Ion Spânu. Două manipulări grosolane au scos lumea în stradă. Autorii lor sînt Klaus Iohannis şi Laura Codruţa Kovesi!

News Alert •

Parchetul General nu vrea să primească plîngerea penală împotriva Codruţei Kovesi

Pentru evitarea abuzurilor în interes politic

Comisia de la Veneţia recomandă un prag şi mai înalt pentru incriminarea "abuzului în serviciu"

Două manipulări grosolane au scos lumea în stradă. Autorii lor sînt Klaus Iohannis şi Laura Codruţa Kovesi! Interesele lor în păstrarea tensiunii din stradă sînt atît de evidente încît marea întrebare este dacă ei îşi dau seama că într-o zi amîndoi trebuie să răspundă pentru provocarea nebuniei din aceste zile, la fel ca Ion Iliescu după mineriada din iunie 1990. Odată cu prima victimă, vor începe şi problemele lor.
Culmea este că amîndoi, şi Iohannis şi Kovesi, nu pot invoca „neştiinţa” în apărarea lor ulterioară, întrucît sînt încă de acum foarte multe probe care demonstrează că fac această manipulare în cunoştinţă de cauză.
Astfel, preşedintele Klaus Iohannis, care, în seara de 22 ianuarie 2017, s-a dus între manifestanţi pentru a-i provoca, vorbind despre „graţiere”, în aşa fel încît oamenii din stradă să creadă că este vorba despre interesul alianţei de la guvernare, PSD-ALDE, de a-şi elibera colegii de partid din închisoare, deşi ştia foarte bine că sub incidenţa proiectului de lege depus în Parlament nu intră faptele de corupţie!

Mai mult, chiar, fiind la Bruxelles chiar în zilele ce au urmat, s-a întîlnit cu preşedintele CEDO, Guido Raimondi, care i-a spus că graţierea trebuie făcută, după modelul Italiei, pentru ca România să evite sancţiunile de zeci de milioane euro! Deşi, în declaraţia de presă făcută chiar la Bruxelles, a făcut un pas înapoi renunţînd la aberantul referendum, spunînd chiar „Eu nu exclud graţierea”, n-a spus nimic despre ce i-a comunicat preşedintele CEDO! Norocul nostru a fost că, la scurt timp, însuşi Guido Raimondi a ieşit public cu precizări referitoare la măsurile pe care trebuie să le adopte România pentru a scăpa de sancţiuni, altfel n-am fi aflat niciodată de la Klaus Iohannis ce a discutat cu adevărat la Bruxelles!
În ceea ce o priveşte pe Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, lucrurile sînt mult mai grave întrucît, prin natura funcţiei sale, este obligată să cunoască prevederile internaţionale pe care România trebuie să le respecte, conform Constituţiei! În cazul său, intenţia manipulatoare este mult mai evidentă.
Astfel, în Comunicatul remis presei după ce a avut o întrevedere cu aşa-zisul „colegiul de conducere al DNA”, Kovesi spune explicit: „Colegiul de conducere al DNA alături de procurorii șefi din structura centrală a instituției s-a întrunit în ședință extraordinară pentru a analiza riscurile și impactul asupra activității DNA...” Dar, în structura oficială a DNA nu există acest „Colegiul de conducere al DNA”! Iată care este aceasta, aşa cum apare chiar pe site-ul DNA:

După această primă manipulare, pentru a crea impresia că acest „colegiul de conducere al DNA” s-ar afla în faţa unei situaţii excepţionale de risc, Kovesi trece la a doua etapă, a „manipulării prin omisiune”, declarînd: „Prin dezincriminare, așa cum este ea reglementată de Ordonanța de Urgență menționată, va fi afectată instrumentarea unui mare număr din cele 2.151 de dosare penale aflate în lucru la DNA având ca obiect infracțiunea respectivă; în unele situații o parte din aceste cauze se vor clasa”!
În realitate, numărul de 2.151 dosare se referă la toate acuzaţiile privind infracţiunea de „abuz în serviciu”, iar ceea ce omite Kovesi să spună este cîte dintre acestea sînt deschise pentru fapte ce vizează sume mai mici de 200.000 lei, adică acelea care s-ar clasa prin efectul acestei ordonanţe!
Fiind sigură că nu poate să mintă chiar pe toată lumea, Kovesi şi-a luat o firavă măsură de siguranţă, adăugînd în finalul Comunicatului: „Soluții preliminare: o evaluare a fiecăruia din cele 2.151 de dosare penale aflate în lucru la DNA și a celor care se află deja în curs de judecare pe rolul instanțelor, pentru a constata în ce măsură investigațiile mai pot avea sau nu finalitate, în situația în care intră în vigoare ordonanța de urgență”! Cu alte cuvinte, o asemenea evaluare a numărului de dosare care ar intra sub incidenţa ordonaţei nici măcar nu există şi este de presupus că numărul acestora este infim, dacă nu cumva este chiar zero, ştiind că DNA se ocupă de marea corupţie, nu de micile erori ce pot să apară în activitatea persoanelor ce pot fi anchetate de DNA!
De asemenea, Laura Codruţa Kovesi se preface că nu cunoaşte deciziile Comisiei de la Veneţia (dacă chiar nu le cunoaşte, atunci nu are ce să mai caute în fruntea DNA!), căci ele sînt la îndemîna oricui. Iată ce spune Comisia de la Veneţia, referitor chiar la „abuzul în serviciu”:
“Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative ale articolului 7 al CEDO, cât și la alte cerințe fundamentale conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică și susține, de asemenea, că acestea sunt în mod special vulnerabile la manevre politice abuzive (conform Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009) […] 102. Pe această bază, Comisia de la Veneția consideră prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice, șamd.“
Aşadar, Comisia de la Veneţia scoate în evidenţă cîteva chestiuni extrem de importante:
- prevederile penale generale nu respectă principiul previzibilităţii și acurateții juridice
- sînt vulnerabile la manevre politice abuzive, adică pot fi folosite abuziv împotriva adversarilor
- trebuie aplicat un prag înalt, astfel încît fapta să invoce doar fapte grave!
Pe baza acestor observaţii ale Comisiei de la Veneţia, Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat neconstituţional art. 297 din Codul Penal, exact în lumina textului de mai sus: „Curtea apreciază că, în primul rând, legiuitorului îi revine obligaţia, ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii”. Concluzia CCR este cît se poate de clară: „Curtea constată că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii”, invocîndu-se şi prevederile art.19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York.
În aceeaşi decizie a CCR se mai face o precizare importantă: „Curtea constată că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni, ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale”.
Este exact ce conţine această Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului! Că modificarea acestui articol putea să se facă printr-o lege dezbătută în Parlament este o cu totul altă discuţie, însă, dacă ne amintim bine, şi Guvernul Cioloş a procedat la fel, Raluca Prună modificînd 40 de articole din Codul Penal tot prin OUG!
Atunci, nici preşedintele României, nici şefa DNA nu au protestat şi nu au scos lumea în stradă, deşi una dintre modificări prevedea că ofiţerii SRI pot fi organe de anchetă, adică un fel de legiferare a mult discutatei Decizii a CSAT, referitoare la „echipele mixte de anchetă”, formate din procurori şi ofiţeri SRI!
Toate aceste lucruri demonstrează că instigarea opiniei publice la manifestări de stradă ca mijloace de luptă politică sînt extrem de periculoase tocmai pentru democraţia invocată de cei care protestează. Poate că e bine să le reamintim lui Klaus Iohannis şi Laurei Codruţa Kovesi că Ion Iliescu este trimis acum în judecată pentru exact aceeaşi faptă petrecută în timpul mineriadei din 1990: instigarea la violenţă prin chemarea minerilor în Bucureşti!

Cristiana Sabău. Din pădurile noastre s-au furat până acum 140 de vagoane de lemne. Pădurarii, complici la hoţie

«Pădurea se apără mai intâi CU PUȘCA, și numai după aceea cu educația ecologică.»

5 noiembrie 2013 de Cristiana Sabău   4 comentarii

Inspecţia Silvică şi de Vânătoare Bistriţa a imputat anul acesta pădurarilor din judeţ lemne tăiate ilegal în valoare de 450.000 de lei. Acest lucru înseamnă că cei puşi să apere pădurea şi să o ferească de drujbe sunt vinovaţi de tăierea ilegală a zeci de voagoane de lemne. "Li se reţin banii din salariu", spune Daniel Pop, şeful Inspecţiei Silvice Bistriţa.

Daniel Pop, şeful Inspecţiei Silvice şi de Vânătoare Bistriţa, a declarat, marţi, pentru Timp Online că, de la începutul anului până la sfârşitul lunii septembrie, adică în primele trei trimestre, au fost tăiată ilegal o cantitate destul de mare de lemne, peste 5600 de metri cubi, ceea ce ar încăpea în peste 140 de vagoane de tren, lemne care valorează circa 700.000 de lei, adică 7 miliarde de lei vechi.
„Din volumul total constatat că a fost tăiat ilegal, o mare parte este justificat de personalul silvic care are în gestiune suprafeţele respective, prin acte de infracţiune sau de contravenţie silvică pe care ei le-au încheiat pe numele celor pe care i-au găsit tăind material lemnos, iar o parte s-a imputat personalului silvic care nu a putut justifica tăierile respective. Tăieri de material lemnos s-au constatat anul acesta şi-n proprietăţi private ale unor persoane care nu au asigurată paza pădurii, dar şi în cazul pădurilor comunale, a unităţilor de cult, de învăţământ şi a composesoratelor, dar acestea sunt sunt pază silvică. Nu există pădure comunală sau a persoanelor juridice care să nu aibă încheiate contracte de administrare sau de prestări servicii cu ocoale silvice şi, în astfel de situaţii, gestiunea şi responsabilitatea  pazei pădurii respective revine personalului silvic”, a spus Daniel Pop.
Potrivit sursei citate, din cei circa 700.000 de lei cât reprezintă valoarea totală a pagubelor contabilizate de ITRSV, mai mult de jumătate au fost imputate pădurarilor.
„Din cei circa 700.000 de lei valoarea totală a pagubelor, circa 450.000 de lei sunt imputaţi personalului silvic la această dată. Pe la toate ocoalele sunt pădurari care au imputaţii. Sunt însă zone expuse tăierilor ilegale cum ar fi zona Budacului unde e o comunitate de rromi ce pune presiune pe pădure. Personalului silvic de acolo îi este mai greu să asigure perfect paza pădurii şi atunci, acele cioate pe care nu le poate justifica, i se impută. Angajatorul personalului silvic ia un angajament de plată gestionarului la orice imputaţie şi reţine periodic din salariul lui. În plus, personalului silvic i se reţine o garanţie, lună de lună, din salariul pe care i-l dă ocolul silvic, iar la eventuale pagube, acele sume se recuperează din garanţiile pe care le are acumulate sau din statul de plată”, a spus Daniel Pop.
Potrivit sursei citate, anul acesta, volumul de material lemnos tăiat ilegal descoperit de ISV Bistriţa este cu circa 1000 de metri cubi mai mare decât în aceeaşi perioadă de anul trecut. „Noi, personalul din cadrul Inspecţiei Silvice şi de Vânătoare am fost mult mai activi pe linia aceasta. (…) Am făcut anul acesta multe controale în suprafeţe de pădure neadministrate din raza judeţului, chiar şi în păşuni împădurite”, a spus Pop.
Întrebat care sunt comunele din care se fură cel mai mult, el a declarat că acestea sunt Dumitriţa de pe Valea Budacului, Prundu şi Tiha Bârgăului de pe Valea Bârgăului. „Sigur că, mai excepţionale sunt aceste zone cu comunităţi de rromi care fac presiuni asupra pădurilor fiind una din sursele lor de venit. Nu aş putea spune că e vreo comună din care nu se fură. Peste tot sunt tăieri ilegale, dar nu peste tot la fel de ample. Rar se găseşte vreun canton silvic în care să nu găsim cioate tăiate ilegal”, a spus Pop.
El a mai declarat că, în judeţ, sunt circa 6000 de hectare de pădure nepăzite, în special aflate în proprietatea persoanelor fizice, şi a dat ca exemplu un cetăţean din Târlişua care a tăiat, fără acordul autorităţilor, peste trei sute de arbori din pădurea proprie şi această faptă a lui fiind încadrată la capitolul „tăieri ilegale”.
Judeţul Bistriţa-Năsăud are peste 190.000 de hectare de pădure  din care sub 15.000 de ha se află în proprietatea publică a statului, peste 152.000 de ha în proprietatea comunelor şi oraşelor, o mie de hectare în proprietatea Academiei Române, a unităţilor de cult şi de învăţământ, circa 20.000 de ha în proprietatea persoanelor fizice şi 163 de ha în proprietatea persoanelor juridice.
Cristiana Sabău

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.

Categoria:  Știri, Cash   Etichete:  lemne, ITRSV, furate, Daniel Pop 4 comentarii  Vizualizări: 1.313

Comentarii

1. xyz

   5 noiembrie 2013 la 15:51

   MAI CAUTATI DOMNULE CA SUNT LIPSA DIN PADURI 140 DE TRENURI DE MATERIAL LEMNOS.FURA CAM TOTI PRIN PADURE.
   

   (0)

   Răspunde
2. criss

   6 noiembrie 2013 la 06:24

   Sa mergem repede repede ,,,fuguta fuguta in weekend sa replantam ce s-a taiat,,,,ca sa fie de unde
   

   (0)

   Răspunde
3. neputinciosii

   6 noiembrie 2013 la 21:52

   uitativa la averile sivicultorilor dorm organele abilitate si este foarte usor de constatat faptele penale savirsite de silvicultori si usor dee probat….
   

   (0)

   Răspunde
4. Andron Traian Ioan

   8 noiembrie 2013 la 09:07

   Nu pot decat sa-l felicit pe criss pentru atitudine. Trebuie sa ne iasa din cap propaganda de tip Tasuleasa social cu actiuni de tip sa replantam TOVARASI ca,mediul ca bla,bla bla , …ca patria va va fi recunoscatoare.Nu domnilor. Suntem intr-al 23-lea an de economie capitalista ,privata. In aceste conditii cand se planteaza fie si un singur puiet ,trebuie mai intai vazut cine-i PRPPRIETARUL TABULAR al terenului pe care se planteaza? Apoi proprietarul SA PLATEASCA lucrarea. Daca nu-si investeste banii in aceea padure, peste ani proprietarul ori urmasii lui n-o vor pazi si ingriji. Apoi ,cum ziceau batranii nostrii : HATUL SI MEJDIA, adica de unde si pana unde-(localizarea si delimitarea acelei proprietati). Si nu in ultimul rand CINE PAZESTE aceea proprietate, si cu ce mijloace? In Elvetia eu am vazut camioneta a unor sarbi din Kosovo -(refugiati in Elvetia cand a fost razboi in fosta Iugoslavie)- camioneta care a fost pur si simplu MITRALIATA cand a fost surprinsa incarcata cu lemn furat din padure si n-a oprit la semnalul garzii forestiere elvetiene, fortand un baraj si ranind un padurar elvețian. Cazul a fost la vremea aceea -(prin 1996-1998) pe larg mediatizat in presa elvetiana.Eu eram atunci sluga la un fermier elvetian, si-am avut ocazia sa vad cazul pe viu deoarece se produsese pe Valea Baselului aproape de orasul Delemont si de ferma unde lucram.A fost ranit usor un padurar elvetian, dar ca urmare a ripostei a fost impuscat mortal un albanez din Kosovo si raniti grav alti doi refugiati din fosta iugoslavie in Elvetia. Dintre garzile forestiere ale statului elvetian n-a patit nimeni ABSOLUT nimic ca repercursiuni legale deoarece ei au aplicat legile statului de acolo. Ba dimpotriva au fost premiati pentru curaj.Daca cineva nu ma crede ii pot pune la dispozitie ziarele elvetiene din aceea perioada. No dragii mei, cand oi vedea asemenea masuri si la Budacu de Sus, ori chiar si la Budacu de Jos, cand oi vedea un cal de-al lui Negrea impuscat c-a fost surprins cu straiful incarcat cu lemne si n-a oprit la somatia padurarilor ori a politiei, atunci mai pun mana pe sapa de laz sa mai plantez vreun puiet forestier. Pana atunci ba.In adolescenta si tinerete intrucat regretatul meu tata fusese din acest punct de vedere un idealist fraier , am participat efectiv cu sapa de laz in mana poate vreo cateva sute de zile-(pe parcursul a vreo zece primaveri)-la munca voluntara-(patriotica)-de plantare a padurilor.Pot proba asta cu fotografii si martori.Trebuie facute presiuni asupra parlamentarilor sa dea legi CAT MAI ASPRE de paza a padurilor, si apoi asupra celor care trebuie sa aplice aceste legi. Politia PADURARILOR mai intai de cea a padurilor ar trebui salarizata in functie de cati padurari corupti a depistat si bagat in puscarie. Pana atunci, din pacate are perfecta dreptate CRISS. Padurea se apara mai intai CU PUSCA, si numai dupa aceea cu educatia ecologica.
   

   (0)

Vasile Lechințan. Filosoful Andrei Pleşu şi sentimentul patriotic

  Filosoful Andrei Pleşu şi sentimentul patriotic

Cât de mult greşeşte Andrei Pleşu - şi săgeţile sale sunt conştient lansate cu un anumit scop, într-o anumită direcţie – numind pe cineva “vietate lăcrămoasă” (în articolul Despre prostie. Informaţii din teren, postat la 13 februarie 2017) numai pentru că respective “vietate” îşi asumă patriotismul ca atitudine deschisă în viaţa publică. Este ca şi cum poporul cel simplu şi fără “lucruri măreţe” în spate nu ar avea legitimitatea de a se “lipi” de “identitatea patriei”. Este ca şi cum pe noi, cei care nu suntem un Richard Gere ori Florin Piersic din tinereţe, ne-ar culpabiliza cineva pentru că ne îndrăgostim de o fată superbă şi inteligentă. Sentimentele nu pot fi culpabilizate, culpabile pot fi doar atitudinile noastre raportate la aceste sentimente. Din păcate Pleşu nu se referă aici la atitudine, ci la patriotism ca sentiment. Dacă Pleşu ar fi fost Ştefan cel Mare, i-ar fi refuzat să i se alăture pe mulţi răzeşi vajnici şi patrioţi, pe motivul că n-au în spate o operă. Nu se putea baza nici pe Ureche, Costin sau Neculce, pentru că strămoşii noştri cronicari au apărut mai târziu, astfel că bietul Pleşu (alias ipotetic Ştefan cel Mare) singur, avându-l alături eventual doar pe Daniil Sihastrul, nu ar fi făcut faţă singuri puhoiului otoman şi iată că simpaticul şi deosebit de inteligentul nostru filosof, de astă dată în postura de voievod, ne-ar fi compromis definitiv istoria.

Vasile LECHINŢAN 

Col. (r) Conf. univ. dr. Aurel V. David . Dezmembrarea României - Planuri şi scenarii actuale (3)

Dezmembrarea României - Planuri şi scenarii actuale (3)

Col. (r) Conf. univ. dr. Aurel V. David

Joi, 16 Februarie 2017 08:35

Pregătirea României pentru implozia geopolitică Pentru destrămarea României ca stat național, unitar, independent și indivizibil, forțe interesate din interior și exterior încearcă să se folosească de cele două modalități de organizare a statelor europene adesea evocate în noul context geopolitic, respectiv regionalizarea și federalizarea. a) Regionalizarea României Regionalizarea ar trebui să asigure sprijinirea eforturilor pe care România trebuie să le facă pentru depăşirea decalajului pe care îl are faţă de Europa, aducând serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni (conform principiului european al subsidiarităţii) şi folosind mai eficient resursele existente: resurse locale, fonduri guvernamentale şi programe europene. Pericolul subminării caracterului de „stat naţional, unitar, independent şi indivizibil" devine evident dacă regionalizarea României, stabilită prin acordurile cu Uniunea Europeană, se realizează fără o atentă analiză a condițiilor istorice, economice, sociale și politice de evoluție a societății românești. Tema regionalizării a fost (re)lansată de preşedintele României în anul 2011, odată cu ideea votului prin corespondenţă şi cea a comasării alegerilor. Presa, societatea civilă şi opoziţia au protestat, pentru că aceste schimbări ofereau avantaje electorale puterii politice. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 iunie 2011, Mihăiţă Calimente a făcut o declaraţie politică având ca titlu „Dezmembrarea României", în care a arătat că trecerea de la 41 de judeţe la opt, propusă de preşedintele României, deşi părea o idee reformistă, nu este în realitate nimic altceva decât divizarea României, primul pas care încurajează tendinţele secesioniste ale unora. Proiectul a fost contestat vehement de către academicianul Dinu C. Giurescu, care a afirmat că Uniunea Europeană vrea să destrame România printr-o politică de euro-regionalizare[1]. Între „partidele româneşti", dornice să tragă spuza pe turta lor, şi „partidele etnice maghiare", care nu vor să accepte modificări care să spargă aşa-numitul „Ţinut secuiesc", a continuat o adevărată bătălie politică pe această temă[2]. Ca punct de plecare în trasarea hotarelor regiunilor a fost creionată o hartă-premisă, în care regiunile au fost numite după punctele cardinale, urmând ca prin negocieri între partide, ele să fie denumite în funcţie de capacitatea liderilor de a-şi impune interesul şi voinţa. Însă, partidele politice aflate la putere şi cele din opoziţie s-au contrazis zgomotos, îndeosebi în privinţa modalităţilor de punere în aplicare a regionalizării, precum şi a aspectelor referitoare la şefii regiunilor, la desfiinţarea de comune sau la concentrarea instituţiilor regionale într-un singur judeţ sau în mai multe judeţe. b) Federalizarea României În jurul instituţiilor comunitare de la Bruxelles roiesc aşa-zişii „federalizatori ai Europei" care încearcă să-i convingă pe diriguitorii Europei comunitare că unele state naţionale trebuie mai întâi federalizate. Aceştia aleg statele naţionale cu probleme interne, precum şi regiunile cele mai vulnerabile şi mai problematice, gen Catalonia, Scoţia, Țara Bascilor, „Secuimea", pentru a crea precedente care apoi să fie uşor de transformat din excepţii în reguli. Prevalându-se de aceste proiecte, unii lideri maghiari susţin autonomia aşa-zisului „Ţinut Secuiesc" şi desprinderea Ardealului de România[3]. Extremiştii unguri, în frunte cu Laszlo Tőkes au pus, subtil, „federalizarea României" pe agenda de lucru a Partidului Popular European din Parlamentul European. Între „caii troieni" care doresc federalizarea României se află şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania (P.P.M.T.). În martie 2013, acesta a lansat un proiect în care propune crearea a trei macroregiuni (regiunile istorice): Ţara Românească (Muntenia), Transilvania şi Moldova, cu 15 regiuni în interiorul acestora, ca motoare de dezvoltare economică. În cadrul celor trei macroregiuni urmează să fie unele mai mici, respectiv şase în Transilvania, cinci în Moldova şi patru în Muntenia[4]. În privinţa Transilvaniei, aceştia aduc următoarele argumente: - în Transilvania, regionalismul este cel mai pronunţat; - sentimentul identitar este cel mai puternic în „Ţinutul Secuiesc", unde majoritatea populaţiei susţine în mod dovedit crearea regiunii respective în graniţele istorice ale acesteia; - zona în cauză se caracterizează printr-o conştiinţă identitară, tradiţii şi voinţă comune care primează faţă de legăturile spaţio-structurale. Înainte de 1989, față de propaganda agresivă a cercurilor extremiste maghiare, autoritățile politico-statale românești cu competențe în domeniul propagandei au ezitat, din motive impuse de regimul politic, să ia poziție fermă, ofensivă. Singura acțiune notabilă vizând apărarea Transilvaniei în fața acțiunilor iredentiste ungare a fost operațiunea „Fortuna", organizată și desfășurată cu mare precauție de către Securitatea română. În cadrul acesteia, profesori universitari de renume și ziariști de prestigiu au făcut cunoscut cercurilor academice și românilor din străinătate adevărul istoric privind Transilvania și au reiterat apartenența acesteia la statul național unitar român. Planuri şi scenarii de esenţă ruso-ucraineană Actualele planuri și scenarii vizând dezmembrarea României relevă o continuitate a comunității de interese sovieto- respectiv ruso-maghiare, care poate fi urmărită încă din 1940, când din trupul României au fost smulse prin înșelăciune și amenințare cu forța Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței și Ardealul de Nord, de către Uniunea Sovietică, respectiv Ungaria horthystă.În Rusia, anumite cercuri cu nostalgii imperiale doresc dezmembrarea României, întrucât aceasta reprezintă, în opinia lor, o piedică în recuperarea integrală a teritoriilor pierdute prin dezmembrarea U.R.S.S. România doreşte reunificarea teritorială, prin alăturarea Moldovei de peste Prut şi are aliaţi puternici (U.E. şi N.A.T.O.), cu care Rusia nu doreşte o confruntare politico-militară directă. Pentru cercurile respective, România este un cap de pod la dispoziţia S.U.A., fapt care deranjează profund Kremlinul, iar în Republica Moldova unionismul românesc împiedică integrarea acesteia în Uniunea Vamală propusă de Kremlin. De aceea, sub umbrela Kermlinului sunt și astăzi încurajate tacit pretenţiile teritoriale ale Ungariei vizavi de România. Prin încurajarea grupărilor extremiste din Ungaria pe teme naţionaliste, Rusia loveşte, în fapt, în interesele S.U.A. şi distrage atenţia României de la unirea cu Republica Moldova. În Ucraina, forţe naţionalist-extremiste, antiromâneşti, se tem de pretenţiile legitime ale statului român asupra nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, nordului şi sudului Basarabiei, precum şi Insulei Şerpilor. Pentru acestea, dispariţia României ar elimina o ameninţare la adresa Ucrainei - un stat cu frontiere artificiale, trasate în era sovietică. Românii din Ucraina nu se bucură de drepturile pe care le are minoritatea ucraineană din România. În prezent, natura relaţiilor româno-ucrainene este fidel exprimată de problema canalului Bâstroe, precum şi de procesul privind delimitarea platformei continentale. a) Proiectul „Moldova Mare" „Moldova Mare" este un proiect sovietic scos de la naftalină în contextul protestelor de la Pungeşti în legătură cu exploatarea gazelor de şist. Acesta este susţinut de „Patrioţii Moldovei" (scris în chirilice), care vor ca Moldova să fie întreagă, adică Republica Moldova să se unească cu Moldova românească, până la Carpaţi[5]. Unii basarabeni, „apărători ai credinţei", „tradiţiei" etc., au format împreună cu Partidul Comuniştilor o alianţă care se opune unirii cu România şi promovează interesele Rusiei în Republica Moldova şi în România. Provocarea de la Pungeşti a fost o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei „lupte de eliberare împotriva opresorilor" să se creeze în România o identitate separatistă pentru moldoveni, dacă una cu pretenţii „etnice" nu este posibilă. Separatiştii cred că proiectul este „fezabil", chiar dacă scopul final nu este atins şi nu se reuşeşte crearea unei entităţi regionale sau dezmembrarea României. Aceştia găsesc adepţi şi printre „moldovenii" trăitori în România, care au încercat să înfiinţeze „Comunitatea Moldovenilor din România" şi să recreeze un „popor moldovenesc" diferit de poporul român, care vorbeşte „limba moldovenească". Scopul acestei acţiuni diversioniste este consolidarea aşa-zisei identităţi „moldoveneşti" în Republica Moldova, precum şi emiterea de pretenţii teritoriale faţă de România[6]. În ascuns, „comunitatea" respectivă urmăreşte anexarea, cu sprijinul Rusiei, a teritoriilor româneşti la Republica Moldova. De altfel, fostul preşedinte, Vladimir Voronin, comunist, a declarat că „în România există 10 milioane de moldoveni discriminaţi". În concepţia autorilor proiectului, acest lucru va fi prevenit „dacă României i se ia jumătatea de Moldovă şi se alipeşte celei de peste Prut, pentru a forma Republica Federală Moldova", cu 10,5 milioane de locuitori, cu capitala la Chişinău. Aceasta urmează să fie compusă din 5 republici (Republica Moldova de Est, Republica Moldova de Vest, Republica Moldovenească Nistreană, Republica Găgăuzia, Republica Bucovina), precum şi o regiune autonomă (Regiunea autonomă Basarabia). Limbile oficiale urmează să fie moldovenească şi rusă. b) Scenariu privind dezmembrarea României lansat din Transnistria Un plan pentru dezmebrarea României urzeşte și mişcarea pro-imperială „Edinstvo" (cunoscută sub numele „Interfront"), care s-a opus de la început proclamării independenţei Republicii Moldova. Recent, un asemenea plan a fost reactivat de un anume Andrei Safonov, membru al acestei mişcări, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-1994, în prezent preşedintele Asociaţiei analiştilor politici independenţi din Transnistria[7]. Potrivit gândirii sale, România trebuie să dispară, pentru că este o ameninţare permanentă la adresa securităţii regionale[8]. Principala vină a Românei este, potrivit gândirii acestuia, faptul că acordă o atenţie deosebită românilor din fostele regiuni sovietice: Republica Moldova, Basarabia de sud, Bucovina de nord. El acuză România că are un plan secret conform căruia neagă oficial orice fel de intenţii de acaparare de teritorii, însă promovează identitatea românească în aceste regiuni, pentru ca la momentul potrivit să le anexeze. Din cauza României, afirmă acesta, suferă Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova. De aceea, singura metodă de a scăpa de „pericolul românesc" este, după mintea lui, „încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii". Planul dezmembrării României, publicat de portalul rus Novîi Reghion (preluat pe scurt de ziarul Adevărul) este simplu: refacerea Moldovei medievale (Moldova să se unească cu Republica Moldova), Transilvania să treacă la Ungaria (Ungaria preia „pământurile istorice", respectiv Transilvania), Dobrogea să treacă la Bulgaria, Ucraina să-şi extindă teritoriile unde locuiesc ucraineni, Rusia să preia zonele în care locuiesc minorităţi ruse; Valahia (Ţara Românească) ar putea deveni monarhie, cu promisiunea să nu încerce să refacă România. Deci, este o reluare a unei strategii vechi de aproape 100 de ani, de pe vremea lui Lenin şi Troţki, când România fusese definită drept „ultimul imperiu din Europa" care trebuia dezmembrat. După părerea lui Andrei Safonov, pentru destrămarea României este nevoie de coordonarea eforturilor de luptă „contra expansionismului românesc", „contra urmaşilor lui Ion Antonescu", având în vedere că România are „o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O". Conform gândirii sale, dezmembrarea României ar fi un fel de lovitură preventivă, „ca şi cum ai ucide un hoţ care încearcă să te jefuiască", concluzionând că România trebuie să dispară pentru că este „puiul urât al tratatului de la Paris din 1947". c) O prezicere-scenariu privind dezmembrarea României Expertul rus Igor Şişkin, director adjunct al Institutului ţărilor CSI, a făcut o analiză a „aspectelor istorice care ţin de cnezatul moldovenesc", constituirea statului român, relaţiile actuale dintre Republica Moldova şi România etc[9]. Acesta nu exclude o eventuală dezmembrare a României ca urmare a unor acţiuni pe care le-ar întreprinde Republica Moldova. După cum relatează „Tribuna", expertul aduce dovezi în sprijinul opiniei potrivit căreia România, precum şi unele forţe din Republica Moldova, nu au dreptul să invoce argumente istorice în favoarea faptului că actualul stat Republica Moldova este teritoriu românesc care trebuie alipit la România. Potrivit spuselor sale, „trimiterile la istorie pot avea efectul bumerangului pentru România" şi ca exemplu invocă o iniţiativă mai veche a Partidului „Patrioţii Moldovei", care a propus „denunţarea tuturor semnăturilor depuse de conducătorii Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România". Acesta crede că după ce va fi iniţiat procesul de denunţare a acordurilor, „poporul moldovenesc va începe procesul de dezmembrare a statului cu denumirea România" pe motiv că a încălcat înţelegerile consfinţite prin acord şi nu a îndreptăţit speranţele şi aşteptările poporului Moldovei Mari, iar ca urmare vor fi cerute înapoi toate teritoriile istorice ale statului moldovenesc, care se află acum în componenţa României. Totodată, el afirmă că, „dacă şi Rusia va trece din apărare în ofensivă şi va începe să promoveze o politică istorică, apărându-şi interesele şi interesul poporului prieten moldovenesc, România va trebui să-şi amintească de calităţile bumerangului". d. Ameninţarea României cu distrugerea Dinspre răsărit sunt lansate cu obstinaţie şi perseverenţă tezele unei doctrine a „românismului agresiv", care trebuie distrus. Iată câteva exemple[10]: - Precum se cunoaşte, România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii. Astfel, lasă Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a României Mari în graniţele din 1941-1944. Comentând acest aspect, la 7 octombrie 2010, Agenţia de ştiri „Regnum" (Rusia) a transmis: „Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem... Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale... Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă". - În anul 2011, U.D.M.R., incitat de Laszlo Tőkes, a încercat să deschidă la Parlamentul European o reprezentanţă a „Ţinutului Secuiesc", fapt contestat vehement de România. Acţiunea a fost astfel comentată pentru Agenţia „Regnum" (Rusia), în 31 mai 2011, de către politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă: „...Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului al XX-lea...". - Atacuri vehemente la adresa României au fost lansate de forţele antiromâneşti şi antiunioniste din Republica Moldova. De pildă, în 11 septembrie 2012, vicepreşedintele Partidului „Patrioţii Moldovei", Alexandr Dobrea, a declarat (în publicaţia „Yam.Md"): „Partidul « Patrioţii Moldovei » a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti. De asemenea, Partidul « Patrioţii Moldovei » intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova". e. Enclava separatistă „Republica Populară a Basarabiei" Experţi internaţionali au atras atenţia asupra intenţiilor Kremlinului de a crea o nouă regiune de instabilitate în sudul regiunii Odesa şi al Republicii Moldova, cu denumirea de „Republica Populară Basarabia", ori „Republica Bugeac". Aceasta va destabiliza Ucraina şi Republica Moldova şi va ameninţa România, întrucât vizează gurile Dunării[11]. Proiectul ar urma să fie realizat cu sprijinul unor politicieni de la Chişinău. Cu ceva timp în urmă, la Odesa a avut loc congresul de constituire a aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei". Printre invitaţi au fost prezenţi fostul deputat comunist Grigori Petrenko, liderul mişcării „Patrioţii Moldovei", Mihail Garbuz, precum şi şeful organizaţiei de tineret a partidului ultra-naţionalist bulgar „Ataka". Un mesaj de salut a fost adresat organizatorilor şi de Mihail Formuzal, fost başkan al regiunii autonome găgăuze din sudul Republicii Moldova. Potrivit iniţiatorilor, „Rada" a fost înfiinţată ca organ reprezentativ, cu scopul apărării intereselor comunităţilor etnice din Basarabia. Este vorba, în speţă, de cele nouă raioane - Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar - din sudul Basarabiei, care se află astăzi în componenţa Ucrainei. În calitate de delegaţi, la congres au fost reprezentate cele mai importante comunităţi etnice din regiune: bulgară, găgăuză, rusă, ucraineană, romă, moldovenească şi poloneză. Participanţii au susţinut că urmăresc crearea unei entităţi cu statut special în sudul Ucrainei. Deputaţii aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei" îşi mai rezervă „dreptul la autodeterminare" în cazul aderării Ucrainei la N.A.T.O. În cazul realizării acestui scenariu, se presupune destabilizarea situaţiei în Găgăuzia, în raioanele Taraclia şi Basarabeasca din Republica Moldova, precum şi în Transnistria, care ar opri parcursul european al Republicii Moldova. De asemenea, se presupune că Ucraina va fi lipsită de porturile Dunării, iar în regiune se vor stabili baze militare ruse pentru a deschide ulterior un al doilea front împotriva Ucrainei. Apreciez că în momentul de față sunt imperativ necesare acțiuni ofensive privind apărarea României, aflată sub presiunea concertată, dezorganizantă și distructivă a cailor troieni din interior, a unor grupări politico-statale extremist-iredentiste din exterior, precum și a așa-numitei globalizări, într-o Europă comunitară aflată în mare dificultate. În calitate de cetățean român și membru al societății civile, consider că se impune, cu prioritate, documentarea fără cusur a acțiunilor antinaționale, prezentarea acestora opiniei publice românești din țară și din diaspora, precum și reluarea, cu mult curaj, patriotism și spirit de răspundere, a ofensivei informaționale a autorităților competente ale statului român. Notă: Incidentul cu caracter terorist, petrecut în așa-zisa „Secuime" la 1 Decembrie 2015 a primit, în mod deloc surprinzător, susținere propagandistică din partea unor grupări extremist-iredentiste maghiare din România, dar și din partea unor europarlamentari maghiari. Sursa [12] - Va urma - ----------------------------------------------- [1] A se vedea în acest sens și articolul acad. Dinu C. Giurescu intitulat Despre coincidențe – regiunile de dezvoltare sau de destrămare, Vitralii – Lumini și umbre, nr. 4/septembrie 2010, pag. 69-76 [2] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/regionalizare–s701.html [3] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/cum-vad-maghiarii-reorganizarea-tarii–90100.html [4] http://www.neppart.eu/proiect-de-regionalizare-a-romaniei.html [5] http://inliniedreapta.net/implicarea-rusiei-in-protestele-de-la-pungesti-2-proiectul-moldova-mare/ [6]https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/07/04/un-proiect-statal-diversionist-care-include-teritorii-din-estul-romaniei-republica-federala-moldova/ [7] http://www.george-damian.ro/plan-pentru-dezmembrarea-romaniei-4150.html [8] http://www.ziare.com/europa/moldova/fost-deputat-moldovean-romania-trebuie-dezmembrata-pentru-a-restabili-linistea-in-regiune-1212089 [9] http://tribuna.md/2012/06/28/un-expert-rus-prezice-dezmembrarea-romaniei/ [10]http://www.certitudinea.ro/articole/europa-nostra/view/mizele-secrete-ale-regionalizarii-romaniei-dizlocarea-transilvaniei-doctrina-romanismului-agresiv-promovat-de-politica-ruso-maghiara [11] https://us-mg5.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=4i6thqouebjqu#3623371011 [12] Revista „Vitralii" a A.C.M.R.R. - S.R.I., nr. 26/2016 cu acordul autorului.

Octavian RACU : Războiul dintre cele două Românii: "corporatiștii" împotriva "antiglobaliștilor"

Războiul dintre cele două Românii: "corporatiștii" împotriva "antiglobaliștilor"

Dincolo de aspectele politice ale confruntărilor din spațiul public și de teoriile conspirației, manifestațiile de stradă împotriva ordonanței de urgență 13/2017 ascund conflicte latente de natură social-economică. Ele sunt rezultatul evoluției modelului social-economic actual din România. Adâncirea inechității sociale ca urmare a integrării în sistemul economic european și global a creat o falie între două segmente inegale ale populație, motiv pentru care în spațiul public din România se vorbește tot mai des despre cele "două Românii" — două realități românești paralele: "corporatiștii", ei fiind o minoritate care a beneficiat cel mai mult de pe urma globalizării și restul românilor, care continuă să sărăcească sau să-și caute locuri de muncă în orașele europene, în ciuda cifrelor optimiste prezentate de unii politicieni și economiști, cu privire la "creșterea economică".

Prăpastia socio-economică dintre cele două Românii În mai 2016, Ziarul Financiar a publicat date obținute de la Ministerul Muncii despre veniturile populației, din care rezultă o accentuare a inegalității sociale în România.

Astfel, 44 la sută dintre angajați (2 milioane de români) primesc un salariu mai mic de 1000 de lei pe lună, iar 28 la sută (1,3 milioane) primesc un salariu între 1000 și 1700 lei. În același timp, 23 la sută din angajați (1,1 milioane români) câștigă între 1700 și 4000 de lei, iar 5 la sută din salariați (250 mii de români) câștigă mai mult de 4 mii de lei. Potrivit Institutul Național de Statistică în anul 2016, 8,5 milioane de români se aflau în situația de risc de sărăcie extremă sau de excluziune socială. O treime dintre familiile cu copii nu își pot asigura traiul de zi cu zi, iar 4 la sută dintre copii din această categorie merg la culcare flămânzi.

Pentru anul 2017 se prognozează o creștere a acestei cifre. Walk Free Foundation estimează că 0,4 la sută din populația României trăiește în condiție de sclavie. Potrivit unor calcule făcute de Călin Popescu-Tăriceanu în 2016, companiile străine contribuie anual la bugetul României cu 2 miliarde de lei, în timp ce companiile românești cu 55 miliarde de lei. Totodată, politicianul a arătat că firmele străine înregistrează profituri mai mari și dețin o cotă mai mare în economia românească, iar asta se explică prin faptul că reprezentanții capitalului străin își trimit grosul profitului în țara de origine, pe când menținerea bugetului României rămâne tot pe spatele capitalului românesc. Inechitatea sistemului economic românesc a fost evidențiată și de șeful reprezentanței Comisiei Europene în România, Angela Fiote. „România este în topul creșterii economice în Uniunea Europeană, dar în același timp este și în topul sărăciei. Asta îmi spune mie că actualul model de creștere nu lucrează în interesul cetățeanului și, prin urmare, nu este un model pe care să îl încurajăm la nivelul Comisiei Europene", declarase Fiote în martie 2016, comentând Raportul de Țară al Comisiei Europene.

Potrivit acestui raport, ceea ce numim "creșterea economică" pe care a înregistrat-o România în ultima perioadă nu se datorează atât sporirii productivității și calității, ci diminuării costurilor de producție, ceea ce implică și salariile mai mici în raport cu remunerările la nivel european și global. În aceste condiții, creșterea economică nu produce mai multă bunăstare, ci dimpotrivă, mai multă sărăcie.

Mediul rural este afectat în mod special de invazia capitalului străin, care este utilizat la achiziționarea de terenuri agricole la prețuri derizorii, iar zonele în care se dezvoltă ferme cu suprafețe mare sunt cele mai afectate de sărăcie și de criminalitate. Astfel, țăranii sunt nevoiți să-și caute un loc de muncă în oraș sau să completeze grosul românilor care muncesc peste hotare, asigurând România cu resursele financiare necesare perpetuării statutului României de piață de desfacere pentru companii străine.

Totodată, pe lângă faptul că se află în fruntea celor mai sărace țări din Europa, România ocupă locul doi în lume la capitolul depopulare, potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite din 2015. În față se află doar Siria, din care oamenii fug din cauza războiului. Trebuie să mai subliniem că România a depășit deja faza emigrației masive a forței de muncă necalificate și a intrat în faza emigrării preponderente a tinerilor instruiți. Acest proces deja afectează piața românească de muncă, provocând lansarea unor discuții despre necesitatea atragerii forței de muncă străine. În același timp, crește ponderea persoanelor cu pregătire profesională scăzută, care nu sunt solicitați de investitorii străini ce controlează peste 80 la sută din economia românească, în special când este vorba despre sfera IT, construcții de mașini sau consulting.

Toate aceste procese determină accentuarea conflictului social-politic profund, care riscă să se radicalizeze în timp. Vechile „linii demarcație" între forțele politice divergente sunt înlocuite cu altele noi, iar apartenența la o tabără politică sau la alta începe a fi determinată de cu totul alte criterii decât cele din anii 90.

Cine și de ce susține PSD-ul? Chiar dacă subiectul combaterii corupției continuă să ocupe în spațiul public un loc central, în alegerile parlamentare din 2016 acesta nu putut fi transformat într-o temă de campanie electorală. Partidele care sunt considerate convențional „de dreapta" și s-au concentrat pe mesaje de apărare a justiției și combatere a corupției, au pierdut zdrobitor alegerile în favoare social-democraților, care au știut să exploateze mesaje legate de protecționism și naționalism economic. Studiile sociologice efectuate după alegerile din 11 decembrie 2016 au șocat prin metamorfoza suferită de profilul votantului PSD. Practic, o bună parte a celor care votau în mod tradițional partidele de dreapta, au ales să-și dea votul pentru "inamicii" lor politici.

Dacă în alegerile anterioare PSD era susținut preponderent de persoanele în vârstă din mediul rural și cu studii medii, în 2016 pentru PSD au votat masiv persoanele cu studii superioare și tinerii din mediul urban. Potrivit datelor IRES, 49,3 la sută dintre orășeni au votat pentru PSD, ceea ce constituie o cifră dublă față de rezultatul PNL în zonele urbane (pentru care au votat 23,4 la sută din orășeni). PSD a reușit să atragă și un număr semnificativ de tineri (25-34 de ani) — 28,5 la sută. 28,2 la sută dintre alegătorii studenți au ales să voteze cu PSD.

În același timp 35,8 la sută din votanții angajați și 46,9 la sută din șomeri au ales să susțină PSD. Această „migrație" a unei părți importante de electoral „al dreptei" spre PSD poate fi explicată prin existența unui segment social nemulțumit în mai mare măsură de modelul socio-economic existent, preocupat în mai mare măsură de nivelul veniturilor și găsirea locurilor de muncă, spre deosebire de votanții PNL și USR, care reprezintă tinerii, angajații multinaționalelor și pătura intelectualilor, care se simt atrași de sloganele combaterii corupției și orbitării în jurul civilizației occidentale. Deocamdată nu putem estima în ce măsură scandalul ordonanței de urgență a afectat bazinul electoral social-democrat. Desigur, nu putem exclude o diminuare a popularității PSD, însă în egală măsură există și probabilitatea unui efect invers, în cazul în care susținătorii social-democraților vor percepe acțiunile de protest drept un atentat la guvernul Grindeanu. Rămâne să așteptăm rezultatele primelor studiilor sociologice care vor contura profilul persoanelor din Piața Victoriei și care vor confirma sau vor infirma mai multe presupoziții și ipoteze.

La ora actuală putem lansa numai analize subiective: la prima vedere, grosul persoanelor care au ieșit la manifestații reprezintă acel mic segment social care a beneficiat în cea mai mare măsură de procesul de integrare în sistemul economic european și cel global, spre deosebire de restul populației. Această categorie se simte amenințată în cea mai mare măsură de o eventuală politică protecționistă și antioccidentală.

Dincolo de manifestațiile de protest a rămas o majoritate tăcută, a cărei voce se face auzită doar în perioadele electorale. Astfel se conturează un tablou al celor două Românii paralele, după modelul latino-american: o minoritate vocală, politic activă și cosmopolită, beneficiară a unor venituri mari, care favorizează slăbirea rolului guvernului național și consolidarea guvernării din afară; dincolo avem o majoritate tăcută și pasivă, care devine tot mai săracă și mai bătrână, regăsindu-se tot mai mult în retorici naționaliste, protecționiste și autoritariste, pe care a știut să le speculeze electoral cei de la PSD, în condițiile lipsei unor forțe puternice și a unor lideri puternici, capabili să-și asume sincer un astfel de mesaj. Rezultatul pe care l-au obținut social-democrații nu reprezintă o victorie a partidului, ci o formă de protest a unei pături largi a populației, care se simte lezată în drepturi și exclusă din spațiul public de stridenta "societate civilă" și de vocea străzii din marile orașe ale României.

Aici trebuie să menționăm că termenul de "naționalism" își schimbă în totalitate sensul în România. Dacă în anii 90 era vorba mai curând despre un soi de romantism și despre nostalgii după perioada interbelică, de amintiri despre Antonescu sau Ceaușescu, astăzi putem vorbi mai curând despre un naționalism cu o puternică tentă antiglobalistă, economică și cultural-identitară.

 În loc de concluzie Acest tablou nu este caracteristic doar României, ci este o tendință globală, vizibilă inclusiv în SUA, unde pătura cea mai afectată de globalizare a decis să-l susțină pe republicanul Donald Trump. Este suficient să urmărim principalele tendințe în procesele demografice și socio-economice pentru a înțelege agenda politică din perioadele următoare, care va fi marcată de o radicalizare ideologică. Creșterea ratei șomajului, tehnologizarea, scăderea ratei natalității și îmbătrânirea populației, diminuarea forței de muncă active în țările în curs de dezvoltare va determina guvernele statelor naționale să se îndrepte spre modele autoritare și protecționiste, în condițiile în care fundamentul social care ar favoriza astfel de procese devine tot mai influent în viața politică, în ciuda unor încercări disperate ale unor grupuri minoritare de a stăvili acest val prin scenarii revoluționare și mișcări de stradă.

Octavian Racu

Read more: https://ro.sputnik.md/columnists/20170210/11193958/razboi-romanii-corporatisti-antiglobalisti.html

General (r) Dr. Mircea Chelaru: ”În jurul nostru bate crivăţul, se fac poduri peste România, iar noi ne batem între noi ca idioţii!”

”Sunt multe interese deasupra naţiunii, iar noi suntem la o vânătoare interinstituţională."



Chiar dacă protestele din Piaţa Victoriei s-au mai redus în intensitate, în aer pluteşte încă o atmosferă tulbure, ceţoasă, ca o prevestire de furtună ce poate veni oricând şi de oriunde. Se vehiculează tot felul de teorii ale conspirtaţiei privind ameninţări geopolitice, geostrategice şi de altă natură.  Ba, colac peste pupăză, azi, vine şi o declaraţie a unui înalt diplomat rus care spune că România reprezintă o ameninţare pentru Moscova. Să  fie toate acestea semne că românii, de la cei din stradă până la cei din înaltele fotolii ale puterii, trebuie să se trezească până nu e prea târziu?

O analiză de adevărat profesionist a mişcărilor de stradă şi a întâmplărilor de tot felul care bântuie, din toate direcţiile, România acestui început de an o face, în exclusivitate pentru ziarulring.ro, generalul Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat-Major al Armatei, şi expert în domeniul sensibil al informaţiilor secrete, atât în zona de analiză, cât şi în cea operativ-strategică.

„Sunt multe interese deasupra naţiunii, iar noi sunem la  o vânătoare interinstituţională”

Pornind de la observarea dezbinărilor interne, analiza generalului strateg Mircea Chelaru ajunge repede la provocări externe iminente care vizează direct sau indirect România. Şi spune: „Întreaga economie şi finanţele româneşti sunt ciuruite de pompele sugative de vlagă românească ale transnaţionalelor. Dacă  o luăm de la controlul bogăţiilor subsolului şi până  la exploatarea criminală a pădurilor, până la controlul tuturor resurselor de apă, până la, dacă vreţi, controlul şi subminarea întregii teritoriatăţii agricole a României. Şi pot continua cu enumerările. Mă miră faptul că  oamenii aceşti nu ies cu sutele de mii în stradă să întrebe de ce  ni se taie pădurile, de ce ni se scoate aurul din subsol, de ce nu mai avem flotă,  de ce nu mai avem nicio bancă românească, de ce copii noştri sunt captaţi,  ca inteligenţă, şi se duc înafară. Şi aşa mai departe.  Aşadar, sunt multe interese deasupra naţiunii române (…) Iar noi sunem la  o vânătoare interinstituţională, a unor instituţii faţă de alte instituţii, lustruindu-ne care suntem cei mai prolifici în a arăta naţiunii cât de grozavi suntem”.

„În aerul pe care îl respirăm, sunt  bacilii ticăloşi ai războiului şi răzbunării”

Iar analiza continuă cu tuşe din ce în ce mai groase în jurul multor tabuuri geopolitice pe care mulţi le ocolesc sau se fac că nu le văd. „La ora actuală, echilibrul între puteri este grav zădărnicit. Este competiţia între puteri care duce la distrugerea şi vlăguirea de energie a naţiunii. Se distruge  ultimul reazem de coeziune naţională. Pentru că, dacă aţi văzut acum, românii sunt cei mai dezbinaţi chiar în momente în care la frontierele noastre, deasupra noastră, în aerul pe care îl respirăm, sunt  bacilii ticăloşi ai războiului şi ai răzbunării. Putin se întâlneşte la Budapesta, urmează să vină Trump acolo, aţi văzut iniţiativa societăţii secuieşti de a produce Republica Interioară Secuiască. Am primit  şi eu telefon din Budapesta, de la prietenii noştri, că şi în Budapesta sunt  foarte mulţi români, aşa cum în Bucureşti sunt foarte mulţi unguri. Iar acolo, pe panourile publicitare, s-au transmis continuu imagini de la protestele din Capitală şi din alte oraşe ale  României, iar în limba maghiară se subtitrează că sunt proteste pentru autonomia ţinutului secuiesc. Asta este realitatea. Deci, pe panourile publicitare din Budapesta se întâmplă asta. Nu pe toate, doar pe unele dintre ele. Dar e suficient. Aşa începe nenorocirea. Să ştiţi că niciun război nu a început dintr-o dată. Toate au fost pregătite, iar  indicii de identificare ai acestor consecinţe sunt cât se poate de nefavorabili nouă”, spune generalul Chelaru.

Despre servicii şi despre secretele… legii tăcerii

Călit în teatrele de război, dar şi în tranşeele nevăzute ale structurilor secrete, militar pursânge, dar şi fin analist al domeniilor informaţiilor sensibile, generalul Chelaru nu ezită să pună degetul pe rană şi când vine vorba despre rolul serviciilor de informaţii în tot ce se întâmplă important în România acestor zile. „Eu sunt convins că cei care sunt din  interiorul serviciilor, direcţiilor, diviziunilor, a departamentelor, a serviciilor pe domenii şi-au făcut treaba. Însă degeaba îşi fac treaba dacă informaţia ajunge în  locurile unde trebuie să se ia decizia, dar chiar  acolo  este cauza neacţionării sau a trecerii sub tăcere. Unii trec sub tăcere din perspectiva înţeleaptă care spune: «Haideţi să nu amplificăm!», pespectivă care este deja falimentară. Iar alţii nu o trec sub tăcere pentru că este în interesul lor să se producă acele fenomene. Vreau să vă spun cu toată  gravitatea şi îmi asum întreaga răspundere. Pe  un parcurs de 20 de ani, aşa cum atrăgeam atenţia în cartea «O posibilă soluţie», s-au  înstilat, s-au inseminat în toate structurile în cercul  doi de supraveghere şi în cercul unu de consiliere agenţii operativi ai altor interese. Că sunt români sau neromâni, nu contează, dar ei sunt ai altor interese. Bine plătiţi, bine configuraţi, cultivaţi foarte atent în diferite medii externe, care au încăput  şi sunt convinşi că fac bine,  numai că fac bine la comandă, adică binele cu ghilimele de rigoare. Ele individual luate neavând o semnificaţie extraordinară de depreciere a statu-quo-ului instituţional românesc. Dar, însumate, ele dau un întreg foarte periculos pentru naţiunea română. Asta este situaţia. Şi  ştiţi care este culmea? Cei din supravegherea serviciilor, parţial, în jur de 70-80 la sută, cunosc  treaba asta, dar sunt legaţi de mâini şi de picioare, pentru că legea  nu le permite nici  să facă demscare publică, nu le permite nici să intervină pentru a-i anihila, legea nu le permite să intervină la decident şi aşa mai departe.  Iar parchetul de legi pentru securitatea  României a fost amânat, din 2006, sine die, tocmai pentru ca naţiunea română să fie amputată, văduvită de acest  instrument de protecţie”.

„O contramanifestaţie cu 200.000-300.000 de oameni ar fi un lucru dezastruos”

Până  unde se poate merge cu mişcările de stradă, dar şi cu provocările interne şi/sau externe, l-am mai întrebat pe generalul Chelaru. Iar acesta a găsit imediat răspunsul: „Se poate ajunge până la conflicte majore între grupări de viziuni diferite. Eu mă feresc să spun că s-ar putea produce o contramanifestaţie ca în anii `20. Din acest punct de vedere, cei de la guvernare s-au abţinut maximal ca să nu-şi cheme electoratul  şi să ajungă şi ei cu 200.000-300.000 de oameni în Bucureşti şi să spună: «Iată că şi noi suntem poporul care vrea altceva!». Dar o astfel de contramanifestaţie ar fi un lucru dezastruos, criminal. Numai că, mergând  pe o singură parte, se dezechilibrează adevărul şi încep unii să creadă  că numai acesta este adevărul.  Deci, lipsa de comunicare, insufcienţa comunicării instituţionale, argumentarea prealabilă şi pregătirea întregului sistem pentru măsurile luate a fost gafa monumentală a Ministerului Justiţiei şi nu ştiu dacă doamna Hăineală are vreo legătură cu aşa ceva sau nu. Şi cu asta cred că am spus mai multe (…) Şi încă ceva: cine i-a pus în braţe şi  l-a grăbit pe domnul Iordache (n.r. – proaspătul demisionat ministru al justiţiei) să vină cu cu proiectul  pus pe masă într-un mod vulnerabil într-o sedinţă de guvern în care nu  se afla pe ordinea de zi, şi la miez de noapte?!…  Au uitat legea celebră a dacilor care făceau toate legile în miezul zilei, ca să fie iluminaţi de măritul împărat Soare?!…”.

„Să facă Sfatul Ţării, să se dea cap în cap până le-or sări capacele…”

Generalul Chelaru are şi sfaturi pentru stârnirea înţelepciunii de pe urmă a guvernanţilor noştri. În stilu-i caracteristic, el spune: „Îl rog foarte  mult pe domnul preşedinte Iohannis, pentru că îi stă în putere, să invite la o şedinţă informală, mă rog, aproape informală, pe  preşedinţii celor două Camere, pe premier, pe preşedintele CSM, pe Avocatul Poporului şi să facă Sfatul Ţării. Să se dea cap în cap până le-or sări capacele, metaforic vorbind, şi să vină cu pacea socială. Asta este calea. Până când ei care au primit investitura neamului să ne conducă nu-şi vor găsi calea de împăcare, nici naţiunea nu se împacă. Şi în jurul nostru bate crivăţul. Un mare crivăţ al nenoricirii războiului. Uitaţi-vă că în Ucraina de Est a început din nou războiul! În inima ţării noastre se cere secesiune. Se vor întâlni Putin şi Trump la Budapesta. Se fac poduri peste România, iar noi ne batem între noi ca idioţii”.

„Domnilor, ce muşchi al alianţelor să pui pe un schelet golit de însăşi esenţa sa?”

Cu toate aceste previziuni sumbre, e posibil să se  întâmple ceva rău cu România? „Faptul că Putin i-a dat harta Moldovei de la 1812 lui Dodon îi sugerează proiectul  Moldovei Mari. Partidul moldoveniştilor şi al stataliştilor tind către aşa ceva. Aşadar, ne aşteptăm  la o escaladare a propagandei antiromâneşti, iar prin faptul că, acum, se emite ideea că în România sunt manifestaţii prosecesiune etnică este o altă formă de propagandă criminală cre este înghiţită de superficialii de la Bruxelles şi din alte părţi. Când spun superficiali mă refer la cei care chipurile iau cuvântul, dar sunt foarte bine avizaţii celor care conduc Uniunea Sovietică Europeană”, e de părere generalul Chelaru. Îl întrebăm şi dacă, totuşi, ţinând cont de faptul că suntem în UE şi în NATO, şi mai avem şi scutul de la Deveselu pe deasupra, aşadar, dacă, în aceste condiţii s-ar mai putea întâmpla vreo nenorocire pentru România începutului de secol XXI sau ar trebui să stăm liniştiţi, să nu ne facem griji. Iar răspunsul generalului pare mai degrabă un semnal de alarmă care nu trebuie neglijat: „Să nu uităm ceea ce scriam eu în cartea «Şubrezenia aliaţilor», unde spuneam că totul se poate dărâma printr-o înţelegere peste noapte. Aşa am avut asigurate graniţele şi în 1940, dar  după Pactul Ribentrop-Molotov, totul s-a prăbuşit. Apoi a venit Ciano-Molotov  şi s-a dus şi Ardealul. Aşadar, nu (n.r. – nu trebuie să stăm liniştiţi). Eu vă spun că singura certitudine pentru apărarea  şi existenţa statului naţional unitar este puterea naţiunii. Puterea diplomatică, mentală şi înţelepciunea liderilor şi puterea armată de reacţie a propriei naţiuni. Nu există în modelul istoric altă soluţie. Că ea se îmbracă ulterior cu argumente, cu relaţii, cu  UE, cu scut, cu parteneriat strategic, acesta este suplimentul la putere al unei naţiuni. Este augumentarea puterii naţiunii. Domnilor, ce muşchi al alianţelor să pui pe un schelet golit de însăşi esenţa sa? Să se înţeleagă bine ce stă în spatele acestei metafore!”.

Sursa: Ziarul Ring