joi, 9 iunie 2016

Surse și referințe Tratate internaționale (text în franceză, subiecte europene și franceze)

Digithèque de
matériaux juridiques et politiques

Présentation
Contenu de la digithèque
Utilisation du site Rechercher une information dans la Digithèque MJP

Défense et stratégie
revue électronique de l'Observatoire européen de sécurité

Digithèque de matériaux juridiques et politiques

Encyclopaedia universalis

Déclaration de Montréal

Digithèque MJP

luni, 6 iunie 2016

Despre economia Romaniei in comunismul ultra nationalist al patriotului Nicolae Ceauşescu.

Despre economia Romaniei in comunismul ultra nationalist al patriotului Nicolae Ceauşescu. Plata datoriei externe (pol153)

Posted on 29/07/2013 by Emilian

Vă invit mai jos să parcurgeţi o mică prezentare pentru a afla câteva informaţii ALTFEL faţă de “ce ştim”, despre “dictatorul” / patriotul Ceauşescu şi sistemul comunist / ultra naționalist patronat de el până la Lovitura de stat din 1989:
Cuprins:
I. Introducere – manipulare Educaţie şi Mass media privind epoca Ceaușescu
II. Lucrurile rele din timpul comunismului ceauşist
III. Lucrurile bune realizate de Ceauşescu pentru ţara lui
IV. Greşelile / relele lui Nicolae Ceauşescu, după părerea mea
V. Ce trebuie să reţinem din toată treaba asta?
VI. Colecţie articole despre lucrurile bune făcute de Ceauşescu (citiți aceste articole!)

I. Introducere – manipulare Educaţie şi Mass media privind epoca Ceaușescu

Noi, oamenii, suntem un rezultat al mai multor factori despre care am vorbit în textul acesta: De ce sunt oamenii diferiti si cat de important este sa intelegem acest lucru. Oamenii sunt la fel (edu21). Unul dintre cei mai importanţi factori care ne modelează viaţa, felul nostru de a fi, de a gândi, de a conştientiza lumea în care trăim este EDUCAŢIA (dar atentie: NU educația in sens restrans asa cum o percepem noi azi, ci educația in sens larg, educatia pe bune despre care puteti citi pe scurt AICI). În ultimii vreo 20 de ani EDUCAŢIA formală din România a lucrat în “cumetrie” cu MASS MEDIA românească şi străină PENTRU A FACE PROPAGANDĂ ŞI A SUSŢINE ANUMITE IDEI dictate de sus, pe scurt, pentru a manipula oamenii înspre a crede ANUMITE INFORMAŢII FALSE / TRUNCHIATE / ALTERATE, în detrimentul ADEVĂRULUI. Noi oamenii suntem MANIPULAŢI, INFORMAŢI INSUFICIENT şi DEZINFORMAŢI în mod continuu, prin sistemul de EDUCAŢIE şi MASS MEDIA vândută anumitor interese.
Un exemplu de propagandă şi manipulare este campania continuă dusă înainte de revoluție (doar în occident – vezi Radio Europa Liberă) și după “Revoluţia din 89” (atât în occident cât și în România) împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a sistemului comunist patronat de el înainte de revoluţie. NU SUSŢIN CĂ A FOST LAPTE ŞI MIERE. NU A FOST DELOC… A FOST ÎNSĂ, DIN MULTE PUNCTE DE VEDERE, MULT MAI BINE CA ACUM. Economia comunismului din România, sub conducerea lui Ceaușescu a fost un succes extraordinar la care NU se aștepta nimeni.
Tot ce ştiu românii despre Ceauşescu şi sistemul comunist este ştiut din experienţă proprie + Educaţie + Mass media (oamenii care au prins acel sistem şi au trăit concret în acele vremuri) şi doar din Educaţie + Mass media (noi, cei mai tineri). Detalii în continuare:
Cei care au prins vremurile acelea ştiu despre comunism din ce-au simţit pe pielea lor şi din ce-au văzut în jurul lor. Însă la nivel macro… câţi ştiu că economia României DUDUIA (pe bune) pe plan MONDIAL, câţi ştiu că Ceauşescu PLĂTISE DATORIA EXTERNĂ şi câţi conştientizează CÂT DE IMPORTANT ESTE ACEST LUCRU PENTRU UN POPOR?
De asemenea, cei care au prins vremurile alea aflau informaţii şi de la Radio Europa Liberă (un radio pornit de CIA din America pentru propagarea ”valorilor occidentale”) – și aici intrăm la capitolul manipularea din partea mass media. Campania ANTI-comunismul lui Ceauşescu era orchestrată şi prin radioul Europa liberă, de către puterile străine care doreau să întoarcă populaţia împotriva sistemului care avea atât de mare succes din punct de vedere economic pe plan mondial.
În 1989 a avut loc o Lovitură de Stat care să îl elimine din peisaj pe naţionalistul Ceauşescu şi care să distrugă economia României, economie ce făcea ravagii (prin competiţie pe plan mondial) economiilor vestice şi să distrugă în acelaşi timp un sistem DIFERIT de capitalismul occidental, capitalism prin care averea era acumulată în mâinile câtorva BOGAŢI, în timp ce restul populaţiei reprezenta masa de muncitori pentru “Elite”. Sigur că Uniunea Sovietică a complotat şi ea pentru că Ceauşescu îşi cam făcea de cap fără voia lor.
Tot ce am aflat, mai ales noi tinerii, după 1989 despre Ceauşescu şi sistemul comunist, au fost DOAR LUCRURILE RELE (care, multe dintre ele, într-adevăr au avut loc), dar NU AM AFLAT NIMIC despre cât bine a făcut Ceauşescu României (detalii mai jos).
Sistemul de educaţie este ţinut premeditat la un nivel cât mai scăzut de către conducătorii politici corupţi care vor să aibă în faţă o populaţie distrusă mental, pentru a o putea controla mai uşor. Nu vă gândiţi la profesorul pe care îl ştiţi şi care e de bună credinţă şi nu e rău intenţionat deloc. Nu contează. Educaţia se controlează în felul următor:
a. Salarizare de rahat – ce profesor mai are chef pe 3 lei să îi înveţe ceva calumea pe copii?
b. Programele şcolare – CE conţin se decide la nivel politic (PERFECT!). Apoi, profesorii sunt obligaţi să meargă pe programele şcolare. Nici n-ar avea timp să facă educaţie calumea pentru că ar rămâne cu programa în urmă şi au pe urmă belele de la inspectorii care vin sa ii verifice
c. Profesorii de şcoală generală, liceu, facultate sunt PRODUSUL anumitor universităţi care şcolesc profesori sau chiar mai rău, a anumitor licee sau profile pedagogice din diferite facultăţi. Ce, cât şi cum se învaţă acolo este FOARTE IMPORTANT! De acolo ies “profesorii” de mâine, pefect needucaţi la rândul lor. Toate aceste sisteme sunt patronate direct sau indirect de guvern. Cine decide CUM trebuie să desfăşoare un profesor orele şi CE trebuie să îi înveţe pe copii? Tot factorul politic decide… Totul este căpuşat de politic, nu doar în educaţie.
d. Universităţile au decani în cumetrie cu politicienii
e. Inspectoratele şcolare sunt patronate de oameni puşi politic
f. Directorii de licee şi şcoli sunt puşi politic etc
Mai e nevoie de continuare?
Sistemul de educaţie din România doar mimează o educație, NU TE EDUCĂ, ci te îndobitoceşte! Şi treaba e premeditată, pentru ca românii să fie cât mai distruşi mental şi uşor de manipulat, minţit, controlat. De aceea nu aflăm la şcoală despre lucrurile bune din comunismul lui Ceauşescu sau despre alte lucruri extrem de relevante pentru viața și bunăstarea noastră.

II. Lucrurile rele din timpul comunismului ceauşist

Haideţi să înşirăm pe scurt relele sistemului comunist Ceauşist în România, chestii pe care le ştim deja cu toţii (le ştim pentru că astea ne-au fost livrate continuu pentru a-l demoniza pe Ceauşescu şi comunismul lui) (ordine aleatorie):
1. Frica de securitate
2. Lipsa libertăţii de exprimare (răspuns cititor: Libertate de exprimare era, mai putin critica adusa sis. comunist.)
3. Presa scrisa + radio + TV aservite puterii
4. Întemniţările abuzive, ilegale, pe nedrept
5. Terorile şi atrocităţile din închisorile comuniste + muncile şi chinurile suferite de deţinuţi (răspuns cititor: – Atrocitatile din inchisori au fost inaintea lui Ceauşescu, el a eliberat detinutii politici); redau şi un citat găsit AICI: “Perioada cu adevarat criminala a regimului comunist din Romania este perioada Dej, nu cea a lui Ceausescu.”
6. Lipsa libertăţii de circulaţie în afara ţării (are și o parte bună)
7. Rationalizarea produselor (alimentelor) de strictă necesitate în timp ce conducătorii se îmbuibau (e posibil ca Ceauşescu să nu fi ştiut starea reală a populaţiei din cauza raportărilor eronate – detalii într-unul din textele de mai jos)
8. Diferenţă colosală de nivel de trai între populaţie şi membrii de partid/persoanele din conducerea statului
9. Cozile la mâncare, lipsa de hrană şi înfometările populaţiei (mai ales în ultima perioadă)
10. Frigurile şi întunericul îndurate de populaţie din cauza economiei la curent (mai ales în ultima perioadă)
11. Distrugerea anumitor cartiere / cladiri de patrimoniu / biserici / monumete istorice etc
12. Lupta împotriva credinţei în Dumnezeu (a existat cu adevărat?)
13. Mutarea “ţăranilor” de la ţară la oraş; mutarea de la casă + grădină la conserve de apartamente (viitorul va demonstra că societatea umană trebuie să se dezvolte având ca fundaţie ţăranii şi micii fermieri de la ţară, iar locuitul într-o conservă nu este normal pentru o fiinţă umană) (răspuns cititor: Taranii nu au fost mutati cu forta la oras ci au fost atrasi pt construirea si dezvoltarea industriei)
13. Obsesia pentru plata datoriei externe RAPID şi CU ORICE PRET. Rapid era ok, insa trebuia analizat mai bine CU CE PREŢ pentru populaţie
………. (listă deschisă completării – aştept comentarii)
Ceauşescu nu era foarte deştept la cap, asta e clar. Nu înţelegea cum merg unele lucruri, dar nici nu-l interesa să priceapă. Se enerva, avea anumite fixaţii, obsesii, se sucea în ultimul moment etc şi mai avea şi o soţie la fel ca el, chiar mai rău. Însă avea un spirit naţionalist şi cele mai multe lucruri pe care le făcea la nivel economic, le făcea PENTRU BUNĂSTAREA ROMÂNIEI. Și le făcea foarte bine – pentru economia României care ajunsese de top.

III. Lucrurile bune realizate de Ceauşescu pentru ţara lui

În realitate, comunismul lui Nicolae Ceauşescu a fost pentru economia României şi pentru bunăstarea populaţiei (cu excepţiile prezentate mai sus), ceva incredibil de şmecher care ar fi putut să propulseze România (dacă ar fi fost lăsat) în vârful puterilor mondiale, acolo unde îi este locul de drept (având atâtea bogăţii naturale şi atâtea creiere strălucite).
Uşor uşor însă, ne trezim şi vedem cum bestiile de conducători politici din prezent lucrează doar ÎN INTERES PERSONAL şi ÎN INTERESUL GRUPULUI (găştii / forţelor străine) PE CARE ÎL SERVESC. Dacă ne uităm în schimb la Ceauşescu şi la ce a făcut el pentru ţară, ne dăm seama că EL A LUCRAT ÎN INTERES NAŢIONAL, PENTRU ROMÂNIA!:
1. România avea o economie care duduia pe bune, aveam întreprinderi, o idustrie puternică, produceam de toate pentru toţi, exportam peste tot în lume tot felu’ de produse etc.; românia avea combinate, întreprinderi, fabrici care produceau ceva ce era căutat şi avea valoare, industria chimică, petrolieră, agricultura, industria naţională de armament, energia, transporturile, metalurgia, industria de maşini şi utilaje – toate mergeau foarte bine şi toate au căzut după 1989;
2. Toată lumea avea de lucru (şomaj 0?);
3. Sistemul de învăţământ era de o calitate NET SUPERIOARĂ faţă de cel de acum;
4. Sistemul de învăţămând universitar era DE CALITATE şi NU era accesibil oricui, cum este în mod greşit acum;
5. Când terminai o facultate erai repartizat automat pe un loc de muncă în funcţie de MEDIE (deci competenţă);
6. Toată lumea avea bani de mers în concediu;
7. Populaţia României mânca hrană sănătoasă, nu otrava pe care ne-o serveşte occidentul în supermarket astăzi;
8. Nu se preda religia la scoala dar oricine avea libertatea de a crede si a merge la biserica;
9. Pe timpul lui Ceauşescu s-au păstrat tradiţiile, cultura, obiceiurile, meşteşugurile, bunătatea, ospitalitatea şi identitatea poporului român de mii de ani; în prezent toate acestea au fost distruse şi se distrug în continuare din cauza globalizării şi colonizării României de către puterile oculte din occidentul pe care îl iubim nespus în idioţenia noastră;
10. Până în 1989 populaţia României avea un spor natural pozitiv, deci numărul românilor era în uşoară creştere. Acum, nu doar că avem spor natural negativ (mor mai mulţi oameni decât se nasc), dar au şi emigrat peste 4 milioane de români în ultimii 23 de ani – element de bază în dispariţia României ca naţiune.
11. România avea flotă comercială pe locul 4 în lume la nivelul anului 1989;
12. În martie 1989 România plătise în mod incredibil TOATĂ DATORIA EXTERNĂ FAŢĂ DE CREDITORII (CĂMĂTARII) INTERNAŢIONALI şi nu mai avea de plătit DOBÂNZILE FOARTE MARI (ăsta a fost scopul de fapt). Lumea este condusă în prezent prin CREDITE şi printr-un sistem perfid de îndatorare a statelor şi popoarelor. Ceauşescu a rupt aceste lanţuri din jurul României şi a fost asasinat pentru asta.
13. ……………….. (aştept completări pentru această listă)
DETALII PRIVIND BINELE FĂCUT DE CEAUȘESCU ROMÂNIEI ȘI ADEVĂRUL DESPRE EPOCA CEAUȘISTĂ ÎN SECȚIUNEA VI DE MAI JOS!

IV. Greşelile / relele lui Nicolae Ceauşescu, după părerea mea:

1. A permis să se înconjoare cu lingăi şi oameni de proastă calitate morală;
2. NU s-a menţinut la curent cu situaţia REALĂ din teren, cu situaţia populaţiei României – raportările primite erau eronate şi s-a luat doar după ele, daia au îndurat fometea românii, că nişte unii i-au raportat eronat (voit sau nu) lu’ Ceauşescu şi pentru că el s-a luat doar după acele raportări, în loc să verifice situaţia reală din teren, să discute cu oamenii, cu populaţia. Astfel, oamenii mureau de foame în frig, în timp ce “conducătorul iubit” + camarila din jur se lăfăiau în mâncare şi bunăstare.
3. Ignora părerile BUNE ale celor din jur – o ţinea una şi bună pe-a lui (uneori avea dreptate, alteori nu)
4. Avea planuri care spărgeau monopolul financiar al Elitelor mondiale şi nu a ţinut cont de asta (nu a realizat cu cine se pune)
5. A ignorat riscurile ca securitatea să fie infiltrată de agenţi străini şi a ignorat capacitatea securităţii de a orchestra o lovitură de stat împotriva lui și României
6. A ignorat sau nu a ajuns să cunoască pe bune CUM FUNCŢIONEAZĂ LUMEA în care el a creat o economie care duduia. A ignorat (sau nu a realizat) că economia României devine un competitor real pe plan mondial împotriva unor “băieţi” care conduc lumea din umbră. A ignorat (sau nu a realizat) că acei băieţi sunt în stare de ORICE pentru a-şi prezerva MONOPOLUL FINANCIAR, inclusiv REVOLTE, REVOLUŢII, LOVITURI DE STAT, RĂZBOAIE şi ASASINATE. Ceauşescu a murit într-un astfel de plan al “bancherilor lumii”, sfârşind în urma unei lovituri de stat orchestrată din umbră (de serviciile secrete occidentale în strânsă colaborare cu serviciile secrete ruseşti – supărate pe Ceauşescu + cele româneşti) + asasinat în urma unui proces de faţadă. Perfect acelaşi tipar (lovitură de stat + asasinat) aplicat şi în cazul lui Saddam Hussein sau Gaddafi (fără proces, asasinat direct). Detalii despre cum bancherii conduc lumea găsiţi în materialul VIDEO foarte important de AICI (click!).
7. Nu e educat poporul în privința situației reale la nivel global (există niște băieți care exploatează popoare de sute / mii? de ani și care abia așteaptă să pună mâna și pe România)
……… (listă deschisă completării)

V. Ce trebuie să reţinem din toată treaba asta?

1. EDUCAŢIA şi MASS MEDIA fac propagandă / manipulează / dezinformează (conştient sau inconştient, intenţionat sau neintenţionat) în interesul grupurilor pe care le servesc. Noi putem afla adevărul DOAR DACĂ ÎL CĂUTĂM, nu aşteptând să vină el la noi prin canalele mass mediei vândute (TV – posturile clasice, internet – cele mai importante site-uri de ştiri, presă scrisă – ziare vândute, radio etc).
2. Pe lângă relele din timpul comunismului, CEAUŞESCU A FĂCUT INCREDIBIL DE MULT BINE ROMÂNIEI. În prezent, ţările sunt controlate / conduse / colonizate printr-un sistem de îndatorare (vezi FMI). Plata datoriei externe a fost ceva incredibil. În următorii ani, România ar fi urmat să simtă din nou bunăstare, la un nivel şi mai înalt. Din păcate acest lucru nu a fost “permis” de sus. Repet sfatul: uitaţi-vă la materialul video despre cum bancherii conduc lumea şi de ce sunt în stare să facă pentru a-şi prezerva CONTROLUL.
3. România poate ajunge foarte sus, ca ţară, ca economie. Tot ce e nevoie este ca ai ei conducători SĂ FIE DE BUNĂ CREDINŢĂ, PATRIOŢI (SĂ LUPTE PENTRU INTERESULNAŢIONAL) şi SĂ FIE CONTINUU CONECTAŢI LA REALITATEA DIN TEREN A POPORULUI şi la REALITATEA LUMII ÎN CARE TRĂIM (atenţie la forţele oculte care guvernează în prezent colonia România).

VI. Colecţie articole despre lucrurile bune făcute de Ceauşescu

Am început să strâng de curând articole referitoare la cât de şmecheră era economia lui Ceauşescu şi despre lucrurile bune pe care le-a făcut şi voia să le facă, dar despre care nu aflăm pe nicăieri prin presa vândută intereselor anti-nationaliste şi străine oculte.
Citiţi articolele de mai jos pentru a mai descoperi o piesă din puzzle-ul care se află în jurul nostru şi pe care trebuie să îl punem cap la cap pentru a înţelege lumea în care trăim:

Citiţi măcar TEXTELE “DE BAZĂ”:

27 iunie 2013: Romania nu este saraca, politicienii sunt hoti!
5 aprilie 2013: De ce este necesar ca România să aibă relaţii strânse cu Federaţia Rusă?
2 martie 2013: Despre circoteca cretinoidului Mihai Giurgea – de bază!
25 feb 2013: Producţia de energie sub Ceauşescu: în 1980, produceam mai multă decât Japonia
23 sept 2012: Ceauşescu speriase Vestul (MDP) – de bază!
5 august 2012: Referendum, Gay-fest şi Ceauşescu (MDP)
17 octombrie 2010: GREŞEALA FATALĂ A LUI NICOLAE CEAUŞESCU! – de bază!
2008: “Micile” realizări ale perioadei comuniste – câteva dintre realizarile României Socialiste între anii 1966-1987

ALTE DETALII despre epoca Ceauşescu:

16 dec 2014: Crimele repetate ale regimului Ceaușescu – Repet și subliniez: nu tot ce se întâmpla în România era controlat de Ceaușescu sau de oamenii săi, așa cum ne-au băgat în cap Europa Liberă și alte „oficine” ale manipulării noastre, seară de seară, ceas de ceas! Multe se petreceau fără ca să știe Ceaușescu de ele. Și aceste multe și mărunte, necazuri sau probleme, care nu ne veneau de la Ceaușescu, cineva ne-a băgat în cap că toate de la Ceaușescu ne vin! Că este atotputernic și atoate știutor! Și l-am văzut pe 22 decembrie cât a fost în realitate de atotputernic!… Unde a fost atotputernicia lui Ceaușescu, abandonat pe marginea drumului ca un milog?! Mai putem noi să-l considerăm vinovat de tot ce s-a întâmplat în România acelor ani când s-a vădit că în jurul său trădarea stătea la pândă zi și noapte?!
15 nov 2014: Se repetă SCENARIUL din decembrie 1989? Coincidenţe EVIDENTE cu evenimentele de acum 25 de ani FOTO & VIDEO – În primul rând, evenimentele din 1989 nu au apărut aşa, din senin. Ele au fost precedate de o campanie intensivă dusă în presa din străinătate – atunci nu exista altă modalitate – de demonizare a lui Nicolae Ceauşescu. De la afirmaţii fantasmagorice care i se puneau în gură, până la acuzaţii fanteziste de genul “România va fabrica bomba atomică şi va ataca Ungaria“, totul trebuia folosit pentru a se justifica ceea ce s-a întâmplat ulterior.
Nu este foarte complicat să observăm cine au fost “actorii” evenimentelor de atunci, ceva mai greu a fost până istoricii şi-au dat seama de regizorii evenimentelor. Alex Mihai Stoenescu afirmă: “Evenimentele din decembrie 1989 au fost trăite de români după un scenariu decis în afara ţării. Au existat totuşi câteva persoane de la noi care, instruite din timp ( cu luni înainte ) au îndeplinit cu precizie actele care au determinat căderea lui Ceauşescu“( A.M.Stoenescu – De la regimul comunist la regimul Iliescu, Virgil Măgureanu în dialog cu A.M.Stoenescu, Editura Rao, 2008).
Scenariul de-atunci le-a rezervat românilor rolul de victime şi de idioţi utili, mai ales din şi cu ajutorul singurului canal mass-media al vremii, Televiziunea Română.
21 oct 2014: Pâinea comunistă era mai bună
20 iul 2014: Prăpădul din Armata Română – În anul 1975 Armata Română număra aproape o jumătate de milion de militari activi, șase milioane de militari rezerviști, trei mii de tancuri, aproape o mie de avioane de luptă și era în discuții avansate cu URSS pentru primirea de armament atomic. Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a opta putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei. Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal.
30 aug 2014: FMI, criminal și laș în disputa cu Ceaușescu. N-a știut să piardă și a scos revolverul!
28 aug 2014: Decembrie 1989 – lung prilej de vorbe și ipoteze: In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de “gat”. (“Magyar Nemzet”, 16 martie 1991). Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete – KGB, in primul rind – dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene, pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul – Gorbaciov si Occidentul – se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata. Scopul:reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprima insusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste jumatate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est- europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revoluții (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase. (…) Toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. (…) Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipulind opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile – ori pentru totdeauna – necunoscuti marelui public. (…) Negarea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenarii si teorii ale conspirației. (…) Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura la unitatea din Târgoviște. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. (…) Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea – in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania – instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. (…) Deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada.
13 aprilie 2014: Lista intreprinderilor româneşti distruse de guvernele post-decembriste – Vă punem la dispoziţie o listă completă a marilor intreprinderi româneşti, cu peste 1000 de angajaţi, care au fost distruse, falimentate, privatizate defectuos de către guvernele post-decembriste care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani. Lista cuprinde 1256 de intreprinderi care, fiecare dădea de lucru la cel puţin 1.000 de oameni, doar că în anumite cazuri, vorbim despre 10.000 de angajaţi/intreprindere. Mențiune Ce-i cu noi?: motivele care au stat la baza acestui linşaj economic NU sunt cele menționate în articolul mamă; aceste întreprinderi au fost distruse pentru că asta făcea parte din planul străinilor care au cucerit România prin Lovitura de stat din ’89 – distrugerea întreprinderilor autohtone trebuia să aibă loc pentru ca poporul și statul român să nu se poată auto-finanța (așa cum a reușit Ceaușescu – aveam de primit 2 mld dolari de la alte țări în ’89), ci statul si poporul român să fie dependenți economic de mafia internațională care ne-a colonizat – corporații, bănci, FMI etc. Adică să fim sclavi.
17 aug 2014: „Niciun șef de stat nu a fost primit în SUA cu așa de mari onoruri ca Nicolae Ceaușescu! Nici măcar regina Angliei!” – În Toastul său, Richard Nixon, președintele SUA, afirmă la un moment dat, fără să tresară: „Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“.
14 aug 2014: Predica lui Ion Coja la mân Petru Vodă, 2009 – Acceptăm minciuna prezidenţială care amestecă cele bune cu cele rele, minciuna că regimul comunist criminal a durat din 1944 până în 1989! Ca fost membru al Partidului Comunist Român, din care au făcut parte peste 3 milioane de români, vă asigur că acest partid a avut o politică criminală numai în anii când structurile sale au fost dominate de comuniştii alogeni veniţi de la Moscova. În timp şi mai ales după 1964, PCR a început să se afirme ca un partid al românilor şi caracterul său românesc s-a întărit de la an la an!Pentru această politică, de subordonare a partidului comunist faţă de interesele naţionale, pentru aşa zisul său naţional-comunism, Nicolae Ceauşescu a fost pedepsit de asasinii săi cominternişti cu o moarte cumplită. O moarte şi ea nedreaptă, criminală, pe care nicicum nu o legitimau greşelile şi păcatele lui Ceauşescu, nu puţine, ce-i drept… Rămasă şi această crimă nepedepsită!

==================================
Text preluat de pe blogul CE-I CU NOI?

duminică, 5 iunie 2016

Felicia Popa. Scrisoare deschisă adresată demnitarilor români

1. Bună ziua, doamnelor şi domnilor! Pardon de expresie! Forma corectă de salut ar fi, „Vai de zilele noastre! Ce-aţi făcut din noi, neisprăviţilor?” Pentru că ne-aţi sigilat destinele în zodia perdanţilor, voi face un salt peste cuvenitele formule de politeţe şi vă întreb abrupt: dacă fostul comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii şi drept urmare a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, urmând să fie şi degradat militar, voi, cei care în ultimii 25 de ani, pretinzînd că aţi condus România, aţi devastat-o, aţi vîndut-o, aţi pustiit-o, ce meritaţi? Chiar dacă decizia nu este definitivă, putînd fi atacată, fie şi după o jumătate de secol, această vişinată expirată, va plăti pentru ororile comise.
2 Torţionarul Vişinescu se face vinovat de moartea şi de maltratarea a zeci, poate sute de detinuţi politici. Voi, cei care vă faceţi vinovaţi de distrugerea, fără precedent, a României, a unui popor, ce pedepse meritaţi? – guvernele post-decembriste care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani, au distrus, au falimentat, au privatizat defectuos ori au vîndut la fier vechi, peste 1.200 de mari întreprinderi româneşti. Drept urmare, peste jumătate din forţa aptă de muncă a plecat în Italia, Germania, Spania, Franţa… Unii muncesc pentru ei şi pentru familiile abandonate în ţară, alţii fură, cerşesc, ucid în numele supravieţuirii; – în anul 1989, România nu numai că nu avea datorii externe, ci dispunea de 18 miliarde de dolari, care se constituiau din lichidităţi bancare sub formă de rezerve valutare şi de creanţe generate de exporturi. Unde au dispărut aceste sume? – ne-aţi minţit, ne-aţi furat, ne-aţi devastat ţara, aţi creat condiţii optime reducerii populaţiei „pe căi naturale”. Natalitatea scade îngrijorător. Tinerii sînt ignoraţi; – aţi pierdut (cedat) cu acte, moştenirea Gojdu; – aţi pierdut pentru totdeauna tezaurul României încredinţat spre păstrare Moscovei; – tot sub… conducerea voastră, România a fost scosă de pe lista producătorilor de aur, pierzînd astfel dreptul de a folosi poansonul BNR. În aceste condiţii, orice producator de aur din Romania trebuie sa apeleze la un laborator acreditat, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru inscripţionarea lingourilor; – tot la pierderi se încadrează şi Pavilionul naţional– simbolul care indică naţionalitatea navei. Cu alte cuvinte, dacă am rămas fără flotă, la ce i-ar mai folosi Autorităţii Navale Române, Pavilionul românesc?! – unde sînt sumele enorme care constituiau fondul de pensii în 1989? – unde sînt banii Fondului Solidaritatea? – ce s-a întîmplat cu fondurile UTC, PCR şi ale Sindicatului socialist? Dar cu patrimoniul acestora, ce aţi făcut? „În spatele fiecărei mari averi se află o fără-de-lege.” – aprecia Honore de Balzac. Voi cum veţi justifica traiul regesc şi averile colosale pe care vi le-aţi permis?
3 – aţi pritocit legi cu dedicaţie pentru grupuri de interese, legi care nu au nicio legătură cu poporul român, cu interesele ţării; – prin complicitate, aţi contribuit la distrugerea fondului forestier, la înstrăinarea tuturor resurselor României; – sub pretextul retrocedărilor, aţi înstrăinat clădiri monumente istorice, numeroase sedii de muzee, de şcoli, licee, grădiniţe, clinici medicale, dar şi terenuri intravilane; – sînteţi devoratori nativi, aţi acceptat liberalizarea vînzării terenurilor, care va conduce la pierderea definitivă a României. După cum aflăm din scrierile domnului Eminescu, ţara a mai fost devorată dar „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie, pămînturi încăpute pe mîini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pămînturi sînt în asemenea mîini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea.” Vom mai avea un Basarab care să răscumpere ceea ce aţi înstrăinat voi? Greu de crezut! – actul de justiţie se face esenţialmente, pe baza interceptărilor convorbirilor, a iscoadelor, a trădărilor, a turnătoriilor numite parşiv, „denunţuri”, pe şantaj. Toate acestea, cu acordul sau la comanda voastră; – Academia Română asistă fără nicio reacţie, la mutilarea Limbii române, care este memoria neamului. Desigur, şi primii demnitari ai ţării fac excepţie de limba română. A vorbi la întîlniri cu protocol de grad zero, în limba poporului pe care pretinzi că îl conduci, reprezintă o formă de respect faţă de acesta. De ce oare, Angela Merkel, François Hollande, Vladimir Putin, Sergio Mattarella şi alţi lideri vorbesc exclusiv în limbile oficiale ale ţărilor ai căror conducători sînt? Pot fi bănuiţi aceştia că sînt doar vorbitori ai unei singure limbi? În mod evident, nu! – dominaţi de instincte primitive, de interese private ori de grupuri infracţionale, aţi procedat astfel încît funcţiile cele mai importante în stat au fost ocupate exclusiv, de indivizi numiţi pe cu totul alte criterii decît cele ale competenţei. De aici, dezastrul; Histrionici, cu o ereditate fisurată, defectuoasă, ne-aţi amputat încrederea. Sub pretextul libertăţii de exprimare, aţi mutilat adevărul, astfel încît, adesea, viaţa pare mai dureroasă decît moartea.
4 – aţi contribuit la distrugerea agriculturii, astfel încît românii consumă furaje chimice de import. Drept consecinţă, România este pe locuri fruntaşe în Europa, chiar şi în lume, la numeroase afecţiuni cronice; – aţi instrumentat complicităţi pentru a vă însuşi tone de bani din licitaţii organizate în folosul vostru; – sînteţi abstracţi, aţi banalizat declinul. După 25 de ani de „reformă” a învăţămîntului, cei mai mulţi au diplome şi din ce în ce mai puţini, au studii. Nenumăraţi semianalfabeţi cu diplome, deţin funcţii importante în stat, de aici, consenciţele dezastruoase; – sistemul sanitar, de asemeni, l-aţi reformat astfel încît, s-au înmulţit cimitirele; – o devastatoare inflaţie a răului devorează ceea ce a mai rămas din noi. „România apare ca o ţară devastată de frici şi de percepţia unor pericole care pîndesc individul, comunităţile sau chiar ţara în totalitatea ei, la tot pasul. Universul social al românului pare populat de nesiguranţă şi incertitudini, de spaime şi viitoare pericole care îl determină la acţiuni sau reprezentări fataliste sau pesimiste cu privire la viitor” – se arată în analiza datelor unui studiu IRES, realizat în luna mai 2015. „Riscuri precum nesiguranţa locului de muncă sau cel legat de somaj sînt cele cu care ne-am obişnuit în ultimele decenii, dar la ele se adaugă mai nou terorismul, riscurile alimentare, poluarea, accidentele nucleare. Românii sînt tot mai speriaţi de traficul şi consumul de droguri sau de riscul unui război în zonă” – se mai arată în acelaşi studiu. – Un popor este un organism viu, care nu poate supravieţui la nesfîrşit cu demnitatea amputată! Întorcîndu-mă la victimele criminalului Vişinescu, care trăiau în condiţii inumane, înspăimîntate, fără hrană suficientă, fără medicamente, umilite, vin şi vă întreb, victimele regimurilor voastre nu au fost tratate în mod similar? Torturati psihic, nu şi fizic, numeroşi români s-au sinucis pentru că nu au putut suporta lipsurile, spaimele. Alţii, au plecat în veşnicie la vîrste tinere, din aceleaşi cauze.
Legendara „generaţia-n blugi şi-n adidaşi”, care a îndurat lipsuri inimaginabile, condiţii inumane, care a fost exploatată diabolic pentru ca România să achite datoria externă şi pe spatele căreia 5 Ceauşescu a reclădit România, pentru ca să aveţi voi ce fura, sînt pensionarii de astăzi, cărora nu le puteţi asigura o existenţă decentă, binemeritată, determinîndu-i să se simtă vinovaţi pentru că nu au murit înante de împlinrea vîrstei de pensionare. Cei mai mulţi dintre seniorii de astăzi, şi-au riscat vieţile, participînd necondiţionat la evenimentele din decembrie 1989, majoritatea, fără a pretinde titluri de revoluţionari şi recompense consistente. Morţii din decembrie ’89, victimele mineriadelor, vor rămîne îngropate şi la propriu şi la figurat? Ce-aţi făcut din ţara lor, din truda lor, din vieţile şi din morţile lor? Credeţi că veţi păcăli soarta şi că nu veţi plăti? Poate că unii veţi avea „şansa” să nu prindeţi acele vremuri, dar vă asigur că cel puţin unii dintre voi, mai devreme sau mai tîrziu, veţi avea soarta torţionarului Vişinescu, pe care, paradoxal, statul român l-a recompensat onorabil, pînă la vîrsta de 90 de ani. Conform hotărîrii Curţii de Apel Bucuresti, Vişinescu trebuie să plătească urmaşilor victimelor sale, 300.000 de euro, cu titlu de despăgubiri. în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Chiar dacă instanţa a menţinut sechestru asigurător pe imobilul în care locuieşte Alexandru Vişinescu, cît şi pe o serie de acţiuni pe care acesta le-ar deţine la SIF, o parte din suma stabilită pentru despăgubiri, va fi suportată de stat prin instituţiile amintite, adică de noi, implicit de către urmaşii victimelor Vişinescului cel cumplit. Paradoxal sau nu, suportăm sau nu… Ar fi multe de adăugat – distrugerea CFR, a Loteriei şi a Poştei Române, desfiinţarea cinematografelor şi implicit devastarea Patrimoniului imobiliar al România Film, deturnarea fondurilor europene şi de aici consecinţele etc, etc, etc. Cum eu nu am autoritatea de a judeca şi de a pedepsi conform legislaţiei româneşti în vigoare, aceste fapte care au condus la distrugerea României, am semnalat doar, apreciind că toate acestea şi numeroase altele, pot fi catalogate ca fiind cel puţin crime împotriva umanităţii.
6 Vă întrebaţi poate cum îmi permit să nu folosesc pronumele de politeţe cînd mă adresez unor foşti şi actuali demnitari? Explicaţia este simplă şi de bun-simţ. De vreme ce sînt la per tu cu Dumnezeu, cum credţi că aş putea să mă adresez unor mincinoşi, unor trădători, unor hoţi, unor vînzători de ţară? Cu mari rezerve, admit că nu toţi vă încadraţi în aceste categorii. Maxim 1-2 la sută, se exclud poate, dar şi aceia deliranţi, aroganţi, duplicitari…

Felicia Popa

sâmbătă, 4 iunie 2016

Liviu Ciulei in dialog cu Nicolae Manolescu (1972)

miercuri, 1 iunie 2016

70 de ani de la asasinarea Mareşalului Ion Antonescu

Col. (r) Nicolae Lupan, Franţa

Miercuri, 01 Iunie 2016 10:35

În Justiţie, „un act de acuzare, oricât de bine ar fi ticluit, nu constituie o probă!"[1]

Caligrafiez cuvântul „asasinare" şi de fiecare dată ajung la concluzia că vina cea mare pentru această impardonabilă şi antinaţională crimă o poartă Iuliu Maniu. Iuliu Maniu care în nesăbuitu-i său plan din 27-28 iunie 1944 preciza: „Lovitura contra lui Ion Antonescu trebuie sincronizată cu acţiunea aliaţilor: lansarea unei masive ofensive sovietice pe frontul românesc în decurs de 24 ore după răsturnarea guvernului de la Bucureşti!". Iuliu Maniu care, atunci când Niculescu-Buzeşti, ca şef al cifrului, primi pe numele Mareşalului o telegramă privind armistiţiul româno-sovietic semnat de Moscova, „i-o smunci din mână, o vârî în buzunar" şi zise: „Lasă, drăguţule, că ne va trebui cândva!". Incredibil! Chiar dacă Regele Mihai îşi lansase deja „regeasca" sa deşteptăciune: „Dacă-l lăsăm pe el să facă armistiţiul, ne va ţine sub papuc"! Nu pot să nu redau josnicia cu care cel de al patrulea Hohenzollern îl dădăcea pe subofiţerul Bâlă cum să-l păcălească şi să-l închidă pe Conducătorul Statului Român în camera blindată din incinta Palatului! Josnicia ne-o redă subofiţerul cu pricina: „Simţeam în ziua aceea o frământare extraordinară. Către ora prânzului Regele mă chemă la el cerându-mi să-l însoţesc. A urcat la etaj. A deschis uşa ce intra într-un salonaş şi l-am văzut oprindu-se în dreptul uşii mascate a seifului. A scos o cheie, mi-a ordonat să mă apropii. Mi-a dezvăluit secretul celor şase butoane: «Notează-ţi cifrul» mi-a zis. În prezenţa Regelui, am deschis seiful. Era o încăpere goală, lungă de 3 metri şi jumătate. Ermetică, de jur împrejur, cu rafturi. Mi-a cerut să aduc o măsuţă şi două scaune şi să le pun acolo. [...] „Ai să te pricepi să-l închizi şi să-l deschizi? m-a întrebat. Am răspuns afirmativ. «Ţine cheia. În cazul când îl arestăm, aici o să-l închizi». Abia atunci am aflat ce mi se hărăzise [...]"[2].

Mă întrebam atunci şi mă întreb şi acum dacă în acel blestemat 23 august 1944 la Palatul Regal era un Basarab, un Muşatin, un Ghica, un Brâncoveanu ar fi făcut porcăria antinaţională pe care şi-a permis-o acest Hohenzollern de import? Nu! Nu! Nu! De o mie de ori: Nu! Erau români în adevăratul înţeles al cuvântului un Iuliu Maniu, un Matache Sănătescu, un Dinu Brătianu, un Gheorghe Brătianu, un Titel Petrescu şi toţi ceilalţi trădători de Neam şi Ţară?! Nu! Nu! Nu! De o mie de ori: Nu!

A treia zi după arestarea Mareşalului şi darea lui de către Regele Mihai pe mâna dezertorului din Armata Română, Emilian Bodnarenco, devenit Emil Bodnăraş, ca să-l ducă la Moscova, Maria Mareşal Antonescu părăsea Snagovul, împreună cu Veturia Goga, luând drumul Gorjului, în speranţa că Regina mamă Elena, care se adăpostea la Dobriţa, îi va da o mână de ajutor. Dar răspunsul Reginei a fost incredibil de grosolan: „Nu admit să mi se vorbească despre această persoană redutabilă!" Aceeaşi Regină care, atunci când Mareşalul o adusese cu surle şi timpane în ţară spusese: „Nu voi uita vreodată ce a făcut Generalul Antonescu pentru fiul meu şi pentru mine!"

Un lucru e cert: toţi cei care îl batjocoresc în continuare pe Mareşalul Antonescu, fără motive plauzibile, sunt indivizi profitori care, pur şi simplu, nu vor să recunoască personalitatea lui de neîntrecut patriot al ţării sale şi de salvator al evreilor români de lagărele hitleriste de exterminare fizică! Cum s-a întâmplat cu evreii români din Nordul Ardealului răpit de unguri prin Dictatul de la Viena. Deschid dicţionarul enciclopedic romîn (romîn cu „î" din „i", coordonat de Dimitrie Macrea şi citesc mizerabilul articol: „Ion Antonescu (1882-1946), contrar intereselor naţionale ale poporului român, a târât ţara în războiul criminal contra Uniunii Sovietice"(!)[3] .

E cazul să mă refer, o dată în plus, la holocaustul românesc, românesc, nu evreiesc, săvârşit contra românilor (200.000 de morţi şi 2.000.000 de strămutaţi prin bărăgane şi batalioane de muncă silnică!). Nu vizez întreaga entitate evreiască din România! Holocaust săvârşit, deci, de comuniştii zişi români de după 23 august 1944, în frunte cu Ana Robinsohn, zisă Pauker, Burah Teşcovici, zis Teohari Georgescu, Jacob Broitman, zis Iosif Kişinevschi, Mehr Kohn, zis Miron Constantinescu, Gherschwin, zis Gheorghe Apostol, Broitman, zis Liuba Kişinevschi, Brucker, zis Silviu Brucan, cel care răcnea cât îl ţineau bojocii în „Scânteia": „Moarte Antoneştilor" etc., etc.! Pentru ce?, l-am întrebat acum 26 de ani pe Silviu Brucan şi îl întreb şi azi pe deputatul Aurel Vainer: A omorât vreun evreu Mareşalul Ion Antonescu sau poetul Radu Gyr? Nu! Nicăieri şi niciodată! Ca să fiu sincer nu înţeleg „dexteritatea" evreilor români de a-şi lua nume de împrumut!? Să fie oare mai onorabil să faci să ţi să zică Răutu sau Oişteanu în loc de Oighinstein sau Radu F. Alexandru în loc de „Feldman" etc.?!

Dar să revin la asasinarea Mareşalului Ion Antonescu - Soldat, Erou şi Martir al Neamului, subliniind că toate relele ce se abat de 72 de ani asupra românilor de pe cele două maluri ale Prutului au la bază trădarea de la Palat din 23 August 1944 a Regelui Mihai. Un Rege-trădător care, de bună voie, ni i-a adus pe ruşi de a căror porcării nu putem scăpa nici până în ziua de azi! Un Rege-asasin prin faptul că „n-a dorit"(!) să-l graţieze pe Eliberatorul de la 1941 al Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Herţei Dorohoiului, cum cereau prietenii şi familia Marelui Nedreptăţit.

Ar mai fi de adăugat că la întrebarea mea din cadrul unei audienţe de la Hotelul „George al V-lea" din Paris „Ce s-a făcut cu rămăşiţele pământeşti ale Mareşalului Antonescu", Regele Mihai mi-a răspuns sec:
- Nu ştiu!

Nicolae Lupan, Veteran de război cu grad de colonel
Paris, 29 Mai 2016

-----------------------------------
[1] Traian Golea, Regizarea unei condamnări a poporului român, Gazeta de Vest, martie 1996, p.5.
[2] Josif Constantin Drăgan, Antonescu - Mareşalul României şi răsboaiele de reîntregire, vol. I, Cannaregio-Veneţia, Ed. NAGARD, 1986, p.375
[3] Academia R.P.R.., Dicţionarul Enciclopedic Romîn, Bucureşti, Ed. Politică, 1962, p. 146.

Antrenamente de tir cu arme letale. Studenți arabi la Timișoara?

Un roman din Arad, Pop Sebastian, pasionat de tir sportiv, a trăit in aceste zile o experiența terifiantă, in Timișoara, care l-a marcat destul de tare. Atât de tare încât a povestit si prietenilor, pe Facebook cu lux de amănunte ce s-a întâmplat. Vă va pune pe gânduri, având in vedere ultimele atentate din Europa.

De către Infoalert - Apr 4, 2016

Distribuiți pe Facebook Distribuiți pe Twitter

” M-am mai enervat eu pe multe chestii în ultima vreme dar pe asta trebuie sa v-o povestesc neaparat……Fusăi la tir aseară în Timișoara impreuna cu Robert Fundeanu. Nu la camioane (TIR),la poligon de tir unde tragi cu arma letala într-o țintă, asistat de un instructor. Demult vroiam sa merg dar tot timpul intervenea câte ceva asa că, ieri am sunat pentru o programare și am găsit doua locuri de la 21:45.

Am ajuns la clădirea de lângă Iulius Mall puțin înainte de ora stabilita și am parcat în curte cumincior. Clădirea trebuie sa fi fost ceva depozit sau fabrica ceaușista pentru ca tradiționalul lift de marfa (nefunctional) strajuia o fosta rampa de încărcare care te ducea cu gândul inapoi în timp în anii 80-90.

Urmarind indicatoarele, am ajuns la etajul trei în fata unei uși metalice cu vizor care se deschide doar pe dinauntru, de deasupra căreia ne urmarea o camera de luat vederi cu infrarosu. Sun și după câteva secunde ni se deschide. Un tip foarte amabil ne poftește înauntru și ne recomanda o cafea sau ceva răcoritor pana ne înregistrează documentele.
În interior cred ca erau sase mese rotunde cu cate 5-6 scaune, câteva încălzitoare cu gaz și o mulțime de materiale și regulamente despre arme de foc.

Am ales repede o revista de pe masa despre Glock și o răsfoiam cu mare interes așteptând cu ceva emoție prima tragere cu muniție reala.Nu,nu am făcut armata în uniforma statului, am facut-o mai târziu, dupa facultate, la Coca-Cola în costum. Am parcurs procedurile de înregistrare și pregătirea teoretica.Intre timp zona de tragere s-a eliberat și a venit rândul nostru.

Ca arma de tragere am ales un Glock 34, arma de 9 mm, un fel Glock 17 dar cu țeavă mai lunga. Este una din cele mai bune arme de tir. Mi-a plăcut simplitatea și claritatea explicațiilor instructorului atât despre arma cat și despre REGULI, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Acum se mai citește :
Căștile pe urechi, primul glonț pe țeava, iau linia de ochire…BUUM! A fost secunda în care mi-am dat seama ca filmele sunt povesti, mi-am dat seama ca cel mai important lucru poate fi la un moment dat doar atat…de care parte a țevii stai.Am cerut permisiunea sa ne facem câteva poze ca doar avem telefoane tari și trebuia sa ne lăudăm și noi pe unde am fost și ce am făcut, ca toți băieții când dau de ceva „jucarie” noua.
Am tras fiecare câte 30 de gloanțe și la final cu țintele în mana, foarte mândri am ieșit din poligon în sala,sa stam cuminți la o masa, sa fumam o țigara și evident sa împărtășim experientele.

Trecem în sala…si în drum spre masa noastră din capăt vedem la o alta, în așteptare, următorul grup, patru de data asta. I-am auzit vorbind și în lumina nu foarte puternica am văzut niște ochi care ne priveau realmente cu ura ,studiind în același timp țintele pe care noi le purtam foarte mandri. Cei patru erau ARABI.
Ne-am așezat la masa amândoi, am înghețat efectiv. Arabi în Romania, la ora 22:40 se antrenează cu arme letale în poligon!!!! Trebe ca s-a văzut ceva grav pe fata noastră de vreme ce indivizii nu ne-au mai aruncat nici măcar o privire înainte de a intra sa tragă însoțiți de celalalt instructor. Ei bine, ne-am cam speriat! Si pe buna dreptate zic eu. Instructorul, vizibil neliniștit, si-a cerut scuze dar trebuia sa intre în poligon sa nu-l lase singur pe colegul lui cu noii clienții. Am plecat și în drum spre casa ne-a luat durerea de cap instant pe amândoi.

După o vreme, încă șocați, am început sa rememoram câteva detalii: grupul de dinaintea noastră erau defapt tot arabi, doua femei și patru bărbați, instructorul nostru era înarmat în permanenta (lucru de care ne-am dat seama când am văzut tocul ieșind discret de sub geaca).

Sentimentul nostru a fost inițial de frica, văzând ochii ălora am simțit pericolul fizic. Când ai motocicleta și treci de primii 4000 kilometri ajungi sa simți fizic pericolul în trafic. Cunoscătorii știu bine despre ce vorbesc.M-am simțit la fel dar la intensitate ori 10.
Deci! Din 12 clienți după ora 21, 10 erau arabi care se antrenează în poligon, la mine în țara, cu arma letala!

Vorbind cu instructorul, am aflat ca în ULTIMELE DOUA LUNI, 80% din clienți sunt arabi. Evident ca știu și „organele” noastre abilitate.Trebuie sa precizez ca e destul de plin la ei și greu poți sa-ti faci programare zi pe zi.

Nu știu dacă realizați ce va povestesc eu aici dar lucrurile nu stau chiar roz. Acum doua săptămâni am fost în Serbia via Ungaria și am văzut celebrul gard al lui Orban la graniță. Văzând arabii încolonați la linii de tragere mi-am dat seama ca acel gard, acel soldat înarmat pana-n dinți care păzește frontiera nu e deloc exagerare!Sunt singurii care au înțeles ca se întâmplă și fac ceva.

Am un mesaj pentru ziariștii manipulatori ,pentru cei cu „pacea mondiala” și pentru prietenii mei:

În timp ce multi din băieții noștri se penseaza, isi descopera /aranjează barbile și frezele în așteptarea ciclului menstrual, în timp ce multi plâng de necazul refugiaților și ziariștii se întrec în păreri care mai de care pro și contra emigrație,i n timp ce primarul orașului meu CHEAMA ! CERE! …EMIGRANTI PENTRU ARAD…..arabii stau incolonati, barbati și femei, în poligon de tir cu arma letala și se antrenează cum sa va facă gauri în pantalonii strech și bufanti!!!

Prin urmare, de săptămâna viitoare, angajații mei vor avea sesiuni lunare de team building la poligon. Eu personal ma las de fumat și de vreme ce un glonț costa 1 leu pot sa trag lunar cel puțin 500.M-a prins, mi-am descoperit o nou pasiune și clar ma apuc de tir sportiv.De ce? Pentru ca e legal și e pe banii mei mai fraților!De aia!

Un polițist roman trage pe luna maxim 10 cartușe ca nu avem bani,un arab,la mine în tara,trage 50 la doua zile. In timp ce polițistul care trebuie sa ma apere și sa se apere trage din an în paști cu o arma de 400 de lei, „studentul străin ” se antrenează cu una de 900 , EURO. Deci nu avem sa dam un leu pentru un glonț tras de polițist dar avem 200 , pentru un metru de bordura rutiera???!!!!

Ma întreb, „studentii” aia chiar si-au descoperit pasiunile toți deodată și nu mai pot dormi noaptea dacă nu trag cu arma?!Poate îmi răspundeți voi.

Unii nu o sa citiți pana la capăt,alții veți spune ca exagerez. Eu va spun ca am văzut privirea ălora și nu am fost singurul, am văzut ce fac și de mâine știu ce fac eu.Ii rog încă o data pe iubitorii păcii mondiale, pacifistii ,integratorii de emigranți musulmani sa se abțină de la comentarii,fara sa doresc sa ii jignesc într-un fel….stiu ce vorbesc,am fost acolo,am vazut! Pentru cei care totuși insista în păreri și în continuare au ochelari de cal, le comunic ca le respect părerea da mai am un mesaj :F..K OFF!!!Sper ca am fost destul de coerent cu toate ca încă sunt marcat de aventura.

Ar mai fi multe de spus dar cred ca e destul. Thank you!I Love you!”

RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

În ciuda curgerii timpului, problemele românilor sunt similare: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.
În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!

RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)
Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.
Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.
Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului.Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara , deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.
A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.
Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”
(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

Arhiva Românilor