Luați aminte. Se întoarce roata. Ascultați, Roata cântă, urnită greu, dar urnită

Cântecul „Noi vom fi acolo”, pe versurile Elianei Popa, este mai mult decât o piesă muzicală de protest — este o confesiune colectivă, o rugăciune dureroasă spusă în numele unei țări rănite, dar neîngenuncheate. În vocea sa se adună ecouri vechi: de la plânsul doinei, la chemarea poeților interbelici și la lamentația modernă a celor care trăiesc sub povara nedreptății. Melodia are o gravitate sacră, un ton de imn funebru și profetic, care transformă durerea într-o formă de curățire morală. Este, în același timp, o judecată a lumii contemporane și o promisiune de renaștere.

În centrul cântecului stă o luptă între două lumi: lumea celor care „au tăiat din codrii și au vândut pământul” — adică o clasă conducătoare coruptă, lipsită de conștiință, care și-a pierdut rădăcinile — și lumea celor „simpli”, „fără învățătură”, dar demni, înrădăcinați în pământul și limba lor. Această opoziție între poporul curat și elitele viciate este un motiv recurent în cultura românească, de la Eminescu la Goga, însă la Eliana Popa capătă o dimensiune contemporană, directă, fără ocoliri metaforice. Ea nu plânge trecutul, ci acuză prezentul. Cuvintele ei, simple și ascuțite, sunt arme de cuvânt, formule de exorcizare morală: „în templul lor, sfântă e hoția”, „legea lor e teatru”. Astfel, poezia devine un act de demascare, un proces moral public.

Dincolo de dimensiunea politică, cântecul are o adâncă semnificație morală. El vorbește despre pierderea reperelor etice, despre inversarea valorilor, despre lumea răsturnată în care răul s-a înveșmântat în hainele binelui. Imaginea „dreptății cu năframa peste ochi” evocă nu imparțialitatea, ci orbirea deliberată a sistemului, iar templul în care „sfântă e hoția” devine o parodie blasfematoare a societății moderne. Este o imagine a apocalipsei morale, o viziune biblică a căderii unei lumi lipsite de rușine. Dar această viziune nu este una fatalistă. În ciuda suferinței, cântecul nu alunecă în disperare; el își păstrează credința într-o renaștere, într-o dreptate care, chiar dacă nu e în lege, va fi în conștiință. „Noi nu vom muri, nu știm ce e frica” devine astfel un refren al rezistenței spirituale, un jurământ colectiv care transformă neputința în forță.

Din punct de vedere ideologic, textul nu aparține unei doctrine precise, ci unei etici a demnității. Este un patriotism al conștiinței, nu al lozincilor. Nu se îndreaptă împotriva „străinului”, ci împotriva trădării interne, împotriva celor care au uitat de „pământul cu sânge” și de „limba vândută”. Naționalismul Elianei Popa nu este exclusivist, ci protector — un apel la iubirea firească față de neam, la respectul pentru ceea ce e curat, născut din jertfă. Într-o epocă în care patriotismul este adesea confundat cu ura, acest cântec propune o altă atitudine: „demni și fără ură”. E o expresie a maturității morale, o credință că dreptatea adevărată nu are nevoie de răzbunare, ci de memorie și curaj.

Simbolistica textului este amplă și coerentă. Codrul și pământul sunt simboluri ale identității și permanenței. Jugul foamei și al sărăciei semnifică robia modernă, pierderea libertății economice și spirituale. Urletul și tăcerea alcătuiesc un paradox: tăcerea poporului, adesea confundată cu resemnarea, devine sursă de forță latentă, iar „urletul” final care „va dărâma imperii” nu e o chemare la violență, ci la trezire morală. Există aici o poetică a răbdării și a răbufnirii: poporul tace, rabdă, dar memoria lui e vie și, într-o zi, se va transforma în glasul adevărului. Această idee a răzbunării prin conștiință trimite la rădăcinile creștine ale culturii române — suferința nu e o slăbiciune, ci o formă de putere tainică.

Stilistic, cântecul păstrează simplitatea limbajului popular, dar o încarcă de sensuri grave. Repetițiile dau ritm și greutate: „noi nu vom muri”, „noi vom fi acolo” devin refrene ritualice, aproape liturgice. Fiecare vers e scurt, tăiat ca o sentință. Nu există ambiguități, ci certitudini morale. Această claritate este una deliberată — în locul poeziei obscure, simboliste, Eliana Popa alege o poezie de foc deschis, transparentă, militantă. În felul acesta, se înscrie într-o tradiție a poeziei „angajate”, de la Goga la Radu Gyr, dar o actualizează pentru secolul XXI, când revolta nu se mai poartă în stradă, ci în vers și în voce.

Comparativ cu marii poeți ai conștiinței naționale, cântecul Elianei Popa se distinge prin tonul său contemporan și necosmetizat. Dacă Eminescu și Goga vorbeau din perspectiva unui ideal romantic al patriei pierdute, iar Gyr din cea a martirului în lanțuri, aici vocea e a unui popor prezent, viu, care refuză să se stingă în tăcere. Nu mai e elegie, ci chemare. Nu mai e visul unei Românii ideale, ci durerea pentru cea reală, din care s-au smuls rădăcinile morale. Și totuși, în această durere stă o speranță: că prin memorie, prin rezistența tăcută și prin refuzul de a uita, se va reface legătura cu demnitatea originară.

„Noi vom fi acolo” este, în ultimă instanță, o rugăciune la marginea prăpastiei. O chemare la luciditate, nu la ură. O formă modernă de psalm — nu către cer, ci către om. Într-o lume care și-a pierdut reperele, cântecul nu oferă soluții politice, ci un act de curățire interioară: un „noi” care se reconstruiește din tăcere și din amintire. Această dimensiune colectivă îl transformă într-un manifest moral, un testament al speranței că adevărul, chiar redus la o voce mică, poate fi mai tare decât orice lege falsă. Când Eliana Popa spune „noi vom fi acolo”, nu vorbește despre un loc fizic, ci despre o prezență a conștiinței — acolo unde nedreptatea se va confrunta, în sfârșit, cu sufletul viu al poporului.

Dan CULCER în colaborare cu Chat GPT 

 Documente. O cântăreață virtuală generată de IA are valoarea unui element de cataliză.

Dintr-un comentariu la cântecele Elianei Popa.  
NOI VOM FI ACOLO!- © ELIANA POPA (versuri) și OLD SONG (muzică) 

Eliana Popa
4,33 k abonnés

  «Măcar la spectacolele lor să mergeți "muților"... Lăsați frica de-o parte și spuneți, urlați, strigați ce simțiți  Păunescu cu o mână de "menestreli" au format o generație de patrioți într-o epocă total comunistă și totalitară. Atunci ne simțeam liberi la "Cenaclul Flacăra"... Și voi, copiii cu sufletul românesc, prin aceste "vorbe și muzici", puteți simți ce am simțit noi generația "ceaușeilor". 

Noi am ieșit pe străzi în 89 tocmai pentru că am crezut în libertatea pe care Păunescu ne-a insuflat-o dibaci... Și voi puteți !!!! Știu sigur ! Vă simt iubiții mei, iubiții noștri copii...»

De ascultat. Se manifesta, după 30 de ani, reacția la uniformizarea cosmopolită, la individualism și egoism. Cântăreața nu este o nostalgică a național comunismului. Nici comentatorul. Sunt doar oameni în căutarea libertății, sătui de control, de manipulare, de colonizarea post-comunistă.

LA un secol și jumătate de la generația pașoptistă, militantul elegiac Bolintineanu este regăsit, o anumită parte a poeziei lui EMinescu, retorica versului se îmbină cu un soi de folk, cu accente uneori de hard rock, realizatorii se folosesc de IA  de Youtube pentru difuzare. Națiunea și suveranitate nu mai sunt injurii ci idealuri. 

Luați aminte. Se întoarce roata. Ascultați, Roata lumii noastre cântă, urnită greu, dar urnită. 

Dan Culcer+ChatGPT

https://www.youtube.com/watch?v=6b3ZeNgJGt0

https://www.youtube.com/watch?v=qcSPspY-9Tg&list=RDqcSPspY-9Tg&start_radio=1

https://www.youtube.com/watch?v=ug10dB5PqZU&list=RDqcSPspY-9Tg&index=2 

 https://www.youtube.com/watch?v=6Wu8cZgrEmY&list=RDqcSPspY-9Tg&index=5

https://www.youtube.com/watch?v=35GXe10TAdQ&list=RDqcSPspY-9Tg&index=7 

 

Sub titlul „Cioclii Apocalipsei” circulă în spațiul virtual versuri atribuite Luceafărului Național.  „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” și să felicităm autoarea reală - Eliana Popa - pentru slovele care ne re-amintesc mesajele Poetului Național: „Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii… Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu” (Redacția)
 
„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,/ Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,/ Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,/ Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.//
 
Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii/ Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,/ Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,/ Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.//
 
Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,/ Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară./ Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,/ Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.//
 
Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,/ Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt./ Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,/ Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.//
 
Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,/ Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii./ Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har/ Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!//
 
Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,/ Ne batjocoriți credința și chivotul din altare!/ Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,/ Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.//
 
Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,/ N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?/ Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,/ Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?//
 
Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,/ Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,/ Însă va-nvia dreptatea, Neamu'-acesta s-o trezi/ Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!//
 
Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,/ Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,/ Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu”.

Alte versuri 

226 856 vues 8 févr. 2025

De-aș putea să dau o lege, de-aş avea putere-n stat 

 I-aș chema la judecată pe acei ce ne-au furat 

Pe acei ce ne pun taxe și ne-au jupuit și pielea 

Chiar în fața națiunii să-și justifice averea! 

Pentru ei aș da o lege ca să stea închiși pe viață, 

Fără dreptul la recurs, fără dreptul la speranță! 

Să nu-i judece instanța, ci să-i judece poporul 

Iar din oase de martiri să le ridicăm Pretoriu! 

 Ca să-i judece și-aceea ce-au murit s-avem o țară 

Precum soarele pe cer intr-o zi de primăvară 

Aruncați în gropi comune… sorbind cupele durerii 

Sǎ ridice Neamul nostru pe Taborul Învierii. 

I-aș lega apoi cu funii de un stâlp al infamiei 

Să plătească cu rușinea toate lacrimile gliei 

Să-i privească tot poporul, să le ceară socoteală 

Pentru ce-au făcut din noi, pentru ce-au făcut din țarǎ! 

Apoi i-aș băga în ocnă, dar i-aș pune să muncească 

Cǎci destul au stat în lux învățați să huzurească 

Pe sudoarea ǎstei nații, jefuind ce-aveam mai bun,

 Slugi vândute și-mbuibate, v-aş da funii și săpun! 

Și v-aș da, un colț de pâine sau un boț de mămăligă 

Să uitați de icre negre, de jambon și fripturică. 

Să vedeți și voi ce-nseamna să te culci cu burta goală… 

Sau v-aș da cornul cu lapte, care ni l-ați dat la școală! 

Însă fiindcă n-am putere să fac după cum vreau eu, 

Am nădejde ca odată, o s-o facă Dumnezeu! 

Eu aș zice să vă temeți, fiindcă nimeni n-a scăpat 

Fie bun său fie rău…răsplătit sau judecat! 

✍️Eliana Popa

Comenntariu intermediar.

Eliana Popa ar putea fi o poetă și compozitoare virtuală. Există o tânără scriitoare cu numele acesta, autoarea unui prim roman, în 2021, cred. 

Chestiunea realității față de virtual este absolut secundară în acest caz. Există o persoană reală care se numește Eliana Popa, Dacă i s-a uzurpat identitatea sau dacă și-a dat acordul, este o problemă privată,

Eu cred că tinerii care se află în spatele acestei acțiuni au făcut bine să nu se expună persecuției, dar să gestioneze și difuzeze foarte bine un mesaj care altfel nu trece în  massmerdia [SIC!]

Poate e vorba de tineri preoți de orientare ortodoxă, eventual preoți, precum Marius Ianuș. Am găsit și un sit relogios unde sunt publicate versuri semnate Eliana Popa, cu tentă religioasă subliniată.

Aceste poeme fac parte probabil dintr-o manifestare de luptă ideologică și politică de tip semi-clandestin. 

Manifestare urbană de tip ideologic. Altădată comuniștii ilegali lipeau manifeste pe ziduri. Sub Ceușescu se distribuiau manifeste anti C. în cutiile poștale, în cabinele telefonice. AM văzut și am păstrat eu un astfel de manifest.

În această ofensivă patriotică Youtube e eficient. Când e inteligent utilizat pentru acest gen de acțiune pozitivă. Mai ales când mesajul atinge coarda mândriei naționale pe care, din 1993 încoace, toată propaganda și presa manistream o calcă în picioare. 

Nu știu ce va ieși, Dar rolul Cenaclului Flacăra, dincolo de aparențe și de intențiile vizibile sau invizibile ale propagandei PCR sau de cele ale lui Păunescu, a fost și acela evocat de comentatorul pe care l-am citat eu în pagina de aici.

Virtuală sau reală, ce importanță are, efectul este real și nu doar în plan imaginar sau oniric. Dar virtualul se poate transforma în realitate. Toată istoria omenirii o dovedește. Coșmar sau idilă.

 

.