duminică, 22 noiembrie 2015

Ion Coja. Lista Neagră a Rabinului Roșu…[Moses Rosen]

Lista Neagră a Rabinului Roșu…


Biografia lui Nicolae Cajal este cel mai puternic argument că în România nu a existat holocaust sau genocid

Domnule profesor ION COJA! Ați scris o piesă grozavă, despre Constantin Brâncoveanu. Ce s-a mai întâmplat cu ea? Nu se joacă nicăieri?
Nu este o piesă ușor de montat, nu sunt multe teatre care ar putea s-o joace. Firește, Teatrul Național din București ar fi locul ideal pentru o montare ca lumea… Le-am trimis-o, am vorbit și cu Caramitru, dar mi s-a spus că au deja în repertoriu o piesă despre Brâncoveanu, a lui Nicolae Iorga, ce urmează a fi montată… La calendele grecești, se pare! Deocamdată sunt mulțumit că a fost tipărită la Editura Academiei, i-a plăcut foarte mult domnului Dumitru Radu Popescu, directorul editurii.

Fostul președinte al Uniunii Scriitorilor!… Și mare dramaturg!
Gestul său m-a reconfortat sufletește!… Am și eu nevoie de așa ceva!

La ce vă referiți?
La ușile care mi se închid în nas!… Sistematic și fără excepție!… Mai ales în acest domeniu, al teatrului, al mass media, televiziuni etc.

Sunteți incomod pentru multă lume!… Nu ați vrea să abordăm acest subiect?
Dumneata vrei să pui paie pe foc?!

Mai știu și eu câte ceva și aș vrea să vă cunosc părerea. Bunăoară v-aș întreba mai întâi dacă cunoașteți expresia „lista neagră a rabinului”….
„Lista neagră a rabinului”?… Completă, expresia aceasta ar trebui să sune astel: lista neagră a rabinului roșu! Da, cunosc expresia, am auzit-o prima oară la Mihai Pelin care m-a avertizat că suntem amândoi pe „lista neagră a rabinului Moses Rozen”!…

Cu ce ocazie, pentru care fapte mărețe vi s-a făcut această cinste?
Cred că l-am supărat pe rabinul de penibilă amintire cu un articol împotriva sa publicat în Israel…

În Israel?! Cum așa?!
L-am cunoscut la București, pe la începutul anilor 80, pe ziaristul israelian Boldur,  venise în țară să-și revadă prietenii din tinerețe, pe Nicolae Carandino și alții. Aveam un text scris împotriva rabinului, pe care îl acuzam că prin ieșirile sale publice din ultima vreme provoacă și naște anti-semitism „în proporție de masă”! Mă refeream la ingerințele rabinului în chestiuni de istorie literară. Păcătosul, încerca să mențină cu orice preț interdicția cominternistă privind publicarea operei gazetărești a lui Eminescu, pe motiv că ar fi anti-semită. Textul meu nu avea nicio șansă să fie publicat! Dar eu îl scrisesem!… Constatând că și Boldur nu l-avea la inimă pe rabin și aflând de la acesta că în Israel lumea îl detestă pe rabinul roșu, i-am dat textul meu, intitulat Cine provoacă anti-semitism în România, publicat de Boldur în Israel! S-au bucurat mulți evrei să-l citească! Printre evrei deja se știa că rabinul era principalul beneficiar al banilor pe care unii evrei i-au plătit ca să plece din România! Repet: rabinul era principalul beneficiar al acelor sume deloc neglijabile! Cel puțin așa susținea Boldur, fie-i țărîna ușoară! Și lui, și lui Carandino!… Colaborarea mea cu Boldur mi-a atras adversitatea rabinului roșu, cum fusese poreclit Moses Rozen de alți evrei!

Ce înseamnă să fii pe lista neagră a rabinului?
Păi ce să însemne?! Nepoții rabinului Rozen aveau obiceiul să se recomande cu precizarea: nepotul celui mai puternic om din România!… Iar dacă discuția continua și te mirai: ești nepotul lui Ceaușescu?, ți se preciza: dar ce, Ceaușescu este cel mai puternic om din România?! Dar cine? Unchiul meu, rabi Moses!… Am reprodus dialogul pe care l-a avut dr Corneliu Dida cu un student care s-a oferit să-l scoată din România și să-i asigure o carieră pe măsura capacităților sale în Occident!… Aranjamentul se făcea prin unchiul rabin, care asta era de meserie, citez din nou: geambaș de oameni!… Valeriu Oișteanu, fratele lui Andrei Oișteanu, i-a făcut aceeași ofertă unui prieten comun: o carieră internațională strălucită, cu condiția să accepte ca toată lumea să știe despre el că este evreu, iar el să nu nege că-i evreu!… Deh, nimeni nu-i perfect!

Așadar ați fost trecut pe lista neagră, a indezirabililor, alcătuită de rabinul Moses Rozen. Ce a însemnat asta?
În cel mai bun caz, asta însemna să fii blocat „la mantinelă” de oamenii rabinului ori de câte ori li se ivea ocazia! Rabinul are sub ascultare nu numai pe mai toți evreii, ci și pe mulți ne-evrei care au datorii de recunoștință și de ascultare față de „comunitate”! Or, comunitatea evreiască este foarte influentă în multe domenii: mass media, lumea literaturii, a teatrului, a televiziunii… În lumea universitară de asemenea!…

Cu toate acestea, ați beneficiat de sprijinul decisiv al lui Alexandru Graur.
Nu e bună observația aceasta. Un om superior, ca Alexandru Graur, nu putea fi prins într-un joc atât de nedemn, de penibil! Alexandru Graur a fost unul dintre ultimii evrei pământeni, alături de Steinhardt, Edgar Papu și alți mari români! Nu mai cunosc alt evreu pământean, în viață! I-au terminat sioniștii și cominterniștii! Pe Graur nu l-au dat afară din învățămînt la un moment dat?!… A fost mâna evreului cominternist Leonte Răutu, dacă nu mă înșel!… Da, dar Graur n-ar fi spus că am beneficiat de sprijinul său, ci ar fi spus că și-a făcut datoria de profesor și de mentor! Eu, mai degrabă, aș avea să-mi reproșez că nu mi-am făcut în deplinătate datoria de alumn tomnatec, de învățăcel!… L-am dezamăgit într-o oarecare măsură!…

Deci l-ați atacat pe rabinul șef la începutul anilor 80, când se discuta în țară despre opera politică a lui Eminescu, dacă să fie sau nu publicată în întregime. Rabinul Moses s-a opus!
Din prostie! Și ca să irite lumea! Ca să se plângă apoi la New York că românii „e” antisemiți, iar el luptă din greu cu ei, deci să i se trimită mai multe fonduri!… Atitudinea rabinului a stârnit mai întâi replica de dezavuare din partea lui Alexandru Graur și Zigu Ornea. A avut o replică foarte apreciată la acea vreme și Pompiliu Marcea, pe nedrept uitată. Am scris și eu un text, s-a publicat într-o cărțulie scoasă de Drăgan, împreună cu alte texte ale unor „protocroniști” respectabili, ca Ungheanu, Dan Zamfirescu și alții. Poate că ar merita reeditat acel libellus…

Credeți că rabinul v-a declarat „cherem”, adică indezirabil pentru comunitatea evreiască din România și nu numai?!
Rabinul Moses Rozen, din pricina căruia au plecat din România mari evrei ca Wilhelm Filderman și Alexandru Șafran, a fost un păcătos! Nu vreau să insist! Nu l-am cunoscut personal, poate că îl judec prea aspru. Din păcate, am devenit indezirabil și pentru alții. Pentru maghiarii din România, bunăoară! Nu toți, ce-i drept!… Mă întorc la evrei. Am devenit pentru mulți cherem deoarece nu m-am împăcat cu acuzația de holocaust anti-evreiesc în România și am cerut dovezi valabile, nu acuzații fără temei juridic, fără dovezi materiale clare! Repet, am avut în vedere numai acuzația de holocaust adusă românilor! Știam și de la Alexandru Graur că n-a fost genocid antievreiesc în România!

Nu aș vrea să discutăm despre holocaust, opiniile dumneavoastră sunt cunoscute, ci vă întreb ce urmări au avut pentru dumneavoastră aceste opinii! În ce măsură v-au afectat!
Mai întâi am avut parte de ranchiuna rabinului șef, deranjat de textul meu publicat în Israel de Boldur, i-am uitat numele mic. Un om cu o conversație încântătoare. Se recomanda zicând despre sine că este „singurul evreu anti-semit”. În fond, era un evreu care nu se juca cu această acuzație! Avea conștiința faptului că mulți evrei abuzează de această acuzație, de această invectivă! Sunt mulți evrei care gândesc la fel de corect ca și Boldur al meu. Dar nu o spun și altora!… Se tem de cheremul rabinului!

Dumneavoastră nu v-ați temut?
Nu m-am temut căci nu știam că există asemenea instituție!… O instituție propriu-zis medievală, partea urîtă a evului! Dar și a comunității evreiești! …La vremea potrivită am povestit despre evreul care a salvat onoarea familiei noastre atunci când l-a salvat pe tata, nevinovat, de închisoare grea pentru o delapidare. Vinovatul fiind directorul Cojocaru, român, membru PCR din ilegalitate!… Lui Alexandru Graur îi datorez cariera universitară, adică traseul vieții mele. A fost singurul profesor care m-a „mirosit” că ar fi ceva de capul meu!… Și nu sunt acestea singurele motive pentru care nu sunt, nu pot fi anti-semit!

Care ar mai fi altele, motivele?
Nu pot să fiu anti-semit la fel cum nu pot să fiu nici anti-maghiar sau anti-rus ori anti-țigan!… Nu e cazul să insiști!

Și cu toate astea mulți evrei din lumea teatrului au sabotat și descurajat orice încercare făcută de vreun regizor de a vă juca vreo piesă! Cum explicați acest sabotaj!
Prostia este prima explicație! Prostia și micimea sufletească a lui Moses Rosen este punctul de plecare. Serviciile speciale dețin dovada că Moses Rosen, la primul drum în Israel după 1990, a cerut bani de la evreii mai fraieri, i-a tapat de câteva milioane de dolari, ca să deschidă și să susțină subiectul „Holocaustul din România”, în ideea că în acest fel evreii vor putea să recupereze tot ce au avut în România, chiar dacă acele proprietăți și le-au vîndut înainte de a pleca în Israel!… Vezi și cazul lui Radu Ioanid, absolut grețos!…  Or, așa zisul holocaust din România poate fi oricând dovedit ca o făcătură, o invenție a unor evrei de proastă calitate. Foști activiști PCR, niște ratați ca istorici, au devenit peste noapte, după 1990, mari specialiști în holocaust! Din istorici ai PCR – o istorie umflată cu pompa, inventată aproape sută la sută, după 1990 au cârmit-o și s-au reciclat ca istorici ai holocaustului, altă invenție!… Colegii lor, istoricii români specializați în istoria PCR, o istorie inexistentă, au devenit peste noapte istorici ai dacismului!… Cu toții specialiști în epoci istorice pentru care nu avem documente!… Nu-i nicio problemă! Documentele pot fi inventate!… Există o mare asemănare între istoricii holocaustului și istoricii dacologi din gruparea lui Nicolae Copoiu! Specialist în istoria PCR și a Daciei!… Coleg de impostură al unor așa ziși specialiști ai Holocaustului din România!… Bietul Cajal, în casa unui prieten de-al meu, a declarat cu obidă că în România nu se poate vorbi de un genocid, de un holocaust, dar nu poate să recunoască public acest lucru căci au și evreii Vadimii lor! Care i-ar sări la beregată dacă ar recunoaște adevărul!… Deh, holocaustul, ca și dacismul unora, este o afacere în continuare profitabilă în România!

La un moment dat v-ați încontrat cu Nicolae Cajal într-un schimb de scrisori!
Biografia lui Nicolae Cajal este cel mai puternic argument că în România nu a existat holocaust sau genocid, nu au existat persecuții serioase la adresa evreilor. Tatăl lui Nicolae Cajal, tot Nicolae Cajal se numea, a fost medicul de casă al lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, regiunea în care s-ar fi produs holocaustul evreilor români!… Adică Alexianu îi belea pe evrei în Transnistria, iar la București evreul Cajal îngrijea de cei trei copii ai lui Alexianu?!… Cine să accepte asemenea „paradox”?! Ar însemna să-l categorisim pe Nicolae Cajal tatăl printre trădătorii neamului evreiesc!… Iar tot acasă la Alexianu mai venea și rabinul-șef Alexandru Șafran, alt „trădător”, sub pretextul că le dă acelorași copii lecții de limba germană! Iar în realitate colabora cu Alexianu ca să favorizeze plecarea în Israel a cât mai mulți evrei din Transnistria!…

Și atunci cum se face că George Alexianu a fost condamnat la moarte după război pentru crimele făcute în Transnistria împotriva evreilor?!
Păi la procesul ce i s-a intentat, vestitul proces al Marii Trădări Naționale, nu au venit să depună mărturie în favoarea lui Alexianu nici Șafran, nici Cajal!… Au lipsit și o mulțime de alți evrei care au supraviețuit fără probleme în Transnistria, ba unii evrei s-au întors din Transnistria bogați cum nu mai fuseseră neam de neamul lor! Mă bate gândul să scriu o piesă de teatru pe acest subiect, măcar să aibă de ce să mă caroteze evreii din lumea teatrului românesc!

Care subiect?
Lipsa de recunoștință a evreilor față de români! Față de românii ca George Alexianu!… Sau măcar față de românii ca Ion Coja!…

Asta cum vine?
Mă gândesc la regizorul Mircea Cornișteanu… Am riscat la un moment dat toată cariera mea didactică, universitară, ca să-l ajut pe Mircea Cornișteanu să ajungă regizor de teatru. E foarte probabil ca eu să fi avut un rol episodic, dar decisiv în viața și cariera lui Mircea Cornișteanu. Am fost mulțumit de mine însumi că l-am ajutat, repet, cu un risc mare pentru mine! L-am ajutat să intre la facultatea de regie. Ajutor decisiv! Și riscant pentru mine!… Ani de zile l-am așteptat apoi să mă caute să-mi ceară o piesă, i-am trimis eu vreo trei, bune rău!, iar măgarul nici măcar nu mi-a răspuns… Mă consolez la gândul că, așa cum spun colegii săi, evrei și neevrei, Mircea Cornișteanu este la fel de măgar cu toată lumea!… Numai că toată lumea nu a făcut pentru Mircea ce am făcut eu!…  Desigur, din antisemitism!…
Dar tot eu stau și mă întreb, dacă Moses Rozen m-a declarat cherem, niciun evreu nu mai are voie să aibă cu mine vreo relație!… Deci nici Mircea Cornișteanu!… Norocul meu că interdicția este pentru evrei numai, nu și pentru evreice!…

Glumiți, sper!… Ce altceva mai puteți spune „în apărarea dumneavoastră”?, cum zicea răposatul dvs coleg Petre Anghel?
Mai contează și invidia. Piesele mele de teatru sunt foarte bune! Iar în teatrul ce se joacă acum sunt mai ales texte de duzină, vulgar de proaste! Cu autori români sau evrei! Actorii fac fel și fel de… de nefăcute pe scenă ca să atragă un public tot mai grosier!… Parcă lucrurile s-au mai îndreptat în ultima vreme…
Mai e de adăugat și calitatea proastă a evreilor care au rămas în România… Sau care mai trăiesc în România! Uitați-vă numai la ce reprezentant au în Parlamentul României!… Un individ penal, zic evreii serioși, din păcate tot mai puțini! Nu se deosebește cu nimic de ceilalți parlamentari! La fel de penibili!
Una peste alta, există și o cauză evreiască în izolarea mea de către mass media românească. Dar ea nu explică decât o parte, o mică parte din neajunsurile cu care mă confrunt în societatea românească! Nu evreii sunt cauza pierderii proceselor de moștenire de la Constanța! Ci românașii mei, din justiție și din SRI… Din administrație… Dar despre toate astea,  cu altă ocazie! Proxima!

Mulțumesc!

Să fii sănătos!

A consemnat Petre Burlacu

22 noiembrie 2015

vineri, 20 noiembrie 2015

Festivalul Filmului Românesc de la Seattle

Aștept spre publicare opiniile cinefililor care au văzut aceste filme în România sau aiurea. Dan Culcer

Logo RCINY-blue.jpg


                                                                                              November 20th , 2015



Romanian Film Festival in Seattle

On-Eye_Poster_2015_18X24=FNL_resized.jpg


The Romanian Cultural Institute in New York (RCINY) and the American Romanian Cultural Society (ARCS) proudly present:

Romanian Film Festival in Seattle "One Eye Laughing, One Eye Crying - Tales of Resistance" 
2nd Edition

November 20-22, 2015

SIFF Cinema Uptown 
511 Queen Anne Ave N, Seattle, WA 98109

An Opening Night Cocktail (SIFF Cinema Uptown) will be held on Friday, November 20 and a Closing Night Gala for volunteers and partners will take place at Ten Mercer on Sunday, November 22.

The program of the 2nd edition of the Romanian Film Festival in Seattle includes the following 7 films:

• Aferim! (d. Radu Jude, adventure, comedy, drama, 2015) **Washington State Premiere** 
Friday, Nov 20, 07:00 PM & Sunday, Nov 22, 05:30 PM

• A Love Story, Lindenfeld (d. Radu Gabrea, drama, 2014) 
Saturday, Nov 21, 08:15 PM & Sunday, Nov 22, 12:45 PM

• Trading Germans (d. Razvan Georgescu, documentary, 2014) 
Saturday, Nov 21, 11:00 AM

• Closer to the Moon (d. Nae Caranfil, comedy, drama, 2013) 
Saturday, Nov 21, 03:15 PM

• Domestic (d. Adrian Sitaru, comedy, drama, family, 2012) 
Saturday, Nov 21, 06:00 PM & Sunday, Nov 22, 03:05 PM

• Crulic - The Path to Beyond (d. Anca Damian, animation, biography, drama, 2011) 
Saturday, Nov 21, 01:15 PM

• Goldfaden’s Legacy (d. Radu Gabrea, documentary, history, music, 2004) 
Sunday, Nov 22, 11:00 AM

Q&A sessions will follow each screening, featuring: Florin Lăzărescu - co-screenwriter of "Aferim!", Radu Gabrea - film director of "A Love Story, Lindenfeld" and "Goldfaden’s Legacy", Victoria Cociaș - lead actress in "A Love Story, Lindenfeld". The discussions will be moderated by Monica Filimon, Neely Goniodsky, Ileana Marin, and Maryna Ajaja.

This year's edition of the Festival is made possible with support from: the Department for Relations with Romanians Abroad of the Romanian Ministry of Foreign Affairs; 4Culture; NW Familiy Dental; the Department of Germanics and the Department of Slavic Languages and Literatures at the University of Washington, among others.

***

Additional events:

University of Washington:

• Thursday, November 19: Rumenye! Rumenye! (d. Radu Gabrea, documentary, history, music, 2006) - Paul Allen Auditorium

• Workshop with author and screenplay writer Florin Lăzărescu (date and location TBA)

Bellevue Library, Monday, November 23:

American-Romanian Cultural Intersections: An evening with author Florin Lăzărescu and actress Victoria Cociaș

• Florin Lăzărescu reads from his novel Amorțire (Numbness).

• Victoria Cociaș performs as Maria Callas in a Romanian adaptation of Terrence McNally’s play Master Class.

For more information: 
http://www.seattleromanianfilmfest.com/program

*********
Festivalul Filmului Românesc de la Seattle

Institutul Cultural Român din New York (ICRNY) și American Romanian Cultural Society (ARCS) au plăcerea de a prezenta:

Festivalul Filmului Românesc de la Seattle "Un ochi râde, un ochi plânge - Povestiri despre Rezistență " 
Ediția a doua

20-22 noiembrie 2015

SIFF Cinema Uptown 
511 Queen Anne Ave N, Seattle, WA 98109

Gala de deschidere va avea loc  la SIFF Cinema Uptown, vineri, 20 noiembrie, iar gala de închidere pentru voluntari și parteneri va avea loc la Ten Mercer, duminică, 22 noiembrie. 

Programul celei de a doua ediții a Festivalul Filmului Românesc de la Seattle cuprinde următoarele 7 filme:

• Aferim! (regia Radu Jude, aventură, comedie, dramă, 2015) **Premieră în statul Washington** 
Vineri, 20 Nov, 07:00 PM & Duminică, 22 Nov, 05:30 PM

• A Love Story, Lindenfeld / O poveste de dragoste,  Lindenfeld (regia Radu Gabrea, dramă, 2014) 
Sâmbătă, 21 Nov, 08:15 PM & Duminică, 22 Nov, 12:45 PM

• Trading Germans / Pașaport de Germania (regia Răzvan Georgescu, documentar, 2014) 
Sâmbătă, 21 Nov, 11:00 AM

• Closer to the Moon (regia Nae Caranfil, comedie, dramă, 2013) 
Sâmbătă, 21 Nov, 03:15 PM

• Domestic (regia Adrian Sitaru, comedie, dramă, familie, 2012) 
Sâmbătă, 21 Nov, 06:00 PM & Duminică, 22 Nov, 03:05 PM

• Crulic - The Path to Beyond / Crulic - Drumul spre dincolo (regia Anca Damian, animație, biografie, dramă, 2011) 
Sâmbătă, 21 Nov, 01:15 PM

• Goldfaden’s Legacy / Moștenirea lui Glodfaden (regia Radu Gabrea, documentar, istorie, muzică, 2004) 
Duminică, 22 Nov, 11:00 AM

O sesiune de întrebri și răspunsuri va urma după fiecare proiec
ție, cu participarea invitaților speciali: Florin Lăzărescu - co-scenaristul filmului "Aferim!", Radu Gabrea - regizorul filmelor "O poveste de dragoste,  Lindenfeld" și " Moștenirea lui Glodfaden", Victoria Cociaș - actrița principală din "O poveste de dragoste,  Lindenfeld". Discuțiile vor fi moderate de criticul de film Monica Filimon, regizoarea Neely Goniodsky, Ileana Marin, profesor la University of Washington din Seattle, și Maryna Ajaja din partea SIFF (Seattle International Film Festival).

Ediția de anul acesta a festivalului este posibilă cu sprijinul: Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni; 4Culture; NW Familiy Dental;  Departmentele de Germanistică și de Limbi și Literaturi Slave din cadrul University of Washington, din Seattle, între alții. 

***

Evenimente
 adiacente Festivalului:

University of Washington:

• Joi,19  noiembrie: Rumenye! Rumenye! (regia Radu Gabrea, documentar, istorie, muzică, 2006) - Paul Allen Auditorium

• Workshop cu scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu 

Bellevue Library, luni, 23 noiembrie:

Interferențe culturale româno-americane: o seară cu scriitorul Florin Lăzărescu și actrița Victoria Cociaș

• Florin Lăzărescu - lectură din romanul său Amorțire

• Victoria Cociaș o interpretează pe  Maria Callas în La Divina, un one-woman-show de excepție, regizat de Radu Gabrea - o adaptare românească a piesei Master Class de Terrence McNally.

Pentru mai multe informații: 
http://www.seattleromanianfilmfest.com/program


If you have problems viewing this message in html format, go to www.icrny.org
To subscribe to RCINY newsletters, please join our mailing list.
ROMANIAN CULTURAL INSTITUTE IN NEW YORK
200 East 38th Street (at 3rd Avenue), New York, NY 10016
Tel: 212-687-0180 - Fax: 212-687-0181
icrny@icrny.org; www.icrny.org

marți, 17 noiembrie 2015

Impressions de voyage en Moldavie mardi, 4 mars 2008

Moldavie.fr - Portail francophone de la Moldavie
http://moldavie.fr/spip.php?article817
Impressions de voyage en Moldavie
mardi, 4 mars 2008
 / Nadejda /Rédactrice en chef
Je ne suis pas restée longtemps en Moldavie, seulement cinq jours et uniquement à Chisinau ; c’était l’an dernier en août 2007. J’y suis allée par la Roumanie en partant de Iasi et en voyageant en minibus ; le voyage a duré un peu plus de 3 heures car il faut attendre longtemps à la frontière moldavo-roumaine.
JPEG - 21.8 ko
hôtel National
Le bus est arrivé à la gare routière en plein centre et déjà les bouchons ont ralenti sa progression et ce qui m’a frappé d’emblée c’est l’atmosphère très vivante et orientale du marché à côté de la gare routière ; j’ai pris une chambre à l’hôtel National qui est un hôtel très moche mais qui présente l’avantage d’être sur l’avenue principale Stefan cel Mare.
Je me suis promenée à pied dans les rues du vieux centre, je les ai arpentées de long en large et je dois dire qu’elles ne manquent pas de charme et moi qui n’ai aucun sens de l’orientation, je ne risquais pas de me perdre le plan est en damier.
Les trottoirs sont larges, ce qui fait qu’il est agréable de s’y promener et bordés d’arbres aux larges feuillages avec des maisons basses et quelques immeubles de style classique, c’est une partie de la ville qui, restaurée, serait très agréable ; il y a d’ailleurs quelques cafés branchés et des restaurants que fréquentent des hommes d’affaires et des élégantes.
On y trouve différents styles d’immeubles, il y a quelques maisons qui ont des façades dans le style « ottoman ». Le centre n’est pas très grand, on en a vite fait le tour à pied, c’est un peu comme une ville de province en France comme Saint-Etienne par exemple, et il fait bon y flâner. Le grand parc où se trouve la statue de Pouchkine est aussi très agréable.
L’avenue Stefan cel Mare est tout le temps très animée, je ne m’attendais pas à trouver une telle animation, et avec ce que j’avais pu lire sur la Moldavie actuelle, je pensais trouver une atmosphère pesante et triste, or ce n’est pas le cas, en tout cas pour le centre ville.
JPEG - 19.7 ko
marché de Chisinau
J’ai bien aimé me promener au marché central, c’est déjà un peu l’Orient, les gens y mangent des saucisses, des mets russes ou roumains, on s’apostrophe en russe, en roumain. Quand on vient de France, il faut bien avouer qu’on a beaucoup d’images très négatives de la Moldavie, on l’associe avec la mafia, la prostitution, on a peur de vivre dans une atmosphère d’insécurité, assaillie par des mendiants et dévisagée par des regards envieux et haineux. Or, je dois dire que personne ne fait attention à vous, car des Moldaves riches et très bien vêtues à la dernière mode, il y en a ; d’autre part, on voit bien que tout ne marche pas sur les roulettes - il y a quelquefois sur les trottoirs devant des sièges d’administrations des longues files d’attente et puis surtout les personnes d’âge mûre sont parfois pas très aimables, ça a été le cas à la poste centrale quand j’ai acheté des cartes postales toutes plus horribles les unes que les autres (et qui ne sont jamais arrivées en France sauf une).
Pour le reste, tout c’est bien passé. Les gens ont plutôt cherché à m’aider, à la gare notamment. On a bien essayé de me rouler au stand de journaux à l’hôtel quand j’ai acheté un plan de Chisinau je m’en suis rendue compte assez vite lorsque j’ai vu que le prix correspondait au prix d’un pull dans la boutique à côté de l’hôtel ; j’étais furieuse et je suis retournée à l’hôtel en disant à la jeune fille, qui visiblement remplaçait celle qui s’occupait du stand, de me rendre mon argent, que je voulais garder un bon souvenir de Kichinev et que c’était pas bien ce qu’elle avait fait. Elle avait honte et s’est excusée.
La seconde fois où je me suis fait rouler (mais je m’y attendais et j’ai mis ça dans la contribution au développement de ce petit pays que j’aime beaucoup car après tout c’est la terre de mes ancêtres), ça a été pour prendre un taxi à l’hôtel pour la gare de midi : pas de compteur, un prix forfaitaire mais qui n’avait rien d’exagéré comparé aux prix français et puis, en sortant, la poignée de la porte m’est restée dans la main, le chauffeur a maugrée quelque chose ... Au total finalement rien de bien méchant.
Le côté sinistre, je l’ai vu en visitant les musées ; je crois bien me souvenir que pour ma visite au musée des beaux-arts, j’étais la seule visiteuse ; quant au musée d’histoire, il devait y avoir six personnes en tout, et puis sur l’histoire contemporaine (notamment entre les deux guerres) de la Moldavie, c’est d’une grande pauvreté. Quant au musée de Chisinau, que mon guide lonely planet indiquait, je l’ai cherché en vain, je ne l’ai pas trouvé.
J’ai pris deux fois le bus pour aller à la gare de midi réserver mon billet de retour pour Iasi, je parle russe et ça facilite les choses, les gens ont été extrêmement serviables ; j’ai discuté avec un passager dans le bus, qui avait l’air très las et triste, il n’avait pas l’air de comprendre quel intérêt je pouvais trouver à Chisinau.
La deuxième fois où j’ai pris les transports en commun, ça a été pour me rendre au cimetière juif ; la plus grande partie est envahie par les herbes et je n’y ai pas trouvé ce que je cherchais, la tombe de mon grand-père maternel mort en 1909.
Question vie pratique, je ne sais plus combien j’ai dépensé mais c’est sûr qu’on peut manger pour très peu ; le petit déjeuner servi le matin à l’hôtel était délicieux et très copieux , un vrai repas comme les russes le prennent le matin, personnellement ça me convenait très bien. Question shopping, il n’y a pas beaucoup de choses à ramener sauf le vin et les tapis mais là il faut les porter ...
Le prix des livres est absolument dérisoire et ça aussi c’est triste, j’ai acheté un livre en russe sur l’histoire de la Moldavie je crois que ça revient à moins d’un euro.
JPEG - 4.7 ko
portes de la ville de Chisinau
Voilà, mes impressions sont très différentes de ce que j’imaginais, j’imaginais une ville triste et dans le plus pur style soviétique car je n’avais jamais vu de carte postale du vieux centre de Chisinau, une ville sinistre et pauvre, ce n’est pas ce que j’ai vu.
Texte par Danièle Bruhman

miercuri, 11 noiembrie 2015

Cum a luat cu japca Rabobank pământurile ţăranilor român Ion Gaidau Citeste mai mult: adev.ro/nxk4k9

«Fonduri de pensii din străinătate profită pe seama ţăranilor români care îşi vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să ştie sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forţat, fie prin intermediari cunoscuţi ca fiind infractori, fie cu implicarea unor primari, relatează EUobserver, care prezintă o investigaţie realizată în colaborare de CRJI şi De Correspondent. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Rabobank, una dintre cele mai mari bănci din lume, interesată de piaţa... Gigantul bancar olandez Rabobank a achiziţionat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace în cadrul unui plan de investiţii pe 15 ani, profitul fiind estimat la peste 900 de milioane de euro. Aceste achiziţii s-au făcut prin trei firme care aparţin fondului de investiţii Rabo Farm înfiinţat de gigantul bancar olandez special pentru acest tip de operaţiuni în România şi Polonia. Acum, Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investiţiile sale în România, care constau, potrivit unor acuzaţii şi investigaţii, în acapararea de terenuri prin acte de corupţie şi abuzuri asupra celor mai săraci şi lipsiţi de apărare intermediate de persoane condamnate şi politicieni locali.»

http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-luatcu-japca-rabobank-pamanturile-taranilor-romani-1_5640bf37f5eaafab2c70f38b/index.html


9 noiembrie 2015

Citește mai mult: adev.ro/nxk4k9

luni, 2 noiembrie 2015

Părintele Vichentie Nechifor VIGLA Ctitorii și așezăminte române}ti în Sfântul Munte Athos Ghid spiritual, istoric şi cultural

Carte de citit și dăruit prietenilor

Într-una din călătoriile pe Muntele Athos autorul acestei note a cunoscut un calugar neobisnuit - absolvent a 3 facultati si un master, vorbitor fluent a multor limbi straine, duhovnic al unor cunoscuti oameni politici din Estul Europei. Povestea vietii si a patimilor lui a descris-o in nuvela "Parintele Vichentie". 

Călugarul a lansat de curând o nouă carte despre Athos, pe care m-a rugat să o difuzez cunoscuților mei, ca să afle despre Sfântul Munte multe informații inedite pe care el le-a surprins stând acolo ani indelungați. 
Cartea "Ctitorii și asezaminte românești în Sfântul Munte Athos" scrisî de călugărul Vichentie Nechifor este doar un mic ghid spiritual, istoric si cultural. 
Urmează "Mari duhovnici romani din Sfântul Munte Athos" și "Povestiri minunate din Grădina Maicii Domnului" - cărți pe care speră să le termine în câteva luni.

Dacă vi se pare interesantă cartea lui, dați-o și prietenilor dumneavoastră să o citească.

Dacă va fi încurajat și textele lui își vor găsi loc in inimile unor cititori, părintele se va apuca să scrie o enciclopedie athonită, așa cum nu a scris nimeni până acum. Materiale bibliografice a adunat foarte multe. 

Îi puteti scrie la ioan_eugen_nechifor@yahoo.ro.

Bruno Ștefan

Părintele Vichentie Nechifor 

Premiul Libertăţii pentru Paul Goma 2015

Premiul Libertăţii pentru Paul Goma

EmailImprimarePDF

JURNAL de Chişinău conferă Premiul Libertăţii 2015 scriitorului Paul Goma, pentru rezistenţă în literatură şi politică, transmite Romanian Global News.
Premiul Libertăţii a fost instituit de ziarul „Jurnal de Chişinău" în2009. Premiul este acordat pentru curaj şi consecvenţă în promovarea valorilordemocratice şi ale statului de drept. În 2009, Premiul Libertăţii i-a revenit post-mortem lui Valeriu Boboc, tânărul în vârstă de 23 de ani, care şi-a pierdut viaţa întimpul protestelor anticomuniste din noaptea de 7 aprilie. În 2010, premiul i-afost acordat jurnalistului Ernest Vardanian. Premiul Libertăţii 2011 a fost acordat regelui Mihai I al României, ca simbol al unităţii şi independenţei neamului românesc, pentru curajul de a nu se fi dezis de jurământul său şi de a-i reprezenta pe toţi românii şi pământurile româneşti care au fost înstrăinate „ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă".
În 2012, Premiul Libertăţii a ajuns la Alexandru Bejan, elev în clasa a XI-a, Liceul „Lucian Blaga" din Tiraspol, pentru curajul de a rezista în condiţii ostile şi demnitatea cu care îşi apără drepturile cetăţeneşti.
În 2013, premiul JURNALULUI a fost conferit şefului Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău (2009–2013), Dirk Schuebel, pentru merite personale în susţinerea proceselor de democratizare a RM, precum şi pentru sprijinul oferit Republicii Moldova în parcursul european al acesteia.
În 2014, Premiul Libertăţii i-a revenit preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko, pentru consecvenţă în promovarea cursului proeuropean al ţării sale şi pentru curajul şi demnitatea demonstrată în gestionarea războiului din estul Ucrainei.

vineri, 30 octombrie 2015

Acapararea Resurselor Metalifere ale României. Rețeaua. Sursa

Certej = 2 x Roșia Montană
Acum puteți vedea în premieră adevărata distrugere planificată la Certej. Rețeaua Mining Watch România a pregătit o hartă interactivă privind acapararea resurselor la Certej de către compania minieră Eldorado Gold prin subsidiarele Deva Gold SA și European Goldfields SRL.
Eldorado Gold a învățat din greșelile Gabriel Resources. Chiar dacă deține concesiuni mult mai mari decât cele de la Roșia Montană, avizează doar secțiuni ce fac parte dintr-un puzzle imens. Harta interactivă prezintă imaginea completă a concesiunilor miniere de la Certej, suprafață dublă în comparație cu concesiunea Roșia Montană și egală cu suprafața orașelor Târgu Mureș, Focșani, Arad, Bacău sau Deva.
Vezi aici harta interactivă
Autoritățile statului își dau toate concursul pentru începerea exploatării aurului la Certej, într-o versiune gigantică, de 4.865 de hectare, dublă față de proiectul Roșia Montană. În acest caz interesul public al cetățenilor pentru un mediu curat și respectarea proprietății private este complet ignorat, ceea ce primează fiind exclusiv interesul Eldorado Gold. Și mai grav este faptul că avizarea proiectului se realizează la nivel județean, instituțiile centrale fiind complet dezinteresate de ce se întâmplă în zonă.
Sprijină cu o donație echipa Mining Watch România pentru realizarea de hărți suplimentare folosind ESRI și tehnologia GIS (Geographical Information System).Donează!


RMGC renunță la curțile naționale de justiție în favoarea sistemului de arbitraj internațional, mai favorabil corporațiilor

RMGC renunță la curțile naționale de justiție în favoarea sistemului de arbitraj internațional, mai favorabil corporațiilor

masivul-Carnic
21/10/2015  29 views
facebooktwittergoogle_plusmail
București, 21 octombrie 2015 – Curtea de Apel București a primit ieri o cerere din partea SC Roșia Montană Gold Corporation SA prin care aceasta renunță la judecarea procesului intentat cu un an în urmă Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și Institutului Național al Patrimoniului. Prin acțiunea formulată, RMGC a solicitat instanței să anuleze Lista Națională a Monumentelor Istorice din anul 2010 , respectiv pozițiile 141, 142 și 146 ale listei care înscriu galeriile miniere din Masivele Carnic și Orlea din Roșia Montană ca monumente istorice de importanță națională și universală (clasa A). Curtea de Apel București nu poate lua act de renunțarea la judecată a reclamantei RMGC fără acordul expres sau tacit al pârâților, aspecte care vor fi tranșate la următorul termen de judecată. Asociațiile Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Alburnus Maior și Salvați Bucureștiul au calitatea de interveniente în proces.
Finalitatea a acestei acțiuni ar fi fost, pentru RMGC, scoaterea pozițiilor amintite de pe Lista Monumentelor Istorice (LMI), în special galeriile din Masivul Cârnic din epocile romană, medievală și modernă (având cod AB-l-s-A-20329), practic Masivul Cârnic în ansamblul său. Masivul face parte din faza I de exploatare a minei propuse de RMGC la Roșia Montană și este apreciat ca adăpostind cantitatea cea mai mare de aur din zăcământul de la Roșia Montană. Cât timp acest Masiv se află pe LMI, compania nu poate obține autorizație de exploatare și orice atingere adusă monumentului istoric ar constitui infracțiune.
Principalul argument invocat de către RMGC în sprijinul cererii sale a fost acela că includerea tuturor galeriilor din Masivul Carnic pe LMI din 2010 a fost nelegală, nefiind rezultatul unei proceduri de clasare a monumentelor istorice prevăzute de lege. Apărările pârâtelor și intervenientelor au scos în evidență faptul că deja în LMI din anul 1992 întreaga localitate Roșia Montană era cuprinsă într-o singură arie protejată, având o suprafață de 1257 de ha. În anul 2004, această arie protejată, fără a face obiectul unei declasări, a fost fragmentată fără întocmirea unor documente justificative și redusă la doar 10% din suprafața inițială. LMI 2010 nu a făcut decât să rectifice parțial această situație.
Încercând să evite pronunțarea instanței pe fondul cauzei, RMGC a făcut azi o cerere de renunțare la judecata intentată, cerere față de care însă pârâții trebuie să-și exprime acordul.
“RMGC nu are o problemă cu vreun abuz din partea Statului român în relație cu proiectul minei sale de la Roșia Montană. Dificultatea în care se află vine din faptul că, potrivit legislației actuale, autorizațiile finale nu pot fi emise, iar cele deja obținute în mod ilegal din partea diferitelor autorități au fost anulate de instanțe. RMGC, prin acest proces privind Lista Monumentelor Istorice, a căutat un nou mijloc de presiune asupra autorităților române, fie de a încălca legea, fie de a o schimba, pentru ca visul minei sale de aur de la Roșia Montană să se împlinească. Chiar dacă Gabriel Resources a pariat pe arbitrajul internațional, Curtea de Arbitraj Internațional de la Washington nu are nimic de spus despre statutul de monument al Roșiei Montane sau dacă Ministerul Mediului ar trebui sau nu să emită acordul de mediu pentru mină. Aceste chestiuni sunt strict de competența instanțelor naționale”, a declarat Ștefania Simion, coordonatorul echipei juridice Alburnus Maior.
Pentru mai multe informații: Ștefania Simion, mobil: 0741.137266, e-mail: alburnusmaior@ngo.ro.
***
Proiectul ‘Solidaritate pentu Comunitate’ al Asociației Alburnus Maior este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene, accesaţi www.eeagrants.org.
Conținutul acestui comunicat nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
Foto credit: Călin Caproș, Masivul Cârnic, Roșia Monta

Eliana POPA. Un pamflet muzical

https://www.youtube.com/watch?v=ruvZnxVKTRg&list=RDruvZnxVKTRg&start_radio=1 28 465 vues 28 déc. 2025 Acesta este un PAMFLET și...