Observațile lui Radu Ciuceanu la un Proiect de lege din 2015

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Între timp legea a fost votată și promulgată de președintele României, Klaus Iohannis.

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI

Proiect de lege iniţiat de parlamentarii PNL
Proiect adoptat de Senat la 8 aprilie 2014

Observaţii

Mişcarea Legionară este o organizaţie care aparţine extremei drepte din România, creată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail (şi NU Arhanghelului).

Ea se încadrează în contextul general al refacerii şi reformării societăţii româneşti după 1918, manifestându-se cu deosebire în marile oraşe, cu aderenţă în rândurile studenţilor, a unei părţi a intelectualităţii, a clerului ortodox şi a micii burgehzii.

Întemeietorii Legiunii nu au elaborat o doctrină, un program în sensul deplin al termenului. În lucrarea sa, Pentru legionari (1936), Corneliu Zelea Codreanu arată că piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic.

Accentul se pune pe crearea elitei politice ca proces de acumulări lente şi pe educarea tineretului în spiritul naţionalismului, al promovării vechilor tradiţii ale poporului român,antibolşevismul, reformarea economică, socială şi politică a societăţii româneşti, avînd o componentă religioasă puternică, aceasta din urmă conferind un caracter original Mişcării Legionare în contextul mişcărilor de extremă dreaptă europene ale vremii.
Prin valorile promovate, Mişcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“, încă nedefinit complet şi perceput astăzi ca „depersonalizat” la scară europeană pentru că se nesocotesc trăsăturile fundamental naţionale.

Aversiunea faţă de bolşevism şi lupta împotriva acestuia apropie Mişcarea Legionară de specificul epocii, de fascismul italian şi de naţional-socialismul german, dar fără a permite înglobarea sa într-una dintre aceste doctrine. Elementele de doctrină legionară apără şi promovează tradiţionalismul, specificul şi realităţile româneşti, apărarea creştinismului ortodox, cerinţa instaurării unui stat autoritar, formarea unei elite disciplinate, naţionaliste, care să educe masele în acelaşi spirit, revoluţia spirituală, care să conducă la formarea „omului nou”, cetăţean având calităţi superioare, devotament şi spirit de jertfă pentru interesul naţional.

Persecutată de la înfiinţare, scoasă în afara legii de mai multe ori pînă la interzicerea din 1937, Mişcarea Legionară a avut, ca membri şi simpatizanţi, parte importantă a elitei intelectualităţii interbelice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Christescu, Constantin Noica, Dan Barbilian, Petre Tuţea, Radu Demetrescu-Gyr etc.). Aceleaşi persecuţii continuă în perioada regimului antonescian şi comunist.

Trebuie reţinut faptul că adevărata măsură a luptei antibolşevice a fost dată de Mişcarea Legionară pe front, prin înrolarea deţinuţilor politici în batalioanele disciplinare destinate primei linii, unde s-au evidenţiat prin fapte de vitejie, apoi în lupta împotriva instaurării regimului comunist.

Componenta majoră a mişcării naţionale de rezistenţă anticomuniste din România a fost legionară, realitate ilustrată prin procentul major al deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la circa 75%.

Conform declaraţiei publice (2011) a Acad. Dan Berindei, Preşedinte de Onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române,Mişcarea Legionară nu poate fi calificată drept „fascistă” întrucât nu întruneşte, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat şi promovat, un caracter ideologic fascist.

*

Credem că, în discuţiile politice şi abordările juridice pe marginea subiectului OUG 31/2002 sunt utile următoarele precizări:

– echitatea politico-juridică prin exagerare a statutului de „legionar” şi extindere la alţi combatanţi ai rezistenţei anticomuniste şi membrii altor partide poltice, în contextul propagandei sovietice şi comuniste de „defascizare” după 23 august 1944 şi Convenţia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 cu Naţiunile Unite;

– extinderea culpei  ab initia de „a fi legionar” în cadrul proceselor politice din anii stalinismului şi dejismului asupra multor condamnaţi din loturile rezistenţei armate anticomuniste;

– culpa de apartenenţă la organizaţii care au promovat crime şi asasinate politice este individuală prin acte întocmite pe un probatoriu corect şi concret, şi nu colectivă, respectându-se drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, aşa cum sunt definite de reglementările internaţionale în materie;

– de asemenea, trebuie avută în vedere necesitatea unei abordări integrate în materie de drept penal asupra rasismului şi xenofobiei „pentru a se garanta că aceleaşi fapte constituie o infracţiune în toate statele membre U.E. şi să se prevadă sancţiuni efective proporţionale pentru persoanele fizice sau juridice care au comis sau sunt răspunzătoare pentru astfel de sancţiuni” (Punctul 5 din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2008).

Director,

Prof. Dr. Radu Ciuceanu

8 iunie 2015

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română

Str. Arh Grigore Cerchez nr. 16. sector 1 Bucureşti

Tel. 0212305992; fax. 021.230.76.82

E-mail: secretariat©totalitarism.ro

www.totalitarism.ro

Sursa: Ziaristi Online

Textul lui Radu Ciuceanu este preluat de pe blogul lui Ion Coja. Cităm din introducerea textului : «Reproducem declarația istorică a dlui profesor RADU CIUCEANU, director la INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI, gest prin care Academia Română iese din izolarea ei aproape caraghioasă, din tăcerea ei vecină cu complicitatea, deloc potrivită cu gravitatea excepțională a „derapajelor” din viața noastră publică despre care forumul cel mai autoritar în materie de știință și conștiință românească nu s-a pronunțat în niciun fel. Desigur, prin acest gest, ca și prin altele de până acum, dl RADU  CIUCEANU  își blochează accesul la scaunul academic care i se cuvenea de mult! Dar asta nu face decât să sporească respectul nostru pentru modelul de comportament pe care îl oferă domnul RADU CIUCEANU pentru uzul tuturor intelectualilor români!

Cu plecăciune, domnule profesor! Patria recunoscătoare!

i.c.

Nota bene: declarația domnului profesor RADU CIUCEANU va fi punctul de sprijin al contestației ce vom introduce la Curtea Constituțională împotriva legii scelerate!»

DOCUMENTE PENTRU ISTORIE

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Descrierea situaţiei actuale

în anul 2002, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist^ rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infraţiuni contra păcii şi omenirii.

Aşa cum se menţiona la acel moment în Nota de fundamentare a ordonanţei, "împiedicarea proliferării manifestărilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantă a comunităţii internaţionale, atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale, cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în acelaşi timp, un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului, antisernitismului şi xenofobiei".

Ordonanţa de ugenţă nr.31/2002 a fost aprobată, cu modificări şi completări prin' Legea nr. 107/2006.

Tot în anul 2006 articolele 8-11 din ordonanţă au fost abrogate prin Legea nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi.

Din experienţa de până acum privind utilizarea acestui act normativ, cazurile sau manifestările menţionate prin adrese, solicitări sau reclamaţii (plângeri) depuse la Parchet de către diverse entităţi, inclusiv Institutul "Elie Wiesel", pasibile de a intra sub incidenţa acestui act normativ, au fost finalizate cu închiderea dosarului încă din faza de cercetare. Argumentele de respingere ale fvfinistrului Public au fost, în majoritatea cazurilor, bazate pe interpretări ale articolelor din lege în care se face referire la Holocaust. In aceste condiţii se impune o clară definire a "Holocaustului pe teritoriul României".

Neajunsul textului în vigoare este că, deşi din punct de vedere istoric lucrurile sunt clare, negaţioniştii de astăzi găsesc scăpări prin faptul că teritoriile actuale ale României nu mai corespund cu cele administrate în acea perioadă de guvernele istorice. Prin urmare, considerăm că introducerea unei noi definiţii este de natură să înlăture atât neajunsurile juridice, cât şi să îndrepte un adevăr istoric constând în aceea că doar guvernele de la acea dată se fac vinovate de paticiparea la holocaust în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944 şi nu trebuie aruncat stigmatul peste timp, nici asupra statului roman şi nici asupra generaţiilor ce au urmat perioadei în cauză.

In România, fascismul a luat denumirea de Mişcarea legionară sau titulaturi ale unor partide sub care aceasta a funcţionat până în ianuarie 1941 (Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Ţară).

După decembrie 1989, mişcări, asociaţii sau partide politice şi-au revendicat ideologia legionară şi desfăşoară în spaţiul public acţiuni de promovare a ideilor legionare. Practica juridică a demonstrat că neincluderea termenului legionar într-o reglementare care se referă la riscurile ce le poate produce extrema dreaptă identificată numai ca fascism, facilitează promovarea imaginii Mişcării legionare ca mişcare naţionalistă diferită de fascism. Astfel, mişcarea legionară nu ar intra sub incidenţa unor reglementări limitative pentru extremismul de dreapta.

în România, două reglementări statuează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste:

1. Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României^ menţionează la art 3 lit h), acţiuni de inspiraţie legionară printre ameninţări la adresa siguranţei naţionale:

"h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept."

2. Decizia nr. 1.709 din 09 martie 2012, adoptată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia I Civilă, în care se afirmă că "mişcarea legionară a fost în esenţă, organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit. "

Tot din practică a rezultat necesitatea mcrirninării unor fapte săvârşite de persoane juridice în concordanţă cu cele stabilite de Codul penal în vigoare.

2. Schimbări preconizate

Prin proiectul de act normativ se propune:

-completarea titlului ordonanţei de urgenţă în sensul că aceasta se referă şi la "combaterea infracţiunilor", nu doar la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ca până în prezent;

-interzicerea şi a faptelor, şi nu doar a organizaţiilor, simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob;

1. includerea între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise şi a celor cu caracter legionar;
2. introducerea definiţiei dată " Holocaustului pe teritoriul României" astfel încât aceasta să includă "persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului Român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944"
3. circumstanţierea faptelor care nu constituie infracţiune în sensul prevăzut la art. 4. alin.(l) sau (2) dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei numai dacă acest interes este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi a valorilor fundamentale ocrotite, precum şi în respectul adevărului istoric general recunoscut, cu scopul de a nu fi repetată săvârşirea de alte infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii.
4. Reformularea art. 5 din lege astfel încât să intre sub incidenţa legii atât fapta persoanei de a promova în public, cultul persoanelor vinovate de crime de război sau crime contra umanităţii, cât şi fapta de a promova în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe;
5. introducerea unui nou articol art. 7 referitor la incrirninarea unor fapte săvârşite de o persoană juridică, şi anume:

a) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe precum şi deţinerea, în vederea răspândirii a unor astfel de simboluri

2. utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
3. promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor inrracţiuni contra păcii şi omemrii sau desfăşurarea în public a unei activităţi temporare sau permanente, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe

d) negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia

Aceste fapte nu constituie infracţiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei cercetării ori educaţiei şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi a valorilor fundamentale ocrotite, precum şi în respectul adevărului istoric general recunoscut, cu scopul de nu fi repetate săvârşirea de alte infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii.

In cazul infracţiunilor săvârşite de persoana juridică, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.

De asemenea se propune introducerea unei dispoziţii finale potrivit căreia "dispoziţiile prezentei legi se completează după caz cu dispoziţiile Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, cu Legea nr. 31/ 1990 privind societăţile comerciale, republicată cu modificările şi completările ulterioare cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare şi cu Legea partidelor politice nr. 14/2003 cu modificările si completările ulterioare".

In acest context trebuie să menţionăm faptul că Europa cunoaşte, în aceste zile, o recrudescenţă a mişcărilor neofasciste antidemocratice, periclitând, nu de puţine ori, liniştea socială. Totodată, zilele acestea, România comemorează Ziua Holocaustului, moment care ne îndeamnă, încă odată, la o reflecţie asupra tragediei şi atrocităţilor prin care a trecut poporul evreu, şi la găsirea acelor metode sau mecanisme legislative pentru a preveni relansarea ideilor rasismului, ale cultului urii şi dispreţului faţă de fiinţa umană.

Menţionăm faptul că, pentru elaborarea acestei propuneri legislative, am beneficiat de sprijinul specializat al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel".

Faţă de cele prezentate vă supunem spre dezbatere şi adoptare această iniţiativă legislativă care - suntem convinşi - va beneficia de sprijinul instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu, iar clasa politică, indiferent de apartenenţa doctrinară se va alătura acestui demers.

Iniţiatori:

Crin Antonescu, senator PNL Andrei Gerea, deputat PNL, George Scutaru, deputat PNL

DEZBATERI PARLAMENTARE

Documente pentru posteritate:


Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 iunie 2015
13. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii (PL-x 193/2014) (rămasă pentru votul final)

		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
		................................................
		14. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Dintre iniţiatori? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul. Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cine prezintă raportul? Domnul Nica. Aveţi cuvântul.
		Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. În temeiul art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificări şi completări, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă în 2014. Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Guvernul precizează că susţine adoptarea iniţiativei legislative. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avizat favorabil iniţiativa legislativă în şedinţa din 23 aprilie 2014. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, a punctului de vedere al Guvernului, precum şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Dezbateri generale? Domnul deputat Vainer. Am spus, domnul deputat Vainer, nu aţi auzit.
		Domnul Aurel Vainer: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă asigur că voi fi numai la obiect, aşa cum fac mereu, vorbesc la obiect. De data aceasta subiectul obiectului este foarte important. Noi suntem printre primele ţări din Europa care au adoptat o lege clară în problema condamnării rasismului, antisemitismului, xenofobiei şi a consecinţelor celui de-al Doilea Război Mondial. Această lege însă, aşa cum toţi creştem în vârstă, a crescut în vârstă, a îmbătrânit puţin, sau nu am fost atât de pregătiţi atunci să o facem perfectă. Şi aşa că iniţiativa... şi mulţumesc iniţiatorilor, domnul senator Crin Antonescu şi fostul deputat Scutaru, care au făcut proiectul de lege care a fost şi judecat, întors pe toate feţele, la Senat şi la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. Nu am decât să susţin această nouă formă a legii, care aduce importante clarificări şi mai ales dă curs aplicării prevederilor de justiţie şi drept. Până acum şchiopăta în anumite privinţe. Aşadar, eu vă rog să susţinem şi să votăm această lege, mai ales în condiţiile în care, în Europa, în special, este o recrudescenţă a xenofobiei şi a antisemitismului, a negării holocaustului. E un fapt de onoare, de dreptate şi vă mulţumesc tuturor că vă alăturaţi acestui mesaj al meu de a vota legea. Mulţumesc în mod special Comisiei juridice pentru munca pe care a depus-o. Vă mulţumesc şi succes.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dacă mai sunt alte luări de cuvânt la dezbateri generale la acest proiect? Nu. Dragi colegi, avem 18 amendamente admise, 7 respinse. Intrăm pe amendamentele admise. Mergem în calupuri de câte 5. De la 1 la 5. Obiecţii, comentarii? Nu. De la 6 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobate. De la 11 la 15. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate. De la 16 la 18. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Liviu Vălenaș. Unicul lac glaciar din Carpatii de Curbura: Lacul Vulturilor din Siriu

​

Alaturi de vulcanii noroiosi de la Berca-Scortoasa, de platoul cu carst pe sare de la Meledic, Lacul Vulturilor din Masivul Siriu este unul din principale obiective turistice naturale ale judetului Buzau. Lacul Vulturilor este nu numai singurul lac glaciar din Carpatii de Curbura, dar si singurul lac glaciar din Carpati, intre Muntii Calimani si Masivul Fagaras, adica pe o distanta de 500 km de creasta!


​

Unicul lac glaciar din Carpatii de Curbura: Lacul Vulturilor din Siriu

Pentru adevaratii drumeti, cei care iubesc natura si care prefera sa bata muntii cu piciorul si nu cu mijloace mecanice, drumul cel mai usor, cu o durata medie de 4 ore, porneste din micul sat Sasu de pe valea Buzaului. De aici se urmeaza un drum carosabil in avalul Buzaului si dupa 1,5 km se traverseaza valea pe un pod suspendat (renovat complet in iunie 2015), accesibil si autoturismelor cu o greutate de pana la 2,5 tone. Pe malul drept geografic al Buzaului autoturismele se pot parca in fata unei pensiuni, deschisa turistilor tot din iunie 2015, la altitudinea de 590 m.

De la pensiune se urca usor, pe marcajul banda rosie, drumul forestier de pe Valea Neagra (o serpentina fiind evitata pe o scurtatura). Dupa 2,5 km de la confluenta Vaii Negre cu Buzaul, o sageata indica la dreapta, "spre lac", iar imediat, la altitudinea de 820 m, un izvor captat ne obliga la un mic repaus. In continuare poteca (atentie: drumul nu este accesibil ATV-urilor!) urca in panta destul de accentuata prin padurea mixta de foioase si molid, marcajul fiind des, drept urmare orientarea fiind fara probleme. La altitudinea de 1330 m se iese in poiana larga de la Dosu Muntelui, de unde avem o prima perspectiva asupra muntilor si vaii Buzaului.

Din poiana poteca se indreapta spre Vest printr-o veritabila alee orizontala in padure, la dreapta apar si doua izvoare sumar amenajate, iar dupa dupa ce se iese in gol alpin, avand la stanga varful Bocarnea (1657 m), se ajunge in Poarta Vanturilor (1490 m alt.), marcata printr-o cruce impozanta, ridicata de Jandarmeria judetului Buzau. Din acest punct, care isi merita cu prisosinta numele, se urmeaza la stanga un drum accesibil si masinilor 4 x 4 (care pot urca din Crasna), marcat sporadic cu triunghi rosu. Dupa coborarea unui prim prag glaciar se ajunge la caldarea ocupata de un mare tinov, Lacul Sec si dupa o alta treapta glaciara, mai mare, drumetului ii apare perspectiva unica a Lacului Vulturilor, situat la 1420 m altitudine sub Varful Malaia (1662 m), cel mai inalt din Masivul Siriu. La stanga lui se afla o pitoreasca cabana de vanatoare, unde se poate innopta, daca este deschisa, insa in curtea cabanei, vara, se afla o veritabila tabara de corturi.

Lacul Vulturilor are  suprafata de 1,1 ha, este lung de aprox. 200 m si adanc de peste 3 m. A fost populat in trecut cu pastravi, astazi se pare ca traiesc in el numai boisteni. Lacului i se mai spune si "Lacul fara Fund", dupa o legenda locala: un cioban si-a aruncat toporul in lac si l-a gasit tocmai in Dunare, o legenda de altfel comuna si altor lacuri glaciare, insa din Carpatii Meridionali!

De peste un secol se discuta contradictoriu asupra originii acestui enigmatic (la prima vedere) lac. Prima teorie, care paradoxal a fost si cea corecta, a atribuit Lacului Vulturilor o origine glaciara, opera unui ghetar embrionar. Ulterior aceasta teorie a fost aruncata, pe nedrept, la cosul de gunoi, lacului fiind atribuita fie o origine nivala (?!), fie format intre trepte de alunecare (Grigore Posea, Mihai Ielenicz, 1977). Scoala romaneasca de geografie postbelica, care poate fi considerata, fara a gresi, dogmatica, nu a putut accepta un lac glaciar situat in niste munti care nici macar nu ating 1700 m inaltime. S-a ignorat complet morfologia terenului si mai ales microclimatul special al zonei. Din punct de vedere geomorfologic orice glaciolog format in Occident poate constata indubitabil prezenta a trei trepte glaciare clasice, care limiteaza doua caldari tipice, cea a Lacului Sec fiind cea mai mare, acum cateva sute de ani mai adapostea un lac mult mai mare decat cel al Vulturilor, un lac intins pe aprox. 2,5 ha. Nefiind insa prea adanc a fost colmatat treptat cu vegetatie, un mic ochi de apa se pastreaza pana in ziua de astazi. In ceea ce priveste Lacul Vulturilor, el este adapostit intr-o tipica cuveta glaciara, limitata spre Sud de o mica morena, pe sub care curge emisarul lacului. Faptul ca intr-o zona cu o inaltime maxima de numai 1662 m s-a dezvoltat un ghetar este explicat clar prin vanturile permanente si puternice care bat incontinuu din Poarta Vanturilor pe o directie unica, din NE spre SV si care au coborat sever temperatura in culoarul dintre varfurile Bocarnea si Malaia, producandu-se aici o puternica inversiune termica. Inversiunea termica este direct raspanzatoare si pentru faptul ca limita padurii se afla la numai 1330 m altitudine, adica cu aproximativ 300 m mai jos decat in celelalte zone ale Carpatilor Romanesti. Nu avem nicio indoiala ca acest regim climatic a functionat si in Pleistocen, acum 30.000 ani, consecinta fiind un ghetar (nu embrionar) de tip mixt, pirinean-ghetar de vale, lung de aproape 1,5 km. El s-a topit de mult, insa ne-a lasat mostenire unul din cele mai splendide lacuri alpine de Carpati: Lacul Vulturilor!

Text si imagini: Liviu Valenas, 2015

Andrei PLEŞU : „Obsesia anticomunismului“

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Sursa http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/obsesia-anticomunismului

„Obsesia anticomunismului“

Am reauzit, de curînd, o acuzaţie care vine mai ales de la tineri cu orientare de stînga, dar care circulă în spaţiul public şi la nivelul generaţiei „nostalgice“, care vrea să nu mai fie mereu confruntată cu propriul ei trecut. Acuzaţia sună astfel: unii intelectuali şi „formatori de opinie“ au „obsesia anticomunismului“, sînt „prizonieri ai trecutului“ şi ignoră „problemele României de azi“. Rău fac! Trebuie „să privim spre viitor“, să nu ne mai lăsăm confiscaţi de un anticomunism „visceral“: ce-a fost a fost! Problema reală e capitalismul, neocolonialismul, imperialismul, exploatarea omului de către om. (Adică problema semnalată de ideologia comunistă, de care, însă, e mai bine să uităm, sau măcar să nu o mai tratăm resentimentar.) 

 

Probabil că, dincolo de ceea ce ar putea fi o derivă politică personală, reacţionez prost la această retorică şi din motive autobiografice: pentru mine, comunismul nu e o simplă obsesie retro: mi-am petrecut jumătate din viaţă sub gheara lui, am fost, pînă la excluderea din 1982, membru al partidului comunist şi încă sînt înconjurat de politicieni, gazetari, intelectuali de toate culorile care au slujit,volens-nolens, totalitarismul de extremă stîngă. Am încă prieteni (mai bătrîni ca mine), care privesc cu nedisimulată duioşie spre „păcatele“ lor de tinereţe, spre „idealuri înşelate“, dar legitime, spre candori sublime, oarbe la Gulag, Piteşti, Canal, Gherla, Sighet etc. 

 

DE ACELASI AUTOR

O nouă icoană: secera și ciocanul

A schimba lumea

O propunere: Bucureştiul ca centru sacru al lumii

Inactualităţi

Dar, obiectiv vorbind, este anticomunismul „obsesiv“ o psihoză fără substanţă? Este China de azi (campioană în încălcarea drepturilor omului) o abstracţiune, „o fantomă a trecutului“? E Pol Pot pură mitologie? E Coreea de Nord (care îşi execută oponenţii cu tunul) o ficţiune propagandistică, lansată de „agenturile“ invidioase ale capitalismului spasmodic? E Cuba un succes al revoluţiei marxist-leniniste? Sau Vietnamul? E Federaţia Rusă o arvună a „lumii noi“, un monument al victoriei socialiste? Pe scurt: e comunismul un chip tot mai şters al unor vremuri apuse? Dar cu Che Guevara cum e? Îl văd pe tricouri ofensive ale „noilor generaţii“, îl văd preluat – prin jurnalele rămase de la el – pe lista gloriosului patrimoniu UNESCO, îl văd erou de cinema, „model“ de umanism şi civism, în ciuda faptelor lui odioase, de criminal în serie! Am încă, în jurul meu, oameni de ispravă, care au trăit ani grei de puşcărie fără nici un motiv, familii întregi decimate, suflete schimonosite de teroarea „urii de clasă“, concetăţeni care au avut de înfruntat frigul „omagial“ al anilor ’80, minciuna cotidiană, „raţionalizarea“ mîncării, a apei şi a curentului electric, cultul obscen al personalităţii, falsificarea istoriei şi a valorilor. Să-i uit? Să-i trec la rubrica „obsesii“ de dreapta? Sau să-i alin cu frazeologia „s-au făcut şi unele greşeli“? Cum ar fi ca, la adăpostul „grijilor“ prezente şi al „viitorului luminos“, să cerem evreilor să termine cu „obsesia“ antisemitismului, armenilor să nu-şi mai exhibe suferinţele din vremea genocidului otoman, cambodgienilor să renunţe la memoria celor două milioane de compatrioţi ucişi de khmerii roşii? Ce se poate construi pe asemenea sîngeroase performanţe de amnezie? 

 

Că nici capitalismul nu e un paradis? Că a fi de stînga nu implică, necesarmente, asimilarea cu stînga extremă a comunismului, ştim foarte bine. Dar e, totuşi, curios ce preocupată e stînga necomunistă să atenueze viciile, gravele rateuri şi cruzimile comunismului, sau măcar să invite la evacuarea lor din cîmpul memoriei şi al prudenţei noastre. Pînă şi un mare luptător de stînga, Adam Michnik, a propus un „anticomunism cu faţă umană“, dar nu s-a gîndit niciodată la culpabilizarea anticomunismului. 

 

Nu e zi să nu întîlnesc personaje de toate vîrstele (pe ecranele unor posturi de televiziune, în taxiuri, pe stradă, ş.a.m.d.) repetînd, somnambulic: „Era mai bine înainte!“ Asta înseamnă că regimul trecut nu e, pur şi simplu, obsesia cîtorva intelectuali defazaţi şi inepţi: e materia unui regret şi, poate, a unei aşteptări. E, din nou, o „soluţie“ plauzibilă pentru toate relele lumii. Eu, unul, mă declar inapt să mai trec o dată prin această experienţă. Şi nu doresc nici „stîngii“ contemporane să recadă în capcana unei utopii care miroase a morgă. Cred sincer că stînga, cea de la noi cel puţin, ar avea cu totul altceva de făcut: de pildă, să construiască un partid de stînga adevărat, inteligent, eficient, nedemagogic, nerezidual, înscriindu-se în fals faţă de tot balastul ideologic al alunecărilor lui de extremă. Adică o forţă politică reală, nu un „detaşament de avangardă“ bătăios în aparenţă, dar incapabil, în fapt, de altceva decît de voioase şi cochete defilări festive. 

1 comentariu 2213 vizualizări

Aparut in Dilema veche, nr. 597, 23-29 iulie 2015

Corneliu Vlad. O CARTE SUSPECTĂ DESPRE RELAŢIILE ROMÂNO-AMERICANE

O CARTE SUSPECTĂ DESPRE RELAŢIILE ROMÂNO-AMERICANE
Tipărire
Email Categorie: Lumea-i cum este Creat: Duminică, 05 Iulie 2015 18:22Scris de Corneliu Vlad

http://www.curentul.info/lumea-i-cum-este/11439-o-carte-suspecta-despre-relatiile-romano-americane
Din tot ce s-a făcut festiv la împlinirea a 135 de ani de relaţii diplomatice româno-americane, cel mai potrivit, mai emoţionant şi mai folositor fapt este apariţia unei lucrări (în trei volume) despre aceste relaţii. Atenţie: este vorba de o relaţie despre care politologii spun că este funciarmente şi fatalamente asimetrică, deci prezintă suficiente temeri, disconforturi şi riscuri pentru partenerul mai mic (sau mai slab). Şi totuşi, relaţia SUA-Romania a avut un moment astral (de câteva decenii), când ambele părţi au avut de câştigat, iar România a acţionat în marea politică a lumii ca un partener dintre cei mai activi, imaginativi şi înţelepţi. Cartea se numeşte “Trei decenii de relaţii româno-americane 1955-1985”, şi se înseriază ca volumele 5,6 şi 7 din ciclul editorial “România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii războiului rece”. O lucrare enciclopedică, gândită şi alcătuită de ambasadorul Nicolae Ecobescu şi colaboratorii, editată la Fundaţia Titulescu şi care conţine documente edificatoare – româneşti şi străine – atingătoare de politica şi diplomaţia României din perioada Războiului Rece.
Carte cât se poate de oportună, acum, când aceste relaţii au intrat într-o fază responsabilă, angajantă, gravă (prin Deveselu, Crimeea etc.) şi când riscurile accentuării asimetriilor din relaţie sunt mai mari.
Carte emoţionantă, pentru că rememorează, dar şi dezvăluie cât mai mult din amploarea, bogăţia şi grandoarea momentului cel mai fast al istoriei legăturilor Romania-America.
Carte folositoare, pentru că îi poate învrednici sau măcar încuraja pe oamenii noştri de stat să dea viaţa reală şi firească relaţiilor româno-americane, căci nimeni nu poate nega persistenţa unui deficit de încredere reciprocă şi de interes reciproc în acest deal. Din relaţiile cu Statele Unite, România are nevoie nu numai de cooperare economică la nivelul celei politice (cum se tot spune, dar cam degeaba), ci, înainte de orice, de garanţii de securitate ferme şi clar enunţate şi stipulate, căci prin Parteneriatul strategic întărit cu SUA, România s-a aşezat temeinic şi necondiţionat în “Lumea Binelui” (de care vorbea preşedintele Reagan), alături de Statele Unite şi de celelalte state ale democraţiei.
Meritul cel mai evident şi mai util în această clipă istorică al cărţii este că arată cât se poate de lămurit, pe înţelesul oricui, prin fapte concrete, că între o hiperputere şi o ţară ca România, ţară “mică şi mijlocie”, cum ne plăcea la un moment dat să-l parafrazăm pe Ceauşescu, se pot construi şi dezvolta relaţii reciproc folositoare,care să nu fie neapărat nici inechitabile, nici umilitoare pentru unul dintre parteneri. Celor ce teoretizează astăzi că doar marile puteri (eventual şi statele emergente) au dreptul să facă sau măcar să spună ceva de auzit în problemele comune ale lumii, documentele despre relaţiile româno-americane din această carte le aplică un blam fără apel. În trei decenii ale secolului abia încheiat, România a fost vizitată de doi preşedinţi americani (şi de mulţi alţi foarte înalţi demnitari de la Washington), iar Nicolae Ceauşescu a făcut trei vizite oficiale şi una neoficială în SUA. Ambianţa discuţiilor la vârf? Nixon i-a propus lui Ceauşescu să meargă la vânătoare cu o armă pe care i-o dăduse cadou Hruşciov. Vi-l imaginaţi pe preşedintele Obama oferindu-i astăzi vreunui om de stat român o armă dăruită lui de Putin ( numai că aşa ceva nu există!). “Sunteţi un foarte bun diplomat. Îmi place cum argumentaţi”, îl complimenta pe liderul român unul dintre cei mai temuţi diplomaţi americani ai vremii, Averell Harriman. Kissinger, McNamara, nu conteneau nici ei să-l flateze pe şeful statului român. Iar un fragment din studiul Departamentului de Stat din august 1968, când se profila cu adevărat o intervenţie militară a URSS în România conţine un angajament mult mai ferm şi mai clar decât poziţiile publice exprimate de Washingtonul oficial în actuala criză ucraineană: “Urmărim cu atenţie rapoartele care se referă la o posibilă acţiune militară a Uniunii Sovietice împotriva României. S-au pregătit studii de contingenţă pentru eventualitatea unui atac. Declaraţia fermă, din 30 august, a preşedintelui împotriva unei noi agresiuni, precum şi avertizarea dată lui Dobranin , în seara aceea, de către secretarul de Stat Rusk dovedesc, cu claritate, atitudinea Statelor Unite şi nu ar trebui să lase nicio urmă de îndoială în mintea sovieticilor cu privire la poziţia noastră”. Şi România nu era atunci membru al NATO, dimpotrivă, era, în Tratatul de la Varşovia, aliată cu URSS!
În sfârşit, o declaraţie cât se poate de semnificativă a aceluiaşi preşedinte Nixon, unul din marii lideri ai lumii secolului XX: “Doresc să ştiţi, domnule preşedinte, că noi înţelegem că România trebuie să urmărească realizarea propriilor ei interese. În măsura în care o asemenea asistenţă poate fi obţinută intr-o ţară ca URSS, este în interesul României să o obţină, după cum dacă este necesar să se obţină acest sprijin din partea SUA, aceasta este de asemenea, în interesul României. (…) Eu nu spun că, dacă sunteţi prietenul SUA, trebuie să fiţi inamicul altcuiva. Conţinutul şi caracterul relaţiilor României cu alte state este treaba dv. Noi suntem interesaţi numai în prietenia dintre cele două ţări ale noastre, în dezvoltarea relaţiilor dintre noi, în interesul reciproc al popoarelor român şi american”. Unde să punem scrisă, cu litere mari, aceasta spusă? La Cotroceni, la Victoria, sau şi la Ambasada SUA?
Dar acest moment de culme din istoria relaţiilor noastre bilaterale a fost urmat de ani şi ani de relaţii penibile, stânjenitoare, tensionate şi, până la urmă, catastrofale, cel puţin pentru România.
Din trilogia relaţiilor România-SUA mai este de reţinut, în orice caz, şi următoarea afirmaţie cuprinsă în “Notă asupra ediţiei”: “Ni se pare de domeniul evidenţei datoria sacră ce revine românilor de a nu uita că, dintre factorii externi, pilonii cei mai importanţi de susţinere a politicii de independenţă promovată de liderii de la Bucureşti, au fost R. P. Chineză – în Est, şi Statele Unite ale Americii – în Vest. Fără dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare cu aceste două mari puteri ale lumii, supravieţuirea şi afirmarea României ca stat independent şi suveran, în anii atât de dificili ai Războiului Rece, ar fi fost de neimaginat”.
Iată suficiente raţiuni pentru care această operă editorială, de referinţă pentru trecutul, dar şi prezentul şi viitorul României în lume (şi pe lume, dacă tot vorbim de supravieţuire), să o facă, pentru unii, nu doar incomodă, ci de-a dreptul suspectă. Mai ştii?

Eliade, Cioran şi Gyr în pericol de a fi interzişi de un turnător al Securităţii, un şantajabil şi un şpagar de milioane de euro

Protagoniştii, senatorii “iniţiatori” din partea PNL: Crin Antonescu, un personaj caragialesc a cărui retragere din poziţia de candidat prezidenţial şi apoi chiar şi din viaţa politică nu poate fi pusă decât în corelaţie cu un dosar cu care este şantajat. Pe scurt: un şantajabil.
George Scutaru: un fost corespondent ProTV la Moscova, devenit un meteoric consilier prezidenţial al lui Klaus Iohannis, pentru a fi “retras” de DNA în arest la domiciliu pentru o mita de… 1 milion de euro. Concret: un şpăgar corupt. Şi nu doar atât…

Andrei Gerea: un personaj şters, a cărui biografie, după ce o pargurgem, nu putem exclama, în timp ce o aruncăm la coş, decât: traseu tipic securistic.

Şi, momentan, ultimul pe listă, deputatul-turnător Ciprian Nica, care a preluat şi promovat la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, falsificând adevărul, “Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

Ciprian Nica, la fel ca Dan Puric, şi-a turnat colegii la Securitate încă de pe băncile şcolii. Tot la fel ca Dan Puric, a susţinut că turnătoriile nu sunt ale lui, apoi că a fost şantajat şi că, de fapt, n-a ştiut ce face. Instanţa, ca şi CNSAS, a concluzionat, corect, contrariul: Deputatul PSD Ciprian Nica a fost declarat colaborator al Securității. În ciuda deciziei definitive a Curţii de Apel din aprilie 2014 (!) acest personaj este, încă, membru de vază al Comisiei Juridice din Camera Deputaților, o comisie cu cântec, din care mai fac parte “o păpuşă şi un tehnician auto“. Mai mult, nu am auzit ca Parchetul General – respectiv Procurori ai Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică – să se fi autosesizat pentru faptul că Ciprian Nica, aflat la al doilea mandat de deputat, aşadar semnând de două ori Declaraţia pe propria răspundere de necolaborare cu Securitatea, nu este încă cercetat pentru fals în acte publice şi uz de fals în mod repetat.

Nu în ultimul rând, Institutul “Elie Wiesel”, autorul de facto al acestui proiect, care poartă numele unui impostor al Holocaustului şi al cărui director, Alexandru Florian, un personaj care urăşte pe faţă românii şi care a cerut abominabil, in stil stalinist, demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Capitală, a fost dovedit drept un mincinos cronic în cazul Valeriu Gafencu, afirmând în mod ticălos, în dezbaterea de la Primăria Târgu Ocna, că cel căruia i se conferise titlul de Cetăţean de Onoare a fost condamnat pentru implicare în “rebeliunea legionară”. Falsul a fost demonstrat cu documente CNSAS iar decizia de retragere a Cetăţeniei de Onoare pentru “Sfântul Inchisorilor”, votată la presiunile şi în baza afirmaţiilor mincinoase ale lui Florian, a fost contestată, distincţia post-mortem fiind recâştigată, definitiv, în Instanţă.

Aceştia sunt “moraliştii” penali care vor să-i interzică pe Vulcănescu, Gyr, Eliade, Cioran, Crainic, Ţuţea şi restul geniilor generaţiei interbelice. Ziarul “Curentul” atrage atenţia asupra acestei enormităţii:

Legea turnătorului Nica va duce la interzicerea lui Eliade, Cioran și Gyr

de Dorina Lascăr

După ce am dezvăluit că fostul colaborator al Securității ca poliție politică sub numele de turnător Bratosin, PSDistul Ciprian Nica a susținut cu argumente mincinoase și a trecut prin Comisia juridică a Camerei Deputaților un amendament la legea pentru modificarea Ordonanței 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și al promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii prin care “mișcarea legionară este considerată o organizație fascistă care a activat în perioada 1927 – 1941 sub denumirea de Legiunea “Arhanghelului Mihail”, Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară, un grup de juriști-patrioți români ne-a trimis o analiză a consecințelor devastatoare ale acestei legi: Vor fi interzise scrieri precum “România în eternitate” a lui Mircea Eliade, “Schimbarea la faţă a României” de Emil Cioran sau “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr.

„Cine şi-ar putea închipui că în România anului 2015, stat membru al Uniunii Europene, drepturi fundamentale ale omului ar putea fi încălcate de instituţii ale statului, fără ca cetăţenii vizaţi să se poată opune în vreun fel?

Şi totuşi, acest lucru este teoretic posibil, şi din păcate pe cale să se întâmple şi aievea.

Întâi teoria. Să presupunem că o anumită opinie, sau concepţie de viaţă a unei categorii de oameni, nu este pe placul unora dintre aleşii poporului. Sau mai precis a unor cercuri care au capacitatea şi mijloacele de a face un lobby eficient şi total pe lângă unii din aceşti aleşi.

Concepţia respectivă poate genera şi forme de manifestare politică, fără ca acest lucru să fie numaidecât obligatoriu. Ceea ce importă este faptul că unii parlamentari sunt încredinţaţi că reprezentanţii ei constituie un pericol atât de grav pentru societate, încât drepturi fundamentale consfinţite de Constituţie, cum ar fi cele la asociere, libertatea de opinie şi de exprimare, trebuie trecute pe un plan secund. În opinia iniţiatorilor devine astfel absolut necesară o lege punitivă împotriva acestor oameni, care să-i nominalizeze explicit. Aceasta pentru că până acum ei nu au putut fi încadraţi în niciuna din infracţiunile catalogate de actualul Cod Penal.

Nu importă nici dacă acel presupus pericol e real sau nu. Ceea ce contează este combinaţia dintre hotărârea şi consecvenţa unora care urmăresc trecerea cu orice preţ a proiectului de lege prin toate fazele de rigoare ale procesului legislativ, şi indiferenţa, ignoranţa sau reţinerea celorlalţi, încât proiectul trece prin Parlament fără o opoziţie semnificativă din partea cuiva.

Urmează, bineînţeles, promulgarea de către Preşedintele României şi publicarea în Monitorul Oficial, moment în care legea profund restrictivă de care vorbim intră în vigoare.

În ţări cu adevărat democratice cetăţeanul obişnuit are în acest moment posibilitatea de a se adresa Curţii Constituţionale pentru a contesta legea cu pricina, cu argumentul că această lege este de natură să încalce drepturi fundamentale ale omului. Ei bine, în România acest lucru nu este posibil! Legea poate fi contestată prin invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate doar de persoane implicate într-un proces, inculpate în temeiul acelei legi. Adică doar dacă se intră în următorul ciclu de domeniul absurdului: cetăţeanul afectat este obligat mai întâi să comită o infracţiune, pentru a intra astfel deliberat sub incidenţa legii şi a putea ajunge în faţa tribunalului. Desigur, dacă ar exista o organizaţie care ar fi dizolvată în urma acelei legi, s-ar ajunge din start în această situaţie. Dar dacă în prezent NU există o asemenea organizaţie (cele care eventual au existat în trecut încetându-şi activitatea din motive de altă natură)? Pe lângă remarca ce vizează atunci oportunitatea acestei legi (dacă nu există niciun pericol iminent din partea vreunei grupări constituite oficial, se justifică atunci augumentarea legislaţiei cu noi prevederi restrictive?) se poate pune întrebarea dacă cetăţeanul are totuşi vreo şansă să-şi apere în cadrul actualului sistem democratic drepturile fundamentale în faţa unor posibile abuzuri ale instituţiilor statului?

Are … şi nu prea! Dacă instituţii ale statului cum ar fi Preşedinţia, Guvernul, un anumit număr de parlametari sau Avocatul Poporului ar sesiza Curtea Constituţională asupra posibilei neconstituţionalităţi a proiectului de lege, ar mai exista o şansă teoretică de a stopa această lege aberantă. Cetăţeanul nu poate sesiza de la sine Avocatul Poporului căci, conform statutului acestei instituţii, actele emise printre altele de Camera Deputaţilor sau de Senat nu pot face obiectul unei petiţii.

E de presupus că numitele instituţii ale statului nu vor face o asemenea sesizare, pentru că le lipseşte informaţia necesară şi baza argumentativă pentru a contesta apriori acest proiect de lege la Curtea Constituţională.

O singură şansă ar părea să existe, una infimă. Dar e singura modalitate prin care Avocatul Poporului s-ar putea autosesiza. Anume mediatizarea cazului descris în presa care are un anumit impact la nivelul opiniei publice româneşti. Mediile de informare respective şi Avocatul Poporului nu trebuie să-şi însuşească argumentaţia celor care se consideră îndreptăţiţi să susţină că proiectul de lege le încalcă drepturile cele mai elementare. Ci doar să susţină principiile statului de drept şi să facă tot posibilul pentru împiedicarea unui posibil abuz împotriva unor cetăţeni care până acum s-au manifestat cu deplină loialitate, fără să poată fi inculpaţi de vreo altă lege, decât de cea care se preconizează a fi una “cu dedicaţie”, croită expres pe seama lor.

Rămâne deci doar acest fir subţire, de care atârnă însăşi temelia democraţiei şi a statului de drept în România. Va fi în stare instituţia Avocatului Poporului să înţeleagă adevărata miză a evenimentelor? O întrebare cu un răspuns deschis…

Cazul descris mai sus nu e unul ipotetic. E unul cât se poate de real. Categoria de cetăţeni care se doreşte a fi incriminată e a celor care împărtăşesc concepţia legionară. Sunt oameni care apreciază autori de frunte ai culturii româneşti precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Nae Ionescu, Ion Barbu, Radu Gyr şi care îi cinstesc pe cei supranumiţi “sfinţi ai închisorilor” precum Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Justin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc. Sunt incriminaţi în bloc oameni care nu au încălcat până acum nicio lege, care doar cred în valori spirituale şi morale, precum şi în frumuseţea sufletească ce caracterizează specificul neamului lor.


Iar argumentele pe care ei le aduc împotriva acestui proiect de lege aberant, care îi incriminează în bloc, fără discernământ, sunt cât se poate de pertinente şi de solide.


„Observaţii critice asupra proiectului de lege PL-x 193/2014


Asupra proiectului de lege PL-x 193/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se pot face următoarele observaţii critice.

Punctul esenţial al completării îl reprezintă interzicerea „organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter legionar“ precum şi incriminarea „promovării concepţiilor legionare“, termen adăugat în mod deliberat alături de „fascist, rasist şi xenofob“, în mod evident datorită lipsei sale de suprapunere cu aceste concepţii deja incriminate de legislaţia actuală.

Acest proiect de lege, care are în vedere o culpabilizare colectivă la scară istorică, denotă un caracter abuziv şi arbitrar, datorită următoarelor considerente:

1. Nu există nicio bază creată de o comisie imparţială de istorici, care să fi studiat în mod obiectiv fenomenul legionar pentru a ajunge la concluzia caracterului funciar criminal al acestuia.

2. Proiectul legislativ nu este fundamentat nici pe o bază juridică de genul celei create de procesele de la Nürnberg care au condamnat regimul nazist şi structurile sale, şi care de fapt au scos legionarismul de pe lista inculpaţilor.

3. Mai mult, procesele intentate în România în ultimii ani împotriva unor organizaţii legionare sub acuzaţia de « fascism » s-au soldat cu achitarea învinuiţilor, tribunalele din România neputând găsi o încadrare cu caracter penal a legionarismului.

4. Retragerea cetăţeniei de onoare a lui Valeriu Gafencu, acordată iniţial de Consiliul Local Târgu-Ocna, pe motive de pretinsă apartenenţă a celui supranumit « Sfântul închisorilor » la o « organizaţie fascistă », a fost între timp contestată în justiţie şi a fost anulată, sentinţa fiind definitivă. Titlul de cetăţean de onoare post-mortem acordat lui Valeriu Gafencu a fost astfel restabilit.

Tocmai această imposibilitate de a încadra concepţia legionară în legile cu caracter penal existente, şi care se află la toate standardele internaţionale, i-a determinat pe autorii proiectului de lege şi pe consilierii acestora să propună, în mod evident abuziv, incriminarea legionarismului ca atare, asimilându-l prin expunerea de motive iarăşi cu « fascismul », cu toate că justiţia din România a respins până acum de fiecare dată această etichetare, iar DEX în versiunea sa actualizată o evită la rândul său. Astfel, un amendament al Comisiei Juridice a propus formularea: “mișcarea legionară este considerată o organizație fascistă care a activat în perioada 1927 – 1941 sub denumirea de Legiunea “Arhanghelului Mihail”, Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară” bazată pe DEX ediţia 1998, ignorând faptul că în ediţia revizuită 2009 termenul de “legionar” este definit astfel: “membru al mișcării social-politice de extrema dreaptă, reprezentată de partidul Garda de Fier; gardist”, eliminându-se prin urmare atributul de “fascist”.

Astfel, însăşi expunerea de motive a iniţiatorilor conţine o serie de contradicţii. Pe de-o parte se susţine :
În România fascismul a luat denumirea de Mişcarea legionară sau titulaturi sub care aceasta a funcţionat până în ianuarie 1941(Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Ţară).


Dacă această etichetare de “fascism” ar fi corectă pe plan obiectiv (căci termenul e folosit adesea drept insultă sau etichetare ideologică, numai că aceste opinii subiective ale unora nu au relevanţă juridică), nu ar mai fi fost nevoie de completarea legii care să includă “legionarismul” ca atare în categoria infracţiunilor. Însuşi faptul existenţei acestui proiect de lege denotă lipsa de suprapunere a celor doi termeni, aşa cum constată dealtfel şi iniţiatorii săi:
După decembrie 1989, mişcări, asociaţii sau partide politice şi-au revendicat ideologia legionară şi desfăşoară în spaţiul public acţiuni de promovare a ideilor legionare. Practica juridică a demonstrat că neincluderea termenului “legionar” într-o reglementare care se referă la riscurile ce le poate produce extrema dreaptă identificată numai ca fascism, facilitează promovarea imaginii Mişcării legionare ca mişcare naţionalistă diferită de fascism. Astfel, Mişcarea legionară nu ar intra sub incidenţa unor reglementări limitative pentru extremismul de dreapta.
Prin urmare, după ce am putut constata că înşişi iniţiatorii legii au dificultăţi în a asimila în mod obiectiv legionarismul cu fascismul, constatăm de asemenea că astfel de dificultăţi apar şi în cazul asimilării legionarismului cu rasismul, incitarea la ură naţională, xenofobia. Aceasta pentru că toate aceste delicte sunt deja prevăzute în legislaţia existentă, numai că persoane sau grupări de orientare legionară nu au fost condamnate până acum pentru asemenea infracţiuni.

În viziunea autorilor proiectului de lege, concepţia legionară ar urma să fie condamnată astfel printr-o formulare cu dedicaţie expresă, doar pentru că este asimilată “extremismului de dreapta”, cu toate că până acum nu s-a făcut pasibilă de încălcarea normelor legale în vigoare.

Cu alte cuvinte, în mod paradoxal legionarismul se află în situaţia de a fi condamnat în mod explicit, tocmai pentru că până acum NU a încălcat nicio lege românească, înţelegând să se încadreze în toate normele statului de drept!
În continuare ne vom referi la anumite articole din proiectul legislativ în discuţie.

Art.1 – Pentru prevenirea şi combatarea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Art.2 a) Prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea, temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum şi ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.
În mod indubitabil, cheia problemei o constituie aşa-numita “concepţie legionară”. Promovarea acesteia, fie de către persoane fizice, fie de organizaţii, ar intra prin urmare sub incidenţa legii penale. Dat fiind ca “organizaţia” este definită drept un grup constituit cu scopul de a promova “concepţia legionară”, devine limpede că acest termen trebuie definit şi circumscris cu exactitate.

O întrebare esenţială la care trebuie dat un răspuns este dacă această concepţie legionară, odată definită cu precizie, are într-adevăr un caracter malign şi reprobabil, menit să justifice criminalizarea ei explicită, de vreme ce în legislaţia existentă nu s-au putut găsi alte temeiuri pentru a-i condamna pe cei care o împărtăşesc.

Legionarii nu au fost condamnaţi nici în ţările occidentale după anul 1945, nici în România anilor 1990-2015 pentru delicte care ţin de “crime contra păcii şi umanităţii, fascism, rasism, xenofobie, antisemitism”, etc.

În aceste condiţii, prezenta iniţiativă legislativă ridică un mare semn de întrebare: pe ce temei mai este atunci incriminat legionarismul, din moment ce s-a demonstrat că nu a încălcat nicio normă democratică şi nicio lege în niciunul din statele (incluzând România) unde legionarii au activat până acum în deplină legalitate?

Art. 5 – Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii, precum şi fapta de a promova în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art.2 lit. a) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

Incriminarea “promovării concepţiilor legionare” are un caracter vag, imprecis şi pasibil de abuzuri nesfârşite. Însuşi acest statut de incertitudine, datorită lipsei unor repere şi limite clare în aplicare, are menirea de a induce nesiguranţă, de a promova intimidarea, restricţionând astfel în mod inadmisibil drepul fundamental la libertatea de expresie şi de conştiinţă garantată de Constituţia ţării.

Se pot astfel ridica o serie de obiecţii absolut legitime.


În aplicarea legii, o concepţie ar urma să fie asimilată celei legionare numai dacă ea dă dovadă de o autoasumare explicită şi deplină a acestei identităţi? Adică doar dacă foloseşte explicit şi simbolurile, uniformele, formulele de salut, etc., prezente la Legiunea interbelică? Sau orice concepţie naţional-creştină, care are în mod evident puncte de intersecţie cu cea legionară, dar nu conţine toate elementele acesteia, ar putea fi astfel inclusă în mod automat în categoria infracţiunilor?

În urma adoptării acestei legi se va institui cenzura? Vor fi cenzurate toate cărţile unor autori care au avut de-a face cu fenomenul legionar? Vor fi interzise scrierile memorialisticii concentraţionare şi ale rezistenţei anticomuniste, care de fapt reprezintă o contribuţie esenţială la istoria şi identitatea românească, sub pretextul că reprezintă “promovarea concepţiilor legionare”? Vor fi interzise scrieri precum “România în eternitate” a lui Mircea Eliade, “Schimbarea la faţă a României” de Emil Cioran sau “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr, sub acelaşi pretext? Cum se va proceda în aplicarea concretă a legii? Se va alcătui o “listă neagră” a cărţilor interzise şi una “albă” a celor “licite”? Care din martirii temniţelor comuniste vor avea dreptul la cinstire din partea noastră şi care nu? Se vor alcătui şi aici două categorii de liste?

Ne facem prin urmare datoria de a semnala acest potenţial caracter abuziv al unui proiect de lege de natură să afecteze drepturi fundamentale ale cetăţenilor României. Aspectele anticonstituţionale ale sale încalcă fără niciun temei juridic, istoric şi legal, drepturile la libertatea conştiinţei, la asociere precum şi libertatea de exprimare.
Un alt aspect problematic şi contradictoriu îl constituie statutul foştilor deţinuţi politici legionari. Pe de-o parte statul român le recunoaşte suferinţa şi jertfa, acordându-le compensaţii materiale ca victime ale unui regim represiv. Dar, pe de altă parte, dacă s-ar vota o asemenea lege care ar culpabiliza legionarii în bloc, doar pe seama acestui statut, fără să se ţină seama dacă e vorba sau nu de o culpă individuală, s-ar ajunge iarăşi la o situaţie paradoxală: cei care pe de-o parte sunt omagiaţi şi recompensaţi, sunt pe de altă parte condamnaţi moralmente din nou, legitimându-se astfel sentinţele abuzive ale justiţiei sistemului comunist.”

- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2015/06/22/eliade-cioran-si-gyr-in-pericol-de-a-fi-interzisi-de-un-turnator-al-securitatii-un-santajabil-si-un-spagar-de-milioane-de-euro/#sthash.SDk2MpPd.dpuf

URMAȘII FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI LEGIONARI I-AU TRIMIS O SCRISOARE PREȘEDINTELUI IOHANNIS
Tipărire
Email Categorie: PoliticCreat: Duminică, 19 Iulie 2015 11:08Scris de Dorina Lascăr

Urmași ai foștilor deținuți politici au transmis în data de 16.07.2015 către Administrația Prezidențială o scrisoare emoționantă după ce fostul turnător al Securității, Ciprian Nica având nume de cod Bratosin, ajuns acum deputat, a mințit Comisia Juridică pentru a putea trece un amendament la o lege careva duce la interzicerea lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Radu Gyr, după cum am relatat AICI.

Domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României

SCRISOARE DESCHISĂ

Stimate Domnule Preşedinte,

Subsemnaţii, suntem urmaşi ai foştilor deţinuţi politici condamnaţi de regimul comunist. Părinţii noştri au plătit cu mulţi ani de închisoare crezul lor creştin şi anticomunist. Au fost bătuţi, torturaţi, umiliţi, supuşi unui regim de exterminare fizică, pentru apartenenţa la diferitele structuri ale Mişcării Legionare şi pentru ideile lor, care nu mai corespundeau realităţii instalate în România cu ajutorul tancurilor sovietice. Au fost numiţi „bandiţi”, „duşmani ai poporului”, „năpârci”, atât în timpul detenţiei cât şi după eliberare. Au fost transformaţi din oameni în simple numere de identificare, li s-a interzis dreptul de a se ruga Lui Dumnezeu, li s-a tăiat orice legătură cu familia, s-a încercat sub toate formele frângerea principiilor şi dezumanizarea lor. Toată lupta satanică a comunismului nu a dat roade, deşi traumatizaţi şi bolnavi, părinţii noştri au ieşit din detenţie neînvinşi şi au continuat să îşi trăiască viaţa – atât cât le-a mai fost dat – cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste de ţară.
În toată suferinţa lor nu au fost singuri, familiile noastre fiind la fel de persecutate chiar dacă nu se aflau în temniţe. Întemniţarea fiecărui deţinut politic a însemnat suferinţă, durere şi lipsuri pentru întreaga sa familie. Bunicii noştri au trăit durerea de a-şi vedea copiii în temniţe şi unii dintre ei au murit fără să ştie dacă va exista vreodată eliberare sau dreptate pentru copiii lor. Mamele noastre au trecut printr-un calvar greu de închipuit: stigmatizate, alungate din case şi servicii, au fost obligate să îşi crească singure copiii fără să ştie dacă soţul mai trăieşte sau dacă va reveni vreodată acasă. Nici noi, copiii, nu am avut o copilărie obişnuită. Deşi înconjuraţi de dragostea familiilor noastre am crescut ca „fii de bandiţi” având un dosar „pătat”. Cu toţii păstrăm în suflet imaginea părintelui îmbătrânit înainte de vreme, cu urmele suferinţei fizice pe faţă şi trup, cu bolile cauzate de regimul de detenţie. Păstrăm în minte însă şi imaginea demnităţii şi a moralităţii părinţilor noştri care au refuzat să îşi compromită principiile şi conştiinţa.
Astăzi, la 25 de ani de la căderea comunismului, suntem iarăşi puşi în situaţia de a fi consideraţi copiii unor infractori. Mamele noastre, cele care încă mai trăiesc, sunt iarăşi în situaţia de a fi soţiile unor infractori. Nu este cu putinţă să existe un stigmat veşnic pentru foştii deţinuţi politici care au făcut parte din Mişcarea Legionară. Părinţii noştri ne-au crescut şi educat în dragoste de neam şi de biserică. Ne-au învăţat să fim demni, să ne iubim aproapele şi să iertăm greşiţilor noştri aşa cum şi ei iertaseră păcatele torţionarilor lor. Părinţii noştri nu au fost nici infractori şi nici criminali şi nici pe noi nu ne-au învăţat să fim infractori şi criminali. Cu toate astea sunt reincriminaţi pentru un crez politico-social pentru care şi-au ispăşit deja pedeapsa dată politic de justiţia comunistă.
După 25 de ani de libertate va trebui să explicăm copiilor noştri că bunicii lor au redevenit peste noapte infractori? Timp de 25 de ani le-am povestit despre eroismul bunicilor lor şi despre lupta lor anticomunistă ca astăzi să fie cu toţii scoşi în afara legii prin includerea legionarismului în nomenclatorul infracţiunilor?
Le-am explicat copiilor noştri că suferinţa, lupta şi jertfa dată de părinţii noştri nu a fost inutilă, că după 1989 poporul şi statul român au înţeles să îndrepte nedreptatea comunistă făcută asupra lor. Le-a fost recunoscut statutul de luptători anticomunişti, comunismul a fost condamnat public chiar de la tribuna Parlamentului, s-au ridicat monumente în memoria lor în jurul cărora se organizează anual comemorări, s-au publicat mii de cărţi cu memorialistică din detenţie, s-au înfiinţat institute de cercetare a istoriei recente, se organizează săpături arheologice pentru identificarea foştilor deţinuţi politici îngropaţi în gropile comune, Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie pe cei „căzuţi pe toate câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxă, Greco Catolică, Romano Catolică şi ai tuturor cultelor religioase din România participă la comemorările oficiate în memoria lor pe tot cuprinsul ţării, în ultimii ani a crescut considerabil cultul popular al „sfinţilor din închisorile comuniste” etc.
Ce le vom spune acum copiilor noştri? Că sunt nepoţi de infractori şi că anticomunismul, mai ales practicat de un membru al Mişcării Legionare, înseamnă pentru totdeauna infracţiune? Refuzăm categoric să ne dezicem de principiile învăţate de la părinţii noştri şi să fim corecţi politic, dar incorecţi moral. Copiii noştri au dreptul să ştie că sunt nepoţi de eroi şi de luptători anticomunişti. Ce se va întâmpla cu demnitatea neamului nostru dacă şcoala, societatea şi instituţiile sale vor accepta transformarea unor eroi în infractori?
Conform modificărilor aprobate de Parlamentul României pentru OUG 31/2002 ar trebui să revenim la situaţia din timpul comunismului când discutam despre cele pătimite de părinţii noştri doar în interiorul caselor noastre, mereu sub interdicţia de a vorbi cu străinii despre asta. Practic legea nu ne mai dă voie să vorbim tinerelor generaţii despre ei şi despre lupta lor, să le distribuim cărţile de memorialistică, să îi comemorăm public în faţa mormântului sau a monumentului ridicat în cinstea lor etc. Nu ne putem dezice de părinţii noştri şi nici nu vrem să îi învăţăm pe copiii noştri să se ruşineze de înaintaşii lor.
Domnule Preşedinte, pentru dreptatea şi memoria părinţilor noştri, care astăzi nu se mai pot apăra, pentru suferinţa noastră, a „copiilor de bandiţi”, dar mai ales pentru dreptul la libertate de conştiinţă şi informaţie al copiilor noştri şi al tuturor generaţiilor ce vin după noi, vă rugăm să nu promulgaţi modificările la OUG 31/2002.

Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre,

Preot Marius Vişovan
Fiul profesorului Aurel Vişovan, deţinut politic timp de 16 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti

Ileana Voicescu – profesor şi Irina Gordon – medic
Fiicele Părintelui Constantin Voicescu, deţinut politic timp de 12 ani, trecut prin încercarea de reeducare de la Târgu Ocna

Gelu Mocanu – inginer
Fiul filologului Sebastian Mocanu, deţinut politic timp de 21 ani

Mihnea Gheorghiu – inginer pensionar
Fiul funcţionarilor Georgeta şi Dan Gheorghiu, deţinuţi politic timp de 5 şi respectiv 10 ani

Doina Gheorghian – geolog pensionar
Fiica Anei Chirulescu Iordache, deţinută politic timp de 3 ani

Cornelia Cios – pensionar
Fiica avocatului Bartolomeu Livezeanu, deţinut politic timp de 15 ani

Alina Călinescu - funcţionară
Fiica profesorului Nicolae Călinescu, deţinut politic timp de 17 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti şi a inginerei chimiste Viorica Stănuleţiu Călinescu, deţinută politic timp de 6 ani

Olga Blănaru Iordănescu – inginer pensionar
Fiica inginerului Vasile Blănaru, deţinut politic timp de 3 ani

Maria Oancea
Fiica comerciantului Alexandru Ionescu, deţinut politic timp de 5 ani

Gabriela Moţei
Fiica foştilor deţinuţi politic Mircea şi Constanta Moţei, întemniţaţi timp de 18, respectiv 10 ani

Interviu cu Radu Preda, președinte executiv IICCMER despre legea anti-legionară: Nu putem fi extremiști în raport cu extremele!

Interviu cu Radu Preda, președinte executiv IICCMER despre legea anti-legionară: Nu putem fi extremiști în raport cu extremele!

PRIMA PAGINĂ / Publicat: Miercuri, 18 martie 2015, 08:21 / Actualizat: Miercuri, 24 iunie 2015, 19:51 / 14 comentarii
Sursa http://www.activenews.ro/prima-pagina/Interviu-cu-Radu-Preda-presedinte-executiv-IICCMER-despre-legea-anti-legionara-Nu-putem-fi-extremisti-in-raport-cu-extremele-101390
ARTICOLE RELAȚIONATE
Cum a luat fiinţă Mişcarea Legionară şi ce voia Corneliu Zelea Codreanu. Un studiu al istoricului Ioan Scurtu face lumină
Protest împotriva legii antilegionare a lui Crin Antonescu
Când spune adevărul Neagu Djuvara? Despre legionarism în 2014: E un anacronism al epocii. DECLARAŢIILE făcute în trecut despre "fenomenul IDEALIST" şi "entuziasmul COPILĂRESC" al legionarilor

Săptămâna trecută, o știre făcea turul redacțiilor din presa românească. O lege despre interzicerea explicită a legionarismului și a „naționalismului extrem”, precum și dezbaterea din Comisii au readus pe tapet problema mișcării care a captat o mare parte a elitei interbelice din România.

ActiveNews a discutat cu teologul Radu Preda, președintele executiv al Institutului pentru Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) despre implicațiile adoptării unei asemenea legi.

[P] O istorie sincera a poporului român - comanda online

Domnule Radu Preda, în calitate de președinte executiv al IICCMER, cum vedeți proiectul de modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 31/2002, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, prin menționarea explicită a legionarismului?

Prima mea impresie: este un text mai curând ideologic, decât juridic propriu-zis. Legea nu ține cont de rigorile constituționale. Concret, proiectul de lege instituie o categorie specială de persoane vinovate care n-au fost condamnate, n-au fost trecute printr-un proces. Apartenența la mișcarea legionară, care a cunoscut grade diferite de identificare și respectiv responsabilitate, ca și în cazul membrilor altor formațiuni de ieri sau de azi, nu determină automat vinovăția unei persoane. În esență, această dispoziție incriminează prin generalizare un întreg segment de populație pentru fapte comise de o mână de persoane. Or, răspunderea penală este individuală, nu colectivă. Trebuie urmărit fiecare autor, fiecare persoană în parte: când și cât a aderat la respectivele principii, dacă s-a dezis la un moment dat, dacă a salutat crima sau chiar a încurajat-o etc. Sunt multe aspecte de luat în calcul. Pe scurt, nu putem fi extremiști în raport cu extremele!

Istoricii au viziuni diferite asupra legionarismului. Există istorici occidentali care consideră legionarismul mai degrabă un ordin religios decât o mișcare politică, alții o consideră un partid politic. Există numeroase teorii care circulă în spațiul academic. Poate un Parlament să legifereze o teorie istorică sau alta?

Principial, Parlamentul nu poate legifera asupra istoriei. De altfel, în afară de interzicerea simbolică a Partidului Comunist Român, în primele luni după decembrie 1989, noi nu am putut să condamnăm comunismul altfel decât retoric. Iată, nu avem o lege a lustrației. Nici măcar pe securiști, instrumente active, cunoscute și recunoscute, ale regimului dictatorial, nu am putut să-i împiedicăm să activeze în viața publică postcomunistă. Culmea neputinței: ei sunt pensionari în continuare, plătiți consistent din banii statului român actual care se declară democratic. A condamna pe unii și a aplica amnistia altora ar reprezenta un tratament inegal în raport cu două extreme. De unde și problema, enunțată deja, a neconstituționalității.

Din punctul de vedere al Institutului, cum ar fi afectată activitatea în acest areal al crimelor comunismului în cazul adoptării acestei legi?

Ar fi o problemă a surselor. O bună parte a literaturii memorialistice provine de la autori care au avut simpatii legionare sau mai mult decât atât. Importanți martori ai crimelor comunismului ar fi, peste noapte, decredibilizați nu în funcție de ceea ce au trăit după 1945, ci în funcție de perioada anterioară. Am opera, în esență, cu mijloace strict comuniste.

Mai este legionarismul un pericol azi? Ce mai este legionarismul în societatea românească?

Trebuie spus că legionarismul rămâne un capitol dramatic al istoriei noastre. El trebuie citit strict în contextul în care s-a născut, a crescut, a otrăvit spațiul public și a fost supus represaliilor din partea a nu mai puțin de trei regimuri, de la Carol II la comuniști. În plus, a te declara azi legionar este la fel de caraghios ca și cum ai spune că ești un centurion din plină epocă romană. Legionarismul mai subzistă azi doar prin niște personaje suspecte care oscilează între idealismul inadecvării, prostia genuină și oportunismul de nișă, tapând de bani pe puținii bătrâni nostalgici încă în viață.

Pe de altă parte, să fim clari: Mișcarea Legionară a avut o latură criminală. Trebuie însă stabilit dacă era parte a doctrinei fondatoare sau a fost opera unor indivizi în anumite momente. Nu am citit toată doctrina legionară. Nu mă pot pronunța. Dacă scrie undeva negru pe alb "Cine nu e cu mine, trebuie omorât”, atunci cred că nu mai e nimic de discutat. În fine, este momentul să dezbatem seren chestiunea, învățând de la eșecul unei mișcări care a polarizat mereu opiniile.

Ar trebui ca Biserica Ortodoxă, dar și Biserica Greco-Catolică să participe la această dezbatere?

Da, absolut! Ar fi necesară o clarificare în acest sens. Mă întreb dacă, așa cum scria Dan Chiachir, Codreanu nu avea cumva în minte un model catolic? El visa mai curând la falangele spaniole, la înregimentări manifeste ale credinței. Era o mitologie în geneză permanentă. Când văd imaginile epocii, cu preoții care mărșăluiesc în fruntea manifestanților folosind salutul nazist, mi se face scârbă efectiv. Pot să înțeleg că, în contextul vremii. credeau că o să purifice țara, că o să o scape de o clasă politică la fel de coruptă ca și cea de azi, să ne înțelegem, dar nu pot să-i justific.

Legat de Biserică, cei care protestează susțin că se urmărește intimidarea Bisericii majoritare. Cum vi se pare această aserțiune?

La origine, legea a urmărit să dea o legitimare moral-ideologică unei persoane ce urma să candideze la președinția României (Crin Antonescu, inițiatorul legii –n.r.) la momentul respectiv. Trebuie să ținem cont de circumstanțele în care a fost concepută. Nu trebuie să cădem în extrema unor afirmații de că România este un sat fără câini. Avem suficiente legi, avem instrumente, chiar instituții plătite de la bugetul de stat care monitorizează "alunecările” spre comportamentul extremist. Nu avem a ne teme. Din acest punct de vedere, România chiar este un stat de drept. Revenind la martirii din închisorile comuniste, Biserica însăși a amânat prea mult o dezbatere onestă în acest sens. Prelații noștri, cu câteva notabile excepții, nu-și asumă agenda reală a enoriașilor. Pe de altă parte, omenește vorbind, ei au o problemă: cum să-i canonizezi pe cei care au devenit martiri în timpul comunismului, când tu însuți ai făcut carieră pe vremea aceea?

Cum vedeți faptul că în alte țări foste comuniste, de exemplu Lituania, foști colaboratori ai nazismului, chiar veterani ale trupelor Waffen SS fac parade anuale, în aplauzele cetățenilor?

Așa ceva este de nepermis, este o provocare. Vorbind de Lituania, nu poți să ignori răul pe care l-au făcut nemții și să arunci totul în spatele rușilor. La ei totul se pune pe seama ocupației sovietice, ei n-au nicio vină. Au avut și ei colaboratorii și colaboraționiștii lor. Nu e totul alb sau negru.

Dacă se interzice legionarismul, ar trebui măcar interzise simbolurile comuniste, dacă ideologia în sine nu poate fi interzisă?

Eu nu sunt pentru interziceri, nici de o parte, nici de cealaltă. Nicio interdicție nu a asanat vreodată moral vreo societate. Există tricouri cu secera și ciocanul? Bine. Îl porți pe Che Guevara? E dreptul tău, dar ar trebui să existe și dreptul de a te întreba dacă îți asumi mesajul lor. Ești de acord cu cele 100 de milioane de victime făcute de comunism? Până la urmă trebuie să îți asumi ce porți.