Cornel Ciobanu-un vraci- tăietor sub limbă- În România (2012)

<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/wDdeb9DR0-I" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Într-un orăşel din judetul Hunedoara, un vraci taie sub limbă la foc continuu oameni bolnavi din ţară şi din străinătate. Cu o lamă şi două mişcări scurte, dar sigure, susţine că a lecuit 50.000 de oameni din ţară şi din străinătate de bolile pământului. De la colesterol şi tensiune până la diabet, hepatite şi ciroză, pe principiul că toate relele se trag de la sângele intoxicat. E văzut drept ultimul tăietor sub limbă din România şi din Europa. Nu umblă cu dovezi ştiinţifice, spune că îl recomandă practica. I s-a dus vestea din gură în gură şi s-a trezit la uşă cu muncitori, măturători, manageri de top şi parlamentari deopotrivă. A trăit şocul vieţii când s-a pomenit cu un cârd de doctori şi asistente veniţi de la Bucureşti. Cornel Ciobanu, 42 de ani, e vraci cu acte în regule: are blog şi cabinet la Lupeni, în Hunedoara, totul pe firmă.Vinişoarele de sub limbă, canal de deversare pentru toxine În era injecţiilor fără ac şi a operaţiilor fără bisturiu, pare utopie că, într-un colţ al ţării, cineva mai vindecă bolnavii pe capete într-un fel atât de rudimentar. Tăiatul sub limbă este o practică la fel de veche ca folosirea ventuzelor, "trasul" picioarelor lovite şi descântecul care scapă de deochi. Aceste practici ţărăneşti îşi trăiesc ultimele zile, odată cu stingerea ultimilor vraci populari, dar Cornel Ciobanu, tăietor din tată în fiu, ţine tradiţia vie. Secretul vindecărilor miraculoase pare simplu: sub limbă sunt două vinişoare care comunică cu ficatul şi fierea, pe partea dreaptă şi cu inima, splina şi pancreasul, pe partea stângă. Vinişoarele acestea sunt ca un canal de deversare, unde se acumulează toxine. Când vasele sunt suprasaturate, toxinele ajung în sânge şi de 2-3 ori pe an, trebuie tăiate ca să se scurgă sângele rău. "Dacă sângele e toxic, scade imunitatea şi întregul organism se poate îmbolnăvi. Mai întâi ficatul, apoi bila, splina, pancreasul şi tot aşa", încearcă o comparaţie vraciul. "N-am nevoie de analize, văd bolile-n sânge"Tăiatul sub limbă nu e la îndemâna oricui: îţi trebuie har şi dexteritate. "S-a umplut pământul de tăietori sub limbă, dar nu toţi respectă procedurile: igienă şi unghi de incizie, ca să nu îi provoci omului o ditamai hemoragia şi să se cicatrizeze bine", precizează tămăduitorul. La 14 ani, Cornel Ciobanu a testat metoda pe propria-i piele. Cei mai mulţi "pacienţi" vin cu inima strânsă şi îngheţaţi de frică, dar pleacă uşuraţi, văzând că s-au stresat degeaba, şi regeneraţi din cap până-n picioare. Procedura rudimentară se execută modern, cu instrumente de unică folosinţă, care se desigilează în faţa omului. Cu o lamă fină se crestează uşor vasele de sânge de sub limbă. "Durează o jumătate de secundă, iar pacienţii nici nu simt mai mult de o pişcătură. Cam un minut durează scurgerea sângelui, iar în zece minute pot să mănânce ce vor", ne linişteşte tăietorul. Pentru 70 de lei, cât costă procedura, scapi de colesterol, tensiune mare, hepatite de toate tipurile, acnee severe, psoriazis şi varice. Cornel Ciobanu nici n-are nevoie de analize de laborator ca să citească bolile omului, le vede direct în sângele scurs. "Dacă are nişte aţişoare prin el, acelea sunt depuneri de grăsime, ateroame cum spune medicii, adică trigliceride şi colesterol mare. Dacă e foarte închis la culoare, înseamnă că omul are o afecţiune hepatică, dacă are o spumă roşiatică-suferă de diabet sau de HIV. Previziunile s-au adeverit întotdeauna", spune mândru tămăduitorul. Nu taie sub limbă doar bolnavi, ci şi oameni sănătoşi, preventiv. "Eu m-am tăiat a 41-a oară acum trei săptămâni. Pentru detoxifiere, este bine să facem asta de 2-3 ori pe an", recomandă "doftorul". "Rudele îi ţineau lumânarea, eu am vindecat-o" Cornel Ciobanu a avut mulţi pacienţi, de la ţărani săraci şi ţigani, până la manageri şi guvernanaţi. Din ţară şi din străinătate, din Siria, Germania, Ungaria, Polonia, Cehia, Serbia, Israel şi Angola. Ambasadoarea Angolei şi un medic din Israel i-au propus să rămână acolo, dar n-a vrut. La cerere, se deplasează la client. Nu reţine nume, dar cazurile spectaculoase îi rămân în suflet. Cel mai tânăr a fost un băiat de 4 ani, pe care l-a vindecat de diabet, iar cel mai bătrân - o femeie de 92 de ani "Am avut o pacientă din Roşiorii de Vede, bolnavă de ciroză în ultima fază. Avea sicriul şi crucea în casă, îi ţineau rudele lumânarea. Am tăiat-o sub limbă şi în două luni s-a pus pe picioare", uimeşte vraciul. Conflict Halatele albe care-i trec pragul cer discreţie Hepatitele sunt specialitatea lui. "Eu m-am declarat mereu împotriva interferonului, pentru că doar stagnează virusul. Dacă nu mai iei, mori. Am avut mari conflicte cu Streinu- Cercel pe tema asta", e curajos tăietorul. Conflictele cu medicii par să fie doar la televizor, pentru că, în realitate, spune că a avut mulţi pacienţi din breasla halatelor albe. "M-am pomenit cu un cârd de doctori şi asistenţi de la un spital din Bucureşti, credeam că nu se mai termină. M-au rugat să nu suflu un cuvânt despre ei. De parcă eu le mai ştiam numele", se amuză vindecătorul. A mai vindecat un bărbat de 55 de ani, bolnav de ciroză în stadiu avansat. "Din cauza lichidului avea o burtă imensă, îi dădeau lacrimile de durere. A venit la mine cu medicul lui curant, care nu-i mai dădea nicio şansă. L-am tăiat sub limbă şi a picurat sânge negru smoală, o jumătate de oră. După ce i s-a oprit sângerearea, şi-a apăsat singur pe ficat, fără să mai aibă durere. Nu-i venea să creadă", spune Ciobanu. Cornel Ciobanu e asistent medical generalist cu acte în regulă. "În timpul practicii, directoarea spitalului mi-a zis să nu mai dau sfaturi băbeşti la oameni. I-am promis că nu, dar, după câţiva ani, m-a sunat să-l tai pe bărbatu-său. Cică, ştiţi, aşa era politica spitalului", râde bărbatul. "Odată scurs sângele rău, ai scăpat de boală. Nu se poate demonstra. E ca atunci când îţi suceşti piciorul şi te duci la o babă, care te trage." CORNEL CIOBANU, ultimul tăietor sub limbă din România în picioare. "Vinişoarele acelea de sub limbă nu comunică direct cu organele interne. E drept că toate vasele de sânge din corp comunică între ele. Citiţi http://cornelciobanu.blogspot.com/