Treceți la conținutul principal

Ion CRISTOIU. De teama ştiu eu Cui, Mugur Isărescu falsifică Istoria României

De teama ştiu eu Cui, Mugur Isărescu falsifică Istoria României
Articol de Ion Cristoiu//Publicat: 27 Jul 2016 Actualizat: acum 1 săptămână
Mă număr printre puţinii jurnalişti români care au tresărit marţi, 26 iulie 2016, la aflarea
ştirii că în această zi, mai de dimineaţă, în prezenţa Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, sa
inaugurat la Tismana Muzeul Tezaurului BNR.
Ca gazetar prin Istorie (nu istoric, e prea pretenţios pentru mine), am vrut să scriu o carte
despre Lovitura de stat de la 23 august 1944.
În chip inevitabil, am studiat la Bibliotecă şi în arhive tot ce- a făcut Mareşalul Antonescu în
1944, mai precis pînă la 23 august 1944.
M-a preocupat şi mă preocupă în continuare această perioadă din Istoria României şi
pentru că țin să-mi imaginez ce încerca elita politico-militară şi intelectuală a României în
faţa Tăvălugului rusesc în năpustire către țară.
Pe 18 martie 1944, ruşii au forţat Nistrul pătrunzînd pe teritoriul României.
Pe 26 martie 1944, trecuseră Prutul, cucerind localitățile Botoşani, Rădăuţi, Bălţi, Paşcani.
Cu nici trei ani înainte, în 22 iunie 1941, Armata Română trecuse Prutul în Basarabia.
Acum Armata Română trecuse Prutul în sens invers.
De pe 17 aprilie 1944 pînă în noaptea de 19 spre 20 august 1944, cînd s-a spart Frontul
Moldovei, frontul s-a stabilizat pe un aliniament care începea de la Gura Humorului, trecea
pe la nord de Iaşi, nord Corneşti pînă la Orhei şi de aici pe cursul inferior al Nistrului pînă la
Marea Neagră.
Din 17 aprilie 1944 noi, românii, am avut un răgaz.
Dinspre ruşi, fireşte.
Dinspre anglo-americani, n-am avut o clipă de răgaz.
Ne-au pisat cu bombardamentele de ne-au mers fulgii!
Pentru asta, după decembrie 1989 le-am dedicat un monument!
Ce-a făcut Mareşalul în acest răgaz?
A încercat să negocieze cu Aliaţii ieşirea României din Război.
Aliaţii l-au trimis să negocieze cu ruşii.
A încercat să negocieze cu ruşii, prin Frederic Nanu, la Stockholm.
Stalin era pe cale să cedeze.
Rezistenţa frontului din Moldova îl îngrijora.
Se afla într-o cursă contracronometru cu anglo-americanii, debarcaţi în Normandia, pentru
cine intră primul în Berlin.
Numai că deodată, în timp ce Mareşalul cerea ca Basarabia şi Bucovina să fie discutate după
Război, Stalin s-a trezit cu oferte mult mai generoase din partea lui Iuliu Maniu, din partea
Regelui şi din partea lui Gheorghe Tătărescu.
Chiar la Stockholm, Frederic Nanu era lucrat de un trimis al camarilei Regale: George I.
Duca.
O altă preocupare a Mareşalului a fost punerea la adăpost a Tezaurului românesc.
A Tezaurului întruchipat de elita României.
Drept pentru care, din aurul dat de nemţi, a creat un Fond în Elveţia, care urma să fie folosit
de membri ai elitei, plecaţi peste graniţă.
A venit 23 august 1944.
Fondul a fost păpat de membrii Camarilei Regale, în frunte cu Buzeşti, cei cărora Pamfil
Șeicaru le spunea băieții de bine.
Un Tezaur care trebuia pus la adăpost era cel al BNR.
Mareşalul Antonescu a cerut BNR propuneri de punere la adăpost a Tezaurului.
S-au vehiculat multe scenarii.
Inclusiv cel al scufundării în Dunăre.
S-a ajuns pînă la urmă la decizia transportării şi adăpostirii la Mînăstirea Tismana.
În consecinţă, între 11-22 iulie 1944 au fost transportate la Mănăstirea Tismana şi
adăpostite într-o pivniţă 4086 de casete cu 215 tone de aur.
Pe 6 septembrie 1944, Consiliul General al BNR, dîndu-şi seama că Tezaurul putea fi
descoperit de ruşi, cu aprobarea Guvernului Sănătescu, l-a mutat într-o peşteră din
apropierea mănăstirii.
În 1947, Tezarul a revenit la București.
Cu vreo cîţiva ani în urmă, ajungînd la Tismana, am fost dus să văd peştera.
În această peşteră, BNR a decis în 2013 să amenajeze un Muzeu.
Muzeul a fost inagurat marţi, 26 iulie 2016.
De ce am tresărit la aflarea ştirii?
Aşa cum se vede din cele scrise mai sus, mutarea în peşteră pe 6 septembrie 1944 e doar un
moment din Operaţiunea Transportarea și Adăpostirea Tezaurului.
Iniţiatorul şi coordonatorul acestei Operaţiuni a fost, incontestabil, Mareşalul Antonescu.
De ceva timp, Mareşalul Antonescu e la index în România.
Din cauza asta, una dintre cele mai complicate perioade din Istoria României Septembrie
1940 – 23 august 1944 e ocolită chiar şi de istorici.
De cît să calce pe bec, istoricii preferă să nu vorbească.
La fel ca pe vremea comunismului.
Dacă voiai să n-ai bătăi de cap, ocoleai subiectele care te-ar fi putut aduce în conflict cu
poziţia oficială.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a ţinut un discurs cu prilejul inaugurării.
Am căutat textul pentru a vedea dacă-l pomeneşte undeva pe Mareşal.
Ei bine, pentru domnul Guvenrator, Mareşalul Antonescu nu există în Operaţiunea Tezaurul
BNR!
Pentru a-i ieşi această grosolană falsificare a Istoriei naţionale, Mugur Isărescu apelează la o
şmecherie ieftină.
Reduce Operaţiunea, care cuprinde în chip necesar Hotărîrea Mareşalului de a pune la
adăpost Tezaurul, Transportarea Tezaurului în secret, să nu ştie nici nemţii, doar la mutarea
în peşteră.
Dar chiar și această Operațiune e falsificată, deoarece e pusă exclusiv pe seama
funcționarilor BNR de la vremea respectivă, cînd un rol deosebit la avut premierul
Constantin Sănătescu.
Astfel, falsificată Istoria, tînărul de azi, care l-a urmărit pe Mugur Isărescu, rămîne convins
că, în 1944, BNR, cu de la sine putere, fără să ştie Mareşalul Antonescu a transportat la
Tismana (cu cîrca?!) 200 de tone de aur.
De ce nu suflă o vorbă Mugur Isărescu despre Mareșalul Antonescu?
Pentru că ar fi fost obligat să spună ceva bun despre o personalitate contradictorie
prezentată de propaganda oficială de azi drept un Monstru.
Dacă ar fi spus în chip corect că Operațiunea a fost inițiată și coordonată de Mareșal, tînărul
de azi ar fi tresărit, întrebîndu-se uimit:
Cum adică acel Criminal de Antonescu în loc să-și pună ceva parale deoparte în străinătate,
pentru a duce o viață de lux în Spania sau Portugalia, cum ar fi făcut mulți dintre liderii
postdecembriști, se preocupa de soarta Tezaurului BNR?
Mugur Isărescu e o personalitate de prim rang a României.
Din nenorocire, aşa cum se vede, din această falsificare a Istoriei, de teama ştiu eu Cui,
Mugur Isărescu e o personalitate de prim-rang a României babuinizate.
*
Nota redacției: De cine se teme Mugur Isărescu se teme și Ion Cristoiu, căci nu ne spune clar despre cine este vorba! E vorba de o persoană sau mai multe? Este vorba de o instituție? O structură, cu firmă la poartă sau discretă foartea?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE