Sergiu Nazaria (istoric) SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA

Istoricul basarabean antiunionist Sergiu Nazaria declară : «SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA»

Preşedintele Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor "Pro Moldova", Sergiu Nazaria :
despre Decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu privind instituirea zilei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi despre opinia experţilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei 

Vezi conferința de presă.
http://www.patriotism.md/?p=2326

Complement de informație

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele iunie 16 2005 - 12:20 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Despre afaceri în istorie nu se prea discută. Acestea mereu sînt înconjurate de mister, iar deznodămîntul oferă senzaţia parcurgerii unui roman poliţist.

De la obţinerea independenţei pînă în prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere.

Sensul acestui termen ar fi următorul: “înţelegere orală sau scrisă între două sau mai multe părţi în scopul obţinerii unui profit din efectuarea unei activităţi”. Aceasta este definiţia uzuală care m-a lovit în cap de dimineaţă pe stomacul gol.

Afacerea ce urmează să o descriu ar putea să se înscrie într-un scenariu mai general “Turmentaţi cetăţeanul moldovean !” (vb. la imperativ) sau „Aşa-i istoria pe la noi!”.

A scrie astăzi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru că dezvăluirea unor noi informaţii cu privire la evrei ar putea fi catalogată ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. Şi asta nu este o glumă.

Episodul I

Holocaustul evreilor este deja o chestiune răsuflată. Mai degrabă aş zice terfelită. Şi asta datorită intervenţiilor anumitor indivizi care au dorit să profite pe seama evreilor morţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Chestiunea în discuţie mai este influenţată şi de alţi cîţiva factori.

În primul rînd, pentru că tratarea holocaustului ţine de domeniul istoriei, ştiinţă care deseori suferă de o insuficienţă de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de altă natură.

În al doilea rînd, pentru că amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor în Transnistria în anii celui de-al doilea război mondial mai sînt vii. Astfel, aceste amintiri îi determină pe posesorii lor de a dramatiza şi extrapola soarta evreilor, ca una specială, din întregul calvar al vieţii şi morţii din perioada anilor 1939-1945.

În pofida trăsăturilor pe care le-am enumerat, unii s-au încumetat să scrie şi chiar să publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema dată. Autorul unei asemenea lucrări este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei.

Monografia sa, intitulată “Holocost v Moldove”  (Holocaustul în Moldova) a fost editată în primăvara acestui an la iniţiativa Asociaţiei evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relaţii Internaţionale din Moldova. În cadrul acestui institut, cartea şi autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasă cu participarea unor reprezentanţi ai misiunilor diplomatice.

Vom remarca şi faptul, deloc de ignorat, că la momentul prezentării cărţii, autorul deja distribuise întreg lotul prin bibliotecile ţării. La ce atîta grabă?

Fiind în posesia cărţii, ca oricărui cititor simplu, mi-a apărut fireasca întrebare “ce nou aduce această carte ?”.

Din ceea ce a urmat după apariţia acestui volum am înţeles că, de fapt, lucrarea respectivă nu aduce nimic nou, decît atacuri directe la persoană, xenofobie, falsuri istorice, contestări, scandal, ceea ce ne sugerează ideea unei afaceri proprii scrisului istoric al lui Nazaria.

Cum era de aşteptat, această carte a stîrnit mare zarvă printre istoricii autohtoni. Asociaţia Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativă faţă de maniera individuală de a scrie a lui Sergiu Nazaria şi faţă de conţinutul cărţii, catalogînd-o ca o poveste îmbibată cu truncheli de documente şi falsuri istorice.

Cartea învinuieşte administraţia română a lui Ion Antonescu ca fiind culpabilă de omorîrea a zeci de mii de evrei în Transnistria, astfel încît “Hitler a rămas mulţumit de faptul că Antonescu a început primul prigoana şi uciderea evreilor” (sic!). Ideea principală a cărţii este că în Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de către românii fascişti. (DEX: HOLOCAUST, 1. (În anchititate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.)

Dar, paradoxal, nu numai românii sînt vinovaţi de tragedia evreilor din Transnistria, ci şi unii istorici de la Chişinău care, chipurile, ştiu ce s-a întîmplat acolo, dar din anumite motive tăinuiesc acest lucru (sic!).

Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociaţiei Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colecţii de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste - Hitler, fapt inadmisibil pentru scrisul istoric.

Poanta cea mare a acestei cărţi este apariţia pe copertă a numelui lui Alexandru Moraru fără acordul acestuia. Situaţia dată l-a determinat pe ultimul să publice în ziarul “Flux” o dezminţire în care condamnă atitudinea şi neprofesionalismul lui Sergiu Nazaria. Alexandru Moraru a declarat că nu recunoaşte veridicitatea informaţiei incluse în volumul apărut cu numele său şi că ceea ce s-a întîmplat a fost, de fapt, o şarlatanie fără măsură, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhivă în acest sens, utilizînd şi fabricînd documentele prezentate de el.

Şi pentru că “prostul nu este suficient de prost dacă nu e şi fudul”, Mircea Surdu, autorul talk show-ului “Bună seara”, pune în discuţie în una din emisiunile sale cartea respectivă, realizînd un adevărat show în care nu mai puteai să distingi în care colţ e adevărul.

Informaţia conţinută în cartea respectivă a fost aspru criticată de către Asociaţia Istoricilor din Moldova, istoricii exprimîndu-şi regretul pentru faptul că o astfel de monografie a fost repartizată cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor şcolare şi publice, astfel promovînd în continuare neadevăruri istorice menite să turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii şi studenţii, să le formeze o atitudine eronată faţă de evenimentele demult trecute.

Episodul II

În situaţia creată Asociaţia Istoricilor din Moldova a hotărît să organizeze un simpozion care să pună în discuţie problema evreilor în istoria românilor din timpul celui de-al doilea război mondial şi reflectarea acesteia în manualele şcolare.

La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent în incita bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chişinău, au participat istorici şi personalităţi publice de etnie evreiască din Republica Moldova, reprezentanţi ai presei, precum şi alte persoane interesate de problema dată.

Marii absenţi ai simpozionului au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidenţial, Victor Ţvircun ministrul Educaţiei şi Sportului, Mircea Surdu – autorul talkshow-ului “Bună seara” şi chiar autorul cărţii cu pricina – Sergiu Nazaria.

Absenţa acestora, însă, a fost suplinită de prezenţa lui Ion Coja de la Bucureşti, a lui Teodor Magder, Şvabs Roif, rabinul şef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucaş” al cărţii lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pîslaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societăţii civile.

Discuţiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe întrebarea “a fost sau nu holocaust în Transnistria ?”.

Amintirile celor care au supravieţuit evenimentelor din Transnistria din timpul războiului au transformat discuţia într-o adevărată mascarada stropită cu intervenţii de prost gust şi contre dure la adresa participanţilor.

În urma unor replici de ambele părţi, de cea a evreilor şi de cea a istoricilor autohtoni, a ieşit la iveală adevărul despre buclucaşa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodămîntul afacerii.

Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutură arhivele în căutarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor în Transnistria, a elaborat un material nepărtinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat.

Astfel, Asociaţia evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste, în frunte cu Şvabs Roif, aflînd despre aceasta, i-a şi propus un ajutor financiar pentru editarea unei cărţi.

În acelaşi timp, Asociaţia a mai conlucrat şi cu Sergiu Nazaria, care în baza materialelor adunate de Alexandru Moraru şi prezentate lui Şvabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt conţinut care a apărut în cartea buclucaşă.

În cadrul simpozionului Şvabs Roif a declarat într-un discurs contradictoriu şi emoţionat, îmbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor în Transnistria, că nu are nimic contra românilor şi că, a fost salvat de la moarte chiar de către un căpitan român. El a mai declarat că, de fapt, nu popoarele sînt vinovate de genociduri, ci anumiţi indivizi care nu au naţionalitate.

În final, însă, a ţinut să precizeze că în Transnistria, totuşi, a fost holocaust. Totodată, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria şi de ce a avut mai multă încredere în ultimul istoric şi nu în primul. Deducţiile ies singure la iveală dacă luăm în considerare faima lui Nazaria cu calităţile lui deosebite de fabricant al istoriei.

Fiind de acord cu părerile istoricilor că Antonescu a fost o figură istorică contradictorie şi a avut o abordare diferită faţă de evrei, spre deosebire de cea a naziştilor germani, şi că, în acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cîştigat averi enorme anume evreii din Bucureşti, Şvabs Roif a ţinut-o morţiş că în Transnistria a fost holocaust pentru că „l-am văzut cu ochii mei”. Poziţia acestuia a fost susţinută de încă cîţiva evrei din preajmă, intervenţiile cărora erau determinate mai mult de impresiile şi trăirile personale fixate în perioada sovietică.

Epilog

Deşi afacerea „Holocaustul evreilor în Moldova” pare să fi fost deconspirată în cadrul simpozionului, consecinţele acesteia nu fac decît să alimenteze patologia tranziţiei moldoveneşti.

Nu cred că Şvabs Roif şi-ar fi dorit ca în Transnistria să fi fost un holocaust al evreilor, căci adevărul istoric nu poate fi măsluit pur şi simplu prin impresii personale.

Noi ne solidarizăm cu evreii care au suferit în anii celui de-al doilea război mondial pentru că am avut aceeaşi soartă. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit şi noi după venirea bolşevicilor în Basarabia. În acest sens apare chiar un paradox dacă încercăm a calcula care era proporţia etnicilor evrei în aparatul represiv şi de conducere al RSSM.

Chestiunea evreilor în Transnistria este una foarte sensibilă. Nimeni nu neagă prigoana evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust în sensul clasic al utilizării termenului holocaust.

Termenul holocaust subînţelege, de fapt, un fenomen de amploare cu metodele şi finalităţile sale care a fost practicat doar de naziştii germani. Acesta presupune o politică rasială a statului nazist de identificare a evreilor în baza elementul rasist (mărimea craniului, culoarea pielii) şi nimicirea lor în masă prin camere de gazare sau ardere. Nici în Italia sau Spania fascistă şi în fine în România antionesciană nu a fost dusă o astfel de politică. Din contra. Anume prin aceste ţări evreii reuşeau să scape cu viaţă prin fugă – prin porturile de la Lisabona, Palermo şi … Constanţa.

Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar şi de comunitatea evreiască.

Bunul simţ şi mintea lucidă nu ne permite, pur şi simplu, să generalizăm şi să extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul că Şvabs Roif a supravieţuit alături de alţi camarazi evrei cu ajutorul unor soldaţi români (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument în plus că nu a fost holocaust în sensul clasic al cuvîntului în dreapta Nistrului.

Nici un evreu nu a fost ars în Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degrabă a fost o răfuială socio-politică, deoarece se cunoaşte la fel de bine care era situaţia socio-economică a evreilor şi relaţiile lor de colaborare cu forţele bolşevice (încleierea foilor volante antiromîneşti şi probolşevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor române pe timp de război în acest caz ?).

Indiferent care ar fi interesele lui Şvabs Roif de a face publice unele informaţii despre soarta evreilor decedaţi în Transnistria, această dramă nu poate prevala, în manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a românilor de la est de Prut după cel de-al doilea război mondial. Şi să vezi că acest lucru nu se prea găseşte în lucrările lui Sergiu Nazaria sau ale tovarăşului său de condei Vasile Stati, oricît de lipsiţi de naţionalitate ar părea.

Şi asta este păcat!

Gh. Marinescu