Cornel Ciobanu-un vraci- tăietor sub limbă- În România (2012)

<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/wDdeb9DR0-I" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Într-un orăşel din judetul Hunedoara, un vraci taie sub limbă la foc continuu oameni bolnavi din ţară şi din străinătate. Cu o lamă şi două mişcări scurte, dar sigure, susţine că a lecuit 50.000 de oameni din ţară şi din străinătate de bolile pământului. De la colesterol şi tensiune până la diabet, hepatite şi ciroză, pe principiul că toate relele se trag de la sângele intoxicat. E văzut drept ultimul tăietor sub limbă din România şi din Europa. Nu umblă cu dovezi ştiinţifice, spune că îl recomandă practica. I s-a dus vestea din gură în gură şi s-a trezit la uşă cu muncitori, măturători, manageri de top şi parlamentari deopotrivă. A trăit şocul vieţii când s-a pomenit cu un cârd de doctori şi asistente veniţi de la Bucureşti. Cornel Ciobanu, 42 de ani, e vraci cu acte în regule: are blog şi cabinet la Lupeni, în Hunedoara, totul pe firmă.Vinişoarele de sub limbă, canal de deversare pentru toxine În era injecţiilor fără ac şi a operaţiilor fără bisturiu, pare utopie că, într-un colţ al ţării, cineva mai vindecă bolnavii pe capete într-un fel atât de rudimentar. Tăiatul sub limbă este o practică la fel de veche ca folosirea ventuzelor, "trasul" picioarelor lovite şi descântecul care scapă de deochi. Aceste practici ţărăneşti îşi trăiesc ultimele zile, odată cu stingerea ultimilor vraci populari, dar Cornel Ciobanu, tăietor din tată în fiu, ţine tradiţia vie. Secretul vindecărilor miraculoase pare simplu: sub limbă sunt două vinişoare care comunică cu ficatul şi fierea, pe partea dreaptă şi cu inima, splina şi pancreasul, pe partea stângă. Vinişoarele acestea sunt ca un canal de deversare, unde se acumulează toxine. Când vasele sunt suprasaturate, toxinele ajung în sânge şi de 2-3 ori pe an, trebuie tăiate ca să se scurgă sângele rău. "Dacă sângele e toxic, scade imunitatea şi întregul organism se poate îmbolnăvi. Mai întâi ficatul, apoi bila, splina, pancreasul şi tot aşa", încearcă o comparaţie vraciul. "N-am nevoie de analize, văd bolile-n sânge"Tăiatul sub limbă nu e la îndemâna oricui: îţi trebuie har şi dexteritate. "S-a umplut pământul de tăietori sub limbă, dar nu toţi respectă procedurile: igienă şi unghi de incizie, ca să nu îi provoci omului o ditamai hemoragia şi să se cicatrizeze bine", precizează tămăduitorul. La 14 ani, Cornel Ciobanu a testat metoda pe propria-i piele. Cei mai mulţi "pacienţi" vin cu inima strânsă şi îngheţaţi de frică, dar pleacă uşuraţi, văzând că s-au stresat degeaba, şi regeneraţi din cap până-n picioare. Procedura rudimentară se execută modern, cu instrumente de unică folosinţă, care se desigilează în faţa omului. Cu o lamă fină se crestează uşor vasele de sânge de sub limbă. "Durează o jumătate de secundă, iar pacienţii nici nu simt mai mult de o pişcătură. Cam un minut durează scurgerea sângelui, iar în zece minute pot să mănânce ce vor", ne linişteşte tăietorul. Pentru 70 de lei, cât costă procedura, scapi de colesterol, tensiune mare, hepatite de toate tipurile, acnee severe, psoriazis şi varice. Cornel Ciobanu nici n-are nevoie de analize de laborator ca să citească bolile omului, le vede direct în sângele scurs. "Dacă are nişte aţişoare prin el, acelea sunt depuneri de grăsime, ateroame cum spune medicii, adică trigliceride şi colesterol mare. Dacă e foarte închis la culoare, înseamnă că omul are o afecţiune hepatică, dacă are o spumă roşiatică-suferă de diabet sau de HIV. Previziunile s-au adeverit întotdeauna", spune mândru tămăduitorul. Nu taie sub limbă doar bolnavi, ci şi oameni sănătoşi, preventiv. "Eu m-am tăiat a 41-a oară acum trei săptămâni. Pentru detoxifiere, este bine să facem asta de 2-3 ori pe an", recomandă "doftorul". "Rudele îi ţineau lumânarea, eu am vindecat-o" Cornel Ciobanu a avut mulţi pacienţi, de la ţărani săraci şi ţigani, până la manageri şi guvernanaţi. Din ţară şi din străinătate, din Siria, Germania, Ungaria, Polonia, Cehia, Serbia, Israel şi Angola. Ambasadoarea Angolei şi un medic din Israel i-au propus să rămână acolo, dar n-a vrut. La cerere, se deplasează la client. Nu reţine nume, dar cazurile spectaculoase îi rămân în suflet. Cel mai tânăr a fost un băiat de 4 ani, pe care l-a vindecat de diabet, iar cel mai bătrân - o femeie de 92 de ani "Am avut o pacientă din Roşiorii de Vede, bolnavă de ciroză în ultima fază. Avea sicriul şi crucea în casă, îi ţineau rudele lumânarea. Am tăiat-o sub limbă şi în două luni s-a pus pe picioare", uimeşte vraciul. Conflict Halatele albe care-i trec pragul cer discreţie Hepatitele sunt specialitatea lui. "Eu m-am declarat mereu împotriva interferonului, pentru că doar stagnează virusul. Dacă nu mai iei, mori. Am avut mari conflicte cu Streinu- Cercel pe tema asta", e curajos tăietorul. Conflictele cu medicii par să fie doar la televizor, pentru că, în realitate, spune că a avut mulţi pacienţi din breasla halatelor albe. "M-am pomenit cu un cârd de doctori şi asistenţi de la un spital din Bucureşti, credeam că nu se mai termină. M-au rugat să nu suflu un cuvânt despre ei. De parcă eu le mai ştiam numele", se amuză vindecătorul. A mai vindecat un bărbat de 55 de ani, bolnav de ciroză în stadiu avansat. "Din cauza lichidului avea o burtă imensă, îi dădeau lacrimile de durere. A venit la mine cu medicul lui curant, care nu-i mai dădea nicio şansă. L-am tăiat sub limbă şi a picurat sânge negru smoală, o jumătate de oră. După ce i s-a oprit sângerearea, şi-a apăsat singur pe ficat, fără să mai aibă durere. Nu-i venea să creadă", spune Ciobanu. Cornel Ciobanu e asistent medical generalist cu acte în regulă. "În timpul practicii, directoarea spitalului mi-a zis să nu mai dau sfaturi băbeşti la oameni. I-am promis că nu, dar, după câţiva ani, m-a sunat să-l tai pe bărbatu-său. Cică, ştiţi, aşa era politica spitalului", râde bărbatul. "Odată scurs sângele rău, ai scăpat de boală. Nu se poate demonstra. E ca atunci când îţi suceşti piciorul şi te duci la o babă, care te trage." CORNEL CIOBANU, ultimul tăietor sub limbă din România în picioare. "Vinişoarele acelea de sub limbă nu comunică direct cu organele interne. E drept că toate vasele de sânge din corp comunică între ele. Citiţi http://cornelciobanu.blogspot.com/

Drepturile foștilor deținuți politici. Legea nr. 221/2009

Drepturile foștilor deținuți politici

Extras de pe situl ARC. Alianța pentru o Românie Curată. 

Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 stabileste procedura de urmat de catre persoanele/urmasii persoanelor care sustin ca au fost victimele  abuzurilor din perioada respectiva.

In art. 1, Legea 221/2009 prevede ca reprezinta condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarire judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savirsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat in data de 6 martie 1945.

In acelasi articol, legea stipuleaza ca au de drept caracter politic acele condamnari pronuntate pentru anumite fapte prevazute de codul penal sau de alte reglementari din perioada 1936-1960 (cazuri mentionate expres in art. 1 alin.2 din lege).

De asemenea, art. 1 alin. 3 din lege prevede ca reprezinta condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului (OUG) nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savirsite din motive politice persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania.

Art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, la care face trimitere art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, are urmatorul continut:

“Art. 2. - (1) Constituie infracţiuni săvârşite din motive politice infracţiunile care au avut drept scop:

  a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică;

  b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic;

  c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta;

  c1) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist;

  d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale;

  e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială.”

Legea nr. 221/2009 prevede ca stabilirea caracterului politic al altor condamnarii decit cele care sunt considerate de drept ca fiind condamnari politice se face de catre instanta de judecata.

 Cererea de constatare a caracterului politic al condamnarii poate fi introdusa de persoana condamnata penal in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau, dupa decesul acesteia, de orice persoana fizica sau juridica interesata ori, din oficiu, de parchetul de pe lingă tribunalul in circumscriptia caruia domiciliaza persoana interesata.

Cererea este imprescriptibila (deci, poate fi facuta oricind) si este scutita de taxa de timbru.

Competenta de solutionare apartine tribunalului, sectia civila, in circumscriptia caruia domiciliaza persoana interesata. Cererea se judeca in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.

Instanta de judecata este obligata sa ia toate masurile pentru obtinerea sau, dupa caz, reconstituirea dosarului in care a fost pronuntata hotarirea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania.

Hotarirea pronuntata de tribunal este supusa recursului, care este de competenta curtii de apel.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, pot fi cerute despagubiri de catre persoana care a fost condamnata politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, de catre sotul sau descendentii acesteia pina la gradul al II-lea inclusiv (copiii defunctului sunt descendenti de gradul I, nepotii in linie dreapta = copiii copiilor defunctului sunt descendenti de gradul II).

Cererea de despagubiri se adreseaza instantei. Cel obligat la plata despagubirilor este statul. Competenta si procedura sint aceleasi ca in cazul constatarii caracterului politic al condamnarii (le-am prezentat mai sus) cu precizarea ca solicitarea despagubirilor trebuie facuta in maximum 3 ani de la data intrarii in vigoare a legii (legea a intrat in vigoare la data de 14.06.2009).

In prezent, pot fi acordate doar:

- despagubiri reprezentind echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarirea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare;

- repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotarirea judecatoreasca de condamnare s-a dispus decaderea din drepturi sau degradarea militara.

Trebuie mentionat ca, in art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, se prevedea si acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare intr-un cuantum care variaza intre 2.500 si 10.000 de euro. Dar, aceasta dispozitie legala privind acordarea de daune morale si-a incetat efectele (ne se mai aplica) ca urmare a deciziei nr. 1360 din 21 octombrie 2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, care a declarat neconstitutional art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.  

In concluzie, sotul supravietuitor al persoanei condamnate se poate adresa, oricind, sectiei civile a tribunalului de la locul de domiciliu pentru a solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii si mai poate solicita, pina la 14 iunie 2012, acordarea despagubirilor prevazute de lege. Instanta este cea care va aprecia daca respectiva condamnare are sau nu caracter politic si intinderea eventualeleor despagubiri pe care le va acorda, din totalul daunelor solicitate.

10 Decembrie 2011

Anonim. Scrisoare deschisă poporului român

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria
decembrie 26 2011 - 12:20 () Marin Neacsu



Pentru cei ce au ochi să vadă şi urechi să audă... (n.r.)

Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta?

Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;

2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;

3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci;

- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci;

- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;

- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;

- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci;

- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei

Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei noiembrie 1 2011 - 14:06 (sfantuldaniilsihastrul.ro) Un fapt de o gravitate deosebita s-a petrecut cu cateva zile in urma in localitatea tulceana Slava Rusa: singurul complex monahal paleocrestin descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei a fost distrus cu buldozerele din ordinul unui  actionar francez al firmei mixte Agrifrance. Actul in sine, inexplicabil la prima vedere, i-a socat pe specialistii din zona, autoritatile locale si pe reprezentantii Arhiepiscopiei Tomisului. In prezent, politia a demarat o ancheta pentru a elucida circumstantele in care s-a produs evenimentul, urmand a dispune masurile care se impun. Faptul este cu atat mai grav, cu cat nici nu se poate pune problema unei neglijente, de vreme ce complexul monahal amintit este inclus pe  Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005. Complexul monahal, unic in Dobrogea Despre valoarea acestui obiectiv ne-a vorbit dr. Dorel Paraschiv, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Ecomuzeale Tulcea: "Complexul monahal face parte dintr-o zona arheologica mai ampla, care cuprinde vestigii din mai multe perioade istorice: paleolitic, eneolitic, prima epoca a fierului, epocile romana, romano-bizantina si medievala. Cea mai important obiectiv il reprezinta cetatea romana si romano-bizantina Ibida sau Libida, cea mai mare  din Dobrogea, cu o suprafata de 24 ha." Pana prin anul 2001, cercetarile desfasurate aici s-au limitat la o serie de sondaje arheologice. Dupa aceea, un colectiv complex de cercetatori a efectuat cercetari sistematice in mai multe puncte ale sitului. Referindu-ne strict la complexul monahal paleocrestin, acesta era situat la 2,5-3 km V de cetate. Obiectivul a fost cercetat in anii 1987-1988 de catre Andrei Opait. Cu acel prilej, au fost descoperite doua bazilici cu cate o singura nava, o capela si mai multe anexe, inconjurate de o incinta. Au fost identificate trei faze constructive, datate intre a doua jumatate a secolului IV si inceputul secolului VII. Intre descoperirile mai importante, amintim un tezaur din monede romano-bizantine din aur (solidi), datat in a doua jumatate a secolului VI d.Hr, si un vas de cult. In prezent, 75 la suta din obiectiv, inclusiv bisericutele, este distrus. Complexul monahal este singurul monument de acest fel descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei. Interventia, fara autorizatie Primarul comunei Slava Cerchez, Ivan Ignat, pe teritoriul caruia se afla situl arheologic, ne-a declarat ca un muncitor, impreuna cu unul dintre cei doi actionari francezi ai firmei amintite ( Yves-Pierre Grassa si Jean Pierr Garbay), ar fi intrat cu utilajul sa niveleze o suprafata de teren arendata de la localnici. Ramane insa un mister cum si mai ales de ce a patruns in situl arheologic, distrugand mare parte din ruinele complexului monahal. La randul sau, domnul Emilian Gamurag, inspector la Directia Generala de Patrimoniu din Ministerul Culturii si Cultelor, ne-a confirmat ca interventia reprezentantilor firmei Agrifrancea fost neautorizata, ministerul asteptand finalizarea anchetei pentru a hotari ce masuri vor fi luate in continuare. «Romanii, o speta de degenerati» Cei doi francezi nu sunt de gasit, pentru a afla ce i-a determinat sa distruga situl arheologic. In schimb, am stat de vorba cu doamna Codruta Tataranu, adiministratorul firmei Agrifrance, care ne-a declarat urmatoarele: "Sunt mai mult decat surprinsa de ceea ce s-a intamplat, cu atåt mai mult cu cat, in aceasta perioada, muncitorii nostri nu lucreaza. Stau acasa. Iar noi nu avem ca obiect al muncii nivelarile de terenuri. Este adevarat ca nu ne prea intelegem cu asociatii nostri francezi, dar nu putem accepta sa ne faca pe noi romanii "speta de degenerati", cum ne-a facut, sau sa traga cu arma impotriva muncitorilor nostri. Pentru ca asta s-a intamplat, iar domnul  Yves-Pierre Grassa are un dosar penal intocmit pentru aceasta fapta. Pentru ca sunt straini si au fost primiti cu incredere sunt mai mult decat aroganti si, de aceea, probabil considera ca ceea ce fac este foarte normal. Astept si eu rezultatul anchetei Politiei". Devastat de localnici in decursul anilor, scormonit de cautatorii de comori dupa 1990, situl arheologic de la Slava Rusa are nevoie urgenta de o protectie reala, pentru ca altfel, ca in multe alte locuri din tara, urmele trecutului nostru istoric vor fi sterse definitiv. Iar faptul ca strainii trateaza cum trateaza acest aspect constituie o problema la care institutiile statului ar trebui sa mediteze mai mult si sa ia masuri ferme pentru contracararea lor. Autor: Dumitru Manolache Sursa: www.gardianul.ro Pozitia Arhiepiscopiei Tomisului fata de recentele distrugeri ale complexului monahal Cel mai vechi complex monahal - datand din secolul al IV-lea - aflat pe teritoriul tarii noastre, fiind în acelasi timp si unul dintre cele mai importante marturii paleocrestine din sud-estul Europei, a fost distrus în proportie de 75% (aprecierea apartine arheologului dr. Dorel Paraschiv, sef al santierului arheologic Ibida). Analizarea conditiilor în care aceasta dovada a vechimii crestinismului românesc a avut de suferit nu intra în competenta Arhiepiscopiei Tomisului, însa prezenta pozitie a Înalt Prea Sfintitului Teodosie se impune sa fie adusa la cunostinta, fiind ceruta de mass-media, cea care a si sesizat o parte dintre organele abilitate în solutionarea problemei. Înalt Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului: Complexul monahal de la Ibida se înscrie în lista celor mai importante marturii ale crestinismului dobrogean si implicit românesc. Descoperit în anul 1988, în plina perioada comunista, conjunctura face ca despre importanta descoperirii sa nu se vorbeasca decît în cercuri restrînse, astfel încît propaganda atee sa nu fie lezata. În aceeasi linie se înscrie descoperirea complexului monahal de la Basarabi si a moastelor de la Niculitel. Alaturi de acestea sînt cele peste 20 de bazilici crestine aflate în centrele episcopale din vechea Mitropolie a Tomisului, despre care regretatul profesor Adrian Radulescu spunea ca "sînt adevarate focare de spiritualitate ce adapostesc sub altarele lor moaste de sfinti ce se roaga neîncetat pentru noi". Este regretabila marea pierdere pe care a suferit-o patrimoniul românesc, însa nadajduim ca aceasta sa fie ultima. Cu siguranta, demersurile noastre de a ridica o mînastire în vecinatatea cetatii de la Ibida (locas monahal ce se va dori continuatorul celui din secolele IV-VI) nu vor înceta si, cu nadejdea ca vom fi sprijiniti în acest demers, avem în vedere chiar reproducerea vechii asezari monahale. Este cu atît mai regretabil cu cît complexul monahal de la Ibida este inclus pe Lista Monumentelor Istorice în categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005. Biroul de Comunicare si Relatii Mass-Media Sursa: http://www.civicmedia.ro Raspunsul Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei,  Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri. Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos. raspuns.pdf Si cu aceasta ocazie facem apel catre alte Asociatii si persoane fizice sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman, chiar daca el nu este mediatizat la televizor sau in ziarele de mare tiraj.  Al doilea raspuns al Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei (despre care puteti citi AICI), Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri. Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos. raspuns2.pdf Precizam ca aceasta este a doua informare de acest gen trimisa de MAI catre Asociatia noastra. Drept la replica al domnului Yves-Pierre Grassa (cazul demolarii complexului Ibida) si intregul sir al evenimentelor In urma cu aproape doua luni de zile, Asociaitia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" a semnalat opiniei publice (plecand de la un articol aparut in ziarul "Gardianul") crima spirituala si culturala de proportii care a avut loc in Judetul Tulcea prin distrugerea complexului monahal paleocrestin de la Ibida. Complexul de la Ibida reprezenta unul dintre cele mai importante vestigii datand de la inceputul crestinismului in Europa, fiind comparabil ca si vechime cu primele manastiri din muntele Sinai. Asadar, pierderea suferita de patrimoniu spiritual romanesc si universal este imensa. Din raportele oficiale care ne-au fost puze de dispozitie ulterior de M.A.I. rezulta ca aceasta distrugere a fost cauzata de reprezentatii firmei Agri France S.R.L, complexul monahal fiind afectat in proportie de 75%. Fata de toate acestea, reprezentantii firmei Agri France au emis urmatorul comunicat oficial: declaratie.pdf Fata de la declaratiile domnului Yves-Pierre Grassa, Asociatia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" adopta urmatoarea pozitie: "În data de 16 martie 2007, ACSDS a primit un mesaj de la Yves-Pierre Grassa, francezul implicat în distrugerile de la Slava Rusă. Precizăm că la data anunţării publice a evenimentului am încercat fără succes a contacta Agri France. Mai mult, am trimis mesaj asupra problemei şi la Ambasada Franţei, care până în prezent nu a binevoit să răspundă în nici un fel. Mesajul acesta a constituit o surpriză pentru noi şi am hotărât să-l tratăm cu atenţie. Înainte de toate vă oferim textul însoţitor, ca unul care merită şi el toată atenţia cititorilor noştri: Doamna, Domnule, Va rugam sa gasiti alaturat declaratia francezului Yves Grassa (Agri France) facuta  la Politia Tulcea,  traducerea in romana, cu privire la situl IBIDA. Am fost foarte surprinsi de a citi in articolul dumneavoastra o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa. Punerea sa in cauza prin organul dumneavoastra de presa de catre responsabili ai patrimonului roman si Victor Tarany, asociat roman in Agri France, este grava si calomnioasa. Ea nu poate ramane fara raspuns. Suntem surprinsi de faptul ca nu ati facut demersuri pentru a interoga pe primul interesat in ancheta dumneavoastra; ceea ce face intotdeauna presa franceza si internationala. In speranta ca ve-ti repara negresit si fara intarziere aceasta uitare, (cu declaratia anexata pe care binevoiti a o utilza). Cu stima, Yves Grassa După cum se poate constata, în textul însoţitor mesajului, text românesc (nu se precizează traducătorul), se exprimă "surprinderea" faţă de "o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa". Dat fiind că Yves Grassa 1) A fost la Slava Rusă 2) A fost implicat în lucrările care au distrus străvechile biserici de acolo (din sec. IV!!!) 3) A dat declaraţie la Poliţie pe temă este evident că este "pus în cauză", desigur, "personală", şi că a fost o reală distrugere a patrimoniului şi nu cum, cu totală lipsă de respect, spune mesajul, "o aşa zisă distrugere". În această privinţă se pot consulta rapoartele oficiale intocmite de M.A.I. (vezi mai sus) Faţă de această realitate, atât surprinderea cât şi relativizarea distrugerilor par ostentative sau cel puţin artificiale. De asemenea, ştirea a fost difuzată de agenţii de presă şi organe de presă publice, astfel încât preluarea făcută de noi este şi legală şi etică. Prin urmare ameninţările strecurate de Yves Grasa în ceea ce ar trebui să fie un drept la replică dovedesc o lipsă de respect faţă de libertatea presei şi a cuvântului, ca şi o lipsă de argumente solide, singurele capabile să dovedească eventuala neimplicare în vandalizarea bisericilor paleocreştine de la Slava Rusă. Declaraţiile privind demersurile de interogare sunt lipsite de orice temei, câtă vreme la momentul respectiv nu am putut contacta AgriFrance iar Ambasada Franţei nu a răspuns mesajului nostru până astăzi. Iar dacă tot aminteşte de presa internaţională, autorul mesajului (semnează Yves Grassa, dar nu ştim dacă este sau nu autorul) ar trebui să îşi amintească trei lucruri: 1) Nu a putut fi contactat la momentul oportun şi nu a avut reacţie până astăzi la ceea ce a apărut pe temă; acest lucru justifică deontologic preluarea şi difuzarea informaţiilor existente; 2) Ameninţările nu funcţionează asupra presei libere, ba pot aduce mari prejudicii legale celor care le proferează; 3) Nu i s-a refuzat dreptul la replică, singura situaţie în care ar fi avut dreptul să protesteze ori să ia alte măsuri. Dar care este mesajul propriu-zis? declaratie.pdf Ce se observă în acest mesaj? 1) Yves Grasa a fost la Slava Rusă în momentul demolării mânăstirii paleocreştine 2) Lucrările s-au desfăşurat la cererea sa 3) Lucrările s-au desfăşurat, spune D-sa, cu autorizaţia Primarului, dar din declaraţie pare a se vedea că declaraţia a fost verbală!! acest lucru înseamnă că lucrările au fost ilegale, deoarece nu se pot efectua lucrări de acest fel fără o serie de acte prealabile care, în cazul respectiv, ar fi inclus obligatoriu avizele din partea organelor de protecţie a patrimoniului; dacă aceste acte există aşteptăm publicarea lor 4) Zona de conservare a patrimoniului a fost, spuneYves-Pierre Grassa, "delimitată" şi, adaugă D-sa, "am respectat-o în permanenţă" 5) Lucrările, spune Yves-Pierre Grassa, urmau să se efectueze "la circa 2 km de panoul de protecţie al citadelei IBIDA" 6) Lucrările s-au desfăşurat pe 10-12 ari (adică pe 1000-1200 mp) 7) Paznicul sitului a venit "în acea zi" ("în cursul lunii ianuarie") pentru a le cere să oprească lucrările, "ceea ce" - se spune în mesajul trimis nouă - "am făcut imediat"; ne întrebăm şi noi, de ce au oprit lucrările, dacă aveau autorizaţie şi erau la "2 km" de "panoul de protecţie"? Sau de ce ar fi fost nevoie să le oprească? 8) După stoparea lucrărilor, Yves-Pierre Grassa a mers cu d-l Dogaru Corneliu (în ce calitate îl însoţea acesta, nu ni se spune; presupunem că e martor al întâlnirii); 9) Primarul i-ar fi declarat, spune Yves-Pierre Grassa în mesajul trimis nouă, că "se va ocupa să rezolve această problemă"; din nou: care problemă? Nu ni se spune care ar fi fost problema. 10) În fine, cităm din mesaj: "Din precauţie, şi neavând niciodată intenţia de a distruge Patrimoniul arhitectural român, noi am oprit lucrările pe această zonă delimitată" Deci, zona ba era delimitată, ba nu. Întâi lucrările au fost la 2km de zona delimitată, iar aceasta a fost respectată totdeauna, apoi au fost oprite "lucrările pe această zonă delimitată"!?!?! Clar neclar, vorba lui Caragiale. De asemenea, nu ni se aduce nici o dovadă că lucrările s-au desfăşurat în legalitate. Indiferent de dificultăţile lingvistice, Yves Grassa nu avea cum să nu ştie că nivelările de teren şi mai ales înlăturarea unor forme de relief, fie ele şi "un dâmb mic" (ce necesită utilaje de mare capacitate !), necesită forme legale. Un acord verbal al unui primar nu poate ţine loc acestor acte în nici o ţară din Europa. Aceste forme legale impun în cazul existenţei în apropiere a unui sit arheologic avizul organelor de specialitate, inclusiv sondaje arheologice pentru zona ce urmează a suferi lucrările de nivelare. Şi acest lucru este valabil pentru toate ţările europene. Declaraţia lui Yves Grassa este dată în 4 martie, la peste o lună de la evenimente, cu toate că a fost direct implicat în ele. Nu ni se spune de ce! În declaraţie sunt evitate probleme fundamentale: existenţa sau nu a autorizaţiilor legale pentru lucrarea de nivelare, poziţia reală a lucrărilor, motivul solicitării de către paznicul sit-ului a opririi lucrărilor, motivul opririi lucrărilor, motivul "rezolvării" pe care se spune că ar fi promis-o primarul etc. Observăm prin urmare că mesajul primit "text şi declaraţie" nu contravin cu nimic articolelor apărute în presă şi preluate şi de noi, singura precizare suplimentară fiind... lipsa de intenţie în distrugerea patrimoniului românesc. Nu ne oprim asupra încercării de a plasa responsabilitatea autorităţilor locale, câtă vreme nu ni s-au furnizat acte care să ateste implicarea acestora. Presupusele acorduri verbale, cu "posibilitatea unei neînţelegeri de limbă", după cum spune chiar Yves Grassa, nu pot fi luate în considerare. Lăsăm cititorilor noştri puterea de a trage concluziile ce se impun în urma citirii mesajului primit şi analizării lui. Şi aşteptăm orice documente, informaţii, răspunsuri care să lămurească definitiv problema." Si cu aceasta ocazie lansam un apel catre toate Asociatii de profil si organismele Media sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman si a patrimoniului cultural universal ! Revenire la început... Discutarea articolului Răvaşe:10

Sergiu Nazaria (istoric) SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA

Istoricul basarabean antiunionist Sergiu Nazaria declară : «SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA»

Preşedintele Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor "Pro Moldova", Sergiu Nazaria :
despre Decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu privind instituirea zilei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi despre opinia experţilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei 

Vezi conferința de presă.
http://www.patriotism.md/?p=2326

Complement de informație

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele iunie 16 2005 - 12:20 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Despre afaceri în istorie nu se prea discută. Acestea mereu sînt înconjurate de mister, iar deznodămîntul oferă senzaţia parcurgerii unui roman poliţist.

De la obţinerea independenţei pînă în prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere.

Sensul acestui termen ar fi următorul: “înţelegere orală sau scrisă între două sau mai multe părţi în scopul obţinerii unui profit din efectuarea unei activităţi”. Aceasta este definiţia uzuală care m-a lovit în cap de dimineaţă pe stomacul gol.

Afacerea ce urmează să o descriu ar putea să se înscrie într-un scenariu mai general “Turmentaţi cetăţeanul moldovean !” (vb. la imperativ) sau „Aşa-i istoria pe la noi!”.

A scrie astăzi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru că dezvăluirea unor noi informaţii cu privire la evrei ar putea fi catalogată ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. Şi asta nu este o glumă.

Episodul I

Holocaustul evreilor este deja o chestiune răsuflată. Mai degrabă aş zice terfelită. Şi asta datorită intervenţiilor anumitor indivizi care au dorit să profite pe seama evreilor morţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Chestiunea în discuţie mai este influenţată şi de alţi cîţiva factori.

În primul rînd, pentru că tratarea holocaustului ţine de domeniul istoriei, ştiinţă care deseori suferă de o insuficienţă de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de altă natură.

În al doilea rînd, pentru că amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor în Transnistria în anii celui de-al doilea război mondial mai sînt vii. Astfel, aceste amintiri îi determină pe posesorii lor de a dramatiza şi extrapola soarta evreilor, ca una specială, din întregul calvar al vieţii şi morţii din perioada anilor 1939-1945.

În pofida trăsăturilor pe care le-am enumerat, unii s-au încumetat să scrie şi chiar să publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema dată. Autorul unei asemenea lucrări este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei.

Monografia sa, intitulată “Holocost v Moldove”  (Holocaustul în Moldova) a fost editată în primăvara acestui an la iniţiativa Asociaţiei evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relaţii Internaţionale din Moldova. În cadrul acestui institut, cartea şi autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasă cu participarea unor reprezentanţi ai misiunilor diplomatice.

Vom remarca şi faptul, deloc de ignorat, că la momentul prezentării cărţii, autorul deja distribuise întreg lotul prin bibliotecile ţării. La ce atîta grabă?

Fiind în posesia cărţii, ca oricărui cititor simplu, mi-a apărut fireasca întrebare “ce nou aduce această carte ?”.

Din ceea ce a urmat după apariţia acestui volum am înţeles că, de fapt, lucrarea respectivă nu aduce nimic nou, decît atacuri directe la persoană, xenofobie, falsuri istorice, contestări, scandal, ceea ce ne sugerează ideea unei afaceri proprii scrisului istoric al lui Nazaria.

Cum era de aşteptat, această carte a stîrnit mare zarvă printre istoricii autohtoni. Asociaţia Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativă faţă de maniera individuală de a scrie a lui Sergiu Nazaria şi faţă de conţinutul cărţii, catalogînd-o ca o poveste îmbibată cu truncheli de documente şi falsuri istorice.

Cartea învinuieşte administraţia română a lui Ion Antonescu ca fiind culpabilă de omorîrea a zeci de mii de evrei în Transnistria, astfel încît “Hitler a rămas mulţumit de faptul că Antonescu a început primul prigoana şi uciderea evreilor” (sic!). Ideea principală a cărţii este că în Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de către românii fascişti. (DEX: HOLOCAUST, 1. (În anchititate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.)

Dar, paradoxal, nu numai românii sînt vinovaţi de tragedia evreilor din Transnistria, ci şi unii istorici de la Chişinău care, chipurile, ştiu ce s-a întîmplat acolo, dar din anumite motive tăinuiesc acest lucru (sic!).

Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociaţiei Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colecţii de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste - Hitler, fapt inadmisibil pentru scrisul istoric.

Poanta cea mare a acestei cărţi este apariţia pe copertă a numelui lui Alexandru Moraru fără acordul acestuia. Situaţia dată l-a determinat pe ultimul să publice în ziarul “Flux” o dezminţire în care condamnă atitudinea şi neprofesionalismul lui Sergiu Nazaria. Alexandru Moraru a declarat că nu recunoaşte veridicitatea informaţiei incluse în volumul apărut cu numele său şi că ceea ce s-a întîmplat a fost, de fapt, o şarlatanie fără măsură, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhivă în acest sens, utilizînd şi fabricînd documentele prezentate de el.

Şi pentru că “prostul nu este suficient de prost dacă nu e şi fudul”, Mircea Surdu, autorul talk show-ului “Bună seara”, pune în discuţie în una din emisiunile sale cartea respectivă, realizînd un adevărat show în care nu mai puteai să distingi în care colţ e adevărul.

Informaţia conţinută în cartea respectivă a fost aspru criticată de către Asociaţia Istoricilor din Moldova, istoricii exprimîndu-şi regretul pentru faptul că o astfel de monografie a fost repartizată cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor şcolare şi publice, astfel promovînd în continuare neadevăruri istorice menite să turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii şi studenţii, să le formeze o atitudine eronată faţă de evenimentele demult trecute.

Episodul II

În situaţia creată Asociaţia Istoricilor din Moldova a hotărît să organizeze un simpozion care să pună în discuţie problema evreilor în istoria românilor din timpul celui de-al doilea război mondial şi reflectarea acesteia în manualele şcolare.

La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent în incita bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chişinău, au participat istorici şi personalităţi publice de etnie evreiască din Republica Moldova, reprezentanţi ai presei, precum şi alte persoane interesate de problema dată.

Marii absenţi ai simpozionului au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidenţial, Victor Ţvircun ministrul Educaţiei şi Sportului, Mircea Surdu – autorul talkshow-ului “Bună seara” şi chiar autorul cărţii cu pricina – Sergiu Nazaria.

Absenţa acestora, însă, a fost suplinită de prezenţa lui Ion Coja de la Bucureşti, a lui Teodor Magder, Şvabs Roif, rabinul şef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucaş” al cărţii lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pîslaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societăţii civile.

Discuţiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe întrebarea “a fost sau nu holocaust în Transnistria ?”.

Amintirile celor care au supravieţuit evenimentelor din Transnistria din timpul războiului au transformat discuţia într-o adevărată mascarada stropită cu intervenţii de prost gust şi contre dure la adresa participanţilor.

În urma unor replici de ambele părţi, de cea a evreilor şi de cea a istoricilor autohtoni, a ieşit la iveală adevărul despre buclucaşa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodămîntul afacerii.

Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutură arhivele în căutarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor în Transnistria, a elaborat un material nepărtinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat.

Astfel, Asociaţia evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste, în frunte cu Şvabs Roif, aflînd despre aceasta, i-a şi propus un ajutor financiar pentru editarea unei cărţi.

În acelaşi timp, Asociaţia a mai conlucrat şi cu Sergiu Nazaria, care în baza materialelor adunate de Alexandru Moraru şi prezentate lui Şvabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt conţinut care a apărut în cartea buclucaşă.

În cadrul simpozionului Şvabs Roif a declarat într-un discurs contradictoriu şi emoţionat, îmbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor în Transnistria, că nu are nimic contra românilor şi că, a fost salvat de la moarte chiar de către un căpitan român. El a mai declarat că, de fapt, nu popoarele sînt vinovate de genociduri, ci anumiţi indivizi care nu au naţionalitate.

În final, însă, a ţinut să precizeze că în Transnistria, totuşi, a fost holocaust. Totodată, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria şi de ce a avut mai multă încredere în ultimul istoric şi nu în primul. Deducţiile ies singure la iveală dacă luăm în considerare faima lui Nazaria cu calităţile lui deosebite de fabricant al istoriei.

Fiind de acord cu părerile istoricilor că Antonescu a fost o figură istorică contradictorie şi a avut o abordare diferită faţă de evrei, spre deosebire de cea a naziştilor germani, şi că, în acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cîştigat averi enorme anume evreii din Bucureşti, Şvabs Roif a ţinut-o morţiş că în Transnistria a fost holocaust pentru că „l-am văzut cu ochii mei”. Poziţia acestuia a fost susţinută de încă cîţiva evrei din preajmă, intervenţiile cărora erau determinate mai mult de impresiile şi trăirile personale fixate în perioada sovietică.

Epilog

Deşi afacerea „Holocaustul evreilor în Moldova” pare să fi fost deconspirată în cadrul simpozionului, consecinţele acesteia nu fac decît să alimenteze patologia tranziţiei moldoveneşti.

Nu cred că Şvabs Roif şi-ar fi dorit ca în Transnistria să fi fost un holocaust al evreilor, căci adevărul istoric nu poate fi măsluit pur şi simplu prin impresii personale.

Noi ne solidarizăm cu evreii care au suferit în anii celui de-al doilea război mondial pentru că am avut aceeaşi soartă. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit şi noi după venirea bolşevicilor în Basarabia. În acest sens apare chiar un paradox dacă încercăm a calcula care era proporţia etnicilor evrei în aparatul represiv şi de conducere al RSSM.

Chestiunea evreilor în Transnistria este una foarte sensibilă. Nimeni nu neagă prigoana evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust în sensul clasic al utilizării termenului holocaust.

Termenul holocaust subînţelege, de fapt, un fenomen de amploare cu metodele şi finalităţile sale care a fost practicat doar de naziştii germani. Acesta presupune o politică rasială a statului nazist de identificare a evreilor în baza elementul rasist (mărimea craniului, culoarea pielii) şi nimicirea lor în masă prin camere de gazare sau ardere. Nici în Italia sau Spania fascistă şi în fine în România antionesciană nu a fost dusă o astfel de politică. Din contra. Anume prin aceste ţări evreii reuşeau să scape cu viaţă prin fugă – prin porturile de la Lisabona, Palermo şi … Constanţa.

Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar şi de comunitatea evreiască.

Bunul simţ şi mintea lucidă nu ne permite, pur şi simplu, să generalizăm şi să extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul că Şvabs Roif a supravieţuit alături de alţi camarazi evrei cu ajutorul unor soldaţi români (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument în plus că nu a fost holocaust în sensul clasic al cuvîntului în dreapta Nistrului.

Nici un evreu nu a fost ars în Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degrabă a fost o răfuială socio-politică, deoarece se cunoaşte la fel de bine care era situaţia socio-economică a evreilor şi relaţiile lor de colaborare cu forţele bolşevice (încleierea foilor volante antiromîneşti şi probolşevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor române pe timp de război în acest caz ?).

Indiferent care ar fi interesele lui Şvabs Roif de a face publice unele informaţii despre soarta evreilor decedaţi în Transnistria, această dramă nu poate prevala, în manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a românilor de la est de Prut după cel de-al doilea război mondial. Şi să vezi că acest lucru nu se prea găseşte în lucrările lui Sergiu Nazaria sau ale tovarăşului său de condei Vasile Stati, oricît de lipsiţi de naţionalitate ar părea.

Şi asta este păcat!

Gh. Marinescu