SUA – beneficiarul eșecului visului eurasiatic: între geopolitică, demografie și fragilitatea civilizației europene
1. Introducere. Premisa geopolitică și enigma Eurasiei
Proiectul geopolitic al Eurasiei, așa cum a fost conceput după prăbușirea Uniunii Sovietice, reprezenta pentru Rusia nu doar o strategie de reechilibrare a puterii globale, ci o tentativă de a reconstrui un sens al civilizației continentale. În jurul anilor 1994–1997, Aleksandr Dughin formula conceptul de „Eurasianism” într-un moment de criză identitară a Rusiei post-sovietice: un program menit să reunească civilizațiile din Europa și Asia într-un bloc continental capabil să contrabalanseze hegemonia Statelor Unite.
În acest context, Statele Unite, ieșite victorioase din Războiul Rece, au devenit arhitectul unei ordini mondiale unipolare. Washingtonul și-a asumat nu doar rolul de lider militar și economic, ci și pe acela de model ideologic — o combinație între liberalism economic, democrație procedurală și proiecție strategică globală. Astfel, visul eurasiatic se lovea de o realitate geopolitică mult mai consolidată: o lume americanocentrică, susținută de rețele militare (NATO), financiare (FMI, Banca Mondială) și culturale (soft power-ul mediatic și digital).
2. Context istoric: renașterea ideii eurasiatice și visul Moscova–Berlin–Beijing
După 1991, Rusia s-a confruntat cu o pierdere masivă de influență. În perioada lui Elțîn, liberalismul de import a generat o „terapie de șoc” economică devastatoare, care a destrămat țesutul social și a favorizat ascensiunea oligarhilor. În reacție, la începutul anilor 2000, odată cu venirea lui Vladimir Putin, s-a născut un nou discurs despre „renașterea civilizației ruse” și rolul său continental.
Dughin, în Bazele geopoliticii (1997), avertiza că „atâta vreme cât America domină mările, Eurasia trebuie să devină fortăreața continentului”. El imagina o alianță între Rusia, Germania și China, care să refacă echilibrul lumii. Germania, ca centru tehnologic și industrial; Rusia, ca furnizor de energie și spațiu strategic; China, ca motor economic demografic. Acesta era „visul eurasiatic” — un proiect bazat pe complementaritate și solidaritate civilizațională, nu doar pe calcul economic.
3. SUA și arhitectura hegemoniei post-Război Rece
Pentru Washington, orice apropiere strategică între Moscova și Berlin reprezenta un risc major. Zbigniew Brzezinski avertiza încă din The Grand Chessboard (1997) că „cine controlează Eurasia controlează destinul lumii”. Astfel, întreaga strategie americană după 1991 a fost orientată spre prevenirea unei alianțe continentale care ar fi putut marginaliza Statele Unite.
Expansiunea NATO spre Est, integrarea economică a Europei Centrale și de Est în UE și dependența militară a Europei de umbrela americană au consolidat o ordine transatlantică de facto. În același timp, SUA a sprijinit diversificarea surselor energetice europene pentru a reduce influența gazului rusesc. Toate aceste măsuri au subminat potențialul de coeziune al proiectului eurasiatic.
4. Opinia lui Victor Someșan. Analiza critică
„SUA sunt beneficiarul eșecului programului politic de construire a Eurasiei. Subteran SUA a distrus orice posibilitate de colaborare între țările Europei, unite, sau cu fiecare în parte, în interes reciproc, cu Rusia. S-a subminat programul ideologic al lui Dughin, eurasiatic. Rusia putea fi o sursă de energie, care lipsea Europei, și o piață de desfacere pentru produse europene. Putea fi deasemenea sursă de forță de muncă mai ieftină pentru Europa în criză demografică. În loc să se importe forță de muncă de la turci, arabi sau africani, mahomedani sau animiști, imposibil de integrat și, pentru unii, chiar purtători de boli endemice sau de specificități genetice incompatibile sau perturbante.”
Acest pasaj — foarte dens și provocator — exprimă în esență o intuție geopolitică justă: aceea că SUA a profitat de incapacitatea Europei de a construi o relație matură și autonomă cu Rusia, atât economic cât și strategic. Într-adevăr, Washingtonul a intervenit subtil, prin instrumente de influență, pentru a împiedica formarea unui pol continental alternativ.
Totuși, afirmațiile referitoare la „populațiile imposibil de integrat” și „purtătoare de specificități genetice incompatibile sau perturbante” nu par să fie sunt susținute de date științifice; ele pot reflecta o anxietate identitară, nu o realitate biologică. Criza integrării nu este medicală, ci cultural-politică: Europa nu dispune de un proiect civilizațional coerent capabil să transforme migrația într-un proces asimilator, nu într-o tensiune.
De fapt, problema reală, pe care pasajul o atinge intuitiv, este fractura demografică și morală a Europei — o civilizație care îmbătrânește, refuză natalitatea și compensează prin importul de forță de muncă precar integrată. Acesta este un simptom, nu o cauză.
5. Europa între hegemonie americană și neputință strategică
După 2014, odată cu anexarea Crimeei, Europa a intrat într-un nou tip de captivitate geopolitică. Deși economic este un gigant, politic este un actor fragmentat. Washingtonul și-a consolidat controlul prin NATO și prin presiunea sancțiunilor. Criza ucraineană din 2022 a accelerat divorțul complet între Rusia și UE, transformând Europa într-un protectorat economic și energetic al SUA.
Rusia, izolată, s-a reorientat spre Asia, pierzând definitiv piața europeană. Europa, lipsită de gazul și petrolul ieftin rusesc, a intrat într-o spirală de inflație industrială. În același timp, SUA a profitat: exporturile americane de gaz lichefiat au crescut, iar companiile europene relocate în America datorită prețului mai mic al energiei.
6. China – pivotul alternativ al Eurasiei
China, spre deosebire de Rusia, a înțeles logica integrării economice. Inițiativa „Belt and Road” (2013) reprezintă o formă de Eurasianism practic, dar sub hegemonie chineză, nu rusă. Beijingul urmărește să conecteze infrastructural Europa și Asia prin rute comerciale, porturi și coridoare energetice.
SUA a reacționat lansând conceptul de „Indo-Pacific”, o strategie menită să blocheze expansiunea chineză. Astfel, visul eurasiatic s-a dublat de un conflict sino-american, în care Rusia a devenit mai degrabă un aliat junior al Beijingului decât un pol independent.
7. Politici pentru redresarea demografică a Europei
Criza demografică a Europei este structurală: rata natalității scade constant sub pragul de 2 copii/femeie. Franța, Germania și Italia resimt efecte directe asupra forței de muncă și asupra echilibrului sistemelor sociale. Soluțiile posibile sunt:
politici fiscale și educaționale de susținere a familiilor;
reinvestirea în rețelele medicale rurale („deșerturile sanitare” din Franța sunt simptomul unei Europe care se stinge geografic);
revalorizarea muncii și a transmiterii intergeneraționale, nu doar a mobilității sociale artificiale.
Astfel, demografia nu este doar o cifră, ci un act de voință civilizațională.
8. Soluții nonconflictuale pentru Africa și Asia
Migrația masivă din Africa și Asia este stimulată de sărăcie, dar și de rețele mafiotice transnaționale care o transformă în afacere. Politicile europene trebuie să încurajeze dezvoltarea locală — nu prin asistență pasivă, ci prin investiții productive în agricultură, educație, infrastructură și energie regenerabilă.
Aceasta nu este o utopie morală, ci o strategie realistă: o lume stabilă la sud este o Europă stabilă la nord. În locul paternalismului colonial, Europa ar trebui să redevină un partener rațional al lumii africane.
9. Reflecție finală – fragilitatea civilizației europene
Civilizația europeană pare astăzi captivă între două tentații: dependența de hegemonul american și nostalgia propriei autonomii pierdute. SUA a fost, într-adevăr, beneficiarul eșecului visului eurasiatic — dar acest eșec spune mai mult despre neputința Europei de a visa decât despre forța Americii de a domina.
„Adevărata tragedie a continentului”, scria Vaclav Havel, „nu este că a pierdut o luptă, ci că a încetat să creadă în sensul ei”. Eurasia, în sensul lui Dughin, era poate o utopie, dar o utopie necesară — un apel la reîntemeierea civilizației. Fără un ideal, Europa riscă să devină doar o piață administrată, nu o cultură vie.
Bibliografie selectivă
Aleksandr Dughin – Основы геополитики: геополитическое будущее России (1997)
Zbigniew Brzezinski – Marea tablă de șah (trad. rom., 2000)
Henry Kissinger – Ordinea mondială (2014)
Francis Fukuyama – Sfârșitul istoriei și ultimul om (1992)
Samuel P. Huntington – Ciocnirea civilizațiilor (1996)
Ulrich Beck – Societatea riscului (1986)
Timothy Snyder – The Road to Unfreedom (2018)
Sergey Karaganov – articole în Russia in Global Affairs, 2014–2022
Emmanuel Todd – La défaite de l’Occident (2023)
China – restaurarea sinocentrică a Eurasiei: demografie, tehnologie și contra-geopolitica Marelui Nord
1. Premise istorice: visul sinocentric reactivat
În istoria lumii, China a fost rareori doar un stat: ea s-a conceput pe sine ca o civilizație totală, un „Imperiu Central” (Zhōngguó, literalmente Regatul de Mijloc), în jurul căruia gravita ordinea lumii cunoscute. Pentru Beijingul actual, reactivarea acestei centralități nu e un simplu proiect economic sau militar — este o reparare a istoriei, o reechilibrare a unei lumi dominate, timp de două secole, de puteri maritime occidentale.
După „secolul umilinței” (1839–1949), în care China a fost deposedată, fragmentată și forțată la concesiuni coloniale, ascensiunea de după 1978 (reformele lui Deng Xiaoping) a avut o dublă direcție: modernizare tehnologică accelerată și reconstrucție ideologică. În mod discret, regimul comunist chinez a resuscitat ideea confuciană de tianxia („totul sub cer”), care presupune o ordine mondială integrată moral și cultural în jurul unui centru.
Prin urmare, în secolul XXI, Beijingul nu încearcă doar să concureze SUA, ci să restaureze o lume sinocentrică, în care Eurasia — „Marele Nord” al lumii, după expresia lui Aleksandr Dugin — devine terenul unei rearmonizări geopolitice și spirituale.
2. Proiectul „O centură, un drum”: arterele unei civilizații planetare
În
2013, Xi Jinping anunța la Astana inițiativa Belt
and Road
(Yi Dai Yi Lu, 一带一路),
o rețea de infrastructuri economice, financiare și culturale
întinsă pe trei continente.
„Drumul Mătăsii al secolului
XXI” reia imaginarul tradițional al comerțului și al cooperării,
dar are în fundal un scop strategic: conectarea
Eurasiei într-un sistem economic centrat pe China.
De la porturile pakistaneze din Gwadar și Djibouti, până la căile ferate către Duisburg (Germania) și Lyon (Franța), China a creat o geografie a dependențelor. Sub masca investițiilor și a infrastructurii, Beijingul a construit o ordine financiară paralelă, complementară FMI-ului: Asian Infrastructure Investment Bank (AIIB) și fondurile suverane de tip „Silk Road Fund” reprezintă instrumente de credit geopolitic, nu doar economic.
Criticii
occidentali, precum Zbigniew Brzezinski sau Henry Kissinger, ar fi
recunoscut aici ecoul unui „Heartland” inversat: acolo unde
Halford Mackinder vedea o primejdie — dominația continentală —
Beijingul vede o șansă.
După cum scria Brzezinski în The
Grand Chessboard
(1997):
„Cel care controlează Eurasia controlează destinul lumii.”
Traducând în cheie chineză, Xi Jinping pare să spună:
„Cel care leagă Eurasia o eliberează de hegemonie.”
3. Dimensiunea demografică: între declin intern și colonizare economică externă
Paradoxul chinez este limpede: puterea ei se extinde, dar populația îmbătrânește. Politica „unui singur copil” (1979–2015) a produs o structură demografică piramidală inversată. În 2023, populația activă a Chinei a început să scadă. Cu toate acestea, Beijingul a transformat deficitul demografic într-o strategie de proiecție externă.
Prin masive migrații controlate, prin investiții în Africa și Asia Centrală, China „exportă demografie”: creează enclave economice și sociale care devin puncte de sprijin geopolitic. Proiectele miniere și feroviare din Zambia, Angola sau Kazahstan nu aduc doar infrastructură, ci și comunități chineze permanente — o diasporă economică disciplinată, menită să asigure continuitatea culturală a expansiunii.
În contrast, Europa gestionează o migrație necontrolată, deseori generată de rețele mafiotice și de dezechilibre postcoloniale. Acolo unde Bruxellesul vede o criză umanitară, Beijingul vede o resursă strategică: oamenii sunt capital politic.
4. Tehnologia și controlul: noua formă a puterii
Dacă
SUA au construit imperiul lor prin soft power și dominație
financiară, China și-a creat un imperiu al datelor
și al controlului
algoritmic.
Proiectul
„Made in China 2025” și planurile pentru „Societatea 5.0”
urmăresc să transforme statul într-un organism
cibernetic total,
în care fiecare individ devine un nod de informație.
Sistemul
de credit
social
nu este o simplă supraveghere, ci o teologie
seculară:
el funcționează ca o morală algoritmică, un Confucianism digital
care înlocuiește libertatea cu ordinea.
Filosoful Byung-Chul
Han scria în Psihopolitica
(2014):
„Controlul total nu mai are nevoie de constrângere: omul însuși devine dispozitivul propriului control.”
În această lumină, China nu mai este doar un actor geopolitic, ci un model ontologic al viitoarei civilizații tehnice.
5. China și Rusia: prieteni de conveniență, rivali de destin
Aparent,
alianța sino-rusă — consolidată după 2014, odată cu
sancțiunile impuse Moscovei — pare solidă. În realitate, Rusia
devine periferia strategică a unui proiect sinocentric.
Dacă
Dughin visa o Eurasie condusă spiritual de Moscova, Beijingul o
administrează pragmatic din Shanghai și Beijing. Rusia oferă
energie și spațiu geografic; China oferă finanțare, industrie și
algoritm.
Astfel, „Marele Nord” imaginat de Dughin — un spațiu de rezistență tradiționalistă, creștină și continentală — este absorbit treptat într-o ordine tehnocratică orientală, în care ideologia e înlocuită de eficiență.
Aleksandr Dughin scria în Основы геополитики (1997):
„Eurasia trebuie să fie o simfonie a civilizațiilor, nu o dominație a uneia.”
Dar această simfonie s-a transformat într-o orchestră dirijată de Beijing.
6. Politici pentru redresarea demografică a Europei
Europa
se află într-un punct critic. În locul unei strategii coerente de
refacere a natalității, adoptă soluții de criză: imigrație
masivă, urbanizare accelerată, individualism social.
Alternativele
reale — încă neasumate — sunt:
Subvenționarea natalității, pe modelul Ungariei (ex. credite familiale, sprijin pentru mame și locuințe).
Reinvestirea în sănătate și educație publică, pentru a reface „infrastructura umană” a Europei.
Revalorizarea muncii și a stabilității intergeneraționale, într-o cultură economică dominată de precaritate.
Problema demografică nu se rezolvă prin import de populație, ci prin reconstrucția speranței interne. O civilizație care nu mai vrea să se reproducă nu poate dura, oricât de tehnologizată ar fi.
7. Politici locale pentru continentele sursă ale emigrației
În
Africa și Asia de Sud, emigrația nu e doar economică, ci și
simbolică:
dorința de a participa la o civilizație care pare mai vie.
În
locul unei „Europe-fortăreață”, soluția realistă este
investiția
locală în educație, agricultură și autonomie energetică,
sprijinită de parteneriate non-mafiotice.
Proiecte
precum Sahel
Alliance
sau Green
Wall Initiative
arată că stabilitatea
nu se cumpără, se cultivă.
Europa
ar trebui să devină partenerul unui continent emergent, nu tutorele
său moral.
China a înțeles acest lucru: ea investește fără
predici, construiește fără a condiționa politic, dar creează
dependență structurală.
8. Reflecție finală: între multipolaritate și fragilitate civilizațională
În fața acestei lumi reconfigurate, SUA rămâne beneficiarul paradoxal al haosului: fiecare alianță parțială, fiecare bloc incomplet, fiecare proiect eurasiatic fragmentat consolidează poziția hegemonului global.
Europa,
prinsă între dependența energetică de Rusia și dependența
tehnologică de China, pare a fi centrul
fără putere
al unui sistem multipolar.
În acest context, proiectul
eurasiatic — fie el rus, chinez sau european — nu a eșuat doar
geopolitic, ci spiritual:
n-a mai putut propune un sens comun al conviețuirii.
Așa cum scria Paul Valéry în 1919, într-o profeție lucidă:
„Civilizațiile sunt muritoare. Europa simte deja greutatea propriei sale civilizații.”
Astăzi, între algoritmul chinez și dolarul american, între declinul biologic și supraproducția tehnologică, umanitatea caută din nou un centru de echilibru.
Poate că adevărata „Eurasie” nu va fi un continent, ci o conștiință comună: o reconciliere între ordinea materială și sufletul viu al lumii.
Bibliografie
Română
Brzezinski, Zbigniew – Marea tablă de șah: America și dominația Eurasiei (trad. rom., 2000), Editura Humanitas, București.
Dughin, Aleksandr – Bazele geopoliticii: viitorul geopolitic al Rusiei (trad. rom., 2015), Editura Polirom, Iași.
Kissinger, Henry – Ordinea mondială (trad. rom., 2014), Editura Humanitas, București.
Fukuyama, Francis – Sfârșitul istoriei și ultimul om (trad. rom., 1992), Editura Nemira, București.
Huntington, Samuel P. – Ciocnirea civilizațiilor (trad. rom., 1996), Editura Polirom, Iași.
Snyder, Timothy – Drumul spre ne-libertate: Rusia, Europa și amenințarea Americii (trad. rom., 2018), Editura Humanitas, București.
Engleză
Beck, Ulrich – Risk Society: Towards a New Modernity, Sage Publications, 1986.
Todd, Emmanuel – La Défaite de l’Occident, Éditions Le Seuil, 2023.
Byung-Chul Han – Psychopolitics: Neoliberalism and New Technologies of Power, Verso, 2014.
Kissinger, Henry – On China, Penguin Books, 2011.
Brzezinski, Zbigniew – The Grand Chessboard: American Primacy and Its Geostrategic Imperatives, Basic Books, 1997.
Rusă
Дугин, Александр – Основы геополитики: геополитическое будущее России, Арктогея, 1997.
Караганов, Сергей – articole în Russia in Global Affairs, 2014–2022.
Панарин, Александр – articole despre geopolitica Eurasiei, Международная жизнь, 2005–2020.
Am identificat câteva link‑uri utile pentru acces la ediţii digitale sau resurse online ale surselor bibliografice — le poţi consulta, dar verifică legalitatea accesului în funcţie de regiunea ta şi de drepturile de autor:
Основы геополитики de Aleksandr Dugin — PDF disponibil online. staff.tiiame.uz+2Традиция+2
The Grand Chessboard: American Primacy and Its Geostrategic Imperatives de Zbigniew Brzezinski — ediţie digitală găsită pe archive.org. Internet Archive+1
On China de Henry Kissinger — acces parţial sau informaţii de achiziţie pe Penguin, Google Books. books.google.com+2Penguin+2
Dacă vrei, pot să „culeg” 10‑15 linkuri suplimentare (ediţii digitale, biblioteci universitare, articole accesibile) pentru toate sursele bibliografice pe care le-ai listat, şi să li‑i trimit într‑un document simplu (.txt sau .rtf) cu titlul sursei, autorul, linkul şi tipul de acces (gratuit / cu achiziţie). Vrei să fac asta?
Iată câteva link‑uri utile către ediţii digitale sau arhive online ale surselor bibliografice selectate:
Sursă |
Link |
Observaţie |
|---|---|---|
The Grand Chessboard – Zbigniew Brzezinski |
https://www.cia.gov/library/abbottabad‑compound/36/36669B7894E857AC4F3445EA646BFFE1_Zbigniew_Brzezinski_-_The_Grand_ChessBoard.doc.pdf |
|
Bibliografie digitală – linkuri utile
The Grand Chessboard – Zbigniew Brzezinski
Link: archive.org
Tip acces: gratuit / previzualizare
On China – Henry Kissinger
Link: Google Books
Tip acces: previzualizare / achiziție
Sfârșitul istoriei și ultimul om – Francis Fukuyama
Link: Google Books
Tip acces: previzualizare / achiziție
Ciocnirea civilizațiilor – Samuel P. Huntington
Link: archive.org
Tip acces: gratuit / previzualizare
Основы геополитики – Aleksandr Dugin
Link: staff.tiiame.uz
Tip acces: gratuit (pdf rusă) – verifică legalitatea
Bazele geopoliticii – Dughin (trad. română)
Link: Polirom
Tip acces: achiziție
Ordinea mondială – Henry Kissinger
Link: Penguin Books
Tip acces: achiziție
Risk Society – Ulrich Beck
Link: SAGE Publications
Tip acces: achiziție / previzualizare
La Défaite de l’Occident – Emmanuel Todd
Link: Seuil
Tip acces: achiziție
Psychopolitics – Byung-Chul Han
Link: Verso Books
Tip acces: achiziție / previzualizare
Russia in Global Affairs – Sergey Karaganov
Link: eng.globalaffairs.ru
Tip acces: gratuit / articole
Международная жизнь – Alexander Panarin
Link: interaffairs.ru
Tip acces: gratuit / articole
Drumul spre ne-libertate – Timothy Snyder
Link: Penguin Random House
Tip acces: achiziție
The Belt and Road Initiative – oficial BRI
Link: Belt and Road Portal
Tip acces: gratuit / informații oficiale
AIIB – Asian Infrastructure Investment Bank
Link: AIIB
Tip acces: gratuit / informații oficiale
Bibliografie digitală – linkuri utile
The Grand Chessboard – Zbigniew Brzezinski Link: https://archive.org/details/grandchessboarda0000brze Tip acces: gratuit / previzualizare
On China – Henry Kissinger Link: https://books.google.com/books/about/On_China.html?id=4pFfYliTIMkC Tip acces: previzualizare / achiziție
Sfârșitul istoriei și ultimul om – Francis Fukuyama Link: https://books.google.com/books/about/The_End_of_History_and_the_Last_Man.html?id=B63rHQAACAAJ Tip acces: previzualizare / achiziție
Ciocnirea civilizațiilor – Samuel P. Huntington Link: https://archive.org/details/clashofcivilizat0000hunt Tip acces: gratuit / previzualizare
Основы геополитики – Aleksandr Dugin Link: https://staff.tiiame.uz/storage/users/480/books/cYEgSOreAs8uzslN1eYdVWxMPRlhFLPRZCj91Mca.pdf Tip acces: gratuit (pdf rusă) – verifică legalitatea
Bazele geopoliticii – Dughin (trad. română) Link: https://www.polirom.ro/carte/bazele-geopoliticii-2224 Tip acces: achiziție
Ordinea mondială – Henry Kissinger Link: https://www.penguinrandomhouse.com/books/239216/on-china-by-henry-kissinger/ Tip acces: achiziție
Risk Society – Ulrich Beck Link: https://us.sagepub.com/en-us/nam/risk-society/book205019 Tip acces: achiziție / previzualizare
La Défaite de l’Occident – Emmanuel Todd Link: https://www.seuil.com/ouvrage/la-defaite-de-l-occident-emmanuel-todd/9782021478512 Tip acces: achiziție
Psychopolitics – Byung-Chul Han Link: https://www.versobooks.com/books/1835-psychopolitics Tip acces: achiziție / previzualizare
Russia in Global Affairs – Sergey Karaganov Link: https://eng.globalaffairs.ru/ Tip acces: gratuit / articole
Международная жизнь – Alexander Panarin Link: https://interaffairs.ru/ Tip acces: gratuit / articole
Drumul spre ne-libertate – Timothy Snyder Link: https://www.penguinrandomhouse.com/books/546949/the-road-to-unfreedom-by-timothy-snyder/ Tip acces: achiziție
The Belt and Road Initiative – oficial BRI Link: https://www.beltandroad-initiative.com/ Tip acces: gratuit / informații oficiale
AIIB – Asian Infrastructure Investment Bank Link: https://www.aiib.org/en/index.html Tip acces: gratuit / informații oficiale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu