vineri, 12 decembrie 2014

Este Klaus Iohannis un patriot? un articol de prof. Doru Radosav

Este Klaus Iohannis un patriot?

de DORU RADOSAV 
927 afisari | 6 comentarii
Klaus Iohannis se află la intersecţia a două mari întrebări. Una care vine dinspre alegători: „Cum s-a putut vota un sas (german) la funcţia de preşedinte al României?” şi una care vine dinspre el însuşi: „Cum aş putea fi eu, un sas, preşedinte pentru România si pentru poporul român?”.

Întotdeauna, pentru a te defini ca patriot, trebuie să te raportezi la o comunitate, et­nie, popor, ţară, teritoriu. O astfel de ra­portare presupune în mod real o situare, de cele mai multe ori, gra­duală şi concentrică, de la casă la ţară, de la locul na­tal şi de domiciliu la te­ri­toriul ţării. Patriotismul, dincolo de retorica afectiv-etnică, trebuie „teri­to­ria­li­zat”, ancorat adică, din afectiv să devină efectiv.

Klaus Iohannis se situează azi, concentric şi gradual, de la Sibiu, în Transilvania şi apoi în România. Cea mai importantă si­tuare pentru el este acum în România, pen­tru că el nu este un cetăţean sau locui­tor oarecare cu domiciliu stabil sau flo­tant, ci este câştigătorul preşedinţiei Ro­mâniei, adică un locuitor cu adresă pre­s­curtată şi directă: România. Din această perspectivă, el este într-un fel delocalizat ca cetăţean cu domiciliu stabil sau flotant şi relocat în România. Călătoriile şi de­pla­sările electorale prin ţară au produs aceas­tă delocalizare şi situare a lui într-un în­treg teritoriu naţional, adică pretutindeni. Aceste călătorii au avut semnificaţia cons­trucţiei şi înscrierii treptate a unei co­mu­niuni tainice între conducător şi ţară sau între Klaus Iohannis şi poporul român.

În această situare, Klaus Iohannis se află încă la intersecţia a două mari întrebări. Una care vine dinspre alegători: „Cum s-a putut vota un sas (german) la funcţia de preşedinte al României?” şi una care vine dinspre el însuşi: „Cum aş putea fi eu, un sas, preşedinte pentru România şi pentru po­porul român?”.

Dintr-o altă perspectivă, mai pregnant electorală, Klaus Iohannis s-a aflat la in­tersecţia tensionată a două repere pro­ble­matice ale discursului electoral, şi anume, sub presiunea indirectă a sloganului elec­toral al PSD „Suntem mândri că suntem români!” şi sub presiunea proiectului ne­liniştitor de autonomie a ţinutului se­cu­iesc lansat de UDMR. Ambele se revendică drept două entităţi discursive care au ma­ximizat retorica electorală. Primul trimite spre un mesaj subliminal, şi anume, Vic­tor Ponta este un român „corect con­fe­sio­nalizat”, adică ortodox, iar competitorul Klaus Johannis nu este român şi „incorect confesionalizat”, adică reformat. Al doilea reper problematic este maximizat din ra­ţiuni recuperatoare şi de re­alimentare la cote radicale ale proiectului etnico-po­litic al UDMR. În cazul aces­tui reper, aş insista asu­pra preistoriei şi istoriei pro­iectului de autonomie teri­torială. Acest lucru îl face cu atât mai determinat, cu cât în discursul public şi în analizele politologilor s-a instalat o anumită ig­no­ranţă voită sau „inocentă”.
http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1290/foto_radosav.jpg

Klaus Iohannis la Alba Iulia, de Ziua Naţională a României (foto: Iancu Andrei)
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin­tr-un rescript imperial din 1783, Iosif al II-lea, împăratul luminat al Imperiului Habs­burgic, cea mai modernă alcătuire sta­tală a Europei acelei epoci, anulează autonomiile politice ale saşilor şi ale se­cuilor în scopul îndeplinirii unui obiectiv de modernizare a societăţii transilvănene. Ieşirea din medievalitatea privilegiilor co­lective şi înscrierea în raţionalizarea şi mo­dernizarea administraţiei a fost un ţel esen­ţial. De la privilegiile colective la ce­tă­ţenia modernă, de la individul indivizibil unui corp privilegiat medieval la individul cetăţean în sens liberal, proiectul imperial a anticipat memorabil construcţia lumii moderne, prin ieşirea din autonomiile etnico-politice de factură medievală. După 1867, autorităţile de la Budapesta ale statului austro-ungar au definitivat acest proiect, au desfiinţat autonomia secuiască şi au reorganizat-o în formula ad­mi­nis­trativă modernă a comitatelor.

În proximitatea unor astfel de tensiuni, cum se vede Klaus Iohannis un preşedinte patriot care să înlăture „neliniştile” spe­cu­lative şi electoraliste şi cum se vede ne­voia de a asocia calitatea patriotică de un preşedinte sas-german într-o societate post­comunistă ulcerată de toate ex­pe­ri­en­ţele primitiv-naţionaliste ale extremiştilor din toate taberele etnico-politice? Cred că a fi patriot înseamnă a-ţi iubi locul şi a te raporta cu afecţiune la casă, la stradă, la localitate şi la ţară. Această relaţie afectivă teritorială se construieşte atât etnic, cât şi extraetnic. Mă prevalez în acest sens de cuvintele unuia dintre cei mai mari is­torici francezi, Pierre Chaunu, profesor uni­versitar la Paris care, la sfârşitul săp­tămânii, făcea naveta între capitala Fran­ţei şi satul său natal unde profesa ca pas­tor reformat: „Cred în libertate, cred în respectul faţă de viaţă, cred că civilizaţia din care ne tragem mai are de adus lu­mii ceva... cobor din ţărani ce au trudit veacuri în şir spre a face să rodească orzul şi castanii, grâul şi viţa de vie... Îmi iubesc familia şi iubesc această ţară şi prin mijlocirea patriei mele iubesc toa­te celelalte patrii ale oamenilor. Uni­ver­sa­lismul meu este ţărănesc, precis şi con­cret”. A fi patriot înseamnă a-ţi iubi locul care este înscris patriei.

Prin urmare, Klaus Iohannis este patriot prin legăturile şi capilarităţile totale şi com­plexe pe care le are cu pământul aces­tei ţări care s-au construit și împreună cu extraetnici de-a lungul timpului. Iar dacă există un patriotism al locului, al apar­te­nenţei teritoriale etnice şi supraetnice, există şi un patriotism al faptei, al calităţii conducătorului, dincolo de apartenenţa lui etnică. Se vehiculează astăzi în spaţiul ro­mânesc cu tot mai mare insistenţă o nostalgie tâmpă cum că Nicolae Ceauşescu ar fi fost un mare patriot. Nu poţi fi pa­triot dacă-ţi înfometezi turma, dacă o su­pui frigului şi fricii. Să iubeşti cu foame, frig şi frică goleşte de conţinut pa­trio­tismul. Patriotismul ca apartenenţă şi pa­triotismul ca faptă care s-a validat în le­gis­la­turile de primar al Sibiului este răs­pun­sul perfect şi descurajator la întrebările insidioase.

Un exemplu de comuniune a patrio­tis­mu­lui cu teritoriul ţării, un exemplu de pa­triotism ca stare de proximitate teritorială umană, comunitară poate fi dat de răs­pun­sul pe care l-am primit când, că­lă­to­rind prin Maramureş, am stat de vorbă cu niş­te ţărani români pe care i-am în­tre­bat cu cine votează. Mi-au răspuns că-l vo­­tea­ză pe Iohannis. La următoarea mea în­tre­bare, de ce votează un preşedinte sas, răs­pun­sul a fost: „pentru că este de-al nostru”.

Domnule preşedinte Klaus Iohannis, acest popor merită să fie iubit cel puţin dintr-un singur motiv, şi anume acela că un ase­me­nea popor este uşor de iubit.

* Prof. dr. Doru Radosav este directorul Departamentului de Istorie Medievală, Premodernă şi Istoria Artei la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

publicat in numarul din 09/12/2014 al Revistei 22

miercuri, 10 decembrie 2014

Radu Golban. Străinul salvator în mitologia politică

Străinul salvator în mitologia politică

ZIUA NEWS

Domnul Klaus Iohannis a profitat de mitul germanului organizat, eficient şi disciplinat, afirmă într-un interviu recent istoricul Lucian Boia, comparându-l pe preşedintele ales cu Carol I. Auto-dispreţul, auto-flagelarea şi auto-orientalizarea sunt elementele obsedante din istoria sa mitologizantă. Sub formă de studiu de caz din domeniul psihanalizei ar avea un loc mai fericit în lumea occidentală la muzeul Siegmund Freud din Viena, decât sub parafa de istoric, preocupat de insinuarea mitul civilizator al germanităţii prin raţiuni perimate. Paradoxul „Boia”, adică confuzia reproducerii şi analizei unor date istorice cu concepţii arhaice şi inepţii darwiniste trebuie privit mai cu atenţie.Leitmotivul obsesiv al Domnului Boia este simptomatic la o întreaga auto-definită elită românească, pe deplin provincială, chiar şi după normele vestice la care aspiră, incapabilă să genereze un set de valori proprii decât abjecţii faţă de majoritatea populaţiei, tânjind în schimb după mântuirea teutonă. Românilor sau unei elite dispreţuitoare se datorează subdezvoltarea economică, politică şi socială a ţării? Mai bine de un secol si jumătate de proslăvire a virtuţilor germane, după criterii etnice, enoriaşii acestui curent scot în România de la naftalină idei penibile, josnice şi periculoase. Andrei Pleşu, Teodor Bachonsky, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Horea Roman Patapievici, Radu Carp, Cristian Tudor Popescu şi mulţi alţi germanofili au rămas prizonierii unui mit clocit fără a cunoaşte adevăratele valori germane. În ciuda burselor la studii în lumea civilizată optează în baza unor pseudo argumente discriminatorii pentru «statul Iohannis» cu înverşunarea şi anacronismul fraţilor musulmani în lupta lor pentru înfăptuirea „statului ISIS”.Câtă fericire că afirmativului „mândru de a fi român” ii s-a alăturat mai nou şi diminutivul „Mîndruță” (Lucian), care explică cum în exteriorul Carpaților găsești numai hoți și oameni pe care nu-i duce capul încât să se prindă cum funcționează lumea. Argumentaţiile de tip apartheid la adresa poporului român nu-şi au locul într-o ţară cu o vocaţie europeană. Lecţia germană pentru elite constă tocmai în responsabilitatea acestora faţă de propriul popor, de al educa şi de a-l forma, oferindu-i protecţie faţă de riscurile economice, gândind la modele pentru un viitor prosper al întregii naţiuni şi nu în a te face aliat cu proprii săi duşmani sau defăimându-l.

Exponenţii germanofili din România bat pasul pe loc la nivelul colonialismului continental german din secolul al 19-lea a cărui motivaţie izvora dintr-un amalgam de idei naţionaliste şi primitive care formau baza imperialismului moral german de-a lungul argumentelor bine cunoscute: hărnicie, punctualitate, spirit de organizare, seriozitate etc. Propaganda de a orienta Bucureştiul spre Berlin avea la bază ideea de a convinge românul, aşa zis leneş, că nu se poate autoguverna, gospodări şi că numai prin suzeranitate îşi va atinge fericirea. Dacă teoria „cotropirii paşnice” a Berlinului aşa uşor s-a putut strecura în inima unei pături privilegiate a societăţii româneşti, atunci nu mai trebuie să ne minunăm de ce imaginea României în străinătate este atât de deplorabilă şi de ce ne-am transformat de bună voie într-o semi-colonie. Aproape unic la nivel mondial este auto-ponegrirea şi auto-bizantinizarea ţării peste hotare de către politicieni şi autori de tot felul.
Dar cum se explică acest comportament defectuos la unii români de a-şi denigra propria imagine şi de a se pune voluntar în cea mai proastă lumină? Auto-flagelarea şi umilinţa faţă de elementele străine ar putea fi expresia de teologie politică pe un fond cultural ancorat în idea de a primi, mărturisindu-şi păcatele, drept răsplată, recunoştinţa unui stăpân străin. Astfel privind lucrurile, integrarea României în structurile euroatlantice este în percepţia unora doar un blazon găunos şi nu o oportunitate pentru a dezvolta o gamă proprie de idei puse în slujba interesului naţional. Având la bază raţionamentul pasiv de supus al unor valori şi puteri externe, democraţia românească şi statul român au şanse îngrijorător de diminuate pentru a supravieţui. Fapt fără precedent în istoria universală a alegerilor democratice sunt recentele alegerile prezidenţiale fără campanie electorală, care a dublat efectul ploconirii faţă de străinătate prin mistificarea votului din diasporă.
De un secol şi jumătate am optat pentru un regionalism politic necompetitiv inspirat dintr-o gândire fanariotă care asigură pe spinarea unei majorităţi batjocorite, înjosind-o şi ponegrind-o, respectul nejustificat unei dominaţii străine. Aşadar procesul de auto-învinovăţire la români este un act de dominaţie culturală ai duşmanilor neamului, prin care din interiorul ţării se desfăşoară exact în numele progresului şi al unei misiuni civilizatorii, destrămarea României ca stat şi naţiune. Pentru a ne feri de pericolul acestei diversiunii culturale şi de procesul de auto-colonizare, trebuie să privim mai critic distanţat mitologizările ruşinoase de tip Boia. Comparaţia dintre Domnul Klaus Iohannis şi Regele Carol I, percepută ca un gest de servilitate faţă de preşedintele ales al României nu schimbă nici locul în istorie al regelui şi nici nu-i aduce un plus de prestigiu preşedintelui.
Radu Golban

luni, 8 decembrie 2014

Preluarea de către România a preşedinţiei Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance) in 2016

Ministerul Afacerilor Externe informează că la data de 4 decembrie 2014 România a fost desemnată să preia în 2016 Președinția Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance/IHRA). Decizia a fost luată prin consens de către cele 31 de state membre ale IHRA în cadrul reuniunii plenare, găzduită în Manchester de Președinția britanică a Organizației.
Decizia cu privire la preluarea preşedinţiei IHRA de către România are loc la 10 ani de la acceptarea ca membru cu drepturi depline a ţării noastre în Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research/ITF (16 decembrie 2004), predecesorul IHRA, precum şi de la publicarea Raportului Final elaborat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România (noiembrie 2004).
Acceptarea României pentru preluarea Președinției Organizației este expresia recunoașterii eforturilor autorităţilor române de a prezerva memoria Holocaustului prin intermediul instrumentelor legale şi administrative dezvoltate la nivel național şi local, inclusiv prin colaborarea cu societatea civila şi organizațiile evreieşti. De asemenea, este o recunoaștere a voinței ţării noastre de a combate mai intens şi mai eficient fenomenele de antisemitism, de negare a Holocaustului, xenofobe si extremiste de orice fel.
Ministerul Afacerilor Externe va continua să sprijine orice activitate sau iniţiativă menite să promoveze convieţuirea într-un climat de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi participarea României, ca stat democratic, la acţiunea comună de combatere a antisemitismului şi manifestărilor de intoleranţă.

Informaţii suplimentare:
Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust and Remembrance Alliance/IHRA), fostă ITF (Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research) este o organizaţie inter-guvernamentală, creată în 1998, la iniţiativa premierului suedez Göran Persson.
Obiectivul principal al IHRA este de a încuraja activităţi legate de promovarea educaţiei, comemorării şi cercetării Holocaustului în statele membre, dar şi în alte ţări interesate, precum şi de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora.
În prezent, organizaţia numără 31 de state membre: Argentina, Austria, Belgia, Canada, Croaţia, Republica Cehă, Danemarca, Elveţia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia, SUA, Ungaria, Serbia, Irlanda, Slovenia.
România a fost acceptată ca membru cu drepturi depline al ITF la data de 16 decembrie 2004, în reuniunea plenară a organizaţiei ce s-a desfăşurat la Trieste, în timpul preşedinţiei italiene.
Anterior, în octombrie 2003, a fost lansată Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România. Componenţa Comisiei a inclus cercetători din România, SUA, Israel şi Germania. Profesorul Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru Pace, a fost desemnat preşedintele Comisiei.
În noiembrie 2004 a fost prezentat la Bucureşti Raportul Final elaborat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România, ale cărui recomandări s-au concretizat în principal prin înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” şi prin completarea manualelor şcolare de istorie conform concluziilor Raportului Final, pentru a aborda şi problematica Holocaustului. Au fost introduse, totodată, cursuri opţionale de studiere a istoriei Holocaustului şi a fost publicat un manual privind istoria Holocaustului din România. Institutul „Elie Wiesel” are drept obiective culegerea, arhivarea, cercetarea şi publicarea documentelor referitoare la Holocaustul din România, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, rezolvarea unor probleme specifice, precum şi activităţi educaţionale privind Holocaustul.


Lavinia OCHEA
First Secretary (Political Section)
Embassy of Romania to the State of Israel

vineri, 5 decembrie 2014

Adrian Grigoriu. Patriotii din sistem sunt una din marile forte pe care se bizuie Neamul Romanesc.

Patriotii din sistem sunt una din marile forte pe care se bizuie Neamul Romanesc.
Se simte, dar nu se vede si e bine ca nu se vede, ca actioneaza, subtil. Noi cei ce tinem steagul pe fata stim ca ei sunt acolo, simtim actiunea lor discreta in folosul Neamului nostru, dupa ceva antrenament chiar stim unde sa ne uitam sa si vedem urme fine ale actiunii lor in folosul neamului.
Pana acum vreun an eu nu intelegeam de ce nu se vad si chiar eram critic la adresa lor pentru ca nu li se vedea clar activitatea. Perceptia mea era in intregime vina mea intrucat nu intelegeam munca lor extrem de grea si riscanta ca rezultat al unei totale lipse de cunostinte in domeniu. Cu greu am inteles ca daca un patriot din sistem face ceva vizibil este alungat din sistem de sefii jurati la strainii inamici si nu mai poate fi de folos, motiv pentru care, ca sa fie de folos trebuie sa ramana in sistem. In consecinta, patriotii de oriunde in sistem, trebuie sa actioneze in limitele in care nu ies in evidenta si nu sunt observati de sefii toxici slugi la straini. Sa nu ne grabim sa judecam asa cum am facut-o eu pana cum un an.
Sa facem clara distinctie intre
1) ENTITATILE NATURALE asupra carora omul nu are putere sa le cauzeze existenta, doar sa le distruga fizic: NEAM, TARA, ETNIE,, POPOR, TERITORIU, TRADITII, CULTURA
si
2) ENTITATILE ARTIFICIALE asupra carora omul are putere sa le creeze si sa le modifice, distruga si altera dupa caracterul celor ce formeaza grupul care le constituie din nimic: STATUL cu componentele JURIDIC, EXECUTIV, PARLAMENTAR (ELECTORAL), CETATENIA, NATIUNEA, BANII. (observatie: functie de definitie NATIUNEA poate fi incadrata fie la una fie la celalatata dintre categoriile de entitati dar dupa cum este folosita de strainul inamic, trebuie plasata in acesata categorie)
Astfel, nu e nici o problema cu TARA, tara este minunata, o splendida creatie a lui Dumenzeu, iar NEAMUL ROMANESC, el insusi o splendida creatia a lui Dumenzeu, are obligatia sa se pazeazasca pe el insusi si sa pazeasca tara, traditiile, cultura.
Exista insa o mare problema in prezent cu STATUL ROMAN intrucat a fost preluat prin viclenie si violenta de straini la 1989 dupa care acestia si-au pus slugi obediente in functii de conducere in institutii cu care se straduiesc sa preia in folosul lor, a strainilor, averea Poporului Roman, adica TERITORIUL precum si MUNCA TRECUTA SI VIITOARE POPORULUI ROMAN in serviciul lor , fara ca POPORUL ROMAN sa bage de seama.
MISIUNEA actualei generatii este sa gaseasca metodele prin care sa se anuleze efectele procedeelor utilizate de straini prin care, folosindu-se chiar de POPORUL ROMAN, in timp ce pacaleste POPORUL ROMAN ca isi construieste o lume mai libera si mai buna in folosul sau, deposedeaza POPORUL ROMAN de avere si munca trecuta si viitoare. Iata o GIGANTICA VICLENIE elaborata si perfectionata in secole in zeci de tari, dar care se poate dejuca in ani.
C.Z.Codreanu in Testamentul sau politic a scris ceea ce el nu a mai putut sa termine cu Miscarea Legionara: “Totul se reduce la cunoasterea inamicului si, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaste, îl vom învinge.”
Ptriotii trebuie sa ia aminte ca inaintasii au facut multe lucruri foarte bine dar au fost impiedicati sa termine, de regula prin asasinare si/sau incarcerarea abuziva. Unii au reusit sa ne lase mesaje si instructini cu limba de moarte. Corneliu Zelea Codreanu este unul dintre cei care trebuie ascultati cu cea mai mare atentie, studiat in detaliu, intrucat a avut o experienta de LUPTA SPECIFICA mai completa decat oricine altcineva. Atentie: el nu a spus ca trebuie sa replicam la infinit Miscarea Legionara, ca numai Miscarea Legionara in forma ei originala este vehicului de folosit pentru rezolvaera porblemelor Neamului!!!! El insa a aratat catre ceea ce trebuie sa rezolvam, ceea ce Miscarea Legionara nu a mai apucat sa faca dar nu ne-a arata forma ci doar esenta a ce trebuie facut. Cititi testamentul sau politic si veti gasi clar si exact precizate peste 80% din ce avem de facut. Cum si cand vom face sic e trebuie sa completam la ce a scris el,etse treaba noastra sa cream adaptat la conditiile de moment ale situatiei locale si internationale.

Adrian Grigoriu. INAMICUL SAU INAMICII ROMÂNIEI?

INAMICUL SAU INAMICII ROMÂNIEI?
Un inamic nenumit, nedeclarat, neidentificabil, conspirat, nu poate fi combătut, eliminat, înfrânt. Deci ce facem? Dan Culcer

CONCLUZIE:

Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu şi mulţi alţii, au fost personalitatile vizibile ale uneia din multele reacţii de opoziţie manifestate de Neamul Românesc la atacul conspirat al inamicului secular. Ei au jucat un joc periculos care a avut ca efect protejarea poporului român şi a valorilor strămoşeşti, au ajutat mult la împiedicarea sau atenuarea distrugerilor produse de inamic asupra Neamului în multe planuri, la regenerarea inteligenţei în Neam, dar s-a sfârşit cu moartea prematură a lor şi nerezolvarea problemei seculare a invaziei conspirate.
ARGUMENTAŢIE:

Descoperim că activitatea celor menţionaţi mai sus a fost adânc conspirata şi o putem descifra cu dificultate doar din fapte dar mai ales din studiul acestor fapte din perspectiva inamicului, inamic adânc conspirat în spatele mai multor nivele de paravane 
Ne aflăm în mijlocul unui fenomen în desfăşurare pe termen lung pe care ne străduim să îl descifrăm. Suntem atacaţi de 300 de ani începând cu 1711, an de la care acelaşi inamic a folosit drept paravan Imperiul Otoman sub falsă identitate de greci din cartierul Fanar al Istanbulului 
Neamul Românesc a avut reacţii de apărare ca nici un alt neam până acum cunoscute mai degrabă după numele personalităţilor care le-au condus sau reprezentat menţionez pe cele mai cunoscute: Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ionel I.C. Brătianu, C. Z. Codreanu, Ion Antonescu, Ghe. Ghe. Dej, Nicolae Ceauşescu la care trebuie adăugaţi patrioţii care au format rezistenţa anticomunistă armată din munţi, reacţia patriotică după 1989 dezorganizată abil de inamic 
În perioada interbelică era evident că după ce a preluat Imperiul Rus la 1917, România va fi atacată de inamicul secular şi adânc conspirat pentru preluare integrală şi distrugere completă a Neamului Romanesc, intenţii dovedite prin atacurile concertate din est şi vest din 1919, atacuri respinse de Armata Romană până la Budapesta la 4 august 1919 
Unui cercetător amator i se arată tot mai clar că în faţa unui val atât de bine organizat, era raţional ca Neamul să îşi infiltreze patrioţi în trupele inamice pentru eventuala slăbire a acestora din interior 
Se pare că gruparea Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu şi mulţi alţii, aconstituit chiar una din aceste reacţii de apărare 
În prima etapă şi-au făcut o legendă de aliaţi ai inamicului infiltrându-se în partidul comunist înainte de război, partid organizat de inamici ca instrument de promovare a politicilor antiromâneşti şi preluare a conducerii Statului Român 
În a doua etapă, după război, la adăpostul oferit de ocupaţia teritoriului de către armata URSS, instituţiile statului au fost transformate în instituţii antiromâneşti. Vom menţiona un singur exemplu: poliţia. Din lectura excepţional de complet documentatei lucrări de cercetare istorică “Martirii Poliţiei Române” a Domnului Comisar de Poliţie Florin Şinca, se constată un fapt şocant: între 1946 şi 1951, practic în întregime, respectiv 98,5% din personalul Poliţiei/Miliţiei a fost schimbat cu străini (evrei), cu romani analfabeţi şi romani infractori devenind o instituţie antiromânească în mâna inamicului. Aceeasi situaţie s+a aplicat în toate instituţiile statului. În aceste condiţii, patrioţii infiltraţi au fost nevoiţi să se facă cât de cât de folos străinilor că să fie promovaţi de aceştia dar evitând a se implica direct în acţiuni antiromâneşti. Dacă s-ar fimanifestat patriotic, ar fi fost aruncaţi din sistem şi nu ar fi putut să mai facă nimic bun pentru Neam. Contra impulsului patriotic, au fost nevoiţi, ca toţi patrioţii care şi-au asumat aces rol in istorie, să “meargă cu valul” şi să joace un joc periculos pentru a avansa până în funcţiile de decizie 
În a treia etapă după ce au ajuns în funcţiile de decizie, şi-au consolidat poziţiile si anturajul de suport adunând în jur alţi patrioţi cu care să acţioneze la momentul potrivit împotriva inamicului 
În a patra etapă au manevrat astfel încât elementul principal de forţă pe care se bazau străinii să fie eliminat, respectiv au acţionat inţelept astfel încât armata URSS să fie retrasă, fapt realizat în 1958 
În a cincea etapă au eliminat unul câte unul pe străinii din conducerea instituţiilor de forţă şi justiţie. Când au terminat cu cei cunoscuţi în 1964, au eliberat deţinuţii politici, care în marea majoritate erau legionari. Cu eliminarea străinilor din conducere, au oprit şi valul de asasinate a celor mai buni români cu efectul ca de atunci cei mai buni români din toate categoriile sociale şi profesionale nu au mai fost asasinaţi ceea ce a rezultat în regenerarea inteligenţei în Neamul Românesc. Acest singur fapt va fi puterea care va îndepărta într-un final inamicul pentru totdeauna. Suntem al a treia generaţie de când nu ne-au mai fost omorâţi cei mai buni români, respectiv cei mai buni români născuţi după 1935 nu au mai fost ucişi 
În etapa 6, inamicul a reacţionat violent precum îi este caracterul: ca să revină în funcţiile de putere în stat l-au ucis pe Dej şi au încercat să îl pună în locul lui pe omul lor Aaron Gershwin care acţiona sub fals nume de roman Gheorghe Apostol. Dar patrioţii preveniseră această situaţie în etapa trei, a se vedea mai sus, şi au manevrat astfel încât să fie pus şi susţinut Nicolae Ceauşescu. Astfel, Nicolae Ceauşescu a devenit cel mai urât dintre români de catre neamul invadator, ură ce se manifestă pe toate planurile si asupra caruia continua sa fie vigilenţi cu prioritate.  
În etapa 7 etapa patrioţii au dezvoltat cu absolută prioritate capacităţile de apărare militară. Pentru a realiza acest scop, au dezvoltat industria metalurgică grea, mecanica fină, electronică, chimică, amenajarea teritoriului (canalul Dunăre-Marea Neagră), întreaga economie era dezvoltată pe faţă în scopuri vagi numite caraghios ”socialism multilateral dezvoltat” dar în realitate în scop de asigurare a independenţei militare. Nu vă întrebaţi oare de ce industriile esenţiale pentru armata erau în primul rând în Transilvania? Explozibili la Făgăraş, aparate de zbor şi transport rutier greu la Braşov, metalurgie la Hunedoara, arme la Cugir etc. Motivul este că Transilvania este înconjurată de munţi de jur împrejur şi în caz de atac din toate părţile, rămânea ca ultim bastion de apărare. Existau şi în rest alte multe capacităţi de producţie in restul ţarii dar în cazul în care ar fi căzut, mai rămânea Transilvania 
Oare nu se înţelege de ce Transilvania este esenţială pentru Neamul Românesc? Este cetatea naturală în care ne-am retras sub atac şi din care am contraatacat de milenii 
S-a dezvoltat o mare conştiinţa combativă prin readucerea în conştiinţa poporului a faptelor de mare bărbăţie şi vitejie, a faptului ca am făcut faţă militar tuturor imperiilor, că nu am pierdut nici un război, chiar dacă a durat sute de ani, deşi am pierdut unele bătălii. Inamicul şi-a băgat omul lor, Sergiu Nicolaescu ca să pervertească şi acest demers: a făcut toată viaţa propaganda antiromâneasca prezentând valorile româneşti invers decât au fost, începând cu descrierea Dacilor ca o rasă inferioară de barbari, a continuat prezentând cei mai mari patrioţi şi cei mai buni oameni ai României drept cei mai mari criminali şi a sfârşit ascunzând cu obstinaţie crimele de la Revoluţie, a servit toată viaţa interesele antiromâneşti ale străinilor care urmăresc disoluţia Neamului Românesc. I s-a creat o aură de mare talent şi prin infinte tertiprui au fost bolcate alte talente regizorale ca să rămân singurul regizor de filme de atiune si istorice ca să poată duce politica antiromâneasca fără nestânjenit 
MĂSURI ANTI BOICOT: Patrioţii în perioada Ceauşescu au dezvoltat relaţii cu zeci de state ţinute în sărăcie de inamicul comun pe care le-au ajutat să îşi câştige cât de cât independenţa economică şi prin asta suveranitate reală prin valorificarea superioară a resurselor lor naturale cu: intelectuali locali şcoliţi în România, specialişti romani, utilaje româneşti, firme mixte, plata fiind făcută de ţările sărace în resurse care “curgeau” practic pe gratis în Constanţa, aduse cu navele româneşti, asigurând o independentă industriala şi alimentară reală. Au pus astfelRomânia în centrul unei reţele economice în care zeci de tari datorau României suveranitatea şi bunăstarea sporită. Flota de 350 de nave aducea continuu bogaţii în ţara pe gratis, făcând inoperabil orice embargou pe care inamicul ar fi vrut să îl impună pentru subjugarea poporului. Flota, industria integrată, relaţiile cu ţările sărace ne aduceau independenta reală. Nu întâmplător relaţiile cu ţările sărace erau ridiculizate de propaganda subtilă a inamicului 
Acţiunile de contracararea a acestei politici de independenţa economică s-au extins la spectacolele date de şefii de state “dezvoltate” când l-au primit pe Ceauşescu cu mare pompă , evenimnete care care au avut un singur scop bine ascuns: să convingă Poporul Român că soluţia pentru bunăstare se gaseşte in relaţia cu statele dezvoltate şi nu cu statele minuscule şi sărace. Azi ştim că nu cu bogaţii contemporani e soluţia. Ei au construit o societate planetară proiectata astfel incat o anume minoritate etnică să trăiască parazitar pe seama tuturor celorlalte etnii care, pentru a îi sluji docil,  trebuie să fie sărăciţi. Neamurile sărace nu sunt sărace pentru că nu sunt capabile de a fi în stare de prosperitate materială ci pentru ca sunt sărăcite organizat de ceea ce ştim că s-ar putea corect numi: Organizatia Mondială de Sărăcire a Etniilor Lumii. Noi românii ştim cum e să fi fost bogat prin propriile mijloace în foarte scurt timp, să nu ajungă bogăţia la popor şi să ajungem săraci din nou prin înşelăciune la scara întregului popor 
Nu vă este clar de ce vor să ne lăsa fără aurul de la Roşia Montana? Ca să nu avem cu ce cumpăra cele trebuincioase când ne vor pune sub embargou. De ce să ne pună sub embargou? Păi nu este evident că dintre toate neamurile Europei, Neamul Românesc este cel mai greu de învins? Se străduie de 300 de ani şi nu au reuşit, dimpotrivă, se aşteaptă la noi şi noi reacţii greu sau imposibil de oprit 
Suntem un popor de o dârzenie de care doar inamicul şi câţiva membri ai neamului sunt conştienţi dar de care sunt capbili toţi membri neamului. O dârzenie surdă, tenace, care se manifestat cu mare întârziere datorită firii noastre paşnice, blânde, iubitoare de oameni şi viaţa, incapacitatea de a urâ şi o uriaşa putere de a răbda 
A pus dl. Coja un citat remarcabil a ideologilor principali pe faţă ai inamicului: “Românii sunt un popor fără istorie, destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229. http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/romanii-un-popor-de-contrarevolutionari/

În timp ce patrioţii construiau puterea militară independentă, inamicul s-a reorganizat şi acţionat conspirat pregătindu-se să răstoarne patrioţii de la conducerea statului. Astfel, zeci de mii de agenţi ai inamicului secular aflaţi în România de generaţii sub falsă identitate de romani, au acţionat simultan pentru a dezvolta o prăpastie între conducerea patriotică a Statului Român şi popor şi pregătirea condiţiilor de a prelua conducerea statului de la patrioţi:

INAMICUL SECULAR, FOLOSINDU-SE DE AGENŢII SĂI ADÂNC CONSPIRAŢI ÎNTRE ROMANI, A DEZVOLTAT ÎN 30 DE ANI UN SISTEM DE DELAPIDARE AL ECONOMIEI STATULUI ROMÂN CU SCOPUL DE A SABOTA EFORTUL NAŢIONAL DE ASIGURARE AL INDEPENDENTEI POLITICE, ECONOMICE ŞI MILITARE ŞI A READUCE NEAMUL ÎN ROBIE 
Inamicul a îndeplinit următoarele operaţiuni:

INAMICUL A DEZINFORMAT CONDUCEREA, ÎN PRINCIPAL L-AU IZOLAT PE CEAUŞESCU, l-au rupt de realitate. Au infiltrat pe lângă Ceauşescu oameni ai lor în funcţii în care au blocat fluxul informaţional de la el către organele statului şi invers, astfel încât l-au izolat informaţional; Instrumentele principale au fost partea de securitate compusă din străini sub nume false romanesti de generaţii şi Elena Ceauşescu manipulată de inamic fin principal prin şantaj; Securitatea fusese dotată cu personal patriotic doar în parte, parte care era ţinută deliberat de inamic în afară informaţiei economice. Securitatea era fragmentata astfel încât, sub pretextul secretului de serviciu, să se poată ascunde activitatea de delapidare economică în masă practicat de inamicul conspirat;

INAMICUL A CAUZAT CONDIŢII GRELE DE VIAŢĂ PENTRU POPOR, SA prin dirijarea producţiei agricole şi industriale de la popor către firmele lor străine, au delapidat de fapt producţia la scara integrului sistem economic. Au preluat controlul distribuţiei producţiei prin CSP – Comitetul de Stat al Planificării în care cu greu mai găseai vreun roman şi firmele de comerţ exterior prin care au dirijat producţia agricolă şi industrială către firmele inamicului, au adus în ţara venituri mult sub preţul pieţei, au acoperit deficitul de produse prin raportări fictive şi au ascuns lipsurile materiale prin izolarea lui Ceauşescu, raportarea de producţie fictivă, simularea bunăstării poporului prin raportări fictive şi alimentarea pieţelor cu produse doar când acesta le inspectă etc 
INAMICUL A DEZINFORMAT POPORUL CĂ CEAUŞESCU AR FI CAUZA PROBLEMELOR DIN ŢARĂ. Poporul vedea că se face produce bunăstare dar ea nu ajungea la popor. Sistemul de delapidare nu era vizibil nici pentru popor nici pentru conducere, partea din securitate care se ocupă de economie fiind în întregime a inamicului. Partea de contrainformaţii care cunoştea identitatea agenţilor inamicului a fost pusă sub conducerea inamicului la Revoluţie şi anihilată începând cu grupul Trosca. Metodele de dezinformare au fost în primul rând Radio Europa Liberă, şi reţeaua conspirata de agenţi inamici care distribuiau propaganda anticeauşista a Europei Libere şi o întăreau cu exagerarea faptelor negative, zvonuri dar mai ales bancuri, forma toxică de subminare a unui mesaj pe calea umorului sub veşnicele pretexte “e doar un banc”, “eşti prea serios”, “ce rău poate face o glumă?” “nu ai simţul umorului” 
Mecanismul de sabotaj economic şi dezinformare al întregului popor şi a lui Ceauşescu a fost atât de bine pus la punct încât deşi producţia sporea, deşi încasările din export în majoritate erau delapidate prin firmele străine şi conducerea firmelor exportatoare româneşti ambele în controlul inamicului, totuşi economia era în tot mai mare surplus şi în aprilie 1989 se reuşise plata în avans a datoriei externe, resurse mari curgeau practic gratis către ţara, zeci de tari aveau datorii uriaşe către România, deşi toate acestea erau o bogăţie în creştere explozivă, poporul era ţinut în sărăcie şi suferinţa tot mai mare şi în convingerea că Ceauşescu e vinovat de suferinţa lui în timp ce Ceauşescu e simţea tot mai sigur pe el ştiind doar o parte din ce forţă s-a creat în ţară 
Cea mai mare escrocherie a secolului a fost ţinerea poporului român în sărăcie în timp ce statul era bogat de dădea pe dinafară fără ca poporul să ştie de bogăţia statului şi nici Ceauşescu de sărăcia poporului şi în final să fie acuzaţi ambii, Ceauşescu că a sărăcit poporul şi poporul că l-a omorât pe Ceauşescu, două minciuni din care a câştigat doar inamicul secular al Neamului îndauna tuturor 
VEDEM CĂ ADEVĂRUL A FOST CU GENIALĂ ABILITATE ASCUNS ŞI ACTIVITATEA DE ASCUNDERE A ADEVĂRULUI CONTINUA ŞI AZI CU ŞI MAI MARE AMPLOARE ŞI INTENSITATE ÎN PREZENT 
Cine ar fi putut face aşa ceva? Doar o forţă genial organizată, pusă pe distrugerea completă a Neamului Românesc. Această organizaţie lucrează de 300 de ani să ne distrugă să ne ia patrimoniul material şi biologic, ne omoară patrioţii cu mâna altora sau a băştinaşilor cooperanţi, începând cu Constantin Brâncoveanu până la Ceauşescu şi acei mulţi patrioţi care au aflat la Revoluţie cine sunt făptuitorii de rău împotriva Neamului Românesc 
Observăm că toţi patrioţii sunt în continuare calomniaţi, diabolizaţi, învinovăţiţi pentruimaginare crime şi suferinţe ale poporului roman dar cei ce pot să cerceteze în afara zoneimirajului informaţional al propagandei antiromâneşti, constata că deşi de 25 de ani inamicul a organizat instituţii in cadrul statului român cu misiunea unică de a căuta cu perseverenţă dovezi pentru a îi incrimina pe patrioţi cu precădere pe Dej şi Ceauşescu, nu au găsit nimic care să dovedească că ei ar fi omorât vreun roman şi nici nu au găsit probe împotriva patrioţilor în general 
Predecesorii ne-au prevenit şi ne-au arătat ce să facem. Corneliu Zelea Codreanu ne-a lăsat cu limbă de moarte în Testamentul său Politic: “Totul se reduce la cunoaşterea inamicului şi, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.”

PREDECESORII NE ARATĂ CA INAMICUL NU E ÎNVINS ÎNCĂ DOAR PENTRU CĂ NU ÎL CUNOAŞTEM. EL ŞTIE ASTFEL ÎNCÂT ASCUNDEREA ADEVĂRULUI ESTE PENTRU EL PRIMA ŞI SINGURUL SCOP IAR PENTRU NOI TREBUIE SĂ FIE PRIMUL ŞI SINGURUL SCOP 
Trăim într-un război al inteligenţei de 300 de ani, un război în care pentru noi victoria este aflarea adevărului iar pentru inamic ascunderea adevărului. Cât timp poate ascunde adevărul va avea un avantaj tactic. Pentru ascunderea adevărului inamicul se foloseşte de orice mijloc inclusiv asasinatul dar noi pentru că suntem oameni de bună credinţă, paşnici, buni şi iubitori de viaţă, sinceri şi avem repulsie pentru minciuna, nu am dezvoltat abilităţi native, intuitive să minţim şi nici să detectăm minciuna, nu putem utiliza aceleaşi arme. Ceea ce pentru noi reprezintă calităţi, inamicul le percepe ca pe slăbiciuni 
Noi percepem oamenii ca fiind ca noi şi trăim într-o continuă stare de stupefacţie mirându-ne cum e posibil ca unii să să facă ceea ce noi nu am face în nici un fel de condiţii, respectiv să mintă, să înşele, să ucidă cu naturaleţe şi fără nici un scrupul, fără limită ba dimpotrivă, cu voluptate şi cu sentimentului unui succes, a unui lucru bine făcut 
Este evident că Neamul Românesc şi neamul inamic precum şi cei de acelaşi caracter ca inamiciidar născuţi dintre noi, văd lucrurile complet opus, ce e alb pentru noi e negru pentru ei şi invers. Suntem diferiţi, mai mult decât că rasa ci aproape ca specie. Aici nu facem evaluări, cine are dreptate şi cine nu, ce e bun şi ce e rău, mă limitez la a face o cercetare tehnică seacă.
Neamul Românesc a fost condamnat la moarte de neamul atacator, prin vocea lui Marx şi Engels, strategii ideologici ai inamicului. Sentinţa capitală este pusă în executare fără ca Neamul Românesc să prindă de veste ca să nu se opună în masă, executarea este desfăşuratăîn secret, cu amplă ascundere a adevărului, de către călăi sub falsă identitate de români. Ne execută lent sau repede după cum le vine la mână în cadrul acţiunilor lor pe plan internaţional. Poporul Român este ameţit de propagandă şi de intoxicarea informaţională efectuată pe căile mijloacelor de comunicare dinamică prin radio, TV şi filme, deţinute monopolistic de inamic, şi stă stupefiat în faţa acestei agresiuni în totală neînţelegere a realităţii, o realitate stranie faţă de care se străduieşte să se adapteze dar nu reuşeşte de loc pentru că e un sistem complet străin de natura noastră, sistem in care au rămas doar exploatatori si exploataţi, românii de buna credinţa nefiind compatibili cu vreuna dintre categorii.
De la un stat super bogat cu o capacitate continua în creştere a puterii de producere de bogăţie materială şi cu un potenţial uriaş de dezvoltare culturală şi istorică, bogăţie pe care inamicul a împiedicat a ajunge la creatorul ei, respectiv la poporul român, inamicul a creat situaţia în care am ajuns la o sărăcie artificial indusă în care singura ieşire care se mai vede ar fi eradicarea identităţii româneşti si cu aceasta pierdere dreptului istoric si de neam asupra patrimoniului material si biologic strămosesc.
Se vede că inamicul urmăreşte eradicarea caracteristicilor şi valorilor româneşti prin ceea ce promovează prin mijloacele lui de comunicare: cu cât o persoană manifesta calităţi neromâneşti sau este mai antiroman, cu atât a mai mare succes în actuala formă de stat, cu cât este mai agresiv şi mai necruţător şi mai brutal, mincinos, viclean, criminal, cu atât este mai adulat, prezent în media, promovat, încununat cu premii şi valori materiale 
Inamicul a indus sărăcie in mod artificial şi a arătat ieşirea din sărăcie prin antiromânism. 
INAMICUL A INSTALAT O CULTURĂ VALORILOR ANTIROMÂNEŞTI PRIN CONSTRÂNGEREA POPORULUI ÎN DEPENDENŢĂ MATERIALĂ ŞI INFORMAŢIONALĂ DE SURSELE INAMICULUI. 
Sub această agresiune, romanii au câteva opţiuni în funcţie de caracter şi nivel de cunoaştere a adevărului despre realitatea prezentă, neînţelegerea adevărului fiind exclusiv un rezultat al expunerii la mijloacele de intoxicare informaţională dinamice:

1)     CEI DE BUNĂ CREDINŢĂ CARE NU ÎNŢELEG ADEVĂRUL se chinuie să se adapteze la condiţiile create de inamic pentru supravieţuire. Ei sunt ceea ce numim oameni normali. Unii se adaptează mai bine, alţii mai rău, alţii nu reuşesc şi dispar, mor pe capete de subnutriţie şi boli. În cursul procesului forţat de adaptare preiau fară să conştientizeze obiceiuri şi valori străine dar vom vedea că acestea sunt superficial instalate 
2)     CEI DE BUNĂ CREDINŢĂ CARE NU ÎNŢELEG ADEVĂRUL SAU ÎL ÎNŢELEG PARŢIAL DAR AU O PUTERE MARE DE CONFRUNTARE A CONDIŢIILOR ADVERSE se sustrag plecând din statul roman în alt stat, în efect îşi dau demisia din Statul Roman SRL cotropit de inamic şi se angajează la Statul Străin LTD sau GMBH sau LLC, cu observaţia că ei nu părăsesc tara ci statul, statul fiind o entitate artificială de administrare a teritoriului şi a populaţiei ce în timp ce pretinde că acţionează în interesul poporului Român, acţionează de 25 de ani exclusiv în favoarea inamicului. Cu necaz, aceştia afla că acelaşi inamic domina şi statele gazdă cu diferenţa că acolo poporul este într-o stare de subjugare mult mai avansată, cu cat subjugarea este mai avansată cu atât condiţiile materiale sunt permise a fi mai avansate 
3)     CEI DE BUNĂ CREDINŢĂ CARE ÎNŢELEG O PARTE DE ADEVĂR se zbat între singurătate şi capcana iniţiativelor de falsă opoziţie organizate de inamic, falşi patrioţi şi acţiuni fără efect de la petiţii la demonstratii şi boscorodeala ineficace, toate dirijate expert pentru anularea oricăror efecte;
4)     CEI DE BUNĂ CREDINŢĂ CARE ÎNŢELEG MAI MULT DIN ADEVĂR s-au înserat în instituţiile conduse de inamic pentru a atenua efectele dispoziţiilor inamicului. Inamicul nu şi-a atins scopurile de a ne extermina ceea ce poate fi doar meritul acestei categorii întrucât de la 1989 încoace inamicul nu a mai avut altă formă de opoziţie de care să ştim;
5)     CEI DE BUNĂ CREDINŢĂ CARE ÎNŢELEG ÎNTREG ADEVĂRUL care, în cazul în care există, nu se arata din motive numai de ei ştiute 
6)     CEI DE REA CREDINŢĂ CARE NU ÎNŢELEG NIMIC, doar acţionează la ordinul inamicului şi fac servicii pentru acesta şi primesc fi recompense materiale fie exonerarea de pedepse. Având în vedere că în fiecare etnie se găsesc şi sfinţi şi criminali, această categorie sunt dintre cei de vocaţie infracţională din etnia românească de nivel de inteligenţa medie sau scăzută, în număr de vreo 30-40 mii. O parte bună dintre ei ajung în închisori periodic. Crima dezorganizata ajunge în puşcarii 
7)     CEI DE REA CREDINŢĂ CARE ÎNŢELEG MULT DIN ADEVĂR SAU CHIAR INTEGRAL: aceştia sunt partea cea mai inteligentă a secţiunii de vocaţie infracţională din etnia românească care colaborează cu agresorul pentru beneficii materiale, confort, avere, faima, vicii şi furnizează servicii de aparenţi decidenţi în funcţiile din stat: preşedinte, parlamentari, miniştrii, directori şiconducere economică privată si de stat etc. Ei îndeplinesc o singură funcţie: să serveasca planurilor inamicului sa a înşela Poporul Român că deciziile în stat sunt luate de nişte români deşi în fapt de 25 de ani sunt luate de inamic. Astfel, poporul este ţinut în continuă eroare şi este convins că este vinovat pentru deciziile antiromâneşti ale aleşilor lui cu consecinţa că va accepta o conducere străină în economie şi politica convins fiind că între romani nu se găsesc oameni capabili şi de bună credinţă. Cei din această categorie sunt vreo 15 mii şi sunt plasaţi în funcţii în stat sau în pregătire pentru a înlocui pe cei aflaţi acum în funcţii în stat. Crima bineorganizată este pozitionată în funcţii de aparenta conducere a statului. Ocazionalele condamnăria bcelor din această categorie sunt a celor desemnaţi să fie sacrificaţi sau legendaţi pentru înşelarea mai profundă a poporului ca statul funcţionează în interesul dreptăţii şi binelui public românesc. În practică, cei mai mari infractori sunt perpetuu în funcţii în stat, se plimba prin instante şi au sute de dosare dar nu păţesc nimic 
Poate e bine, sau poate nu e bine, ca Neamul Românesc să fie exterminat aşa cum au stabilit acum 150 de ani strategii inamicului. Ei ne-au lăudat indirect arătând ca noi ca popor stăm în calea revoluţiilor mondiale care, în exclusivitate sunt organizate de inamic. De 350 de aniinamicul preia conducerea statelor unul câte unul camuflat sub falsa aparenţă a unor revoluţii populare. Pe noi însă ne-a remarcat ca fiind poporul care îi deranjează cel mai tare în întreprinderea aceasta globală a lor. Poate aşa este mai clar motivul înverşunării şi urii profunde cu care s-au concentrat pe noi să ne distrugă fizic, moral, cultural, istoric, spiritual, să ne scoată din calea victoriei lor planetare la care spera de nişte milenii, să ne şteargă din istorie şi de pe faţa Pământului … neprovocat 
Pentru inamic ar fi bine ca Neamul Românesc să dispară. Pentru Neamul Românesc şi din punctul multora de vedere, eşuarea planurilor de revoluţie mondială şi instalarea guvernului etnic unic pentru întreaga Umanitate, ar fi bine. Cine e competent moral să stabilească ce e bine pentru Umanitate? Neamul inamic pune in aplicare de peste 2,000 de ani un model de organizarea în care el să domine asupra tuturor celorlalţi. Ceilalţi nu au fost întrebaţi. Poate e bine pentru ei. Poate e rău. Deocamdata nu se discută nimic, doar se impune de ctare inamicprin mijloace infracţionale de crimă şi înşelăciune la scara planetară. O fi bine, nu o fi bine?

ÎN MECIUL ĂSTA ÎN CARE AM FOST FORŢAŢI NEPROVOCAT, NU EXISTĂ ARBITRU SI NU SE CÂŞTIGĂ LA PUNCTE. Suntem târâţi împotriva voinţei nostre într-o confruntare neprovocată 
Cei ce se pretind arbitrii, precum entităţi ca ONU, UE, CEDO, CJE, comisii etc. sunt toate creaţii ale inamicului, in consecinţă nu avem ce aştepta de la ele decât răul absolut şi s-a şi dovedit din plin, fapt uşor de detectat de către cei ce se sustrag intoxicării informaţionale 
Mijloacele noastre neletale de acţiune au efect mai lent dar mai statornic. Dacă vom găsi căi să le accelerăm efectul, vom salva milioane de vieţi de romani şi foarte mulţi ani 
Predecesorii menţionaţi au arătat părţi din problema, au făcut multe lucruri bune, dar au arătat şi ce nu funcţionează, au făcut şi erori. Din toate trebuie învăţat, cei în viaţa să preia de unde au lăsat predecesorii, să facă mai bine şi să alunge inamicul 
Pentru toţi cei care au dubii sau neagă tot ce e scris aici, le-aş cere să răspundă la o întrebare:OARE CINE SE DUCE ÎN ŢARA ALTORA ŞI ADOPTĂ CU ZECILE DE MII NUME DE BĂŞTINAŞI SI PRETIND CA SUNT BĂŞTINAŞI CA SĂ NU FIE IDENTIFICAŢI,  FĂCĂTORII DE BINE SAU FĂCĂTORII DE RĂU? Logica este necruţătoare: cine vrea binele, nu are de ce să se ascundă, dimpotrivă ar avea pentru ce să fie apreciat/apreciată, să fie mândru/mândră de contribuţia benefică. Nimeni în istoria Lumii nu s-a dus undeva şi a făcut bine sub falsă identitate băştinaşă. FALSA IDENTITATE ESTE UTILĂ NUMAI FĂCĂTORILOR DE RĂU. Sau e altcumva?


Adrian Grigoriu

duminică, 9 noiembrie 2014

ALEGERI PREZIDENȚIALE: 16 noiembrie 2014, de Mihai Șora

Că nu trebuie votat Ponta este o evidență pentru care oricine simte șiretenia tîmpă a acestui escroc zâmbăreț nu are nevoie de argumente ACUM. De aici nu derivă ca trebui votat Johannis. 
Dintr-un motiv foarte simplu, sibianul nu va putea modifica situația românilor, fiindcă asta nu depinde de el. Și nu va putea modifica nimic decît cu ajutorul altcuiva decât acela al românilor. Cine îl va ajuta și cu ce condiții?? Aveți răspunsul, atunci votați Johannis. 
Dar fiți vigilenți și puneți condiții ACUM, în public. Un contract cu pedepse pentru nerespectarea acestuia.
Nu vă mai lăsați iluzionați de promisiuni generale ci întrebați cu ce mijloace se vor realiza ele. Salvatorul nu există. Există doar forțele vizibile și invizibile ale invadatorilor. Mihai Șora este mereu capabil să-și dea demisia dar nu poate face nimic decât să ne sfătuiască ce să nu facem. Dar ce să facem, nu știe. Puțini știu, încă mai puțini pot.
Dan Culcer

ALEGERI PREZIDENȚIALE: 16 noiembrie 2014,
de Mihai Șora
 
Sursa :


Dragii mei prieteni,
 
Am scris textul de mai jos în luna iunie a anului 1990, când mulți dintre dumneavoastră, cei care mă căutați astăzi, nu erați încă născuți.
L-am scris sufocat de ce se întâmpla, atunci, la București, copleșit de ceea ce, mai apoi, a intrat în istorie sub numele: MINERIADELE LUI ION ILIESCU.
 
Citiți, vă rog, acest text.
Pentru că, citindu-l, veți înțelege cât de periculoasă este venirea lui Victor Ponta la putere, cât de periculoasă este ascensiunea lui politică.
Victor Ponta este pupilul lui Ion Iliescu. Este continuatorul legitim (și legitimat) al lui Ion Iliescu.
 
Citiți, vă rog, acest text și arătați-l în jurul vostru.
Dați-l mai departe: pe paginile dumneavoastră de Facebook, în familie, printre prietenii aflați în țară sau în străinătate.
 
Dați-l mai departe împreună cu acest mesaj al meu, scris astăzi, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril:
 
cu un Victor Ponta Președinte al României, ne îndreptăm spre o Românie a furtului generalizat, o Românie a imposturii guralive și dezordonate, o Românie a incompetenței și a nerușinării, în care oameni fără nicio calificare, oameni care și-au cumpărat sau au furat diplome universitare – ajungând, astfel, în pozițiile-cheie ale magistraturii, ale mediului academic, economic sau politic –, acești oameni corupți, lipsiți de scrupule, lipsiți de caracter, se vor afla la cârma țării noastre, mai exact: LA TOATE CÂRMELE ROMÂNIEI.
 
Ieri am împlinit 98 de ani.
Și știu, pentru că am traversat secolul trecut – cu tot ce a avut el bun și rău, miraculos sau distrugător –, știu ce înseamnă atât fascismul, cât și comunismul. Pe amândouă le-am trăit pe pielea mea. Din amândouă am scăpat cu viață: fără să-mi vând sufletul nimănui, deși „ofertele“ au fost multe și subtile, inclusiv în anul 1990, când am devenit, în primul guvern liber, de după 1989, ministrul Învățământului, funcție în care am rămas timp de șase luni, adică exact PÂNĂ LA MINERIADE, până când am văzut cu ochii mei ce se petrecea în Piața Universității și am decis să părăsesc guvernul condus de Petre Roman.
 
Știu, așadar, ce ar putea însemna un Victor Ponta la cârma acestei țări.
De aceea – TOCMAI DE ACEEA –, încă din primul tur de scrutin, l-am votat pe domnul Klaus Iohannis.
De aceea îl voi vota pe domnul Klaus Iohannis și în turul al doilea, duminica viitoare, în ziua de 16 noiembrie 2014.
Vă îndemn și pe voi, oameni cu scaun la cap și cu sufletul întreg, să mergeți la vot și să-l votați pe Klaus Iohannis: fără alte „rezerve“ sau „dileme“, complet sterile în acest moment.
Copiii voștri vă vor fi recunoscători.
 
MIHAI ȘORA
București, 8 noiembrie 2014
 
 
 
***
 
ÎNTREBĂRI
22 iunie 1990
 
„Niciodată n-am stat atât de descumpănit în fața foii albe ca acum. Nu pentru că m-ar asalta mii de gânduri, pe care n-aș ști cum să mă înstăpânesc pentru a le așterne pe hârtie. Ci pentru că, de vreo cinci zile, mă muncește o cumplită întrebare, căreia n-am izbutit nicicum să-i găsesc un răspuns, – și care sună așa: cum de a fost posibil?
Cum de a fost posibil, într-adevăr, să fie bruscate fără menajamente persoane aflate în greva foamei, a căror integritate fizică făcuse, cu doar câteva zile în urmă, obiectul unei imense îngrijorări din partea forurilor oficiale și a căror integritate morală fusese, de către aceleași foruri, scoasă de sub orice bănuială?
 
Cum de a fost posibil ca o manifestație ca aceea din fața Universității bucureștene, care, săptămâni de-a rândul, a proclamat non-violența și efectiv a dat dovadă că nicio singură dată nu s-a dezis în practică de ea, să fie așezată, de o parte a opiniei publice, la originea (nu în sensul strict cronologic al cuvântului, ci în sensul de cauză directă a declanșării) cumplitei violențe care în aceeași zi s-a dezlănțuit pe străzile din jur, cuprinzând repede centrul și întinzându-se apoi spre Televiziune?  
 
Cum de a fost posibil ca forțele de ordine să nu intre prompt „în dispozitiv“, pentru a o stăvili?
 
Cum de a fost posibil ca – după ce, cu atâta condamnabilă întârziere, violența străzii a fost totuși redusă la tăcere – forțe de ordine ad-hoc [mineri din Valea Jiului], venite de departe, de foarte departe, deși nechemate în mod explicit de nimeni (dar bucurându-se, cu toate acestea, în mod absolut miraculos, de nesperate facilități de transport), cum de a fost posibil, mă întreb, fără ca nimeni să-și fi dat seama de enormitatea unei atari proceduri, ca aceste forțe de ordine ad-hoc să fie investite cu puterea de a stabili, cu de la sine putere, ce se cade și ce nu (deci de a legifera), de a judeca în funcție de legea astfel proclamată și de a-și executa pe loc sentința – totul cu iuțeala fulgerului?
 
Cum de a fost, în sfârșit, posibil ca, în timp ce aceste forțe de ordine ad-hocstăpâneau efectiv zona centrală a orașului, în aceeași zonă să se petreacă oroarea fără seamă a devastării venerabilei clădiri a Universității bucureștene și, concomitent, a Institutului de Arhitectură, unde au fost distruse în modul cel mai barbar instalații întregi, agregate sofisticate, aduse cu bani grei din străinătate, prețioase colecții de unicate, strânse de-a lungul mai multor decenii de devotată strădanie și făcute praf într-o clipită cu bâtele și topoarele, – ca să nu mai vorbim de ura viscerală care s-a dezlănțuit împotriva cărților și a bibliotecilor? Și cum de este posibil ca nimic consistent să nu se fi întreprins încă pentru ca autorii unor asemenea acte de vandalism să fie identificați și pedepsiți?
 
Și acum, o ultimă întrebare: cum de a fost posibil ca acești tineri minunați – care, ei, s-au jertfit cei dintâi, în urmă cu jumătate de an, pentru ca noi toți să ne putem bucura azi de libertate (ne mai putem oare?), – cum de a fost posibil ca tocmai ei (care, după cum înseși autoritățile au recunoscut, n-au avut niciun amestec în luptele de stradă din ziua de 13 iunie [1990], de tristă memorie), cum de a fost posibil ca tocmai ei să fi fost stâlciți în bătăi (de către cine?), și cum de este posibil ca acum să fie aruncați pradă oprobriului public?
 
Am așternut toate întrebările acestea pe hârtie – și ele continuă totuși să mă muncească. Niciuna nu-și găsește un răspuns satisfăcător câtă vreme judec lucrurile din perspectiva unei bune-credințe generale. Răspunsurile nu încep să mi se limpezească în minte decât dacă-mi imaginez diverse scenarii, unul mai diabolic decât altul – și toate, fără excepție, legate de problema puterii: fie pentru a o destabiliza, fie, dimpotrivă, pentru a o – ca să spun așa – hiper-stabiliza. Dar asta nu mă scoate din capcana ipotezelor, ci mă lasă în continuare pradă întrebărilor mele obsesive:
 
cum de a fost posibil?,
cum de este posibil?
 
MIHAI ȘORA
(articol publicat în „Revista 22“, Anul I, numărul 23 din 22 iunie 1990.)

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Constantin Cojocaru. KLAUS IOHANNIS – viitor asasin economic al României


KLAUS IOHANNIS – viitor asasin economic
al României


Am citit, cu mare dificutate, cele 58 de pagini ale „raportului prezidenţial” al lui Klaus Iohannis, intitulat „România lucrului bine făcut”, scrise într-un veritabil limbaj de lemn, luat, direct, din textele rapoartelor prezentate la plenarele şi congresele partidelor comuniste. „România lucrului bine făcut” este o înşiruire de fraze sforăitoare, care nu ne spune nimic despre starea reală actuală a economiei şi societăţii româneşti şi nimic concret despre cum se va schimba această stare în cei 10 ani cât vrea să stea la Cotroceni autorul acestei mostre de demagogie electorală. Nu aflăm nimic despre sărăcirea şi umilirea la care a fost supus poporul român în ultimii 25 de ani, nimic despre marea hoţie numită „privatizare”, despre modul în care poporul român a fost deposedat de avuţia productivă, de capitalul acumulat din munca lui de-a-lungul istoriei, nimic despre faptul că acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro actuali, a fost trecut, pe nimic, în proprietatea guvernanţilor, uzurpatori şi trădători, şi a corporaţiilor transnaţionale, nimic despre cele peste 2.000 de miliarde de euro profituri realizate de acest capital şi însuşite de noii lui proprietari, nimic despre distrugerea a mai mult de o treime din acest capital, nimic despre distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă, despre milioanele de români care au fost, astfel, obligaţi să-şi părăsească ţara şi familile, să lase milioane de copii în situaţia de a trăi fără mamă, sau fără tată, sau fără amândoi părinţii.

Nimic despre faptul că datoria externă a României a ajuns la peste 100 miliarde de euro, ceea ce face ca serviciul acestei datorii să se ridice la peste 40 miliarde de euro, ÎN FIECARE AN, adică la aproape o treime din PIB-ul ţării, din toată avuţia creată de români în ţara lor, ÎN FIECARE AN. Nimic despre faptul că un pumn de oligarhi, reprezentând mai puţin de 5% din familiile româneşti, împreună cu câteva corporaţii transnaţionale, au ajuns să deţină în proprietate privată peste 90% din avuţia ţării, în timp ce 90% din familiile românilor trăiesc în sărăcie şi umilinţă, sunt lipsite de capital şi sunt obligate să trăiască din salarii şi pensii de mizerie.

Nu aflăm nimic despre faptul că românii au fost deposedaţi nu numai de fabrici, de uzine şi de bănci, dar şi de suveranitatea lor naţională, de statul lor naţional. Nimic despre faptul că, în România, democraţia este o farsă, că suveranitatea naţională, puterea poltică, nu este exercitată de popor, ci de oligarhi, care controlează şi capitalul naţional şi statul, că statul este instrumentul prin care oligarhii jefuiesc poporul şi îşi apără privilegiile, averile dobândite prin furt şi înşelăciune.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre modul în care poporului român i se va face dreptate, despre modul în care el, poporul român, va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat prin aşa-zisa privatizare, ca şi de profiturile create de acest capital în ultimii 25 de ani. Nimic despre cum, cu ce bani, vor fi create cele 4 milioane de locuri de muncă, pentru a-i aduce acasă pe românii plecaţi în băjenie. Nimic despre cum, cu ce bani, va fi reindustrializată ţara şi va fi creată o agricultură care să asigure bunăstarea tuturor românilor.

Nimic despre cum va fi oprită scurgerea de avuţie în afara tării, despre cum vom scăpa de datoria externă, despre cum vor deveni românii stăpâni în ţara lor, proprietari ai capitalului creat prin munca lor şi ai profiturilor realizate cu acest capital.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre cum vor ajunge românii să aibă un stat al lor, cu adevărat DEMOCRATIC, NAŢIONAL, un stat pe care să-l controleze ei, nu oligarhii şi corporaţiile transnaţionale, un stat care să apere drepturile şi interesele celor mulţi, nu ale oligarhilor şi corporaţiilor transnaţionale, un stat DE DREPT al poporului, nu un stat DE DREPT al oligarhilor.

„România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis nu va face niciun lucru bun, pentru România şi pentru poporul ei. Dimpotrivă.

La pagina 22 a vorbăriei prezentate drept program prezidenţial, Klaus Iohanis se dă de gol şi ne spune adevăratul său scop, ne spune ce va face el pentru România dacă va ajunge să-i decidă viitorul.

Iată ce scrie Klaus Iohannis, cu mânuţa lui:

„Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA.”

Sub masca grijii pentru independenţa energetică a ţării şi pentru comunităţile locale, Klaus Iohannis ne spune că, în timpul preşedinţiei sale, nu numai că va continua jefuirea resurselor naturale ale ţării de către corporaţiile private, autohtone şi străine, dar se va trece la o fază nouă, aceea în care poporul român va fi deposedat şi de dreptul de proprietate publică asupra bogăţiilor subsolului. Am fost deposedaţi de fabrici, uzine, bănci, am început să fim deposedaţi de terenurile agricole şi de păduri şi urmează, sub domnia lui Klaus Iohannis, să fim deposedaţi şi de bogăţiile subsolului.

Conform alineatului (3) al articolului 136 din Constituţia României, „Bunurile de interes public ale subsolului……fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”, iar conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, „bunurile proprietate publică sunt inalienabile”, adică nu pot fi vândute, nu pot fi înstrăinate.

Klaus Iohannis, candidat la funcţia de Preşedinte al României, ştie, cu siguranţă, aceste prevederi ale Constituţiei României. Ştie, de asemenea, tot cu siguranţă, că, în SUA, proprietarul unui terten este şi proprietarul bogăţiilor de sub ale teren. De aceea, în SUA, cei care exploatează bogăţiile subsolului plătesc redevenţă proprietarului terenului, nu statului, adică poporului. În România, conform actualei Constituţii, singurul proprietar al bogăţiilor subsolului este poporul român, prin statul său naţional. Pentru a ajunge la situaţia de a plătii redevenţe proprietarilor terenurilor, „aşa cum se întâmplă în SUA”, va trebui modificată legislaţia, astfel încât proprietarii terenurilor să devină şi proprietarii bogăţiilor subsolului, aşa cum se întâmplă în SUA.

Aceasta este adevărata “viziune” a lui Klaus Iohannis asupra viitorului României. Vor continua vânzările şi retrocedările de terenuri şi păduri, o parte din ce în ce mai mare din teritoriul naţional al românilor va intra în proprietatea străinilor, bogăţiile subsolului vor fi declarate de interes PRIVAT, printr-o lege, sau printr-o ordonanţă de urgenţă, astfel încât vor trece şi aceste bogăţii în propeietatea străinilor. Să nu ne mai încurcăm cu contracte de concesiune, cu redevenţe şi tot felul de piedici în calea liberei dominaţii străine asupra coloniei numită România.

Iată ce ne pregăteşte Klaus Iohannis!

Klaus Iohannis încurcă rău de tot borcanele. România nu este SUA. Poporul român nu este popor american. Poporul român nu s-a format acum 200 de ani, din oameni veniţi de aiurea, care s-au autoîmproprietărit cu pământul luat de la indieni exterminaţi, cu ajutorul forţei. Poporul român este stăpân pe teritoriul lui naţional de la începutul lumii.

Bogăţiile subsolului teritoriului naţional sunt ale întregului popor român. Ele au fost apărate cu sângele TUTUROR românilor. Ele nu pot face obiectul proprietăţii PRIVATE, „aşa cum se întâmplă în SUA”. Ele aparţin TUTUROR romanilor şi trebuie exploatate în beneficiul TUTUROR românilor. În vecii vecilor. Aşa cum scrie în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR.

Constantin COJOCARU

vineri, 7 noiembrie 2014

Ion Coja. Lucrurile s-au lămurit : Johannis a bătut palma cu Budapesta !

Lucrurile s-au lămurit : Johannis a bătut palma cu Budapesta !

„Cine votează alături de Tokes și Petre Roman nu votează pentru Johannis, ci pentru dezmembrarea României !”

Mai întâi a fost Tokes care și-a declarat susținerea pentru Johannis. Bine sfătuit din colțul ringului, Johannis a dat o declarație în doi peri, a cărei importanță însă este nulă ! Semnificativ este că Tokes, un individ ca Tokes, un anti-român înrăit, i se alătură lui Johannis. Se regăsește în Johannis și își pune în Johannis speranțele toate !

Este evident că Tokes îl cunoaște bine pe Johannis, mai bine decât îl cunoaștem noi, și știe ce poate aștepta de la el. Cumva un sprijin pentru cauza „secuilor” ? !

Apoi au urmat ceilalți lideri maghiari, destul de dezbinați între ei de obicei, dar care acum se regăsesc laolaltă în sprijinul unanim pe care au decis să-l dea „minoritarului” sas. Știm bine că pe acești lideri îi mai unește ceva pe deasupra ambițiilor personale : ascultarea față de Budapesta. Rareori UDMR a mers alături de Tokes ! Dacă o face acum, e foarte probabil că sfatul sau decizia a venit de la Budapesta.

Evident, declarațiile lui Vadim, de sprijin pentru Ponta, sunt un pretext binevenit pentru Kelemen Hunor. Dar esența gestului său rămâne neschimbată : trădarea colegului de alianță !

Ponta și-a riscat o bună parte din șanse și din simpatiile publicului prin susținerea UDMR ! Partid pe care l-a ajutat decisiv să prindă Parlamentul !.. Să-i fie învățătură de minte cu cine se aliază !..

Partea bună este că această decizie a UDMR scade serios șansele iredentiștilor maghiari de a mai avea reprezentare în viitorul guvern ! Tot răul e spre un bine !.. (Nu știu dacă vorba asta există și în limba maghiară !)

Comunitatea germanilor din România, sași și șvabi, a fost loială statului și poporului român. În 1918 au aderat fără echivoc la proclamația de la Alba Iulia și au fost întotdeauna o componentă de valoare a societății românești ! Cu o singură excepție : acțiunile bezmetice al Grupului Etnic German, din vremea celui de al Doilea Război Mondial, când liderii și membrii acestui Grup Etnic s-au constituit ca un stat în stat, au sfidat autoritățile românești, au terorizat populația pe care pretindeau că o reprezintă… Dacă pe teritoriul României, în acei ani, s-au săvârșit „crime de război” și au existat naziști, hitleriști propriu ziși, acestea sunt „opera” organizației amintite ! Această organizație, desființată pentru activitatea sa criminală în toamna anului 1944, s-a reînființat după 1990, avându-l în frunte pe Johannis al nostru…

Nota bene : Grupul Etnic German, aflat sub ascultarea oarbă față de Hitler, nu a avut nicio reținere sau delimitare față de Diktatul de la Viena, impus de conducătorul lor suprem !..

Lui Johannis nu cred că-i convine declarația de sprijin venită din partea revizioniștilor maghiari. Îi va aduce un plus de 3 % din voturi, dar va pierde mult mai multe procente de-ale românilor ! Români care l-au votat în primul tur păcăliți de propaganda care i se face pe ideea că este „neamț”, că ar putea fi un „al doilea Carol I” ! Și că ne-ar prinde bine să punem din nou în fruntea Țării un german !

O spun încă o dată și mi-e teamă că trebuie repetat mereu : în 1866, când clasa politică din Principate a căutat un succesor al lui Cuza, scopul urmărit era aducerea unui domnitor străin înrudit îndeaproape cu marile familii regale care controlau de sute de ani destinele Europei ! Nu au căutat un prinț german ! Ci un prinț, indiferent de nație, care să aibă relații de familie, adică „pile”, la Înaltele Curți !

Ion I.C. Brătianu a dirijat toată „afacerea”, iar alegerea sa a căzut pe un prinț belgian, nu pe un prinț neamț ! Doar România era „Belgia Orientului” ! Prințul din Benelux însă a declinat oferta, adică l-a refuzat politicos pe Brătianu, și acesta a trebuit să plece mai departe, pe la curțile regale din Occident, în căutarea unui demn urmaș al lui Mihai Viteazu…

Nu se poate spune că „în lipsă de ceva mai bun” Brătianu a pus ochii pe Carol. Ca la tîrgul de vite când alegi un taur de prăsilă ! Carol de Hohenzollern, pe lângă calitatea de prinț cu rude sus puse în ierarhia europeană, avea și calități personale remarcabile, avea în spate o carieră militară onorabilă, dacă nu chiar strălucită ! Nu ne-a fost rușine cu Carol să-l punem în fruntea noastră ! Ceea ce, din păcate, nu este nici pe departe cazul lui Johannis, neamțul nostru de azi…

Ce interes au maghiarii în candidatura și, eventual, alegerea lui Johannis ?

Deja se face caz, prin mass media din Transilvania, pe Internet, ca și prin zvonistica de la om la om, că ce bine ar fi să avem un președinte ardelean ! Așa cum n-a fost niciunul până acum din cei trei ! Va fi mai bine pentru ardeleni, în primul rând !..

Nu reiau toate vorbele care circulă pe acest subiect, ci vreau să sublinez efectul acestor vorbe, al acestor insinuări. Efectul nu vor fi mai multe voturi pentru Johannis. Nu asta urmărește Budapesta, care se află în spatele acestei diversiuni mediatice ! Ci scopul este ca să lanseze și să insinueze în mintea românilor, a ardelenilor în primul rând, cât mai adânc, ideea că n-ar fi rău ca ardelenii să-și ia soarta în propriile mâini, să n-o mai lase pe seama „miticilor” din București ! Că, la urma urmelor, de ce să nu ne gândim și la varianta „Transilvania stat de sine stătător” !..

Nu luăm în discuție această ideea acum ! Ce doresc eu este ca lumea să știe, să priceapă care este sensul celor ce se petrec în aceste zile, când motoarele dezinformării și ale manipulării sunt turate la maximum !

L-am văzut la un post TV pe Petre Roman făcând propagandă pentru Johannis. Ce naște din pisică, mi-am zis, tot un Valter Roman rămâne !

Căci ideea de a declara Transilvania stat independent a fost lansată de Budapesta imediat după august 1944, când ungurii au aflat că Stalin nu le va recunoaște niciun drept asupra Transilvaniei. De la cine au aflat ? De la Walter Roman, foarte probabil agent la Moscova al Budapestei, sub acoperirea că ar fi activist al Partidului Comunist din România ! Abia după 1990, scotocind în arhivele KGB-ului, marele istoric care a fost Gheorghe Buzatu a descoperit dovada, dovada acțiunii lui Valter Roman în fruntea unui grup de comuniști „români” care militau pentru ideea de a declara Transilvania stat independent și de a pune capăt astfel unei dispute păguboase pentru unitatea mișcării comuniste internaționale !..

Norocul nostru a fost că Stalin numai prost nu era și a înțeles imediat că i se făcea o propunere, o sugestie, inacceptabilă chiar și pentru el !

Mă mir de Petre Roman ! Cunoaște bine că tatălui său i s-a adus această acuzație devastatoare ! Oare nu-și dă seama că prin susținerea lui Johannis, în contextul disputelor electorale de azi, confirmă acuzația și demonstrația lui Gheorghe Buzatu ? !..

Probabil că Petre Roman numai deștept nu e, ca să-și fi dat seama. Altă explicație nu am !..

Așadar, ca să nu lungesc vorba, cine votează alături de Tokes și de Petre Roman, să știe că nu votează pentru Johannis, ci pentru dezmembrarea României !

Probabil că nici Johannis, când va vota cu Johannis, nu are habar pentru ce votează în fond și la urma urmelor ! Deci nu pe Johannis îl acuz de manevra criminală pe care o face Budapesta ! Participă la această diversiune fără să-și dea seama !.. Nu știe cu cine a bătut palma !..

Căci și Johannis al nostru, numai deștept și isteț nu se poate spune că e !..

Ion Coja

Comentariu Dan Culcer. Așa o fi cât privește proiectul ungar. Implicarea lui Johannis va trebui dovedită. Dar nevotând Johannis ne trezim din nou în fața dilemei clasice, irezolvabile : nu se poate alege între ciumă și holeră. Ce ne va aduce votul pentru cocoșelul zâmbăreț, plagiatorul isteț și executantul Ponta. Ale cui ordine le execută ăsta? Cu Johannis ne putem aștepta la o schimbare, întârirea infleunței economice germane. Cu Ponta nu se schimbă nimic. Nu el a încurajat actvitatea DNA.

Asociaţia Română pentru Securitate Societală(ARSS)

Securitatea societală Securitatea societală desemnează o formă particulară de securitate a comunităţilor omeneşti în absenţa căreia nu ar fi posibilă supravieţuirea lor în istorie, protejarea memoriei şi identităţii colective, menţinerea coeziunii sociale şi cultural-simbolice dintr-o societate.
Interesul pentru securitarea societală a plecat de la conştientizarea tot mai puternică a distincţiei dintre interesele şi nevoile de securitate ale statului, ca entitate politico-administrativă, şi cele ale comunităţilor încorporate între graniţele acestuia. Securitatea societală se referă la capacitatea de autoapărare a popoarelor în faţa agresiunilor şi ameninţărilor structurale care le lezează capacitatea de supravieţuire, valorile constitutive, scopurile şi sensurile colective.
Preocuparea pentru domeniul securităţii societale a cunoscut o continuă creştere în ultimele decenii ca urmare a extinderii Uniunii Europene şi a interesului manifestat de către instituţiile europene pentru protejarea specificităţilor etnice şi religioase, a identităţii şi datelor etno-culturale ale comunităţilor şi pentru prevenirea democidului, excluderii şi discriminării.

Dezbateri Sursa http://www.arss.ro/

Observând nevoia, în mediul universitar românesc, a unor noi forme de exprimare profesională şi civică a tinerilor, în martie 2009 Asociaţia Română pentru Securitate Societală(ARSS), cu sprijinul unor centre de învăţământ superior şi a altor instituţii non-guvernamentale, a luat iniţiativa înfiinţării unui cerc de discuţii ştiinţifice şi de atitudine publică – Cercul de Securitate Societală (CSS).
Până în prezent, în cadrul Cercului, au fost organizate 22 de sesiuni de dezbateri la care au participat tineri specialişti, doctoranzi şi studenţi.

26 Martie 2009 - Eroare sau/şi falsificare? Reprezentanţi ai elitei intelectuale din ţară şi din străinătate despre români şi România

9 Aprilie 2009 - Principiul subsidiarităţii, posibilă soluţie împotriva corupţiei şi ineficienţei instituţionale dintr-un stat?

22 Aprilie 2009 - Drepturi sau privilegii? Problema condiţionării fiscale a accesului la un drept fundamental

7 Mai 2009 - Libertate şi surse de rezistenţă societală

21 Mai 2009 - Raportul de securitate societală. Design şi concepţie.

4 iunie 2009 - Revoluţiile la români. Comunităţi, elite şi instituţii

8 Octombrie 2009 - Prejudecăţi şi stereotipii cu privire la România şi la români

29 Octombrie 2009 - Ce face pentru România statul român?

12 Noiembrie 2009 - Generaţia tânără din România şi alegerile sale pentru mâine

26 Noiembrie 2009 - România intre utopie şi strategie. Sunt problemele României rezolvabile?

10 Decembrie 2009 - Istoria uitată a României. Cât şi de ce uităm?

14 Ianuarie 2010 - Actualitatea clasicilor în lumea lui GSM, TNC şi ISI

28 ianuarie 2010 - Principiul opoziţiei pasive. Ghandi – sau despre un altfel de elite şi reacţii politice

18 februarie 2010 - Limba maternă sau despre felul comunităţii de a ajunge la noi

15 aprilie 2010 - Economia românească între asimilare de conţinuturi şi forme fară fond

29 Aprilie 2010 - Între libertăţi şi libertate. Echilibrul personal şi educarea culturală a vieţii private astăzi

18 noiembrie 2010 - Balada tradiţională românească şi temele sociologiei moderne

16 decembrie 2010 - Familia modernă şi eficienţa ei în îndeplinirea funcţiilor sociale

27 ianuarie 2011 - Civilizaţia sătească şi cultura omului simplu

24 Februarie 2011 - Riscurile intensificării interdependenţelor globale

10 Martie 2011 - Influenţele românilor şi culturii române asupra Europei

24 Martie 2011 - Cicatricile sociologiei româneşti contemporane. Cât de grave sunt efectele intervenţiilor şi presiunilor politico-ideologice postbelice?

Aurel Rogojan Fața și reversul Gogu Rădulescu și „loja de la Comana”

 Aurel Rogojan Fața și reversul Gogu Rădulescu și „loja de la Comana” Încă din anii ’50-’60, în România a acționat o foarte importantă „lojă...