Lista Neagră a Rabinului Roșu…
Publicat de Ion Coja in Holocaust pe 21.11.2015 | 0 comentarii
Biografia lui Nicolae Cajal este cel mai puternic argument că în România nu a existat holocaust sau genocid
Domnule profesor ION COJA! Ați scris o piesă grozavă, despre Constantin Brâncoveanu. Ce s-a mai întâmplat cu ea? Nu se joacă nicăieri?
Nu este o piesă ușor de montat, nu sunt multe teatre care ar putea s-o joace. Firește, Teatrul Național din București ar fi locul ideal pentru o montare ca lumea… Le-am trimis-o, am vorbit și cu Caramitru, dar mi s-a spus că au deja în repertoriu o piesă despre Brâncoveanu, a lui Nicolae Iorga, ce urmează a fi montată… La calendele grecești, se pare! Deocamdată sunt mulțumit că a fost tipărită la Editura Academiei, i-a plăcut foarte mult domnului Dumitru Radu Popescu, directorul editurii.
Fostul președinte al Uniunii Scriitorilor!… Și mare dramaturg!
Gestul său m-a reconfortat sufletește!… Am și eu nevoie de așa ceva!
La ce vă referiți?
La ușile care mi se închid în nas!… Sistematic și fără excepție!… Mai ales în acest domeniu, al teatrului, al mass media, televiziuni etc.
Sunteți incomod pentru multă lume!… Nu ați vrea să abordăm acest subiect?
Dumneata vrei să pui paie pe foc?!
Mai știu și eu câte ceva și aș vrea să vă cunosc părerea. Bunăoară v-aș întreba mai întâi dacă cunoașteți expresia „lista neagră a rabinului”….
„Lista neagră a rabinului”?… Completă, expresia aceasta ar trebui să sune astel: lista neagră a rabinului roșu! Da, cunosc expresia, am auzit-o prima oară la Mihai Pelin care m-a avertizat că suntem amândoi pe „lista neagră a rabinului Moses Rozen”!…
Cu ce ocazie, pentru care fapte mărețe vi s-a făcut această cinste?
Cred că l-am supărat pe rabinul de penibilă amintire cu un articol împotriva sa publicat în Israel…
În Israel?! Cum așa?!
L-am cunoscut la București, pe la începutul anilor 80, pe ziaristul israelian Boldur, venise în țară să-și revadă prietenii din tinerețe, pe Nicolae Carandino și alții. Aveam un text scris împotriva rabinului, pe care îl acuzam că prin ieșirile sale publice din ultima vreme provoacă și naște anti-semitism „în proporție de masă”! Mă refeream la ingerințele rabinului în chestiuni de istorie literară. Păcătosul, încerca să mențină cu orice preț interdicția cominternistă privind publicarea operei gazetărești a lui Eminescu, pe motiv că ar fi anti-semită. Textul meu nu avea nicio șansă să fie publicat! Dar eu îl scrisesem!… Constatând că și Boldur nu l-avea la inimă pe rabin și aflând de la acesta că în Israel lumea îl detestă pe rabinul roșu, i-am dat textul meu, intitulat Cine provoacă anti-semitism în România, publicat de Boldur în Israel! S-au bucurat mulți evrei să-l citească! Printre evrei deja se știa că rabinul era principalul beneficiar al banilor pe care unii evrei i-au plătit ca să plece din România! Repet: rabinul era principalul beneficiar al acelor sume deloc neglijabile! Cel puțin așa susținea Boldur, fie-i țărîna ușoară! Și lui, și lui Carandino!… Colaborarea mea cu Boldur mi-a atras adversitatea rabinului roșu, cum fusese poreclit Moses Rozen de alți evrei!
Ce înseamnă să fii pe lista neagră a rabinului?
Păi ce să însemne?! Nepoții rabinului Rozen aveau obiceiul să se recomande cu precizarea: nepotul celui mai puternic om din România!… Iar dacă discuția continua și te mirai: ești nepotul lui Ceaușescu?, ți se preciza: dar ce, Ceaușescu este cel mai puternic om din România?! Dar cine? Unchiul meu, rabi Moses!… Am reprodus dialogul pe care l-a avut dr Corneliu Dida cu un student care s-a oferit să-l scoată din România și să-i asigure o carieră pe măsura capacităților sale în Occident!… Aranjamentul se făcea prin unchiul rabin, care asta era de meserie, citez din nou: geambaș de oameni!… Valeriu Oișteanu, fratele lui Andrei Oișteanu, i-a făcut aceeași ofertă unui prieten comun: o carieră internațională strălucită, cu condiția să accepte ca toată lumea să știe despre el că este evreu, iar el să nu nege că-i evreu!… Deh, nimeni nu-i perfect!
Așadar ați fost trecut pe lista neagră, a indezirabililor, alcătuită de rabinul Moses Rozen. Ce a însemnat asta?
În cel mai bun caz, asta însemna să fii blocat „la mantinelă” de oamenii rabinului ori de câte ori li se ivea ocazia! Rabinul are sub ascultare nu numai pe mai toți evreii, ci și pe mulți ne-evrei care au datorii de recunoștință și de ascultare față de „comunitate”! Or, comunitatea evreiască este foarte influentă în multe domenii: mass media, lumea literaturii, a teatrului, a televiziunii… În lumea universitară de asemenea!…
Cu toate acestea, ați beneficiat de sprijinul decisiv al lui Alexandru Graur.
Nu e bună observația aceasta. Un om superior, ca Alexandru Graur, nu putea fi prins într-un joc atât de nedemn, de penibil! Alexandru Graur a fost unul dintre ultimii evrei pământeni, alături de Steinhardt, Edgar Papu și alți mari români! Nu mai cunosc alt evreu pământean, în viață! I-au terminat sioniștii și cominterniștii! Pe Graur nu l-au dat afară din învățămînt la un moment dat?!… A fost mâna evreului cominternist Leonte Răutu, dacă nu mă înșel!… Da, dar Graur n-ar fi spus că am beneficiat de sprijinul său, ci ar fi spus că și-a făcut datoria de profesor și de mentor! Eu, mai degrabă, aș avea să-mi reproșez că nu mi-am făcut în deplinătate datoria de alumn tomnatec, de învățăcel!… L-am dezamăgit într-o oarecare măsură!…
Deci l-ați atacat pe rabinul șef la începutul anilor 80, când se discuta în țară despre opera politică a lui Eminescu, dacă să fie sau nu publicată în întregime. Rabinul Moses s-a opus!
Din prostie! Și ca să irite lumea! Ca să se plângă apoi la New York că românii „e” antisemiți, iar el luptă din greu cu ei, deci să i se trimită mai multe fonduri!… Atitudinea rabinului a stârnit mai întâi replica de dezavuare din partea lui Alexandru Graur și Zigu Ornea. A avut o replică foarte apreciată la acea vreme și Pompiliu Marcea, pe nedrept uitată. Am scris și eu un text, s-a publicat într-o cărțulie scoasă de Drăgan, împreună cu alte texte ale unor „protocroniști” respectabili, ca Ungheanu, Dan Zamfirescu și alții. Poate că ar merita reeditat acel libellus…
Credeți că rabinul v-a declarat „cherem”, adică indezirabil pentru comunitatea evreiască din România și nu numai?!
Rabinul Moses Rozen, din pricina căruia au plecat din România mari evrei ca Wilhelm Filderman și Alexandru Șafran, a fost un păcătos! Nu vreau să insist! Nu l-am cunoscut personal, poate că îl judec prea aspru. Din păcate, am devenit indezirabil și pentru alții. Pentru maghiarii din România, bunăoară! Nu toți, ce-i drept!… Mă întorc la evrei. Am devenit pentru mulți cherem deoarece nu m-am împăcat cu acuzația de holocaust anti-evreiesc în România și am cerut dovezi valabile, nu acuzații fără temei juridic, fără dovezi materiale clare! Repet, am avut în vedere numai acuzația de holocaust adusă românilor! Știam și de la Alexandru Graur că n-a fost genocid antievreiesc în România!
Nu aș vrea să discutăm despre holocaust, opiniile dumneavoastră sunt cunoscute, ci vă întreb ce urmări au avut pentru dumneavoastră aceste opinii! În ce măsură v-au afectat!
Mai întâi am avut parte de ranchiuna rabinului șef, deranjat de textul meu publicat în Israel de Boldur, i-am uitat numele mic. Un om cu o conversație încântătoare. Se recomanda zicând despre sine că este „singurul evreu anti-semit”. În fond, era un evreu care nu se juca cu această acuzație! Avea conștiința faptului că mulți evrei abuzează de această acuzație, de această invectivă! Sunt mulți evrei care gândesc la fel de corect ca și Boldur al meu. Dar nu o spun și altora!… Se tem de cheremul rabinului!
Dumneavoastră nu v-ați temut?
Nu m-am temut căci nu știam că există asemenea instituție!… O instituție propriu-zis medievală, partea urîtă a evului! Dar și a comunității evreiești! …La vremea potrivită am povestit despre evreul care a salvat onoarea familiei noastre atunci când l-a salvat pe tata, nevinovat, de închisoare grea pentru o delapidare. Vinovatul fiind directorul Cojocaru, român, membru PCR din ilegalitate!… Lui Alexandru Graur îi datorez cariera universitară, adică traseul vieții mele. A fost singurul profesor care m-a „mirosit” că ar fi ceva de capul meu!… Și nu sunt acestea singurele motive pentru care nu sunt, nu pot fi anti-semit!
Care ar mai fi altele, motivele?
Nu pot să fiu anti-semit la fel cum nu pot să fiu nici anti-maghiar sau anti-rus ori anti-țigan!… Nu e cazul să insiști!
Și cu toate astea mulți evrei din lumea teatrului au sabotat și descurajat orice încercare făcută de vreun regizor de a vă juca vreo piesă! Cum explicați acest sabotaj!
Prostia este prima explicație! Prostia și micimea sufletească a lui Moses Rosen este punctul de plecare. Serviciile speciale dețin dovada că Moses Rosen, la primul drum în Israel după 1990, a cerut bani de la evreii mai fraieri, i-a tapat de câteva milioane de dolari, ca să deschidă și să susțină subiectul „Holocaustul din România”, în ideea că în acest fel evreii vor putea să recupereze tot ce au avut în România, chiar dacă acele proprietăți și le-au vîndut înainte de a pleca în Israel!… Vezi și cazul lui Radu Ioanid, absolut grețos!… Or, așa zisul holocaust din România poate fi oricând dovedit ca o făcătură, o invenție a unor evrei de proastă calitate. Foști activiști PCR, niște ratați ca istorici, au devenit peste noapte, după 1990, mari specialiști în holocaust! Din istorici ai PCR – o istorie umflată cu pompa, inventată aproape sută la sută, după 1990 au cârmit-o și s-au reciclat ca istorici ai holocaustului, altă invenție!… Colegii lor, istoricii români specializați în istoria PCR, o istorie inexistentă, au devenit peste noapte istorici ai dacismului!… Cu toții specialiști în epoci istorice pentru care nu avem documente!… Nu-i nicio problemă! Documentele pot fi inventate!… Există o mare asemănare între istoricii holocaustului și istoricii dacologi din gruparea lui Nicolae Copoiu! Specialist în istoria PCR și a Daciei!… Coleg de impostură al unor așa ziși specialiști ai Holocaustului din România!… Bietul Cajal, în casa unui prieten de-al meu, a declarat cu obidă că în România nu se poate vorbi de un genocid, de un holocaust, dar nu poate să recunoască public acest lucru căci au și evreii Vadimii lor! Care i-ar sări la beregată dacă ar recunoaște adevărul!… Deh, holocaustul, ca și dacismul unora, este o afacere în continuare profitabilă în România!
La un moment dat v-ați încontrat cu Nicolae Cajal într-un schimb de scrisori!
Biografia lui Nicolae Cajal este cel mai puternic argument că în România nu a existat holocaust sau genocid, nu au existat persecuții serioase la adresa evreilor. Tatăl lui Nicolae Cajal, tot Nicolae Cajal se numea, a fost medicul de casă al lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, regiunea în care s-ar fi produs holocaustul evreilor români!… Adică Alexianu îi belea pe evrei în Transnistria, iar la București evreul Cajal îngrijea de cei trei copii ai lui Alexianu?!… Cine să accepte asemenea „paradox”?! Ar însemna să-l categorisim pe Nicolae Cajal tatăl printre trădătorii neamului evreiesc!… Iar tot acasă la Alexianu mai venea și rabinul-șef Alexandru Șafran, alt „trădător”, sub pretextul că le dă acelorași copii lecții de limba germană! Iar în realitate colabora cu Alexianu ca să favorizeze plecarea în Israel a cât mai mulți evrei din Transnistria!…
Și atunci cum se face că George Alexianu a fost condamnat la moarte după război pentru crimele făcute în Transnistria împotriva evreilor?!
Păi la procesul ce i s-a intentat, vestitul proces al Marii Trădări Naționale, nu au venit să depună mărturie în favoarea lui Alexianu nici Șafran, nici Cajal!… Au lipsit și o mulțime de alți evrei care au supraviețuit fără probleme în Transnistria, ba unii evrei s-au întors din Transnistria bogați cum nu mai fuseseră neam de neamul lor! Mă bate gândul să scriu o piesă de teatru pe acest subiect, măcar să aibă de ce să mă caroteze evreii din lumea teatrului românesc!
Care subiect?
Lipsa de recunoștință a evreilor față de români! Față de românii ca George Alexianu!… Sau măcar față de românii ca Ion Coja!…
Asta cum vine?
Mă gândesc la regizorul Mircea Cornișteanu… Am riscat la un moment dat toată cariera mea didactică, universitară, ca să-l ajut pe Mircea Cornișteanu să ajungă regizor de teatru. E foarte probabil ca eu să fi avut un rol episodic, dar decisiv în viața și cariera lui Mircea Cornișteanu. Am fost mulțumit de mine însumi că l-am ajutat, repet, cu un risc mare pentru mine! L-am ajutat să intre la facultatea de regie. Ajutor decisiv! Și riscant pentru mine!… Ani de zile l-am așteptat apoi să mă caute să-mi ceară o piesă, i-am trimis eu vreo trei, bune rău!, iar măgarul nici măcar nu mi-a răspuns… Mă consolez la gândul că, așa cum spun colegii săi, evrei și neevrei, Mircea Cornișteanu este la fel de măgar cu toată lumea!… Numai că toată lumea nu a făcut pentru Mircea ce am făcut eu!… Desigur, din antisemitism!…
Dar tot eu stau și mă întreb, dacă Moses Rozen m-a declarat cherem, niciun evreu nu mai are voie să aibă cu mine vreo relație!… Deci nici Mircea Cornișteanu!… Norocul meu că interdicția este pentru evrei numai, nu și pentru evreice!…
Glumiți, sper!… Ce altceva mai puteți spune „în apărarea dumneavoastră”?, cum zicea răposatul dvs coleg Petre Anghel?
Mai contează și invidia. Piesele mele de teatru sunt foarte bune! Iar în teatrul ce se joacă acum sunt mai ales texte de duzină, vulgar de proaste! Cu autori români sau evrei! Actorii fac fel și fel de… de nefăcute pe scenă ca să atragă un public tot mai grosier!… Parcă lucrurile s-au mai îndreptat în ultima vreme…
Mai e de adăugat și calitatea proastă a evreilor care au rămas în România… Sau care mai trăiesc în România! Uitați-vă numai la ce reprezentant au în Parlamentul României!… Un individ penal, zic evreii serioși, din păcate tot mai puțini! Nu se deosebește cu nimic de ceilalți parlamentari! La fel de penibili!
Una peste alta, există și o cauză evreiască în izolarea mea de către mass media românească. Dar ea nu explică decât o parte, o mică parte din neajunsurile cu care mă confrunt în societatea românească! Nu evreii sunt cauza pierderii proceselor de moștenire de la Constanța! Ci românașii mei, din justiție și din SRI… Din administrație… Dar despre toate astea, cu altă ocazie! Proxima!
Mulțumesc!
Să fii sănătos!
A consemnat Petre Burlacu
22 noiembrie 2015
