Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei

Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei noiembrie 1 2011 - 14:06 (sfantuldaniilsihastrul.ro) Un fapt de o gravitate deosebita s-a petrecut cu cateva zile in urma in localitatea tulceana Slava Rusa: singurul complex monahal paleocrestin descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei a fost distrus cu buldozerele din ordinul unui  actionar francez al firmei mixte Agrifrance. Actul in sine, inexplicabil la prima vedere, i-a socat pe specialistii din zona, autoritatile locale si pe reprezentantii Arhiepiscopiei Tomisului. In prezent, politia a demarat o ancheta pentru a elucida circumstantele in care s-a produs evenimentul, urmand a dispune masurile care se impun. Faptul este cu atat mai grav, cu cat nici nu se poate pune problema unei neglijente, de vreme ce complexul monahal amintit este inclus pe  Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005. Complexul monahal, unic in Dobrogea Despre valoarea acestui obiectiv ne-a vorbit dr. Dorel Paraschiv, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Ecomuzeale Tulcea: "Complexul monahal face parte dintr-o zona arheologica mai ampla, care cuprinde vestigii din mai multe perioade istorice: paleolitic, eneolitic, prima epoca a fierului, epocile romana, romano-bizantina si medievala. Cea mai important obiectiv il reprezinta cetatea romana si romano-bizantina Ibida sau Libida, cea mai mare  din Dobrogea, cu o suprafata de 24 ha." Pana prin anul 2001, cercetarile desfasurate aici s-au limitat la o serie de sondaje arheologice. Dupa aceea, un colectiv complex de cercetatori a efectuat cercetari sistematice in mai multe puncte ale sitului. Referindu-ne strict la complexul monahal paleocrestin, acesta era situat la 2,5-3 km V de cetate. Obiectivul a fost cercetat in anii 1987-1988 de catre Andrei Opait. Cu acel prilej, au fost descoperite doua bazilici cu cate o singura nava, o capela si mai multe anexe, inconjurate de o incinta. Au fost identificate trei faze constructive, datate intre a doua jumatate a secolului IV si inceputul secolului VII. Intre descoperirile mai importante, amintim un tezaur din monede romano-bizantine din aur (solidi), datat in a doua jumatate a secolului VI d.Hr, si un vas de cult. In prezent, 75 la suta din obiectiv, inclusiv bisericutele, este distrus. Complexul monahal este singurul monument de acest fel descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei. Interventia, fara autorizatie Primarul comunei Slava Cerchez, Ivan Ignat, pe teritoriul caruia se afla situl arheologic, ne-a declarat ca un muncitor, impreuna cu unul dintre cei doi actionari francezi ai firmei amintite ( Yves-Pierre Grassa si Jean Pierr Garbay), ar fi intrat cu utilajul sa niveleze o suprafata de teren arendata de la localnici. Ramane insa un mister cum si mai ales de ce a patruns in situl arheologic, distrugand mare parte din ruinele complexului monahal. La randul sau, domnul Emilian Gamurag, inspector la Directia Generala de Patrimoniu din Ministerul Culturii si Cultelor, ne-a confirmat ca interventia reprezentantilor firmei Agrifrancea fost neautorizata, ministerul asteptand finalizarea anchetei pentru a hotari ce masuri vor fi luate in continuare. «Romanii, o speta de degenerati» Cei doi francezi nu sunt de gasit, pentru a afla ce i-a determinat sa distruga situl arheologic. In schimb, am stat de vorba cu doamna Codruta Tataranu, adiministratorul firmei Agrifrance, care ne-a declarat urmatoarele: "Sunt mai mult decat surprinsa de ceea ce s-a intamplat, cu atåt mai mult cu cat, in aceasta perioada, muncitorii nostri nu lucreaza. Stau acasa. Iar noi nu avem ca obiect al muncii nivelarile de terenuri. Este adevarat ca nu ne prea intelegem cu asociatii nostri francezi, dar nu putem accepta sa ne faca pe noi romanii "speta de degenerati", cum ne-a facut, sau sa traga cu arma impotriva muncitorilor nostri. Pentru ca asta s-a intamplat, iar domnul  Yves-Pierre Grassa are un dosar penal intocmit pentru aceasta fapta. Pentru ca sunt straini si au fost primiti cu incredere sunt mai mult decat aroganti si, de aceea, probabil considera ca ceea ce fac este foarte normal. Astept si eu rezultatul anchetei Politiei". Devastat de localnici in decursul anilor, scormonit de cautatorii de comori dupa 1990, situl arheologic de la Slava Rusa are nevoie urgenta de o protectie reala, pentru ca altfel, ca in multe alte locuri din tara, urmele trecutului nostru istoric vor fi sterse definitiv. Iar faptul ca strainii trateaza cum trateaza acest aspect constituie o problema la care institutiile statului ar trebui sa mediteze mai mult si sa ia masuri ferme pentru contracararea lor. Autor: Dumitru Manolache Sursa: www.gardianul.ro Pozitia Arhiepiscopiei Tomisului fata de recentele distrugeri ale complexului monahal Cel mai vechi complex monahal - datand din secolul al IV-lea - aflat pe teritoriul tarii noastre, fiind în acelasi timp si unul dintre cele mai importante marturii paleocrestine din sud-estul Europei, a fost distrus în proportie de 75% (aprecierea apartine arheologului dr. Dorel Paraschiv, sef al santierului arheologic Ibida). Analizarea conditiilor în care aceasta dovada a vechimii crestinismului românesc a avut de suferit nu intra în competenta Arhiepiscopiei Tomisului, însa prezenta pozitie a Înalt Prea Sfintitului Teodosie se impune sa fie adusa la cunostinta, fiind ceruta de mass-media, cea care a si sesizat o parte dintre organele abilitate în solutionarea problemei. Înalt Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului: Complexul monahal de la Ibida se înscrie în lista celor mai importante marturii ale crestinismului dobrogean si implicit românesc. Descoperit în anul 1988, în plina perioada comunista, conjunctura face ca despre importanta descoperirii sa nu se vorbeasca decît în cercuri restrînse, astfel încît propaganda atee sa nu fie lezata. În aceeasi linie se înscrie descoperirea complexului monahal de la Basarabi si a moastelor de la Niculitel. Alaturi de acestea sînt cele peste 20 de bazilici crestine aflate în centrele episcopale din vechea Mitropolie a Tomisului, despre care regretatul profesor Adrian Radulescu spunea ca "sînt adevarate focare de spiritualitate ce adapostesc sub altarele lor moaste de sfinti ce se roaga neîncetat pentru noi". Este regretabila marea pierdere pe care a suferit-o patrimoniul românesc, însa nadajduim ca aceasta sa fie ultima. Cu siguranta, demersurile noastre de a ridica o mînastire în vecinatatea cetatii de la Ibida (locas monahal ce se va dori continuatorul celui din secolele IV-VI) nu vor înceta si, cu nadejdea ca vom fi sprijiniti în acest demers, avem în vedere chiar reproducerea vechii asezari monahale. Este cu atît mai regretabil cu cît complexul monahal de la Ibida este inclus pe Lista Monumentelor Istorice în categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005. Biroul de Comunicare si Relatii Mass-Media Sursa: http://www.civicmedia.ro Raspunsul Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei,  Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri. Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos. raspuns.pdf Si cu aceasta ocazie facem apel catre alte Asociatii si persoane fizice sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman, chiar daca el nu este mediatizat la televizor sau in ziarele de mare tiraj.  Al doilea raspuns al Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei (despre care puteti citi AICI), Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri. Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos. raspuns2.pdf Precizam ca aceasta este a doua informare de acest gen trimisa de MAI catre Asociatia noastra. Drept la replica al domnului Yves-Pierre Grassa (cazul demolarii complexului Ibida) si intregul sir al evenimentelor In urma cu aproape doua luni de zile, Asociaitia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" a semnalat opiniei publice (plecand de la un articol aparut in ziarul "Gardianul") crima spirituala si culturala de proportii care a avut loc in Judetul Tulcea prin distrugerea complexului monahal paleocrestin de la Ibida. Complexul de la Ibida reprezenta unul dintre cele mai importante vestigii datand de la inceputul crestinismului in Europa, fiind comparabil ca si vechime cu primele manastiri din muntele Sinai. Asadar, pierderea suferita de patrimoniu spiritual romanesc si universal este imensa. Din raportele oficiale care ne-au fost puze de dispozitie ulterior de M.A.I. rezulta ca aceasta distrugere a fost cauzata de reprezentatii firmei Agri France S.R.L, complexul monahal fiind afectat in proportie de 75%. Fata de toate acestea, reprezentantii firmei Agri France au emis urmatorul comunicat oficial: declaratie.pdf Fata de la declaratiile domnului Yves-Pierre Grassa, Asociatia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" adopta urmatoarea pozitie: "În data de 16 martie 2007, ACSDS a primit un mesaj de la Yves-Pierre Grassa, francezul implicat în distrugerile de la Slava Rusă. Precizăm că la data anunţării publice a evenimentului am încercat fără succes a contacta Agri France. Mai mult, am trimis mesaj asupra problemei şi la Ambasada Franţei, care până în prezent nu a binevoit să răspundă în nici un fel. Mesajul acesta a constituit o surpriză pentru noi şi am hotărât să-l tratăm cu atenţie. Înainte de toate vă oferim textul însoţitor, ca unul care merită şi el toată atenţia cititorilor noştri: Doamna, Domnule, Va rugam sa gasiti alaturat declaratia francezului Yves Grassa (Agri France) facuta  la Politia Tulcea,  traducerea in romana, cu privire la situl IBIDA. Am fost foarte surprinsi de a citi in articolul dumneavoastra o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa. Punerea sa in cauza prin organul dumneavoastra de presa de catre responsabili ai patrimonului roman si Victor Tarany, asociat roman in Agri France, este grava si calomnioasa. Ea nu poate ramane fara raspuns. Suntem surprinsi de faptul ca nu ati facut demersuri pentru a interoga pe primul interesat in ancheta dumneavoastra; ceea ce face intotdeauna presa franceza si internationala. In speranta ca ve-ti repara negresit si fara intarziere aceasta uitare, (cu declaratia anexata pe care binevoiti a o utilza). Cu stima, Yves Grassa După cum se poate constata, în textul însoţitor mesajului, text românesc (nu se precizează traducătorul), se exprimă "surprinderea" faţă de "o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa". Dat fiind că Yves Grassa 1) A fost la Slava Rusă 2) A fost implicat în lucrările care au distrus străvechile biserici de acolo (din sec. IV!!!) 3) A dat declaraţie la Poliţie pe temă este evident că este "pus în cauză", desigur, "personală", şi că a fost o reală distrugere a patrimoniului şi nu cum, cu totală lipsă de respect, spune mesajul, "o aşa zisă distrugere". În această privinţă se pot consulta rapoartele oficiale intocmite de M.A.I. (vezi mai sus) Faţă de această realitate, atât surprinderea cât şi relativizarea distrugerilor par ostentative sau cel puţin artificiale. De asemenea, ştirea a fost difuzată de agenţii de presă şi organe de presă publice, astfel încât preluarea făcută de noi este şi legală şi etică. Prin urmare ameninţările strecurate de Yves Grasa în ceea ce ar trebui să fie un drept la replică dovedesc o lipsă de respect faţă de libertatea presei şi a cuvântului, ca şi o lipsă de argumente solide, singurele capabile să dovedească eventuala neimplicare în vandalizarea bisericilor paleocreştine de la Slava Rusă. Declaraţiile privind demersurile de interogare sunt lipsite de orice temei, câtă vreme la momentul respectiv nu am putut contacta AgriFrance iar Ambasada Franţei nu a răspuns mesajului nostru până astăzi. Iar dacă tot aminteşte de presa internaţională, autorul mesajului (semnează Yves Grassa, dar nu ştim dacă este sau nu autorul) ar trebui să îşi amintească trei lucruri: 1) Nu a putut fi contactat la momentul oportun şi nu a avut reacţie până astăzi la ceea ce a apărut pe temă; acest lucru justifică deontologic preluarea şi difuzarea informaţiilor existente; 2) Ameninţările nu funcţionează asupra presei libere, ba pot aduce mari prejudicii legale celor care le proferează; 3) Nu i s-a refuzat dreptul la replică, singura situaţie în care ar fi avut dreptul să protesteze ori să ia alte măsuri. Dar care este mesajul propriu-zis? declaratie.pdf Ce se observă în acest mesaj? 1) Yves Grasa a fost la Slava Rusă în momentul demolării mânăstirii paleocreştine 2) Lucrările s-au desfăşurat la cererea sa 3) Lucrările s-au desfăşurat, spune D-sa, cu autorizaţia Primarului, dar din declaraţie pare a se vedea că declaraţia a fost verbală!! acest lucru înseamnă că lucrările au fost ilegale, deoarece nu se pot efectua lucrări de acest fel fără o serie de acte prealabile care, în cazul respectiv, ar fi inclus obligatoriu avizele din partea organelor de protecţie a patrimoniului; dacă aceste acte există aşteptăm publicarea lor 4) Zona de conservare a patrimoniului a fost, spuneYves-Pierre Grassa, "delimitată" şi, adaugă D-sa, "am respectat-o în permanenţă" 5) Lucrările, spune Yves-Pierre Grassa, urmau să se efectueze "la circa 2 km de panoul de protecţie al citadelei IBIDA" 6) Lucrările s-au desfăşurat pe 10-12 ari (adică pe 1000-1200 mp) 7) Paznicul sitului a venit "în acea zi" ("în cursul lunii ianuarie") pentru a le cere să oprească lucrările, "ceea ce" - se spune în mesajul trimis nouă - "am făcut imediat"; ne întrebăm şi noi, de ce au oprit lucrările, dacă aveau autorizaţie şi erau la "2 km" de "panoul de protecţie"? Sau de ce ar fi fost nevoie să le oprească? 8) După stoparea lucrărilor, Yves-Pierre Grassa a mers cu d-l Dogaru Corneliu (în ce calitate îl însoţea acesta, nu ni se spune; presupunem că e martor al întâlnirii); 9) Primarul i-ar fi declarat, spune Yves-Pierre Grassa în mesajul trimis nouă, că "se va ocupa să rezolve această problemă"; din nou: care problemă? Nu ni se spune care ar fi fost problema. 10) În fine, cităm din mesaj: "Din precauţie, şi neavând niciodată intenţia de a distruge Patrimoniul arhitectural român, noi am oprit lucrările pe această zonă delimitată" Deci, zona ba era delimitată, ba nu. Întâi lucrările au fost la 2km de zona delimitată, iar aceasta a fost respectată totdeauna, apoi au fost oprite "lucrările pe această zonă delimitată"!?!?! Clar neclar, vorba lui Caragiale. De asemenea, nu ni se aduce nici o dovadă că lucrările s-au desfăşurat în legalitate. Indiferent de dificultăţile lingvistice, Yves Grassa nu avea cum să nu ştie că nivelările de teren şi mai ales înlăturarea unor forme de relief, fie ele şi "un dâmb mic" (ce necesită utilaje de mare capacitate !), necesită forme legale. Un acord verbal al unui primar nu poate ţine loc acestor acte în nici o ţară din Europa. Aceste forme legale impun în cazul existenţei în apropiere a unui sit arheologic avizul organelor de specialitate, inclusiv sondaje arheologice pentru zona ce urmează a suferi lucrările de nivelare. Şi acest lucru este valabil pentru toate ţările europene. Declaraţia lui Yves Grassa este dată în 4 martie, la peste o lună de la evenimente, cu toate că a fost direct implicat în ele. Nu ni se spune de ce! În declaraţie sunt evitate probleme fundamentale: existenţa sau nu a autorizaţiilor legale pentru lucrarea de nivelare, poziţia reală a lucrărilor, motivul solicitării de către paznicul sit-ului a opririi lucrărilor, motivul opririi lucrărilor, motivul "rezolvării" pe care se spune că ar fi promis-o primarul etc. Observăm prin urmare că mesajul primit "text şi declaraţie" nu contravin cu nimic articolelor apărute în presă şi preluate şi de noi, singura precizare suplimentară fiind... lipsa de intenţie în distrugerea patrimoniului românesc. Nu ne oprim asupra încercării de a plasa responsabilitatea autorităţilor locale, câtă vreme nu ni s-au furnizat acte care să ateste implicarea acestora. Presupusele acorduri verbale, cu "posibilitatea unei neînţelegeri de limbă", după cum spune chiar Yves Grassa, nu pot fi luate în considerare. Lăsăm cititorilor noştri puterea de a trage concluziile ce se impun în urma citirii mesajului primit şi analizării lui. Şi aşteptăm orice documente, informaţii, răspunsuri care să lămurească definitiv problema." Si cu aceasta ocazie lansam un apel catre toate Asociatii de profil si organismele Media sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman si a patrimoniului cultural universal ! Revenire la început... Discutarea articolului Răvaşe:10

Sergiu Nazaria (istoric) SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA

Istoricul basarabean antiunionist Sergiu Nazaria declară : «SCOPUL DECRETULUI LUI MIHAI GHIMPU ESTE DE A DELEGALIZA STATUL REPUBLICA MOLDOVA»

Preşedintele Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor "Pro Moldova", Sergiu Nazaria :
despre Decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu privind instituirea zilei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi despre opinia experţilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei 

Vezi conferința de presă.
http://www.patriotism.md/?p=2326

Complement de informație

Afacerea “Holocaustul evreiesc în Moldova”. Toate episoadele iunie 16 2005 - 12:20 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Despre afaceri în istorie nu se prea discută. Acestea mereu sînt înconjurate de mister, iar deznodămîntul oferă senzaţia parcurgerii unui roman poliţist.

De la obţinerea independenţei pînă în prezent, orice scandal public cu implicarea cozilor de topor guvernamentale poate fi catalogat ca o afacere.

Sensul acestui termen ar fi următorul: “înţelegere orală sau scrisă între două sau mai multe părţi în scopul obţinerii unui profit din efectuarea unei activităţi”. Aceasta este definiţia uzuală care m-a lovit în cap de dimineaţă pe stomacul gol.

Afacerea ce urmează să o descriu ar putea să se înscrie într-un scenariu mai general “Turmentaţi cetăţeanul moldovean !” (vb. la imperativ) sau „Aşa-i istoria pe la noi!”.

A scrie astăzi despre holocaustul evreiesc este foarte riscant. Aceasta pentru că dezvăluirea unor noi informaţii cu privire la evrei ar putea fi catalogată ca antisemitism, iar autorul asociat cu Hitler. Şi asta nu este o glumă.

Episodul I

Holocaustul evreilor este deja o chestiune răsuflată. Mai degrabă aş zice terfelită. Şi asta datorită intervenţiilor anumitor indivizi care au dorit să profite pe seama evreilor morţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Chestiunea în discuţie mai este influenţată şi de alţi cîţiva factori.

În primul rînd, pentru că tratarea holocaustului ţine de domeniul istoriei, ştiinţă care deseori suferă de o insuficienţă de sinceritate din cauza includerii intereselor politice sau de altă natură.

În al doilea rînd, pentru că amintirile despre evenimentele tragice cu privire la masacrarea evreilor în Transnistria în anii celui de-al doilea război mondial mai sînt vii. Astfel, aceste amintiri îi determină pe posesorii lor de a dramatiza şi extrapola soarta evreilor, ca una specială, din întregul calvar al vieţii şi morţii din perioada anilor 1939-1945.

În pofida trăsăturilor pe care le-am enumerat, unii s-au încumetat să scrie şi chiar să publice diverse materiale pretins istorice ori analitice despre problema dată. Autorul unei asemenea lucrări este Sergiu Nazaria, cunoscut mai mult ca autor al cursului integrat de istorie a Moldovei.

Monografia sa, intitulată “Holocost v Moldove”  (Holocaustul în Moldova) a fost editată în primăvara acestui an la iniţiativa Asociaţiei evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste cu sprijinul Institutului de Stat de Relaţii Internaţionale din Moldova. În cadrul acestui institut, cartea şi autorul ei au avut parte de o prezentare grandioasă cu participarea unor reprezentanţi ai misiunilor diplomatice.

Vom remarca şi faptul, deloc de ignorat, că la momentul prezentării cărţii, autorul deja distribuise întreg lotul prin bibliotecile ţării. La ce atîta grabă?

Fiind în posesia cărţii, ca oricărui cititor simplu, mi-a apărut fireasca întrebare “ce nou aduce această carte ?”.

Din ceea ce a urmat după apariţia acestui volum am înţeles că, de fapt, lucrarea respectivă nu aduce nimic nou, decît atacuri directe la persoană, xenofobie, falsuri istorice, contestări, scandal, ceea ce ne sugerează ideea unei afaceri proprii scrisului istoric al lui Nazaria.

Cum era de aşteptat, această carte a stîrnit mare zarvă printre istoricii autohtoni. Asociaţia Istoricilor din Moldova a manifestat o atitudine negativă faţă de maniera individuală de a scrie a lui Sergiu Nazaria şi faţă de conţinutul cărţii, catalogînd-o ca o poveste îmbibată cu truncheli de documente şi falsuri istorice.

Cartea învinuieşte administraţia română a lui Ion Antonescu ca fiind culpabilă de omorîrea a zeci de mii de evrei în Transnistria, astfel încît “Hitler a rămas mulţumit de faptul că Antonescu a început primul prigoana şi uciderea evreilor” (sic!). Ideea principală a cărţii este că în Transnistria a avut loc un veritabil holocaust al evreilor comis de către românii fascişti. (DEX: HOLOCAUST, 1. (În anchititate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.)

Dar, paradoxal, nu numai românii sînt vinovaţi de tragedia evreilor din Transnistria, ci şi unii istorici de la Chişinău care, chipurile, ştiu ce s-a întîmplat acolo, dar din anumite motive tăinuiesc acest lucru (sic!).

Culmea acestor atacuri la adresa membrilor Asociaţiei Istoricilor din Moldova a fost asocierea istoricului Ion Varta, autor a mai multor colecţii de documente istorice, cu liderul Germaniei naziste - Hitler, fapt inadmisibil pentru scrisul istoric.

Poanta cea mare a acestei cărţi este apariţia pe copertă a numelui lui Alexandru Moraru fără acordul acestuia. Situaţia dată l-a determinat pe ultimul să publice în ziarul “Flux” o dezminţire în care condamnă atitudinea şi neprofesionalismul lui Sergiu Nazaria. Alexandru Moraru a declarat că nu recunoaşte veridicitatea informaţiei incluse în volumul apărut cu numele său şi că ceea ce s-a întîmplat a fost, de fapt, o şarlatanie fără măsură, iar Sergiu Nazaria nu a consultat nici o arhivă în acest sens, utilizînd şi fabricînd documentele prezentate de el.

Şi pentru că “prostul nu este suficient de prost dacă nu e şi fudul”, Mircea Surdu, autorul talk show-ului “Bună seara”, pune în discuţie în una din emisiunile sale cartea respectivă, realizînd un adevărat show în care nu mai puteai să distingi în care colţ e adevărul.

Informaţia conţinută în cartea respectivă a fost aspru criticată de către Asociaţia Istoricilor din Moldova, istoricii exprimîndu-şi regretul pentru faptul că o astfel de monografie a fost repartizată cu cea mai mare rapiditate bibliotecilor şcolare şi publice, astfel promovînd în continuare neadevăruri istorice menite să turmenteze cititorul simplu, iar celor mai tineri, cum ar fi elevii şi studenţii, să le formeze o atitudine eronată faţă de evenimentele demult trecute.

Episodul II

În situaţia creată Asociaţia Istoricilor din Moldova a hotărît să organizeze un simpozion care să pună în discuţie problema evreilor în istoria românilor din timpul celui de-al doilea război mondial şi reflectarea acesteia în manualele şcolare.

La acest simpozion, care a avut loc pe data de 3 iunie curent în incita bibliotecii publice “Onisifor Ghibu” din Chişinău, au participat istorici şi personalităţi publice de etnie evreiască din Republica Moldova, reprezentanţi ai presei, precum şi alte persoane interesate de problema dată.

Marii absenţi ai simpozionului au fost Mark Tkaciuk – consilier prezidenţial, Victor Ţvircun ministrul Educaţiei şi Sportului, Mircea Surdu – autorul talkshow-ului “Bună seara” şi chiar autorul cărţii cu pricina – Sergiu Nazaria.

Absenţa acestora, însă, a fost suplinită de prezenţa lui Ion Coja de la Bucureşti, a lui Teodor Magder, Şvabs Roif, rabinul şef Zalman Apelski, Ion Varta – istoric, Alexandru Moraru – „autorul buclucaş” al cărţii lui S. Nazaria, Boris Vizer – istoric, Alexandru Memei – istoric din Transnistria, Vlad Pîslaru – istoric, Viorel Cibotaru – reprezentant al societăţii civile.

Discuţiile incandescente din cadrul simpozionului s-au axat pe întrebarea “a fost sau nu holocaust în Transnistria ?”.

Amintirile celor care au supravieţuit evenimentelor din Transnistria din timpul războiului au transformat discuţia într-o adevărată mascarada stropită cu intervenţii de prost gust şi contre dure la adresa participanţilor.

În urma unor replici de ambele părţi, de cea a evreilor şi de cea a istoricilor autohtoni, a ieşit la iveală adevărul despre buclucaşa carte a lui Nazaria sau, mai bine zis, despre deznodămîntul afacerii.

Alexandru Moraru, care de ceva vreme scutură arhivele în căutarea documentelor ce ar descrie soarta evreilor în Transnistria, a elaborat un material nepărtinitor cu privire la acest subiect pentru a fi publicat.

Astfel, Asociaţia evreilor foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetourile fasciste, în frunte cu Şvabs Roif, aflînd despre aceasta, i-a şi propus un ajutor financiar pentru editarea unei cărţi.

În acelaşi timp, Asociaţia a mai conlucrat şi cu Sergiu Nazaria, care în baza materialelor adunate de Alexandru Moraru şi prezentate lui Şvabs Roif, prin trucare de documente a elaborat un cu totul alt conţinut care a apărut în cartea buclucaşă.

În cadrul simpozionului Şvabs Roif a declarat într-un discurs contradictoriu şi emoţionat, îmbibat cu amintiri din timpurile prigoanei evreilor în Transnistria, că nu are nimic contra românilor şi că, a fost salvat de la moarte chiar de către un căpitan român. El a mai declarat că, de fapt, nu popoarele sînt vinovate de genociduri, ci anumiţi indivizi care nu au naţionalitate.

În final, însă, a ţinut să precizeze că în Transnistria, totuşi, a fost holocaust. Totodată, el nu a explicat cum au ajuns materialele lui Moraru la Nazaria şi de ce a avut mai multă încredere în ultimul istoric şi nu în primul. Deducţiile ies singure la iveală dacă luăm în considerare faima lui Nazaria cu calităţile lui deosebite de fabricant al istoriei.

Fiind de acord cu părerile istoricilor că Antonescu a fost o figură istorică contradictorie şi a avut o abordare diferită faţă de evrei, spre deosebire de cea a naziştilor germani, şi că, în acest sens, pe seama evreilor din Transnistria au avut de cîştigat averi enorme anume evreii din Bucureşti, Şvabs Roif a ţinut-o morţiş că în Transnistria a fost holocaust pentru că „l-am văzut cu ochii mei”. Poziţia acestuia a fost susţinută de încă cîţiva evrei din preajmă, intervenţiile cărora erau determinate mai mult de impresiile şi trăirile personale fixate în perioada sovietică.

Epilog

Deşi afacerea „Holocaustul evreilor în Moldova” pare să fi fost deconspirată în cadrul simpozionului, consecinţele acesteia nu fac decît să alimenteze patologia tranziţiei moldoveneşti.

Nu cred că Şvabs Roif şi-ar fi dorit ca în Transnistria să fi fost un holocaust al evreilor, căci adevărul istoric nu poate fi măsluit pur şi simplu prin impresii personale.

Noi ne solidarizăm cu evreii care au suferit în anii celui de-al doilea război mondial pentru că am avut aceeaşi soartă. De fapt, ei au suferit ceea ce am suferit şi noi după venirea bolşevicilor în Basarabia. În acest sens apare chiar un paradox dacă încercăm a calcula care era proporţia etnicilor evrei în aparatul represiv şi de conducere al RSSM.

Chestiunea evreilor în Transnistria este una foarte sensibilă. Nimeni nu neagă prigoana evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial la est de Nistru, dar aceste represii nu pot fi nicidecum numite holocaust în sensul clasic al utilizării termenului holocaust.

Termenul holocaust subînţelege, de fapt, un fenomen de amploare cu metodele şi finalităţile sale care a fost practicat doar de naziştii germani. Acesta presupune o politică rasială a statului nazist de identificare a evreilor în baza elementul rasist (mărimea craniului, culoarea pielii) şi nimicirea lor în masă prin camere de gazare sau ardere. Nici în Italia sau Spania fascistă şi în fine în România antionesciană nu a fost dusă o astfel de politică. Din contra. Anume prin aceste ţări evreii reuşeau să scape cu viaţă prin fugă – prin porturile de la Lisabona, Palermo şi … Constanţa.

Acest lucru este recunoscut nu doar de istoricii cu renume, dar şi de comunitatea evreiască.

Bunul simţ şi mintea lucidă nu ne permite, pur şi simplu, să generalizăm şi să extindem asupra Basarabiei amploarea acestui fenomen – holocaust. Faptul că Şvabs Roif a supravieţuit alături de alţi camarazi evrei cu ajutorul unor soldaţi români (fie din compasiune, bani sau alte cauze) este un argument în plus că nu a fost holocaust în sensul clasic al cuvîntului în dreapta Nistrului.

Nici un evreu nu a fost ars în Basarabia, iar represaliile care au avut loc s-au datorat nu politicii rasiste, ci mai degrabă a fost o răfuială socio-politică, deoarece se cunoaşte la fel de bine care era situaţia socio-economică a evreilor şi relaţiile lor de colaborare cu forţele bolşevice (încleierea foilor volante antiromîneşti şi probolşevice pe teritoriul Basarabiei. Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor române pe timp de război în acest caz ?).

Indiferent care ar fi interesele lui Şvabs Roif de a face publice unele informaţii despre soarta evreilor decedaţi în Transnistria, această dramă nu poate prevala, în manualele de istorie, asupra cruntei tragedii a românilor de la est de Prut după cel de-al doilea război mondial. Şi să vezi că acest lucru nu se prea găseşte în lucrările lui Sergiu Nazaria sau ale tovarăşului său de condei Vasile Stati, oricît de lipsiţi de naţionalitate ar părea.

Şi asta este păcat!

Gh. Marinescu

România. Acțiuni politice dispuse după 25 decembrie 1989

Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (XI) – Partea a II-a
Regimul post comunist de exploatare a Romaniei

Scris de Invitat Miercuri, August 17, 2011, 10:49. Publicat in sectiunea Intrebari | 1,815 vizualizari


Actiuni politice dispuse dupa 25 decembrie 1989
b.1. Actiuni politice dispuse in perioada 26 decembrie 1989 – 31 decembrie 1990
Dupa executarea sotilor Ceausescu, noua conducere a statului, a dispus o serie de actiuni politico – economice, cu efecte daunatoare, actiuni din care se prezinta :
1 – Cu prima actiune dispusa prin D. L. № 1/26XII, au fost abrogate 13 legi, decrete si alte norme.
Cu aceasta actiune juridica oficiala, noua conducere a Romaniei a hotarat si :
− abrogarea Legii № 3/1982, privind participarea cu parti sociale ale oamenilor muncii din unitatile economice, la constituirea Fondului de dezvoltare economica si restituirea fondurilor respective ;
− abrogarea Legii № 1/1985 privind autoconducerea, autogestiunea economico – financiara si autofinantarea unitatilor administrativ – teritoriale ;
Prin abrogarea celor doua legi, Ion Iliescu a impus :
inlaturarea calitatii de co – proprietari de la patrimonial unitatilor economice, a celor 8 milioane de salariati;
inlaturarea obligatiei de administrare nationala a fortelor de productie pe teritoriul tuturor judetelor si localitatilor din tara, impreuna cu independenta economica a acestora;
inlaturarea posibilitatii de a introduce si de a se dezvolta o democratie autentica – romaneasca, in conducerea si functionarea unitatilor economice din tara noastra si a celor romanesti din exterior;
eliminarea posibilitatilor reale de crestere a nivelului material si spiritual al populatiei romanesti, cu dezvoltarea normala a satelor si oraselor noastre;
extinderea fara nici o opreliste si raspundere a desfiintarii patrimoniului national prin infractiuni economice ;
inlaturarea consultarii oficiale a salariatilor pentru aprobarea acestora de a renunta la calitatea de proprietari asupra unitatilor din economia romaneasca.

2 – In ziua de 27 decembrie a fost emis D. L. № 2 prin care au fost dispuse masurile :
− constituirea Consiliului F.S.N. din 145 membrii ;
− formarea in cadrul Consiliului respectiv a unui numar de 111 Comisii de specialitate ;
− infiintarea Consiliilor F.S.N. in unitatile administrativ – teritoriale, judetene, municipale orasenesti si comunale , organe ale puterii locale, ierarhic subordonate C.F.S.N., neexistand informatii oficiale nici pentru :
identitatea, profesiunea si functia detinuta anterior de cei 111 noi membri, in completarea formatiei nominalizata de Ion Iliescu, dupa transmiterea Comunicatului catre tara, la 22 decembrie ;
identitatea, pregatirea profesionala si functia detinuta anterior de membrii C.F.S.N. din :
− Comisia de reconstructie si dezvoltare economica ;
− Comisia pentru agricultura ;
lista obiectivelor cuprinse in programul celor doua comisii, si modul de realizare a acestora ;
activitatea desfasurata de cele 2.989 Comisii teritoriale ale F.S.N., formate din aproape 40.000 de membrii, pe plan local si raspunderile acestora pentru organizarea si desfasurarea activitatilor :
− economice, comerciale ;
− ocrotirea sanatatii ;
− invatamantul si cultura ;
− ocrotirea drepturilor cetatenesti ;
− asigurarea legalitatii ;
− mentinerea ordinei publice, in unitatile administrativ – teritoriale in care au fost constituite.
3 – In Monitorul oficial № 4 din 27 decembrie, a fost publicat Comunicatul C.F.S.N., privind :
− alegerea in functie de presedinte al C.F.S.N. pe Ion Iliescu ;
− prezentarea de catre presedintele C.F.S.N. a informarii ‘’ privind activitatea desfasurata si a masurilor luate in primele zile dupa declansarea luptei revolutionare ‘’, ramanand neclarificate oficial :
componenta formatiei politice F.S.N., care a hotarat alegerea ca presedinte a lui Ion Iliescu si documentul emis ;
continutul informatiei prezentata de Ion Iliescu, cu privire la masurile luate in primele zile dupa ‘’ declanşarea luptei revolutionare ‘’ ;
legalitatea emiterii in ziua de 26 decembrie a primului D.L., desi Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al C.F.S.N.
4 – Cu D.L. № 4 din 28 decembrie a fost abrogat Decretul № 408/1985 privind unele masuri referitoare la apararea secretului de stat si la modul de stabilire a relatiilor cu strainii, ramanand necunoscute :
masurile referitoare la apararea secretului de stat, care au fost abrogate ;
motivarea abrogarii masurilor respective ;
avantajele aduse tarii noastre prin emiterea acestui D.L.
5 – Prin Decretele № 6 si № 8 din 28 decembie, pesedintele C.F.S.N. a legalizat in principal :
− transfomarea Comitetului de stat al planificarii si aprovizionarii tehnico – materiale , in Ministerul Economiei Nationale ;
− numirea generalului Atanasie – Victor Stanculescu in functia de ministru al economiei nationale, nefiind publicate oficial informatii nici pentru :
structura organizatorica desfiintata si a celei noi infiintate, cu numarul de salariati si identitatea cadrelor de conducere ;
principalii indicatori economici transmisi in luna decembrie la C.S.P.A.T.M., pana la desfiintarea acestei institutii, macar pentru activitatile :
− productia industriala ;
− productia agricola ;
− comertul socialist si cooperatist ;
− comertul exterior – import-export ;
− rezerva valutara ;
gradul de indeplinire a contractelor de aprovizionare tehnico – materiala, la principalele produse ( utilaje si materii prime ) ;
statutul privind organizarea si functionarea noului minister condus de catre generalul Stanculescu ;
programul intocmit pentru normalizarea economiei nationale, prin obiectivele cuprinse la punctul 4 din ‘’ Comunicatul catre tara ‘’ , adica :
− restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei ;
− eliminarea metodelor administrativ – birocratice de conducere economico – centralizata, si
− promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice ;
6 – Tot in ziua de 28 decembrie, presedintele tarii prin Decretul № 20 a dispus eliminarea generalului maior Gusa Ghe. Stefan din functia de prim – adjunct al ministerului apararii nationale si sef al Marelui Stat Major – si inlocuirea acestuia cu generalul – colonel in rezerva, Ionel Stefan Vasile, fara sa se fi avut in vedere :
activitatea intensa si utila interesului national dispusa de generalul – maior Ghe. Stefan incepand cu noaptea zilei de 22 decembrie 1989, activitate prin care, in final, a oprit intrarea unor forte straine in tara noastra ;
diminuarea potentialului de conducere eficienta a armatei nationale, prin numirea in postul respectiv a unui general – colonel in rezerva, cu activitate si rezultate complet necunoscute.
7 – Presedintele tarii prin D.L. № 8 din 31 decembrie, privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania a dispus in mod deosebit:
− in Romania este libera constituirea partidelor politice, cu exceptia partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinei de stat si de drept in Romania.
In aceasta lege nu au fost incluse prevederi care sa contribuie la refacerea si intarirea tarii noastre, prevederi cum ar fi :
prevederea de interzicere si a partidelor comuniste ;
judecarea si condamnarea crimelor comuniste din tara noastra si a faptuitorilor acestor crime ;
obligatia refacerii traditiei romanesti si in special refacerea satelor noastre .
8 – Presedintele C.F.S.N. , prin D.L. № 9 din 31 decembrie a dispus abrogarea a 20 de norme legale, in care au fost incluse si :
− Legea № 17/1968, pentru reglementarea unor conditii de remunerare a salariatilor care indeplinesc functii de conducere tehnico – administrative si de specialitate ;
− Legea № 25/1976, privind incadarea intr-o munca utila a persoanelor apte de munca ;
− Legea № 3/1983 cu privire la Contractul – angajament ;
− Legea № 3/1989, privind interzicerea creditelor din strainatate ;
In cazul inlaturarii celor patru legi, nu au fost publicate informatii oficiale nici pentru :
motivarea neinfiintarii cumulului de functii renumerate, indiferent de locul de munca ;
motivarea abrogarii obligatiei persoanelor apte de munca, de a se incadra oficial intr-o munca utila ;
justificarea desfiintarii calitatii de proprietari ai mijloacelor de productie, de producatori si de beneficiari ai valorilor materiale si spirituale – a colectivelor de munca productive, din intreprinderi, centrale economice, ministere si alte organe centrale, precum si a comitetelor executive ale Consiilor populare judetene.
De asemeni nu a fost publicata sinteza privind gradul de indeplinire a angajamentelor individuale, la sfarsitul lunii noiembrie 1989, nici la ministere, organe centrale si de la centrale economice :
principiului economic, social si politic care a sustinut masura de reluare a creditelor din strainatate ;
situatia creditelor externe existente la sfarsitul anului 1989, in tara noastra.
9 – Cu D.L. № 10 din 31 decembrie, Presedintele tarii a dispus constituirea, organizarea si functionarea guvernului Romaniei, cu obligatii din care au facut parte :
− indeplinirea obiectivelor cuprinse in programul C.F.S.N. , asigurand executarea masurilor stabilite prin decrete adoptate de acesta ;
− publicarea in Monitorul Oficial a Hotararilor guvernului semnate de primul – ministru, neexistand informatii oficiale privind :
continutul obiectivelor cuprinse in programul C.F.S.N. care urmau a fi indeplinite de guvern ;
cazuri de neindeplinire de catre guvern a unor obiective din programul C.F.S.N. si justificarea neindeplinirii acestora ;
motivarea primului ministru pentru nepublicarea in Monitorul Oficial a unor Hotarari de guvern ;
recuperarea daunelor materiale provocate tarii noastre prin nepublicarea oficiala a unor Hotarari de guvern.
10 – Presedintele C.F.S.N., prin Decretul № 3 din 1 ianuarie 1990, a legalizat desfiintarea Consiliului central de control muncitoresc al activitatii economice si sociale, fara aducerea oficiala la cunostinta romanilor, macar a urmatoarelor informatii :
schema de organizare si efectivul de activisti din Consiliul respectiv ;
sinteza actiunilor intreprinse in anul 1989 in capitala si in judete ;
constatarile si propunerile prezentate de conducerea Consiliului respectiv, in anul 1989, conducerii centrale de partid si celei de stat ;
modul in care au fost folosite informatiile din documentele respective de noua conducere a tarii ;
activitatea depusa de activistii respectivi dupa incheierea anului 1989 .

Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (XI) – Partea a II-a – Regimul post comunist de exploatare a Romaniei

Scris de Invitat Miercuri, August 17, 2011, 10:49. Publicat in sectiunea Intrebari | 1,816 vizualizari

11 – Cu D.L. № 4 din 5 ianuarie a fost organizata functionarea Academiei Romane, actiune care nu a fost urmata nici cu clarificarea urmatoarelor probleme de fond :
identitatea, pregatirea profesionala si serviciile aduse tarii noastre de cei 181 membrii titulari si corespondenti, existenti la inceputul anului 1991
identitatea membrilor Academiei Romane, care au desfasurat activitati potrivnice intereselor tarii si a poporului roman si masurile dispuse de Adunarea generala in cazurile respective ;
cuprinderea in programul sau de activitate, indeplinirea sarcinii de a cerceta si finaliza Dreptul Romanesc, care reuneste totalitatea normelor juridice ale neamului nostru, pe care romanii le-au numit ‘’Obiceiul Pamantului’’  (93 – 30 ) ;
finalizarea lucrarii inceputa de academicianul Radulescu, bazata pe cele 762 probleme incluse in “ Chestionarul pentru adunarea obiceiurilor juridice ale poporului roman” ( 93 – 153 – 203 ) ;
propunerea pentru cuprinderea in legea de baza a tarii noastre, a partilor principale din Dreptul Romanesc, adica : obligatiile parintilor, a scolilor si ale statului ;
12 – Cu D.L. № 9 din 7 ianuarie, au fost abrogate:
− Decretul № 78/1988 pirvind constituirea, administrarea si utilizarea fondului valutar centralizat al statului ;
− Decretul № 163/1989, privind unele masuri pentru imbunatatirea activitatii de comert exterior si cooperare economica internationala ;
− Decretul № 3/1989, privind unele masuri referitoare la negocierea si semnarea contractelor externe ;
− Decretul № 381/1988, privind unele masuri pentru imbunatatirea organizarii unitatilor de comert exterior, art. 2 – 5.
In D.L. № 9/1990, si nici in alte documente oficiale, nu au fost incluse informatii privind :
volumul fondului valutar existent la sfarsitul anului 1989 in administrarea Ministerului finantelor prin secretarul sau de partid Theodor Stolojan, si destinatia data fondurilor respective ;
sinteza indeplinirii contractelor de comert exterior, la sfarsitul anului 1989.
13 – Guvernul condus de Petre Roman, a dispus prin Hotararile № 42/13 I, 55/19 I, 136/12 II si № 459/28 IV.
− trecerea Centrului de perfectionare a cadrelor C.E.P.E.C.A. in subordinea Ministerului economiei nationale ;
− desfiintarea Academiei de studii social – politice ;
− desfiintarea Institutului de studii istorice si social – politice ;
− desfiintarea Academiei de Stiinte Sociale si Politice fara a fi prezentate oficial informatii privind :
numarul absolventilor, de la infiintarea institutiilor respective, pana in anul 1989, pe sectiuni de invatamant ;
lista nominala a cursantilor din anul de invatamant 1989 – 1990 ;
lista nominala a cadrelor didactice, pe specialitati existente la sfarsitul anului 1989 ;
14 – Cu D.L. № 30 din 18 ianuarie 1990, a fost ordonata trecerea in proprietatea statului a patrimoniului ex – P.C.R.
Guvernul, trebuia sa prezinte pana la 1 martie un raport privind trecerea in patrimoniul statului a bunurilor respective si modul in care aceste bunuri urmau sa fie folosite in interesul poporului.
Noua conducere a statului nostru nu si-a adus la indeplinire obligatia informarii poporului roman, nici asupra urmatoarelor elemente de la patrimoniul respectiv :
continutul Raportului care trebuia prezentat la C.F.S.N. de generalul Atanasie Stanculescu, pana la 1 martie 1990 ;
continutul masurilor dispuse de C.F.S.N. condus de Ion Iliescu, pentru folosirea bunurilor respective in interesul poporului roman ;
continutul ultimului raport prezentat de C.F.S.N. pentru patrimoniul in cauza ;
valoarea totala a patrimoniului preluat in baza D.L. № 30/1990.
15 – Prin D.L. № 35 din 19 ianuarie a fost dispusa masura modificarii unor reglemantari privind salarizarea.
Din modificarile respective au facut parte si urmatoarele :
− abrogarea prevederilor referitoare la acordarea salariilor in raport cu realizarea criteriilor, a conditiilor si a exportului, cuprinse in Legea № 1/1986 si in Decretul № 161/1986.
− abrogarea reglementarilor referitoare la diminuarea nelimitata a salariilor si neasigurarea unui venit garantat ;
− abrogarea prevederilor referitoare la : limitarea numarului care pot fi incadrati in ultima categorie a retelelor tarifare – si la limitarea numarului de persoane care pot fi trecute in gradatiile 4, 5, 6 si 7 ;
− abrogarea prevederilor referitoare la obligativitatea asigurarii unei stricte corelari intre retributii si cresterea productivitatii muncii ;
− oprirea restituirii sumelor platite in plus salariatilor pana la 31 decembrie 1989.
Pentru modificarile ordonate de noua conducere a statului nostru in reglementarile privind salarizarea, nu au fost prezentate informatii oficiale privind :
criteriile economice care au conditionat acordarea salariilor in intregime, chiar si salariatiilor care nu si-au indeplinit obligatiile de munca ;
criteriile economice care au stat la baza abrogarii restrictiilor de incadrare a salariatiilor in categoriile 4,5,6 si 7 ;
criteriile economice care au impus anularea strictei corelari care trebuie sa existe intre retributie si cresterea productivitatii muncii ;
volumul retributiilor platite in plus pana la sfarsitul anului 1989 ;
16 – Presedintele C.F.S.N., prin D.L. № 45 din 1 februarie a ordonat regimul juridic al frontierei de stat a Romaniei.
Cu cele 33 articole ale acestei legislatii, au fost abrogate 74 articole din :
− Decretul № 679/1969 privind regimul de paza a frontierei de stat, cu 36 articole ;
− Decretul № 400/1982 privind controlul pentru trecerea frontierei de stat romanesc, cu 38 articole.
In cazul abrogarii celor doua decrete, nu au fost prezentate explicatii oficiale nici pentru:
inlaturarea folosirii de catre trupele de graniceri a armamentului, pentru indeplinirea misiunilor de serviciu :
oprirea ofiterilor de frontiera de a efectua cercetari penale in cazul infractiunilor de frontiera ;
oprirea subofiterilor graniceri de a intocmi acte pentru constatarea infractiunilor de frontiera ;
neincluderea in noua legislatie a reglementarii accesului pe apa si pe uscat in portul militar Mangalia si de interzicere a accesului strainilor in localitatile Arsa, Albesti, Lineanu si Hagieni, limitrofe portului militar.
Inlaturarea controlului pentru trecerea frontierei de stat romane, prin scoaterea in afara legii a :
− 52 puncte de control ( rutiere, feroviare si a celor navale) ;
− 31 puncte de control la trecerea frontierei ( pasapoarte, bagaje, arme si munitii, autoturisme, a navelor, trenurilor , navelor de pasageri, aeroporturi, etc.) .
17 – Noua conducere a statutului nostru, a hotarat prin D.L. № 47 din 4 februarie 1990, abrogarea Legii № 1/1976 emisa pentru adoptarea ‘’  Programului national de perspectiva pentru amenajarea bazinelor hidrografice din R.S.R. ‘’
Programul respectiv trebuia indeplinit intr-o perioada de 30 de ani, adica pana in anul 2006, cu urmatoarele obiective principale :
− amenajarea intregii retele hidrografice, inclusiv a paraielor ;
− realizarea controlului apei prin lacuri de acumulare ;
− regularizarea si indiguirea albiilor cursurilor de apa in corelatie cu efectele de atenuare a undelor de viitura, prin lacuri de acumulare ;
− realizarea in prima etapa a lucrarilor de aparare a oraselor care au avut de suferit in urma inundatiilor – cat si a lucrarilor de combatere a eroziunii solului, corectare a torentilor, si a celor pentru dezvoltarea lucrarilor de imbunatatiri funciare ( irigatii, desecari ).
Pentru actiunea politica impusa prin D.L. mentionat, nu au fost date publicitatii informatii oficiale nici pentru :
suprafata de teren care a fost eliberata din cele 7,4 milioane ha., care erau expuse excesului de apa ;
suprafata de teren care a fost recuperata din cele 7,3 milioane ha., care erau afectate de eroziune si de ploi terentiale ;
canale, galerii si conducte de derivatie, indiguiri, bazine, piscine, hidrocentrale, realizate pana la sfarsitul anului 1989 ;
motivarea blocarii lucrarilor de amenajare a bazinelor hidrografice din tara noastra .
18 – Cu D.L. № 48 di 4 februarie a fost ordonata actiunea abrogarii Legii № 2/1976 privind ‘’  Programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului ferestier in perioada 1976 – 2010 ‘’
In articolul 2, din acelasi D.L., a fost inscrisa obligatia ca in termen de 6 luni, de la data acestuia, Ministerul apelor, padurilor si mediului inconjurator, impreuna cu ministerele interesate vor intocmi noul program de conservare si dezvoltare a fondului forestier.
Pana in prezent nu au fost aduse la cunostinta romanilor, informatii oficiale macar pentru :
motivarea abrogarii programului de conservare si dezvoltare a fondului forestier din tara noastra ;
noul program asemanator intocmit si pus in executare de Ministerul apelor si padurilor – si gradul de indeplinire a acestuia ;
gradul de indeplinire a programului de impadurire pentru 765.000 ha., din perioada 1976 – 1989 ;
gradul de indeplinire a programului de refacere a celor cca. 700.000 ha. padure slab productiva ;
suprafata de plantatii speciale pentru producerea lemnului de celuloza, obtinuta din suprafata totala de 450.000 ha., programata a fi realizata pana in anul 2000 ;
modul de organizare a valorificarii produselor accesorii ale padurii, adica : fructe, ciuperci comestibile si cresterea viermilor de matase.
19 – Cu Decretele № 90 si 91, din 6 februarie, au fost infiintate : Comisia muzeelor si Colectiilor si Comisia nationala a monumentelor, asamblurilor si siturilor istorice :
Cu primul Decret au fost abrogate si :
− Decretul № 13/1975 privind Comisia centrala de stat a patrimoniului cultural national ;
− Decretul № 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si a pietrelor pretioase, ori semipretioase ;
Noua comisie a muzeelor si colectiilor, trebuia sa prezinte in termen de 30 de zile, propuneri de reglementare generala in domeniul sau de activitate, precum si de organizare a acestei institutii specializate.
Noua reglementare pentru protectia patrimoniului cultural national, a fost emisa peste 900 zile, prin ordonanta № 27 din 26 august 1992, neexistand informatii oficiale nici in cazul urmatoarelor parti componente ale acestei avutii nationale ;
calitatea si stadiul la sfarsitul anului 1989 a Evidentei centralizate de stat a bunurilor care au fost incluse in patrimoniul cultural national ;
modul in care a fost luata in primire de catre noua Comisie, la 6 februarie 1990, inventarul patrimoniul cultural national, de la vechea Comisie ;
modul in care a ramas in stare de functionare oficiala, Evidenta centralizata, si a celor teritoriale , privitoare la patrimoniul cultural national ;
legalitatea scoaterii din patrimoniul respectiv timp de 900 zile a unor obiecte de inventar ;
volumul valoric si destinatia obiectelor din metale pretioase, care faceau parte din tezaurul national si se tineau in evidenta B.N.R., dupa abrogarea decretului in cauza.
20 – Prin Decretul № 94 din 7 februarie, a fost dispusa masura desfiintarii Curtii superioare de control financiar, institutie care avea ca principala obligatie, efectuarea controlului financiar asupra organelor centrale de stat, nefiind publicate :
raportul anual pentru 1989, asupra activitatii de control financiar-bancar in economie ;
lista nominala a cazurilor judecate in baza aprobarii Consiliului de stat sau a Consiliului de ministri, cu volumul despagubirilor si amenzilor aplicate pentru pagubele provocate avutului obstesc ori savarsirea de abateri cu caracter financiar ;
lista nominala a cazurilor judecate si a hotararilor dispuse cu privire la plata de despagubiri de catre directorii generali si directorii din ministere si celelalte organe centrale, conducatorii centralelor economice sau a unitatilor asimilate acestora ;
motivarea desfiintarii Curtii superioare de control financiar.
Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (XI) – Partea a II-a – Regimul post comunist de exploatare a Romaniei

Scris de Invitat Miercuri, August 17, 2011, 10:49. Publicat in sectiunea Intrebari | 1,817 vizualizari

21 – Cu Decretul № 103 din 7 februarie, a fost ordonata sistarea lucrarilor de amenajare a Deltei Dunarii, concomitent cu abrogarea Decretului № 92/1983, privind programul de amenajare si exploatare integrala a zonei respective – program in care erau incluse si urmatoarele parti componente :
− prelucrarea in celuloza a stufului, in unitati mici amplasate in delta ;
− prelucrarea speciilor celor mai productive pentru masa lemnoasa in conditiile deltei ;
− dezvoltarea turismului in delta ;
− introducerea energiilor neconventionale ( solara si a vantului ) in unitatile economice si localitatile deltei ;
− obiectivul de investitii ‘’Protectia litoralului Nord – Midia’’ ;
− repartizarea anuala, cu prioritate, a fortei de munca excedentara, in anumite zone ale tarii, spre delta, in functie de necesarul solicitat de Centrala ‘’ Delta Dunarii’’.
In cazul acestei actiuni politice, nu au fost prezentate informatii oficiale de catre noua conducere a statului nostru, nici pentru :
gradul de indeplinire a programului de amenajare a Deltei Dunarii, in perioada 1983 – 1989 ;
identitatea obiectivelor de investitii realizate si valoarea acestora ;
identitatea obiectivelor care erau in curs de executare la sfarsitul anului 1989 si volumul valoric al lucrarilor de constructii – montaj respective ;
numarul salariatilor care erau angajati la sfarsitul anului 1989, in noile unitati economice din zona, si a salariatilor de la unitatile de constructii ;
masurile dispuse de noua conducere a tarii, pentru functionarea noilor unitati prelucratoare din zona deltei, conservarea lucrarilor aflate in curs de constructie, cat si pentru folosirea fortei de munca ramasa disponibila.
22 – Cu Decretul № 108 din 8 februarie, a fost redat gradul de general – maior, militarilor Suciu Vasile Cornel si Kostyal Stefan, care, in ziua de 4 iunie 1970, au fost trecuti in evidenta rezervistilor cu gradul de soldat, fara a fi prezentate informatii ofociale, macar pentru :
faptele savarsite de cei doi generali pentru care au fost scosi din armata cu gradul de soldat ;
faptele savarsite de soldatii in cauza in perioada 4 iunie 1970 – 22 decembrie 1989, fapte care au fost recunoscute si rasplatite de noua conducere a tarii ;
natura si volumul recompenselor materiale acordate celor doi generali .
23 – Prin D.L. № 81 din 9 februarie, a fost legalizata noua formatie politica C.P.U.N., facandu-se cunoscut oficial si transformarea F.S.N., in formatie politica de sine statatoare, neexistand documente oficiale privind :
institutia statului nostru, care a aprobat infiintarea formatiei politice respective ;
documentul care a fost emis oficial pentru infiintarea partidului in cauza ;
statutul de organizare si functionare a acestuia ;
forma organizatorica a noului partid si cadrele de conducere a acestuia .
24 – Prin D.L. № 82 din 13 februarie a fost hotarata componenta C.P.U.N. , cu un numar total de 253 membri.
Aceasta noua formatie politica de conducere a tarii noastre a depus o activitate oficiala pana la 16 iunie 1990.
Pentru perioada 9.II – 16.VI nu au fost date publicitatii informatii privind :
programul pentru dezvoltarea economiei nationale emis de Biroul Executiv al C.P.U.N., format din 21 membrii, si realizarile concrete obtinute in perioada sa de functionare ;
componenta si conducerea celor 16 comisii de specialitate ;
obiectivele cuprinse in programul celor 16 comisii si modul lor de indeplinire, in special de :
− comisia de reconstructie economica
− comisia pentru agricultura
− comisia pentru cercetarea abuzurilor care au dus la incalcarea drepturilor fundamentale ale anului si pentru reabilitarea victimelor dictaturii ;
formatiile de specialisti care au participat oficial la lucrarile desfasurate in cadrul C.P.U.N.
25 – Nu a fost publicata oficial norma legislativa emisa pentru activitatea inceputa de academicianul Postolache la 27 februarie si prezentata guvernului peste doua luni, adica la 20 aprilie, cand a fost prezentata la audienta guvernului lucrarea ‘’ Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania’’ ( 94 – 16).
Pentru documentatia respectiva, conducerea statului nostru a inlaturat si urmatoarele sale obligatii :
consultarea specialistilor in economie, inaintea emiterii D.L. № 1 din 26 decembrie 1989, in care a fost cuprins si obiectivul desfiintarii dreptului de proprietate a celor 8 milioane de salariati ;
publicarea sumei onorariilor achitate celor peste 1500 de specialisti care au conlucrat, pentru intocmirea studiului respectiv ;
editarea documentatiei in cauza, intr-un numar suficient pentru a fi trimise macar urmatoarelor institutii centrale si locale :
− institutii de invatamant economic mediu si superior ;
− arhivele nationale centrale si judetene ;
− bibliotecile centrale, judetene si comunale .
26 – Dupa inlaturarea normelor privind raspunderile din gospodarirea patrimoniului economic, prin D.L. № 95 emis la 14 martie 1990, a fost hotarata trecerea la saptamana de lucru de 5 zile la toate unitatile de stat, actiune politica pentru care nu exista nici informatiile oficiale privind :
continutul programului emis pentru desfasurarea activitatii saptamanale in toate sectoarele de activitate ale tarii noastre pe timp de 5 zile saptamanal in loc de 6 zile ;
rezultatele obtinute, in unitatile respective, dupa reducerea saptamanii de lucru, cu o zi ;
masurile concrete dispuse de conducerea statului, pentru mentinerea randamentului, in unitatile economice si bugetare din tara noastra, dupa intrarea in vigoare a normei legislative in cauza .
27 – Cu D.L. № 124 din 24 aprilie a fost infiintata fundatia ‘’ Fondul Libertatea ‘’, de utilitate publica, cu personalitate juridica.
Pentru aceasta institutie, nu au fost prezentate oficial nici informatiile privind :
continutul statutului de organizare si functionare a fundatiei respective ;
volumul fondurilor banesti depuse dupa 22 decembrie 1989, in conturile deschise la unitati bancare si la CEC pentru ajutorarea Romaniei – preluate de aceasta fundatie ;
componenta Consiliului de administratie a acestei fundatii si documentul emis de C.P.U.N. in acest sens ;
volumul fondurilor primite dupa 24 aprilie 1990 si modul de utilizare a acestora ;
volumul total al fondurilor banesti acumulate ;
volumul total al fondurilor utilizate pentru finantarea fiecaruia din cele 16 actiuni prevazute in H.G. № 535 din 14 mai 1990 ;
controalele efectuate asupra gestiunii ‘’Fondului Libertatea’’, de catre organele din Corpul de Control economico – financiar al primului ministru – si rezultatele acestora ;
litigiile aparute in administrarea fondurilor respective, si modul de finalizare a acestora.
28 – Parlamentul tarii noastre, prin Legea № 13 din 7 august 1990 a abrogat art. 8 si 11 din Legea № 2/1987, articole care au prevazut :
− pentru realizarea unei repartitii teritoriale corespunzatoare a padurilor, asigurarea potentialului productiv si pastrarea echilibrului ecologic, se interzice pe o perioada de 10 ani, taierile de produse principale in zonele prevazute in anexa 1 ;
In anexa 1, au fost cuprinse 27 teritorii judetene, din care facea parte si municipiul Bucuresti, caruia i-a fost interzisa taierea in toate ocoalele sale silvice.
− volumul de masa lemnoasa ce se recolteaza anual pe zone geografice si destinatii, se aproba prin decret al Consiliului de Stat.
In cazul acestei masuri legislative aprobata de Presedintele Romaniei nu au fost prezentate explicatii oficiale nici pentru :
gradul indeplinirii in cei aproape trei ani a programului privind intarirea fondului forestier in teritoriul celor 27 judete ;
programul de impadurire care urma sa fie indeplinit in urmatorii sapte ani, in judetele respective ;
documentatia care a determinat legiferarea inlaturarii programului de intarire a fondului forestier national si identitatea specialistilor care au intocmit-o .
29 – Cu Legea № 17 din 7 august, privind regimul juridic al apelor interioare ale marii teritoriale si a zonei contigne a Romaniei a fost luata hotararea ca marea teritoriala a tarii noastre sa aiba o latime de 12 mile.
Prin Decretul № 142/1986, spatiul marin al tarmului romanesc la Marea Neagra instituia zona economica exclusiva a R.S.R. si se intindea in partea ei exterioara pana la o distanta de 200 mile marine, in urma unor negocieri cu statele vecine.
Pentru modificarile aduse decretului in cauza, nu au fost prezentate explicatii oficiale privind :
motivarea noii conduceri a statului nostru pentru modificarea Decretului № 142/1986 ;
avantajele aduse Romaniei in urma modificarilor aduse zonei economice din suprafata maritima , cuvenita tarii noastre ;
30 – Guvernul Romaniei prin Hotararea № 915 din 14 august, a dispus infiintarea Comisiei guvernamentale pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre N. Ceausescu si colaboratorii sai. Pana in prezent nu au fost publicate oficial informatii nici pentru :
componenta Comisiei interdepartamentale desemnata la 13 ianuarie 1990 pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate de catre N. Ceausescu si colaboratorii sai, temeiul legal al functionarii acesteia si rezultatele obtinute pana la data prezentei Hotarari de guvern ;
componenta noii comisii guvernamentale ;
efectivele de avocati si experti in descoperirea de fraude financiar – bancare, angajate de Comisie, volumul drepturilor banesti oferite de statul nostru – si rezultatele concrete prezentate oficial de specialistii respectivi ;
sinteza rapoartelor lunare prezentate guvernului de catre Comisia guvernamentala ;
volumul fondurilor deturnate din patrimoniul tarii de catre N. Ceausescu si colaboratorii sai, stabilit de Comisia guvernamentala in cauza, recuperarea si modul de evidentiere a acestuia in patrimoniul national.

Istoria Romanilor: Intrebari fara raspuns (XI) – Partea a II-a
Regimul post comunist de exploatare a Romaniei

Scris de Invitat Miercuri, August 17, 2011, 10:49. Publicat in sectiunea Intrebari | 1,818 vizualizari

31 – Guvernul Romaniei, prin Hotararile № 959 si 960 din 16 august 1990, a dispus :
− constituirea Comisiei guvernamentale pentru participarea Romaniei la crearea unor noi organizatii interguvernamentale de colaborare economica multilaterala in locul C.A.E.R. ;
− numirea reprezentantului permanent al Romaniei la C.A.E.R.
In cazul C.A.E.R. – ului nu au fost aduse oficial la cunostinta romanilor, informatii nici pentru :
volumul valoric al participarii tarii noastre la C.A.E.R., in perioada sa de functionare ;
efectivul personalului roman care a fost imputernicit sa-si desfasoare activitatea la aceasta organizatie internationala , si ramurile organizatorice in care a functionat ;
principapepe servicii aduse tarii noastre prin participarea la C.A.E.R., pana la formarea noii comisii ;
lista nominala a comisiei in cauza, durata de functionare a acesteia si rezultatele obtinute ;
durata de functionare a academicianului Postolache ca reprezentant permanent al Romaniei la C.A.E.R. si activitatea desfasurata de dansul.
32 – In sedinta de guvern din 6 septembrie, ministrul Doru Viorel Ursu, a prezentat o informare intitulata ‘’ Probleme sociale acute aparute in ultima perioada de timp ‘’ – cu cifre incredibile despre :
− crime
− furturi
− coruptia practicata la diverse verigi ale administratiei de stat
− hemoragia unor marfuri peste hotare (94 – 69)
Intrucat pana in prezent nu au fost prezentate de guvernul roman informatii oficiale pentru masurile dispuse in cazul problemelor sociale cuprinse in informarea respectiva, sunt necesare urmatoarele masuri minime :
publicarea oficiala a informarii, prezentata de ministrul de interne la sedinta guvernului din 6 septembrie 1990 ;
publicarea oficiala a rapoartelor intocmite de organele S.R.I., in cazul crimelor economice constatate – si care au fost prezentate organelor de conducere suprema a Romaniei, cat si publicarea masurilor oficiale dispuse de conducerea statului nostru in aceasta privinta ;
publicarea listei nominale a organizatorilor de crime, furturi, coruptia din diverse verigi ale administratiei de stat si in hemoragia unor marfuri peste hotare ;
publicarea masurilor dispuse de primul guvern democrat al tarii noastre, pentru pedepsirea vinovatilor care au savarsit crimele expuse in raportul respectiv.
33 – In aceeasi sedinta de guvern, ministrii Victor Babiuc, Ionel Aurel Stoica si Adrian Severin au intervenit cu propuneri pentru modificarea Codului Penal, in special pentru articolele : 254, 255, 256 si 257, privind urmarirea, judecarea si condamnarea faptelor de coruptie. (94 – 70).
Faptele de coruptie puse in discutie, priveau :
− luarea de mita
− darea de mita
− primirea de foloase necuvenite si
− traficul de influenta .
Pentru pedepsirea faptelor in cauza, Codul Penal prevedea pedeapsa cu inchisoare de la o luna, la 10 ani si plata unor contraventii.
Guvernul Roman, Parlamentul si Presedentia, nu au prezentat explicatii oficiale nici pentru :
nemodificarea articolelor din Codul Penal care se refereau la cele patru categorii ale faptelor de coruptie ;
neinlaturarea si nepedepsirea mai aspra a faptelor de coruptie din institutiile statului .
34 – Guvernul Roman, prin Hotararea № 1109 emisa la 18 octombrie, a dispus liberalizarea preturilor si unele masuri de protectie sociala.
Prin legislatia respectiva au fost majorate preturile cu ridicata la materiile prime de baza de peste trei ori la unele din acestea, operatiune prin care a fost provocata anarhia, inlaturarea raspunderii cadrelor de conducere din economia romaneasca si dezvoltarea fara limita a birocratiei.
In cazul acestei actiuni ‘’capitaliste’’ dispusa de Petre Roman, nu au fost prezentate informatii oficiale nici pentru :
motivarea aprobarii neoficiale de catre Presedentia si Parlamentul tarii, a desfasurarii actiunii de liberalizare a preturilor in economia tarii noastre, dispusa de guvernul Petre Roman desi aceasta actiune nu facea parte din atributiile sale ;
componenta formatiei care a conceput si a finalizat norma legislativa in cauza, pregatirea profesionala si functiile indeplinite de acestia la inceputul lunii decembrie 1989 ;
insistenta presedintelui Camerei Deputatilor, Alexandru Barladeanu la dezbaterile parlamentare din 7 noiembrie 1990, de amanare a masurilor de liberalizare a preturilor, cu 3 – 4 luni, ( 94 – 115).
liberalizarea traumatica a preturilor la cele mai multe marfuri, care s-a produs printr-o dublare sau triplare instantanee a lor. Moneda romaneasca a fost devalorizata cu 75% , dar la o sesime din rata neoficiala in vigoare. (95 – 175,176).
35 – Senatul Romaniei, prin Hotararea № 28 din 31 octombrie 1990 a desemnat o comisie pentru audierea persoanelor care la 22 decembrie 1989 au fost nevoite sa paraseasca locul de munca si domiciliul din judetele Harghita si Covasna.
Comisia respectiva a fost formata cu 7 senatori sub coordonarea senatorului Mihai Chetan, nefiind publicate informatii oficiale nici pentru :
identitatea, functia si efectivul familiilor persoanelor care au parasit cele doua judete din Transilvania ;
cauzele care au determinat parasirea locului de munca si a domiciliul de catre persoanele respective ;
identitatea celor care au impus parasirea locului de munca in cele doua judete de catre persoanele in cauza ;
masurile propuse de comisia in cauza in sarcina celor vinovati de comiterea faptelor respective, – si modul de indeplinire a acestora.
36 – Parlamentul Romaniei, prin Hotararea № 3 din 12 noiembrie 1990, la cererea guvernului, a aprobat, ca acesta sa contracteze credite financiare externe in limita unui plafon trimestrial.
In cazul acestei imputerniciri emisa de Parlamentul Romaniei, nu exista informatii oficiale nici pentru :
volumul creditelor financiare externe contractate de guvernul Roman in perioada 1.XII.1990 – 31.XII.1991 ;
volumul creditelor financiare externe obtinute in periada respectiva, pe termene si pe nivelul dobanzilor achitate ;
unitatile statului nostru care au beneficiat de creditele respective si volumul acestor resurse financiare pe care le-au primit.

Constantin Bulibasa

Bibliografie – Intrebarile fara raspuns ale istoriei moderne a Romaniei


Scris de Invitat Duminica, Noiembrie 8, 2009, 9:53. Publicat in sectiunea Intrebari | 2,387 vizualizari

1 Istoria Parlamentului si a vietii parlamentare in Romania
 Pag.: 143, 185, 189, 194, 456
Editura academiei R.S.R., Bucuresti 1983
 2  Istoria loviturilor de stat in Romania , volumul I
Pag. : 232, 239, 336
Alex Mihai Stoenescu
International Publishing Company 2006
 3 Constitutia din 1923
In dezbaterea contemporanilor
Pag. : 25,81,443
Humanitas, Bucuresti 1990 
 4  O istorie sincera a poporului roman
Pag.: 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467
Florin Constantin
Univers Enciclopedie Bucuresti 1997
 5 Casa Regala – volumul I – 1866-1900
Pag. : 17,18,65,129
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti  2003
6  Burghezia romana
Pag. : 126, 131, 134, 218
Stefan Zeletin
Humanitas Bucuresti 1991 
 7 Opere economice
Pag. : 367
P.S. Aurelian
Editura Academiei R.S.R. 1967 
 8 Istoria loviturilor de stat in Romania volumul II
Pag. : 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380
Alex Mihai Stoenescu
International Publishing Company 2006 
 9 De ce a fost sacrificat Eminescu ?
Pag. : 93, 94, 97
Theodor Codreanu
Editura ’’ Grigore Tabacaru’’ Bacau 2001
 10 Studii
Pag. : 489, 530
G. Zane
Editura Eminescu 1980 
 11 Rascoala taranilor de la 1888
Pag. : 10, 152
Constantin Corbu
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1978
 12 Istoria Dreptului Romanesc volumul I
Pag. : 172
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1980
 13 Istoria Dreptului Romanesc volumul II – partea intai
Pag. : 255, 308
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1984 
 14 Istoria Dreptului Romanesc volumul II – partea a doua
Pag. : 183, 233
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1987 
15   Neam fara noroc – sau blestemul lui Zamolxe
Pag. : 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352
Alexander E. Ronnett
Editura Vicovia Bacau 2008
 16 Stenogramele sedintelor Consiliului de ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I
 Pag. : 191, 206, 538
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 1997
 17 Casa Regala volumul II – 1901-1930
Pag. : 205, 207, 216, 262, 280
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004 
 18 Relatiile agrare si miscari taranesti in Romania
Pag. : 196, 558, 572, 585
Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R.
Editura Politica 1967 
 19 Reforma agrara din 1921 in Romania
Pag. : 146, 231, 307, 342, 352
D. Sandu
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1975 
 20  Sub trei dictaturi
Pag. : 42
Lucretiu Patrascanu
Editura Politica Bucuresti 1970
 21 Pentru legionari volumul I
Pag. : 20, 21, 28

Corneliu Zelea Codreanu
Editura Scara Bucuresti 1999 
 22 Romania, cu si fara Antonescu
Pag. : 209, 291, 293, 335
Gheorghe Buzatu
Editura Moldova Iasi 1991 
 23  Magazinul istoric – Luna octombrie 2008
Pag. : 24
 24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern
Gabriel Perrenii
Editura Omnes 1971 
25  Armata, maresalul si evreii
Pag. : 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484
Alex Mihai Stoenescu
Rao International Publishing Company 1998 
26  Casa Regala volumul III – 1930-1937
Pag. : 77, 113, 144, 178
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2005 
 27 Istoria loviturilor de stat in Romania volumul III
Cele trei dictaturi
Pag. : 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674
Alex Mihai Stoenescu
Rao International Publishing Company 2006 
28  Viata economica si politica a Romaniei 1933-1938
Pag. : 100, 130, 131, 282
Emilia Sonea • Gavrila Sonea
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1978
 
29    Romania in perioada revolutiilor nationale din Europa ( 1919 – 1944 ) –
Miscarea legionara
Pag. : 44, 81, 102, 103, 112, 118
Michele Rallo
Sempre Bucuresti 1999
30  Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu volumul I
Pag. : 129, 130, 262
Cicerone Ioanitoiu
Bucuresti 1997 
31   Viata politica din Romania 1918 – 1944
Pag. : 150
Ioan Scurtu
Editura Albatros Bucuresti 1982
 32 Era Libertatii
Statul National Legionar volumul I
Pag. : 102, 113, 116, 121, 201
Horia Sima
Editura Gordian Timisoara 1995 
33  Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu ( mai 1938 )
Pag. : 223, 224, 225, 226
Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iasi 1994 
 34  Istoria Garzii de Fier 1919 – 1941
Mistica Ultranationalismului
Pag. : 10, 11, 261, 283, 292
Francesco Veiga
Humanitas Bucuresti 1993
 35  Miscarea legionara – in texte originale si imagini
Pag. : 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210
Editor Lucian Borleanu
Editura Lucman Bucuresti
 36 Legiunea ’’ Arhanghelul Mihail ’’
 Pag. : 208
Armin Heinen
Editura Humanitas Bucuresti 1999
 37 Destinul Miscarii Legionare
Pag. : 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84
Stefan Aparaschivei
Editura Gama 1996 
 38 Casa Regala volumul IV – 1938-1947
Pag. : VIII, X, 106, 240
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2006 
39  Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica
 Pag. : 118
Constantin Bogdan – Adrian Platon
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1981
 40 Casa Regala si afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV
Pag. : 26, 97
Costin Murgescu
Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1970 
 41 Garda de Fier – organizatie terorista de tip fascist
Pag. : 62, 63, 131
Mihai Fatu – Ion Spalatelu
Editura Politica Bucuresti 1980
 
 42  Istoria politica si militara a razboiului Romaniei contra Rusiei Sovietice
Pag. : 58
General Platon Chirnoaga
Editura Fides Iasi 1997
 43  Era libertatii – Statul National Legionar volumul II
Pag. : 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131
Horia Sima
Editura Gordian Timisoara 1995
 44  Evreii sub regimul Antonescu
Pag. : 77, 311, 312, 335
Radu Ioanid
Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucuresti 1997
 45  Arhivele totalitarismului
Pag. : 32
Revista Institutului National pentru studiul totalitarismului
Anul I – № 1/1993
 46  Legionarii nostri
Pag. : 178, 179
Ion Coja
Editura Kogaion Bucuresti 1997
 47  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministrii – Guvernarea Ion Antonescu volumul II
Pag. : 58, 181, 359, 755
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 1998
 48  Noica si Miscarea Legionara
Pag. : 256
Sorin Lavric
Humanitas Bucuresti 2007
 49  Maresalul Antonescu si Catastrofa Romaniei
Pag. : 108, 171
Eduard Mezincescu
Editura Artemis Bucuresti 1993
 50  Evreii sub regimul Antonescu
Pag. : 48
Radu Ioanid
Editura Hasefer Bucuresti 1997
 51  Hitler, regele Carol si maresalul Antonescu – Relatiile romano-germane 1938 – 1944
Pag. : 271, 279, 280, 285
Andreas Hillegruber
Humanitas Bucuresti 1994
 52  Procesul lui Ion Antonescu
Pag. : 178, 196, 477
Editura Eminescu 1995
 53  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX
Pag. : 27, 42, 429
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2006
 54  Preliminarii politico – diplomatice ale insurectiei romane din august 1944
Pag. : 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479
A. Simion
Editura Dacia Cluj 1979
 55 Monitorul Oficial
№ 299 / 17-XII-1941 
 56  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III
Pag. : 381, 433
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2001
 57  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII
Pag. : 250
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2003
 58  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII
Pag. : 625
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
 59  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X
Pag. : 518
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2007
 60  Jurnal
Pag. : 151
Constantin Sanatescu
Editura Humanitas Bucuresti 1993
 61  23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III
Pag. :XXI
Directia Generala a Arhivelor Statului
Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1985
 62  23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV
Pag. : 542
Directia Generala a Arhivelor Statului
Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara
Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1985
 63  Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V
Pag. : 226
Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2005
64  Romania ca o prada
Pag. : 305, 315
Radu Theodoru
Editura Alma 
 65  Romania la cumpana istoriei
Pag. : 308, 309, 357, 385, 386
Ion Suta
Editura Enciclopedica Bucuresti 1991
 66  Romania sub regimul comunist
Pag. : 26, 31, 54, 114, 121, 179
Dennis Deletant
Biblioteca Sighet
Fundatia Academia Civica Bucuresti 1997
 67 Mari crime impotriva natiunii romane – Contributia unor minoritati nationale la bolsevizarea Romaniei
Pag. : 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89
Neagu Cosma
Bravo Pres 1995
68  Sovietizarea Romaniei – Perceptii angro-americane 1944 – 1947
Pag. : 106
Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop
Iconica Bucuresti 1993 
 69  Dezvoltarea economica a Romaniei 1944 – 1964
Pag. : 26, 116
Academia R.P.R. – Institutul de cercetari economice
Editura Academiei R.P.R. Bucuresti 1964
 70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945 
 71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946
 72 Anul 1948 – institutionalizarea comunismului
Pag. : 509, 512, 514 – 519, 832 – 839
Fundatia Academia Civica 1998 
 73 Instaurarea comunismului – Intre rezistenta si represiune
Pag. : 106, 213 – 278, 384, 434
Fundatia Academia Civica 1995 
 74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965 
 75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarsit de sistem
Pag. : 152, 831
Analele Sighet – 10 –
Fundatia Academia Civica  2003
 76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989 
 77 Jurnalul fericirii
Pag. : 34, 82, 107, 151, 286
N. Steinhardt
Editura Dacia Cluj  1991
 78  Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989
 79  Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989 
 80  Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989 
 81  Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989 
 82 Anuarul statistic al Romaniei – 1990
Pag. : 105, 630 – 645
Comisia nationala pentru statistica 
 83 H.C.M. № 1557/1973 
84  H.C.M. № 73/1975
 85  H.C.M. № 76/1975
 86  H.C.M. № 189/1976
 87 Decretul  № 358/1976
88 Decretul  № 322/1979
89  Decretul № 220/1976
 90 H.R. Patapievici Politice
Pag. : 63
Humanitas Bucuresti 1997 
91  Silviu Brucan Treptele tranzitiei spre capitalism
Pag. : 36, 37
Nemira 1999 
 92  Silviu Brucan Stalpii noii puteri in Romania
Pag. : 144
Nemira 1996
 93 Andrei Radulescu Pagini inedite din istoria dreptului vechi romanesc
Pag. : 30, 153 – 203
Editura Academia Romana Bucuresti 1991
 
94   Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernarii postrevolutionare 5.I.1990 – 5.II.1991
Pag. : 16, 69, 70, 115
Editat de ’’ Romania azi’’ S.A. Bucuresti 1992
95  Nestor Rates – Romania :revolutia incalcita
Pag. : 175, 176
Editura Litera Bucuresti   1994
 96 Ion Iliescu – Revolutia traita
Pag. : 58
Editura redactiei publicatiilor pentru strainatate 1995 
 97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare
№ 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat 
 98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009
Pag. : 15
Editat de Manastirea Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 
 99  Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009
Pag. : 4
Editat de Manastirea Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 
 100 Dictionarul enciclopedic roman volumul II D –J
Pag. : 210
Editura Politica Bucuresti 1964 
101  Mihail Fotin Enescu – Garda de Fier, in ancheta Tribunalului de la Nürberg
Pag. : 7
Fundatia culturala ‚’’ Buna Vestire’’ Sibiu 1996

Ipoteze cu privire la sensul redobândirii cetățeniei române de către evreii emigrați

Sursă
Asymetria-Antiacvarium

Propagandistul Petru Clej publică un text în revista on line ACUM.tv unde «combate», în limitele putințelor sale intelectuale, limitate și ele, îngrijorările temeinice ale lui Ion Coja, bazate însă pe informații parțiale, folosindu-se de un articol semnat de mine pe tema legii privitoare la redobândirea cetățeniei române și a consecințelor ei.

Articolul lui Clej, în care citatul este dat anonim (cum că ar aparține unui «personaj care este obsedat de “anti-românismul” revistei ACUM») are un titlul interesant : «Invazia evreiască a României e iminentă, dar nu va avea loc». Cred că Petru Clej își asumă un oarecare risc profesional (pentru un fost ziarist, dotat cu atât de onoranta calitate de fost angajat al BBC), fiind prea ferm convins că un asemenea proces nu va avea loc. Propagandistul are sarcina de a liniști, a amorți spiritele sau de a le activa într-o direcție dorită de comanditari. În mai 1940, așa se scria într-o anumită presă, cea de Sărindar, care militase pentru bunele relații cu pacifica Uniunea Sovietică, chiar înaintea invaziei sovietice. 
Despre o invazie, oricare ar fi sursa ei, nu putem spune decât că este în curs sau că a avut loc, unde verbul a fi are sens de prezent continuu iar verbul a avea are sens de trecut recent, stabilind astfel realitatea invaziei după realizarea ei. De pildă, invazia sovietică în Basarabia a avut loc, putem spune ACUM, dar înainte de pactul Hitler-Stalin puțini erau aceia care credeau în realizarea ei, mulți ziariști năimiți linișteau spiritele adormind vigilența și participând astfel la obținerea efectului surpriză, la nepregătirea morală a armatei române, oricum prost echipată din pricina hoțiilor din domeniul dotării.
Invazia sovietică a avut loc, pregătită, susținută de o mână de comuniști din România, printre care și o mână de evrei, agenți de influență din presa stipendiată de Ambasada sovietică, (de la Adevărul sau Dimineața), aplaudată de comuniști basarabeni sau de intelectuali mic-burghezi evrei din Basarabia, oportuniști, ca atâția intelectuali, precum avocații sau medicii evrei care, pentru a-și crea merite în fața noii stăpâniri, au atacat cu arme administrația română, înainte de sosirea trupelor de desant sovietice.

Nu am dat acest exemplu pentru a induce vreo asemănare între realizata invazie sovietică și ipotetica invazie «israelită», ci pentru a demonstra că în astfel de domenii e nevoie de mai multă precauție ziaristică.
Am atins acest subiect cu precauție iar înainte de a comenta public ipotezele și neliniștile lui Ion Coja, m-am adresat președinției României.
Iată ce mi s-a răspuns atunci. (originalul se afla bine arhivat)

«Petitia nr.28471
Data: 27.10.2010

 Stimate domnule Dan Culcer,
Va multumim pentru scrisoarea adresata Presedintelui României, domnul Traian Basescu.
Referitor la aprecierile dvs. din continutul mesajului transmis, facem urmatoarele precizari.
În primul rând va relevam motivarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 147/2008 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei române 21/1991, respectiv "Având în vedere necesitatea îmbunătățirii procedurii de acordare si pierdere a cetăteniei române si importanta solutionării cu celeritate de Comisia pentru cetătenie a cererilor de dobândire si pierdere a cetăteniei române, luând în considerare hotărârile judecătoresti definitive si irevocabile si iminenta unor noi litigii în materia cetăteniei, văzând si dificultătile rezultate din practică în această materie, ca o consecintă a unui vid legislativ pentru anumite situatii,
tinând cont de importanta acordării unei protectii legislative eficiente minorilor,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă."
În al doilea rând, în ceea ce priveste afirmatia dvs. potrivit careia "am studiat înscrisurile din MONITORUL OFICIAL al României din ultimii ani si am gasit o situatie care, fara sa o pot cuantifica, corespunde unei evidente miscări de recuperare a cetăteniei române de către fosti cetateni români, de diferite origini etnice, dintre care multi sunt actualmente cetăteni ai statului Israel", fara a avea pretentia ca am studiat respectiva problema, considerăm că cele mai multe cereri de redobândire a cetățeniei române vin din Republica Moldova.
Cu siguranta, o situatie mai exacta va poate fi furnizata, potrivit competentelor, de catre Autoritatea Naționala pentru Cetățenie.
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu»

În acest context, eforturile de documentare ale lui Petru Clej sunt salutare, ducînd mai departe ceea ce am început. 
Dacă nu ar fi fost semnalată neliniștea lui Ion Coja, cercetarea nu ar fi avut loc, fiindcă pentru propagandiștii de genul lui P. Clej chestiunea nu prezintă interes sau ar fi fost util să fie escamotată. 
Iată demersul ziaristic al lui Petru Clej în propria sa relatare :
»  Cum am o deformație jurnalistică dobândită de la BBC, — scrie P. Clej— ca să aflu cum stă situația m-am adresat Agenției Naționale pentru Cetățănie (ANC), solicitând o situație cu numărul de cetățenii atribuite, pe ani și dacă e vorba de cetățeni care n-au mai avut cetățenia română și cetățeni care-și redobândeau cetățenia, pierdută fie de ei înșiși, fie de părinți sau bunici, din motive independente de voința lor. Și iată ce răspuns am primit :

«Legea cetăţeniei române (Legea 21/1991 republicată) prevede modalităţi distincte de obţinere a cetăţeniei române: art 8 reglementează acordarea cetăţeniei române persoanelor străine, art 10 – redobândirea cetăţeniei române de către persoanele care au pierdut-o la un moment dat, iar art 11 – redobândirea cetăţeniei române de către persoanele cărora le-a fost retrasă fără voia lor.
Trebuie precizat că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie (ANC) deţine statistici începând cu anul 2002, când prerogativele în materia cetăţeniei au fost preluate de Ministerul Justiţiei,  prin Direcţia Cetăţenie, ulterior, începând cu februarie 2010, prin ANC.
Legea 21/1991 republicată nu a fost elaborată pe criteriul etnic. Din acest motiv, ANC nu întocmeşte statistici după alte criterii decât temeiul juridic (articolul de lege) în baza căruia un solicitant depune cererea de obţinere a cetăţeniei române. Astfel, nu vă putem pune la dispoziţie statistici defalcate după alte criterii, precum ţările de origine ale persoanelor sau reşedinţa solicitanţilor de cetăţenie română.
Din solicitarea dvs rezultă că sunteţi interesat de numărul persoanelor care au redobândit cetăţenie română (ceea ce în Legea 21/1991 republicată se regaseşte la art 10 şi 11), precum şi de cei care au dobândit cetăţenie română, stabilindu-se (ceea ce numiţi dvs „prin reşedinţă”) în România.
Prin urmare, vă putem informa că Ministerul Justiţiei sau ANC au eliberat, în perioada 2002 – prezent, un număr de 1.936 de certificate de cetăţenie pentru persoane care au solicitat dobândirea cetăţeniei române (art 8 din Legea 21/1991 republicată).
Numărul total al persoanelor ale căror dosare au fost aprobate în perioada de referinţă prin Hotărâre de Guvern sau Ordin emis de Ministrul Justiţiei/Preşedintele ANC este de 2.310. Potrivit legii, aceste persoane nu au avut niciodată cetăţenie română până la momentul depunerii jurământului de credinţă faţă de România.
În aceeaşi perioadă, conform art 10 şi 11 din Legea cetăţeniei române, au obţinut certificate de cetăţenie 23.828 persoane, numărul total al dosarelor aprobate prin Ordin sau Hotărâre de Guvern fiind de 123.198.»

« Cu alte cuvinte,— continuă P. Clej—  în perioada 2002 – 2011 au primit cetățenia română un număr de maximum 150 000 de persoane, imensa majoritate prin redobândire. Când am insistat asupra țării de origine a celor care și-au redobândit cetățenia, Biroul de presă al ANC mi-a răspuns:
« Procentual pe art 11 din Legea 21/1991 republicată, cetățenii Republicii Moldova sunt majoritari. La acelasi articol, sunt incluși si cetățenii din Ucraina și Bulgaria.»
« Așadar, milionul lui Coja este într-adevăr o elucubrație și nu doar o “exagerare” cum zice detractorul de profesie al revistei ACUM. Sigur că amatorii de teoria conspirației vor spune că autoritățile române ascund adevărata situație. Dar dacă ne uităm la ordinul de mărime al cifrelor vehiculate de Ion Coja și datele oficiale și dacă luăm în considerare și faptul că România e o țară membră a UE și că cetățenie română e și cetățenie europeană, atribuirea ei interesând de fapt toate celelalte țări membre, ne putem da seama că astfel de acuzații țin de domeniul fanteziei.»
 
P. Clej crede că ar reveni la fondul problemei punîndu-și câteva întrebări, suficient de retorice pentru a conține, presupune el, răspunsul corect.
•    « De ce ar fi mai puțin îndreptățit un evreu israelian născut în România să-și recapete cetățenia română, la care a fost obligat să renunțe (în mod abuziv) atunci când a emigrat în Israel, decât un cetățean al Republicii Moldova (inclusiv ruși, ucrainieni, găgăuzi, etc) care nu s-au născut (și în multe cazuri nu au trăit niciodată) pe teritoriul actual al României?»
Vom răspunde introducând precizările de rigoare. Legea nu e atât de simplă cum vrea să ne facă să credem Clej. Escamotarea criteriul etnic prin lege nu este de bun augur.
Iată ce precizează unul din articolele Legii în forma actualizată în 2007.
« Art. 10¹. - Fostii cetateni romani care inainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetatenia romana din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul II pot redobandi ori li se poate acorda cetatenia romana, la cerere, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), e) si f). »

Altfel spus, fii și nepoții evreilor repatriați în Israelul visat de sionism, sau deturnați la Viena spre meleaguri mai sigure decît Peninsula Sinai sau Podișul Golan, chiar dacă nu au văzut niciodată România, nu vorbesc românește, disprețuiesc sau chiar urăsc România ca țară concretă, definită mai nou ca tărâmul «antisemitismului practicat ca sport național» și pe românii care o locuiesc, vinovați tranzitiv și ereditar, în cadrul noii vulgate holocaustice, de «crimele» părinților, au aceleași drepturi cu moldovenii sau cu românii forțați de devină apatrizi pentru a putea emigra.

În ce mă privește, problema nu e calitatea de evrei a celor care pot beneficia de un asemenea privilegiu excesiv, ci calitate de non-români a acestor privilegiați.

.
Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_10093/Legea-nr-21-1991-a-cetateniei-romane-actualizata-la-14092007.html#ixzz1ldV42UGu

•    « Dacă cetățenia română e pentru acești evrei “o acțiune de intrare în comunitatea europeană, pe această portiță.”, pentru cei din Republica Moldova, țară mult mai săracă decât Israelul (care la rândul său e mai bogat decât România), ce este? De ce numărul solicitărilor de redobândire a cetățeniei române a explodat brusc în 2006, când devenise clar că România va adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007?»
Răspunde Dan Culcer. Același lucru. Deosebirea e că moldovenii sunt  români, și țara este a lor, nu au plecat din ea de bunăvoie, dimpotrivă au fost ocupați și forțați să accepte cetățenia sovietică. Iar tătarii, găgăuzii, ucrainienii sau chiar evreii care vor profita de asemenea de această oportunitate, sunt ămpreună o minoritate cifric nesemnificativă și neagresivă. 

•    P. Clej mai scrie, tot retoric- « Dacă este din partea evreilor o încercare “de a obține despăgubiri sub diferite pretexte, de la statul român, adică de la românii de azi sub pretextul crimelor politice sau rasiale ale unor români de ieri. Oportunism economic natural. Dar nu și acceptabil de către românii de azi.”, atunci în general orice solicitare de compensare pentru abuzuri făcute de români în trecut ar trebui să fie inacceptabilă pentru românii de azi, nu-i așa? Nu mai spun că România nu plătește despăgubiri supraviețuitorilor Holocaustului de care se face responsabil regimul Antonescu – responsabilitate admisă de statul român – ci Germania.»

Răspunde Dan Culcer - «România nu plătește despăgubiri supraviețuitorilor Holocaustului de care se face responsabil regimul Antonescu – responsabilitate admisă de statul român – ci Germania» — scrie P. Clej. Dacă acum este așa, atunci de ce delegații aleși sau autoproclamați ai comunității, inclusiv unii dintre colaboratorii revistei ACUM, agită chestiunea redobândirii bunurilor pierdute și a despăgubirilor? Cînd banii sunt puțini sau nu există, gestiunea sau împărțirea lor se poate face doar în numele altor priorități decît cele impuse de egalitățile teoretice, de refuzul discriminărilor. 


«Care e diferența? Cumva pentru că evreii nu sunt “de-ai noștri” așa cum sunt moldovenii, inclusiv rușii, ucrainieni, găgăuzii și alți minoritari de acolo? »- se întreabă P. Clej.
Răspunde Dan Culcer - Da, tocmai asta este diferența. Și deci tratamentul diferit și privilegiat acordat românilor în țara românilor, care este România, este întemeiat pe principiul priorității naționale,  așa cum se practică în toate țările, dincolo de masca unei aparente egalități. Asta nu implică intoleranță față de minoritari și nici persecutarea lor, dimpotrivă respectarea drepturilor majorității implică respectarea drepturilor minoritarilor, cu o singură condiție : ca minoritarii să nu încerce să schimbe rolurile și pozițiile, așa cum s-a întîmplat în Austro-Ungaria, cu românii majoritari tratați ca minoritari politici, în raport cu ungurii, sau cu evreii minoritari deveniți controlorii României colonizate, într-o scurtă perioadă dintre 1945 și 1964, în România.

«Toată această campanie elucubrantă despre un presupus pericol al unei invazii evreiești a României este expresia unui antisemitism profund, care i-a considerat dintotdeauna pe evrei un corp străin în interiorul națiunii române» — scrie Petru Clej.  
Răspunde Dan Culcer - NU este vorba de antisemitism, calificativ asezonat cu toate sosurile de propagndiștii năimiți de genul Clej, ci de expresia clară a unor divergențe de interese, legitime, deci negociabile, dar nu în condiții de presiune politică sau de șantaj economic. Știm că șantajul se practică în relațiile dintre state, sub masca relațiilor diplomatice și a instituțiilor democratice.
În Europa ultimelor cinci secole comunitatea evreiască (din fericire cu destule excepții pe care istoria relațiilor dintre localnci și evrei, adică dintre români și evrei în cazul nostru, le-a consemnat prin secole) și-a menținut starea de corp diferit sau a fost menținută ca un corp străin, iar starea aceasta de diferențiere nu trebuie dovedită. Dispersarea fostei comunități evreiești și auto-excluderea ei din comunitatea locuitorilor României se vede cu ochii liberi. Evreii ce au vrut să rămână cetățeni români, au rămas. Ceilalți, diasporiții sau israeliții au dobândit, între timp, două sau trei cetățenii, și-au schimbat patronimele de cîteva ori. Nu am nimic să le reproșez acestor oameni, e un comportament totuși bizar pentru cineva care are sensul continuității identitare, această asumare a unei trans-identități, care are aerul unei labilități oportuniste, poate aparentă, și care nu mai are nici o explicație sau necesitate de autoprotecție, în epoca nostră, nucleul imuabil rămânînd identitatea adâncă care este, în mai toate cazurile, cea evreiască, definită fie religios, fie cultural, fie aproape metafizic, nefactuală.

Cred că problematica socială, economică și demografică circumscrisă astfel este deosebit de interesantă. Echilibrele demografice sunt sau pot fi surse de grave situații conflictuale, dat fiind amestecul demografiei, economiei, cu procesele înstrăinării resurselor energetice, înstrăinării ramurilor strategice ale unei economii care a fost aproape definitiv distrusă prin privatizări ilegale și sălbatice, sub presiuni străine de interesele românești, contrare acestora.


Nu e vorba de a ne concentra atenția, ca ziariști, doar asupra revenirii israeliților, în măsura în care prezența acestora se înscrie în cadrul fenomenelor normale de circulație a persoanelor, de investiții, de migrații internaționale și de comerț echitabil. Alte segmente de populații au migrat spre România, turci, greci, chinezi, vietnamezi. Ei sunt supuși străini și vor rămâne o vreme așa, dar nu se mai poate accepta să fi tratați precum «sudiții», cum se zicea în secolul al XIX-lea, ca beneficiari ai vreunui privilegiu în raport cu cetățenii români. Acest lucru este valabil pentru toți străinii. Dar prin procedura redobîndirii, cetățenii străini cu ascendenți născuți în România precum și descendenții acestora, născuți în străinătate, dobîndesc privilegii fără nici un temei, contrazicând nu doar legislația anterioară ci și tradițiile. România admitea cetățenia română pentru toți cei născuți în România, fără nici o altă condiție. O extensie acordată, fără nici o consultare publică, este benefică desigur nu doar unor cetățeni israeliți ci și unor moldoveni, ai căror părinți s-au născut pe teritoriul României Mari, adică în Basarabia. Deosebirea va fi poate observată chiar și de orbi. 

În primul caz, cel al israeliților (a israelienilor, dacă preferați), este vorba de descendenții unor emigranți voluntari care se considerau repatriați în țara Făgăduinței. Nimeni nu i-a alungat pe evrei din România după 1945 pentru calitatea lor de evrei. Majoritatea evreilor au plecat de bună voie, nu cunoaștem cazuri de expulzări pe temeiuri de opoziție politică la comunism, au fost arestări de opozanți evrei anticomuniști reali, arestări de sioniști și eliminări de opozanți interni comuniști, în cadrul unor lupte pentru putere, conflicte interne, organizatorice. 
Majoritatea evreilor a făcut eforturi disperate ca să scape de comunism, iar atunci când elitei lor politice i s-a luat, de către național-comuniști, puterea excesivă de care dispuneau în primii ani, au emigrat pentru rațiuni în primul rînd economice, întrucît comunismul a vrut să reformeze tipul de existență tradițională evreiască, să determine orientarea spre alte meserii, acelea productive. Documentele din arhivele Comitetului Democratic Evreiesc, instrumentul comunist și evreiesc organizat și folosit în acest sens, dovedesc existența unei opoziții tenace, care  s-a manifestat, mai mult sau mai puțin organizat sau spontan, prin depunerea unui număr din ce în ce mai mare de cereri de emigrare spre Israel, după 1948 dar și înainte.

În ideea că România este țara românilor, definiți cultural, etnic, prin limbă, prin tradiții, prin istorie comună, revenirea foștilor emigranți nu are nici o motivație, decât dacă acceptăm tezele deja exprimate : cetățenia europeană, deci oportunitățile de comerț și investiție deductibile, redobândirea bunurilor sau a unor despăgubiri.

Re-Inventarea antisemitismului ca tehnică de supraviețuire comunitară
Ce limbă, ce istorie și ce cultură comună leagă un tânăr israelian, născut la Haiffa, de România? Nici una. Nu ne vorbește limba, nu ne cunoaște cultura, nu ne iubește fiindcă a fost poate educat în ideea că românii sunt antisemiți. Ce rost are reconstituirea iarăși a unor enclave și refacerea unor tensiuni în zone de contact ? 
Dacă se are în vedere cultivarea tradiției evreiești pe teren românesc, efortul e prea mare chiar și pentru un stat mai bogat ca România. Ce rațiuni au cluburile și asociațiile evreiești din România, cînd la Cluj mai sunt, cum ne anunță Andrea Ghita (ACUM.tv), doar 185 de evrei? Asigurarea întreținerii unor tradiții pe un teren unde cultura vie nu mai funcționează, seamănă cu respirația artificială și încăpățînarea terapeutică de a ține sub perfuzie un corp fără conștiință.
Atunci, ne putem întreba, ce alte rațiuni există? Doar încăpățînarea? Sau altceva? Ce explicații există pentru aceste eforturi reconstitutive ce se fac mai peste tot, în Europa de Est, din Ungaria pînă la Odessa, unde apar tipi de genul colaboratorilor revistei ACUM, se publică reviste, inclusiv în engleză, se fac monitorizări ale unui antisemitism re-inventat, spicuirea celor mai mici semne de xenofobie remanentă, prin grija unui MMK sau ejusdem farinae. Cine și cu ce scop le finanțează? E doar o întrebare. Nu dau cu piatra. Supraviețuirea unei comunități merită toate eforturile și ele sunt perfect legitime în toate cazurile. Dar nu este nevoie să se exercite presiuni și nici să se agite spectrul antisemitismului remanent,  doar dacă, ipoteză, pentru a-și păstra coeziune și diferența inventarea dușmanului devine o tehnică de supraviețuire.

Cei 185 de evrei din Cluj nu sunt amenințați de nici un antisemitism cu temei organizațional, singura amenințare care îi paște fiind dispariția biologică și absorbția demografică a comunității, naturală și ireversibilă. Comunitate dispersată din cauza emigrării din ultimele cinci decenii ale secolul al XX-lea, neprovocată de vreun antisemitism militant și agresiv.

P. S. Petru Clej are dreptate : «invazia evreiască» în România nu va avea loc în același mod ca acum peste un secol. Prima ei fază, pentru România, a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A doua fază, ipotetică, nu se va produce la fel.

Istoria se repetă. Poate. Prima data, ca tragedie, a doua oara, ca farsă (Karl Marx).

Dan Culcer

http://www.acum.tv/articol/46278/ 


Note 
 La Odessa și în regiunea ei mai trăiesc veo 30 000 de evrei.
1999. The youth organization Hillel established in Odessa
The Chabad community opens a private Jewish school. Later, both of the communities opened a chain of educational facilities and other institutions. As a result, today Odessa has two large Orthodox communities with synagogues, mikvas, services of the “Hevra Kadish”, developed educational structure.
2006 The Shaarey Zion Foundation established.


Migdal International Centre of Jewish Community Programs unites Jews of all ages (on the basis of the law of return) children from all Jewish and non-Jewish schools, young people from Jewish and non-Jewish higher education institutions, both religious and non-religious, middle-aged and toddlers (from their birth). Today Migdal operates over one hundred programmes in various spheres of Jewish life:

• Jewish education and  enlightenment,
• Association of artistic groups (dance, vocal, music, theatre),
• Athletic programmes (shaping, chess, dancing),
• Souvenir Gallery – showroom of Jewish painting and decorative art,
• “Migdal” publishing house (monthly journal “Migdal-Times”, methodological materials, scientific, artistic and historical literature)
• Virtual Jewish community – www.migdal.ru ,
• Library with a collection of over ten thousand books, active educational programmes and an information centre,
• Odessa Jewish Musical Theatre “Migdal-or” (Klesmer, Israeli and Yiddish programs, authors’ original dances, live music performances, colourful costumes and decorations); the theatre is a prize-winner of many international competitions and festivals and was recently awarded a certificate for the development of Jewish culture and traditions from the State of Maryland (USA).
• The Jewish Student Club and the Jewish Family Club — active volunteers of the Migdal Centre,
• Centre for Jewish Children and Families at Risk “Beytenu”
• Early Development Centre “Migdal Mazl Tov” — for families with children from birth to 6 years old and for pregnant women,
• The Jewish Museum “Migdal Shorashim” — a museum of history of Odessa Jews (various museum clubs, as well as the Holocaust centre “Zakhor”).

The Migdal Centre runs seminars, master classes, festivals, scientific conferences youth trainings, seminars, workshops, and family and children camps. The centre’s performing arts groups are continuously active in touring and winning various awards for their performance.
The activity of the Migdal Center is diverse and dynamic including ongoing collaboration with many Jewish and non-Jewish organizations of Odessa, Ukraine and other countries around the world.