã din tarile respective, cea mai activã fiind cea din presa francezã, fie de cãtre serviciile specializate ale acelor state la comandã politicã. Oricare schimbare a situatiei din România ar fi oprit actiunea, cu conditia sã fi îndeplinit scopul celei care o lansase — URSS. Dacã Ceausescu preda puterea unui om acceptat de Moscova în iunie, septembrie sau noiembrie 1989, la Congres, subversiunea se oprea în iunie, septembrie sau noiembrie. Ceausescu nu a cedat si subversiunea nu s-a oprit. Subversiunea a fost din acest motiv mult mai complex organizatã, datoritã atuurilor interne pe care miza Ceausescu si care se regãsesc în analizele institutelor sovietice gorbacioviste, încît era nevoie, spre deosebire de alte tãri comuniste, de o explozie în mai multe orase odatã, de prezenta comandourilor sovietice pe teritoriul României, de cel putin o mare diversiune. La Iasi nu a reusit, la Brasov a fost prea dificil de obtinut. A reusit la Timisoara", a scris istoricul.


"'Cazul Tokes este folosit pentru producerea unor tulburãri civile în noaptea de 16 decembrie 1989 menite sã atragã atentia intern si international si sã producã la Bucuresti o crizã politicã suficient de acutã încît sã determine fie demisia lui Ceausescu, fie demiterea lui. Tulburãrile civile în care au fost implicate elemente diversioniste sovietice, maghiare si cetãteni români pregãtiti din timp pe teritoriul Ungariei au cunoscut o violentã neobisnuitã, pentru situatia civilã a tãrii, dar nu au reusit sã mobilizeze populatia municipiului Timisoara. Securitatea si Armata se comportã prudent, Militia intervenind anemic si indecis, astfel ca doar numãrul mic de participanti împiedicã dezvoltarea evenimentului. Esecul diversiunii din 16 decembrie determinã

reluarea ei în dupa-amiaza de 17 decembrie, cu si mai mare amploare, de data sta fiind atacate direct fortele Ministerului Apãrãrii Nationale"', continuă Alex Mihai Stoenescu.


Dar dacă Tokeș nu a fost cel care a declanșat revoluția, atunci cine a fost? A.M. Stoenescu afirmă că revoluția română a început pe 14 decembrie la Iași, odată cu acțiunile Frontului Popular Român.  Liderii acestui grup au fost inginerii Ștefan Prutianu și Cassian Maria Spiridon.


Aceștia au reușit să creeze un grup care să distribuie mii de manifeste anti-ceaușiste în oraș prin care chemau oamenii la un mare miting în Piața Unirii, pe 14 decembrie.  Forțele de ordine au împiedicat însă manifestația, împânzind centrul orașului cu mii de milițieni, pompieri și securiști. Au fost mutate inclusiv stațiile de tramvai din zona Pieței, pentru ca nu cumva oamenii să coboare acolo.


Mitingul a eșuat, dar a doua zi, capii revoltei au fost arestați, iar alte 60 de persoane au fost anchetate. Cei arestați au fost eliberați în 22 decembrie. "Liderii Frontului Popular Român din Iasi au fost arestati cu exactitate, dovadã cã numele lor era cunoscut dinainte pe cale informativa. „Primul arestat a fost pe 14 decembrie - Vasile Vicol, un inginer, coleg la ICPUMP, unde era nucleul de bazã al miscãrii. Au urmat, în aceeasi zi, în ordine: Valentin Odobescu, Stefan Prutianu, Ionel Sãcãleanu, Cassian Maria Spiridon si Aurel Stefanachi", scrie istoricul în volumul citat mai sus.

Concluzia îi aparține tot istoricului A.M.Stoenescu: "Liderii Frontului Popular Român de la Iasi, încearcã declansarea crizei printr-o diversiune în acest mare oras cu scopul de a oferi liderilor PCR de la Bucuresti ocazia de a-l îndepãrta pe Ceausescu; Securitatea reactioneazã operativ si înãbusã actiunea din fasã;  Iasi, 14 decembrie 1989 este începutul revolutiei. În fata esecului de la Iasi, serviciile secrete sovietice, întãrite cu unitãti speciale de comando infiltrate în România sub acoperirea de turisti, se deplaseazã spre alte orase, fiind vizate Cluj, Tîrgu-Mures, Brasov, Timisoara, unde sunt pregãtite anumite „cazuri" în jurul cãrora sã se declanseze proteste cu caracter politic si social".
Unul dintre aceste cazuri a fost și Laszlo Tokeș. Atât și nimic mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu