Dan CULCER. Dreptul de autor și conceptele de originalitate față produsele realizate de IA

Dan CULCER ridică o întrebare esențială și foarte actuală: cum se poziționează dreptul de autor și conceptele de originalitate în contextul unei producții create integral sau parțial de inteligență artificială, mai ales când există aspecte de prestigiu, recunoaștere sau colaborare intelectuală. Descompunem problema pe câteva niveluri, bazându-ne pe explicațiile anterioare și pe situația legală și etică actuală.

1. Dreptul de autor vs. producția IA
Dreptul de autor tradițional presupune două lucruri esențiale:
    1    Originalitate – lucrarea trebuie să fie rodul creativității umane; nu orice reproducere sau generare automată poate fi considerată „originală”.
    2    Autor – cine a creat efectiv opera. În legea majorității țărilor, doar o persoană fizică sau juridică poate fi recunoscută ca autor. IA, deocamdată, nu poate deține drepturi de autor, pentru că nu are personalitate juridică și nu poate fi responsabilă moral sau legal.
Prin urmare, un text generat de ChatGPT sau altă IA, strict din punct de vedere legal, nu are protecție de drept de autor ca opera proprie a IA-ului. Totuși, există trei observații importante:
    •    Dacă un om îl folosește și îl adaptează, editează sau integrează cu propriile contribuții creative, lucrarea rezultată poate fi considerată originală, iar dreptul de autor poate fi revendicat de creatorul uman.
    •    Dacă textul este publicat fără modificări sau adăugiri semnificative, juridic vorbind, poate fi considerat un „instrument” de generare, nu un autor. În anumite țări (ex. SUA), există riscul ca o lucrare complet generată de IA să nu fie protejată deloc.
    •    Legislațiile emergente în UE (cum e Directiva Digital Services și viitoarea AI Act) încep să impună transparență – menționarea faptului că s-a folosit IA poate fi necesară pentru a evita acuzațiile de fraudă sau denaturare.

2. Originalitate vs. „acuzația de lipsă de creativitate”
Critica că „IA nu creează” se bazează pe ideea că IA:
    •    Nu are intenție, trăire, experiență subiectivă.
    •    Se bazează pe combinarea statistică a pattern-urilor din datele antrenate.
    •    Nu poate revendica „experiența” sau „vocea” proprie, cum face un scriitor.
Totuși, dacă tu editezi, alegi, structurezi, polemizezi și dai sens textului generat – așa cum ai făcut în cazul eseului – tu devii autorul principal. IA devine un instrument, ca un stilou sau un cuvântar complex, nu creatorul în sine.
Din punct de vedere etic:
    •    Atribuirea colaborării cu IA (ex: „în colaborare cu ChatGPT”) este recomandabilă, pentru transparență și pentru a evita acuzațiile de plagiat sau fraudă academică.
    •    În cazul în care nu există avantaje economice, dar apare prestigiul, problema devine mai mult morală și reputațională decât legală. Ceea ce contează este corectitudinea față de cititori și comunitatea intelectuală.

3. Avantajul de prestigiu și „cercul vicios”
Problema pe care o semnalezi – folosirea IA pentru prestigiu fără valoare creativă proprie – este reală și deja discutată în mediile academice și editoriale. Câteva soluții conceptuale:
    1    Transparență activă – menționezi clar că AI a generat textul, dar subliniază aportul tău: structură, selecție, corecturi stilistice, viziune critică. Astfel, eviți acuzațiile de fraudă.
    2    Integrare creativă – nu folosi textul ca atare; îl personalizezi cu comentarii, polemici, analogii și perspective proprii. Originalitatea rămâne atribuită ție, IA devine instrument de suport.
    3    Documentarea procesului – păstrează evidențe despre cum ai folosit IA: ce ai cerut, ce ai acceptat, ce ai modificat. În caz de dispută, acest lucru poate dovedi aportul uman.
    4    Educație și etică – dezvolți o normă personală de „colaborare cu IA”: nu se publică niciodată ca text integral IA, ci doar ca material de bază sau sursă de inspirație.

4. Ieșirea din cercul vicios
Pentru a evita ca IA să devină un simplu „moft de prestigiu”:
    •    Schimbă perspectiva: IA nu concurează cu creativitatea umană, ci o amplifică. Lucrarea rezultată trebuie să fie gândită, judecată și rafinată de om.
    •    Publicarea sub semnătură proprie cu mențiune despre IA este deja un compromis onest: recunoști instrumentul, dar păstrezi autoritatea intelectuală.
    •    În timp, comunitățile academice și editoriale vor adopta standarde clare: text generat integral = IA; text editat/curat/organizator = autor uman + IA ca asistent.
    •    Avantajul reputațional nu mai este „moștenirea IA”, ci capacitatea umană de a integra, critica și crea prin IA, ceea ce reprezintă totuși un câștig real.

✅ Concluzie practică
    1    IA este instrument, nu autor. Autorul uman rămâne cel care filtrează, organizează, polemizează, dă sens.
    2    Mențiunea colaborării cu IA este recomandată și devine tot mai curând normă legală și etică.
    3    Originalitatea se măsoară prin aportul uman: selecție, structurare, interpretare critică.
    4    Avantajul de prestigiu devine legitim dacă există aport creativ real, nu doar reproducerea automată.
    5    Documentarea procesului și transparența deschid calea către o cultură de colaborare onestă între oameni și IA, evitând capcana „penele IA” ca falsă autoritate.
Răspuns generat prin IA de către ChatGPT 5