1946. Manifest al grupului Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor negre

[21 ianuarie 1946. Manifest al grupului Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor negre]

[...] Notaţi bine fraţi români, BURĂH TEŞCOVICI e numele adevărat al actualului ministru de Interne. Peter Grosza însoţit de altă slugă, pe numele Aurel Potop, vorbesc la Cluj în faţa ungurilor spunându-le: „Românii sunt toleraţi pe pământul Ardealului. Voi sunteţi (ungurilor) populaţia de baştină a acestui pământ. Legea speculei, în acest stat ultra democrat, uns cu mir moscovit, e făcută şi aplicată numai industriaşilor şi negustorilor români. Jidanii şi ungurii sunt liberi să facă ce vor fără a li se aplica vreun mijloc de constrângere. Legi speciale au fost promulgate pentru apărarea elementelor străine din statul românesc, în special pentru jidani”.FRAŢI ROMÂNI!Paharul suferinţelor e plin. Nu mai putem răbda. Străinii cocoţaţi la cârma ţării ne sugrumă. Trădătorii vorbesc cu multă încredere de alegeri, scontând pe victorie, similară cu cea din Iugo-Slavia şi Bulgaria a Frontului Popular, pentru ei. [...] Să fim bine înţeleşi fraţi români! Nu vindem conştiinţa noastră acelor ce distrug poporul românesc. În schimb nu vom sta cu mâiinile în sân, aşteptând o minune Dumnezeiască. Ne vom organiza ca să realizăm forţa capabilă de-ai răsturna pe aceşti nemernici. [...] până nu va curge sânge, nu vom avea pace şi linişte. [...] Poporul românesc, acum ca şi în trecut, este o poartă în calea năvălitorilor, aruncaţi de lava vulcanului asiatic, asupra Europei. Vom face pe acest scump şi Sfânt pământ Alcazarul Neamului Românesc. Organizaţia „Haiducii lui Avram Iancu” vă cere, fraţilor români, să fiţi gata de luptă, gata de jertfă, acolo unde sunteţi fiecare. Cerem marilor popoare prietene din apus, Anglia, Franţa şi Statele Unite să aibă în vedere dorinţa arzătoare a zilei ce bate în fiecare piept românesc, adică lupta împotriva iudeo-bolşevismului distrugător.

  FRAŢI ROMÂNI! Se apropie ziua răfuielii, ziua răzbunării naţionale cu duşmanii din afară şi cu lipitorile din mijlocul nostru, ce ne-au supt în trecut şi acum. [...]

Cf. Începuturile Mişcării de rezistenţă în România, 11 aprilie 1945-31 mai 1946, vol. 1, (ed. Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului), Bucureşti, 1998, p. 121 

Tehnicile secrete pentru controlarea dezbaterilor de pe forumuri şi a opiniei publice

Tehnicile secrete pentru controlarea dezbaterilor de pe forumuri şi a opiniei publice

Traducerea postării de pe NewsReload (Les techniques secrètes pour contrôler les forums et l’opinion publique).

luni, 22 aprilie 2013

Atenţie, e ceva serios !

În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial, COINTELPRO a dispărut în '71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează şi a "curăţa" forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc şi în Franța.

Este un document foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din articolele mele mai "sensibile" sunt doar nişte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puţin important ... Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va permite  să "detectaţi" tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet

Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării  unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul  unui "forum necontrolabil".

Tehnica # 1 - "FORUMUL CULISANT" ("FORUM SLIDING" -  forum care "curge")

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda "forumului culisant". În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează imediat, discret, un număr de "subiecte" care nu au legătură cu cel sensibil şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa "toboganul forumului culisant" şi pentru a "spăla" postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postări inutile şi independente.
Tehnica # 2 - RUPEREA CONSENSULUI ("CONSENSUS CRACKING")

A doua tehnică eficientă este "ruperea consensului". Dacă doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răspunsurile la ele, proba "forte" sau dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea  probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona "spargerea consensului" şi demara un "forum culisant".

Tehnica # 3 - "DILUAREA TEMEI" ("TOPIC DILUTION")

Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului culisant, dar este şi foarte utilă pentru a îndrepta atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, şi non-productive. Este vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând atenţia (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze şi vor trece la modul de discuţie simplificat, de tip "bârfă". În acest mod faptele pot fi pur şi simplu eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane. Cu cât cititorii sunt mai puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai eficient să se controleze întregul grup în direcția dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina capacităţile psihologice ale membrilor forumului precum şi nivelul de educaţie pentru a şti până la ce nivel se poate "apăsa pe buton". Mergând prea repede şi prea departe "off topic", se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Tehnica # 4 - "COLECTAREA DE INFORMAŢII"

Colectarea de informații este foarte eficientă  pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului şi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect  de tipul : "eu îţi arăt ceea ce am (ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)". Datorită numărului mare de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi să se construiască mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : "care este arma ta preferată", încurajând astfel membrii forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de foc sau cine o deține într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi folosită de un membru, postând orice întrebare de genul "care este tehnica ta preferată pentru ...". Mulţumită acestor răspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.

Tehnica # 5 - "TROLLINGUL  ENERVAT"

Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuşi la violență. Cu scopul de a şti cine sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternică reacţie psihologică. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliţişti din America, există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o ipostază de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de informații - fără a fi nevoie de a mai "simula" un film fals. Această metodă este extrem de eficientă, şi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util să "influenţezi" forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autorităţile ! Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri ai forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască  adevăratele lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care urmează un proces.

Tehnica # 6 - "CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL"

Este important să insiști şi să manipulezi în mod continuu pentru a obţine o poziţie de moderator al forumului. Odată ce ai obţinut această poziție, forumul poate fi controlat eficient şi în linişte prin eliminarea postărilor nefavorabile - putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este "victoria finală", deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deţii, poţi conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea  membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de "borcan cu miere" pentru a centraliza, absorbi şi reorienta noii veniți, pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru nevoile şi sub controlul tău.

CONCLUZIE 

Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acţionează contra ordinii publice. Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să le împărtăşești cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale  dezinformării

Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.

1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi - mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.

2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : "Cum de îndrăznești...".

3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept "discutabile". Dacă poți stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept "zvon" care provine de la "un grup de copii de pe internet", care nu poate avea nicio bază în realitate.

4. Utilizează un argument de tipul "sperietoare". Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.

5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema "atacă mesagerul", cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi "nebun", "partizan al dreptei", "liberal", "partizan al stângii", "terorist", "obsedat de teoria comploturilor", "radical", "milițian", "rasist", "fanatic religios", "deviant sexual", "alcoolic" şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.

6. "Loveşte şi fugi". Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.

7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.

8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra că ești "cel care le știe pe toate". Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.

9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.

10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului "sperietoare", un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un argument "sperietoare" şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele - este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.

11. Stabileşte un plan B şi bazează-te  pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la "drumul mare" (fă-o publică). "Mărturiseşte" cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, "nu există". Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, "să se pună capăt acestui nonsens", deoarece s-a făcut deja "ceea ce trebuia facut". Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi "şi-a mărturisit" greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.

12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.

13. Logica de tip "Alice in Ţara Minunilor". Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul 10.

15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie abordată.

17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate  aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot "dezbate" împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : "oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?".

19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de "a face pe prostul". În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse - un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.

21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.

22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta  masele.

24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.

CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR

1)  Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod direct şi nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii nu au nici o credibilitate.

2)  Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea "loveşte şi fugi" împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea pentru a-l include şi pe acel comentator.

3)  Coincidența. Dezinformatorul are tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deşi n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De asemenea, are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.

4)  Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaţi profesioniştii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța loviturii adversarului.

5)  Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul îşi exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreţ faţă de "teoria conspirației" şi în general faţă de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate.

6)  Emoții artificiale. Dezinformatorul are un  sentimentalism ciudat, "artificial", şi o piele neobişnuit de groasă - o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament  de tipul celor de la serviciile de informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagă totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un expert în dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obişnuiţi, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își  exprimă animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se pare că nu sunt capabili să-şi "joace rolul". La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total şi din nou  un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleşitor de critici nu-l va descuraja să-şi facă meseria şi va continua să utilizeze aceleaşi tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ rațional, primind  atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunţa.

7)  Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul sau pentru că este un pic "freudian". Am observat că, de multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său de scriere dovedea lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil incoerent) demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este de fapt expert în materie.

8)  Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul "timp de raspuns". Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă persoană cu o anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un bun efect şi chiar să "obțină permisiunea" sau instrucțiunile unei autorităţi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate mai importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru același păcat.

CUM SE POATE REPERA UN SPION

O modalitate de a neutraliza potențialii activişti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce?

1)  Nu primește răspunsuri la mesaje

2)  Își iroseşte o mulţime de timp

3)  Activistul este frustrat și descurajat

4)  Nu se realizează nimic bun

FBI și informatorii săi precum şi polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili organizații activiste de tip "bidon". Scopul lor este de a preveni apariția de mişcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.

Dimensiunea unui grup sau a unei  mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de extindere al mișcării atrage spioni și sabotori.

Această broșură prezintă tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a împiedica activiştii să părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine sub control. 

În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului :

"Tu eşti cel care divizează mișcarea."

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui  sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine cunoscute, precum cea a "dedicării față de cauză." Datorită devotamentului lor des proclamat (precum şi a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea - fiind cu adevărat dedicaţi mișcării - sunt convinşi că toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o conștiință și că nimeni n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o "în mod special". E uimitor să vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp ce raționează, făcând asta inconștient - "nu o face în mod special " ... "i-aş putea ajuta prin a-l ierta şi accepta"... etc.

Agentul îi va spune activistului :

"Ești un conducător !"

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa narcisistă faţă de propriile sale intenţii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o "falsă identificare răuvoitoare". Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist să se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului.

Activiștii şi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile, cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificării prin mimică și sentimente de "înfrățire" (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizează.

"Simțul perfecțiunii" [un auto-concept] este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie este țesută cu agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui devotament față de cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care "îl reflectă".

Activiștii vor fi păcăliţi, gândind că agentul le împărtășește sentimentele de identificare și legăturile. În configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de separare intrapsihică continuă, astfel încât "alianțele-gemeni" între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepţiei realității inaccesibile activistului. Ei, literalmente, "pierd contactul cu realitatea".

Activiștii care îşi neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca "ajutoare" dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective (emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu creșterea inconștientă a investiției narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecţiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care şi-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni "dependent emotional", va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni emoțională din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o impresie de tipul "piesa s-a încheiat, cortina a căzut", iar înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre următoarea victimă/activist.

Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupă de făcut una-alta). "Urmați liderul" este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori să-şi întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi şi fără noimă.

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1)  Perturbarea ordinii de zi

2)  Deturnarea discuției

3)   Întreruperi în mod repetat

4)   Falsă ignoranță

5)   Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului.

Sabotorii

Unii sabotori se pretind a fi activişti. Ei (sau ele) vor :

1)  Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)

2)  Printa pliante numai în limba engleză
    

3)  Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat

    

4)  Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de mijloc
   

5)  Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze
    

6)  Complica problemele
    

7)  Formula revendicări eronate
    

8)  Compromite obiectivul
    

9)  Ţine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul poate însoți aceste discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiştilor.

Provocatorii

1)  Doresc să stabilească "liderii" pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea
    

2)  Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor
    

3)  Încurajează militantismul
    

4)  Vor să batjocorească autoritatea
   

5)  Încearcă să compromită valorile activiștilor
    

6)  Încearcă să instige la violenţă. Activismul vrea mereu să fie non-violent.
    

7)  Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul autorităților

Informatorii

1)  Vor ca toată lumea să se înscrie undeva

2)  Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)

3)  Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiştii

4)  Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create de agenții.

Urmărirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă NU EŞTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulţumiţi sau îngrijoraţi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) să se întoarcă împotriva mișcării și să depună mărturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o "revelație", vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile activiștilor sinceri și dedicaţi.

În cazul în care un agent este "expus", el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).

COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și neutralizează persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale. "Securitate națională" se referă la securitatea așa cum este ea stabilită de către FBI, pentru a preveni oamenii să fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea libertăților civile ale persoanelor.

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul

Acuzaţii puternice și credibile de desfăşurare a unor activități criminale pot dărâma un guvern. Când guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici trebuie să fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură de o presă cooperantă și complezentă mai degraba decât de o simplă opoziție simbolică.

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.

2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema "Cum de îndrăznești ?".

3. Califică toate acuzaţiile ca fiind "zvonuri" sau, mai bine, de "zvonuri zevzece". Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită "zvonurilor". (În cazul în care aceştia au tendința de a crede "zvonurile", este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu "paranoici" sau "isterici").

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaţiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseşte cuvinte precum "teoretician al conspiratiei", "scandalagiu", "morocănos", "nebun", "smintit", și, desigur, "bârfitor", pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaţiile, și expresii "mai rezonabile" în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obţină  bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind "vechea placă".

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de "mărturisire și evitare".  În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îţi  recunoşti "greșelile", dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.

10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raţionamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de "sinucidere" a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o.  Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparată cu tactica "muşcă şi fugi".

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a atribui "faptele" oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți "să demaşte ei înşişi scandaluri și apere cauze populare". Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, "ce l-ar putea împinge pe cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?" Autoritățile nu au suficienţi apărători prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control, dar se pare că nu este cazul.

Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se întâmplă pe net și pe forumuri.

DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU LINGBISTI

DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU LINGBISTI 

ABUZ = fără buze

ABUZAT = tot fără buze dar în Africa sau pe-acolo

ACRU =  unitate de măsură a acrelii.   Ex: Tata are o soţie de 3 acri şi o soacră de 5.

ACTRIŢĂ = matriţă pentru fabricarea acelor

AMÂNAT = fără mâini

AMPULĂ = amintiri din tinereţe

APOI = apă mare

APOPLEXIE = stare de disconfort creată de apa provenită de la vecin, neconvenţional, prin tavan

AŢÂŢAT = fără sâni

BASCĂ = femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înăuntru

BIRMANIA = predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe şi impozite

BIROCRAŢIE = democraţie originală, bazată pe încasarea cat mai multor biruri, cam ca la noi

BIZAR = zar dublu

BOSUMFLAT = şef supraponderal

CELULOZĂ = boală căpătată în închisoare
CHILOT = moldovean ce chilotează un avion

COLONEL = intestinul subţire

COMBINEZON  = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine

GHINIOANE = varianta moldovenească pentru ardelenescul "Bine, Ioane"

ÎMPRĂŞTIERE = rezultatul procesului prin care beţivii se fac prastie

 

ÎNCHINARE = transport către  China

ÎNFOCARE = transformare în focă

ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului

ÎNVIORAT = prevăzut cu vioară

LEŞINĂ = pe unde circulă "le tren"

MĂCEL = mac mic

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri

MICROSCOP = scop mărunt

MOPS = câine care a făcut ceva box la viaţa lui
NASOL = amintiri despre viitor
NASTURE = plasture pentru nas
PAPANAŞ = naşul Papei
PAPARUDE = rudele Papei
PIRELLI = firmă care a dat faliment când or venit moldovenii cu "firma pi buni"
PIRON = locul unde opreşte trenul în gara din  Iaşi
MOLIERE = cutiuţe în care se păstrează naftalina
MONOLOG = olog de un picior
BIOLOG = olog de ambele picioare

SEXOLOG = olog de ... 
             PLASTURE = nasture din material plastic

PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune

RATEU = pateu din carne de raţă

SCARABEU = cetăţean ce locuieşte la bloc, la scara a doua; din aceeaşi familie de cuvinte se cunoscscaraceu şi scaradeu

SCUMPETE = termen drăgăstos adresat femeii iubite pe timp de inflaţie

SOIOS = de soi

TRACTOR = actor cu mult trac

TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie

ŢURŢUR = sunetul soneriei, iarna

VEDETĂ = nava mică de război care se bucură de o deosebită popularitate

YETI = filmul lui Spielberg, "E.T.", pe ecranele Iaşiului

Bujor Nedelcovici: „A fi scriitor nu reprezintă o carieră, ci o vocaţie”

Bujor Nedelcovici: „A fi scriitor nu reprezintă o carieră, ci o vocaţie”

De vorbă cu prozatorul Bujor Nedelcovici

Alexandru Petria: – Domnule Bujor Nedelcovici, sunteţi unul dintre prozatorii pe care-i citesc din adolescenţă. E un privilegiu şi o bucurie că am ocazia să dialogăm…

Bujor Nedelcovici: – Şi mie îmi face plăcere, domnule Alexandru Petria să schimbăm câteva impresii şi idei.

- Păreţi un inadaptat, nu cred că greşesc folosind acest cuvânt…

- Nu m-am adaptat la anumite împrejurări determinate de o tiranie a istoriei şi nu am încercat să găsesc soluţii de compromis, disimulare, simulare, tăcere echidistantă, „imparţial ca tot românul” … La o întâlnire la Liceul I. L. Caragiale de la Ploieşti, o elevă mi-a spus că am fost şi sunt un „scriitor incomod”. Da! Am fost un scriitor incomod – un „ franc tireur”, un „autseider”- prin ce am scris şi atitudinea pe care am avut-o în societate. Nu am făcut parte din grupuri de presiune şi afirmare, nu am făcut politică înainte de 89 şi nici după şi dacă rămâi „spectator angajat” nu ai prea multe şanse de reuşită… Nu regret „ce si cum am fost”…

- Tinereţea v-a fost marcată de arestarea politică a tatălui dumneavoastră. V-aţi imaginat cum v-ar fi fost viaţa de era altfel, cu vremuri normale ori dacă aţi fi provenit dintr-o familie din nomenclatura comunistă?

- Mi-am imaginat dacă m-aş fi născut în Franţa sau Anglia şi dacă aş fi făcut studiile la Oxford sau Sorbona. Fiul meu este student la Sorbona. Dar nu îţi alegi locul naşterii, timpul istoric şi nici părinţii. Dacă aş fi avut o altă existenţă poate nu aş fi devenit scriitor. Toată viaţa a fost o probă iniţiatică (ab initio) de cunoaştere a lumii în care am trăit, dar şi o autocunoaştere (ego, moi, soi- même), exprimare literară şi de indignare şi protest public. Suferinţa dacă nu este ridicată pe planul raţional rămâne o suferinţă primară şi emoţională. După ce am terminat Facultatea de Drept am fost nevoit să lucrez 12 ani la munca de jos. Acolo, la Bicaz, am început să scriu chiar dacă nimeni nu te învaţă cum să scrii un roman. Am descoperit că mă pot salva în literaturà şi că sunt liber cu adevărat pe pagina albă de hârtie, dar şi în realul oprimant din exterior. Filosofia antică grecească considera destinul ca pe o întâlnire dintre două forţe şi energii: ce se ascunde în tine (predestinare biologică) şi în ce împrejurări trăieşti. Dar importat este ce au vrut ei să facă din tine şi ce ai vrut tu să faci cu viaţa ta. Abandonul este o explicaţie, dar nu o scuză. Am auzit deseori: „Ei! Aşa erau vremurile atunci”. Scuza prin împrejurările trăite uneori este neconvingătoare… Nu regret nimic din ce am trăit şi multumesc Cerului că mi-a dat puterea de a nu mă rata şi de a nu deveni „un idiot util”, cum zicea Lenin si cum fusesem programat.

- Când aţi conştientizat că sunteţi într-adevăr scriitor?

- Nimeni nu îţi dă un certificat că eşti scriitor, iar Facultatea de litere nu îţi acordă acest titlu.

- Normal.

- După ce am scris două sau trei romane, într-o bună zi mi-am spus: „De azi eşti scriitor” şi mi-am aşezat singur o coroană imaginară pe cap, însoţit de un zâmbet. Numai după aceea am făcut o cerere să fiu primit în Uniunea Scriitorilor, care pentru mine era o simplă formalitate. Pe cartea de vizită este scris numele meu şi sub el: „scriitor”. Este un titlul pe care l-am cucerit şi nu îl datorez nimănui. Am descoperit cu strădanie şi efort harul şi graţia divină…

- Alex Ştefănescu a scris despre dumneavoastră: „Prozatorul se simte obligat să judece evenimentele istorice şi fenomenele sociale din epocă de pe poziţia unui martor care a jurat cu mâna pe o Biblie a moralităţii că spune adevărul.” Aţi reuşit să spuneţi adevărul în măsura dorită?

- În prefaţa la trilogia „Somnul vameşului”(1981) scriam: „Am fost martorul unei epoci, eram obligat să-mi depun mărturia. Nu am dreptul să uit sau să tac. Ce crezi că este esenţial pentru mărturia ta? In epoca modernă omul religios a fost înlocuit cu omul istoric, problematic, care a înţeles că istoria nu poate fi ocolită şi nici respinsă, ci doar implicată conştient. Este necesar să aflăm cât suntem de manevraţi şi cât suntem de liberi”. Am reuşit să spun adevărul? Ei! Aici se complică problema pentru că mai întâi trebuie să ştim „ce este adevărul” pentru că fiecare are adevărul lui. Întrebarea rezistă încă de când Pilat l-a întrebat pe Isus: ”Ce este adevărul?”. Ar trebui să evocăm o bibliotecă întreagă şi nu ştiu dacă vom găsi răspunsul. Ar fi necesar să ne amintim de mulţi filosofi şi scriitori printre care Voltaire („Dictionnaire philosophique”), trecând pe la Mihail Bulgakov („Le Mître et Marguerite”) şi ajungând la Papa Ioan- Paul II în Ciclica „Veritatis splendor”(1993) şi tot nu vom afla un răspuns la întrebarea: ”Ce este adevărul?”.

- Adevărul dumneavoastră.

- Privitor la „adevărul meu”… În prefaţa evocată scriam: ”Trebuie să ne exprimăm adevărul nostru ori de câte ori ne întâlnim cu: nedreptatea, falsul, teama, crima morală sau fizică, trufia, demagogia, corupţia, fără să ne scuzăm că nu îndreptăm nimic prin „ acel caz particular”…Ce consideri adevăr? Dreptul lui Don Quijote de a susţine că lighenaşul este coif”.

- Nu avem o cultură a protestului. Scriitorimea şi-a ascuns laşitatea înainte de 1989 în spatele sintagmei „rezistenţa prin cultură”. Povestiţi-mi despre problemele pe care le-aţi avut cu cenzura, cu Ceauşescu şi cu colegii literaţi, înainte şi după ce aţi publicat în Franţa.

- Cu cenzura m-am întâlnit de la început, dar prima confruntare a fost după ce am publicat romanul „Zile de nisip” şi am scris scenariul de film intitulat „Faleze de nisip„. Filmul a rulat câteva zile pe ecranele din Bucureşti, apoi a fost retras din ordinul lui Ceauşescu. În 1983, la Conferinţa ideologică de la Mangalia, Ceauşescu s-a referit direct la acesta film (a fost prima dată când vorbea despre o operă de artă) şi a dat numeroase şi preţioase indicaţii care s-au soldat cu o criză în cinematografie şi la Casele de creaţie. A doua confruntare a fost în 1982 când am vrut să public romanul „Al doilea mesager”. Editura la care am prezentat manuscrisul, timp de doi ani mi-a cerut modificări de cuvinte, fraze şi până la concepţia generală. Am refuzat să fac orice modificare. Am prezentat romanul la altă editură. Şi acolo mi s-au cerut mai multe pagini de modificări şi eu din nou am refuzat. În cele din urmă am trimis manuscrisul pe căi clandestine la Paris şi în 1983 a fost publicat de Editura Albin Michel şi a fost premiat cu „Prix de la Liberté” acordat de PEN Club Français. Consecinţele au apărut imediat. Am fost obligat să-mi dau demisia de la Almanhul literar şi de la Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Urmărit, ascultat la microfoanele puse în casă, desfăcut corespondenţa… Mi s-a propus să public o altă carte. Am prezentat la aceeaşi editură un volum de nuvele, dar şi de data aceea mi s-a cerut să renunţ la o nuvelă. Am refuzat şi în 1985 m-am hotărât de plec definitiv din România. Am reuşit abia în 1987 şi de atunci trăiesc la Paris, la început ca refugiat politic, apoi cetăţean francez. Iată pe scurt cum un roman („Al doilea mesager”) a reuşit să-mi schimbe destinul… A fost un bun mesager…

În toată acea perioadă am fost singur şi nu a fost o surpriză. Când am început o acţiune nu contam pe ajutorul nimănui, singurătatea este totuşi dificil de suportat… După 1989 am făcut imprudenţa să cer Dosarul de Securitate şi am scris o carte, „Un tigru de hârtie, Eu, Nica şi Securitatea”. Mare greşeală! Am găsit ca informatori prieteni şi scriitori. La început nu am dat numele lor adevărat, numai iniţialele ,apoi s-a declanşat o campanie împotriva mea si am răspuns cu documente şi argumente concrete găsite în dosar. Am fost blamat, defăimat, acuzat că sunt justiţiar, masochist, procuror al naţiunii române si chiar „Un Jdanov la Paris”. Am răspuns cu un zâmbet pe buze. Nu m-a surprins că nu au recunoscut, dar am suportat greu că alţi scriitori au ieşit în apărarea lor din motive de prietenie, complicitate şi poate din vinovăţie ascunsă.

Spuneaţi că nu avem o cultură a protestului. Este adevărat că „rezistenţa prin cultură” sau onirismul au fost forme ascunse de refuz şi protest. Dar există o limită în care protestul trebuie să fie deschis şi afirmat. Această poziţie presupune curaj, asumarea unui risc, sentimentul că libertatea este o valoare superioară oricărui considerent. Au fost scriitorii care au protestat deschis şi până la urmă au fost obligaţi să plece în exil. Au fost puţini şi nu este cazul să-i citez aici, ei sunt cunoscuţi. Pe masa mea de lucru se află de ani de zile cartea lui Camus „L’homme révolté”….

Stephan Hessel (la 95 de ani), un vechi rezistent si apărător al drepturilor omului, a scris o carte de 25 de pagini „Indignez-vous”. S-a în vândut în câteva milioane de exemplare şi s-a tradus în mai multe limibi. S-a declanşat o mişcare la care au participat mii de tineri din Spania, America, Franţa şi Israel. Nu am auzit nimic despre România. Dar pentru aceasta este necesară o cultură şi o tradiţie de implicare civică, spirit protestatar, revoluţionar şi indignare în faţa oricărei injustiţii sociale şi personale…

- Unii doresc ca scriitorului să i se ierte dacă a colaborat cu un regim nedrept, în numele valorii operei. Merită iertat? Poate să fie scuzat prin „salvarea prin operă”?

- Am scris şi am vorbit deseori despre raportul dintre operă şi viaţa scriitorului, despre condiţionarea dintre creaţie şi creator. Nietzsche spunea că scriem şi cu trupul. Dacă într-o zi suntem bolnavi nu ne aşezăm la masa de lucru. Teoria „opera rămâne” este o formă ipocrită şi perfidă de a absolvi scriitorii care au făcut compormisuri cu regimul şi au susţinut că numai opera dăinuieşte timpului. Nimeni nu este inocent! Au fost şi încă mai sunt apărători ai teoriei „disocierii dintre etic şi estetic”… Sublime méchanceté. Fără comentarii…

- Aveţi un program la scris?

- Scriu ziua, sunt diurn, nu am sărbători şi am puţine vacanţe. Am trăit pentru scris şi printre cărţi. Citesc cu o curiozitate imensă şi cu bucuria de a cunoaşte un necunoscut pe care am iluzia că îl voi cuceri… Le gai savoir.

- La care din romanele scrise ţineţi cel mai mult? Personal, am o slăbiciune pentru „Provocatorul”.

- Acum este preferată proza simplă, de divertisment, amuzantă, captivantă, poliţistă, erotică şi… chiar pornografică. Am scris vreo cinsprezece romane (şase publicate în Franţa) care au avut diverse teme: utopia negativă, alegoria, parabola, romanul de familie, pagini de eseu şi naraţiune cursivă şi chiar „Mitul Cristic”. Explozia structurilor narative s-a produs în 1977 cu romanul autoficţional „Fils”, scris de Serge Doubrovski, care a spart canoanele literare: personajul este autor, autorul este personaj, biografia se amestecă cu naraţiunea literară etc. Romanul lui S. Doubrovski a provocat sinuciderea amantei lui. Deci şi un roman… poate ucide. În ultimul timp la Paris s-a declanşat un scandal provocat de cartea Marcelei Iacub, „Belle et Bête”, în care descrie relaţiile erotice şi sexuale pe care le-a avut cu Dominque Strauss-Kahn. Nu este singurul roman autoficţional care provoacă scandal, sau poate tocmai acesta este scopul de a provoca un scandal şi de-a se vinde cartea…

- Sunteţi într-o penumbră publică în stridenţă cu valoarea operei. Care credeţi că e pricina?

- Nu consider că sunt într-o penumbră şi uitat de critici sau cititori. Pentru a face o carieră literară este necesară o strategie bine pusă la punct: o agendă cu telefoane la care să recurgi cât mai des, un grup de prieteni şi presiune care să te ajute să te afirmi, o carieră politică, să te sprijine pentru a apărea cât mai des la televizor… Eu nu am vrut şi nici nu am putut să recurg la toate aceste procedee. A fi scriitor nu reprezintă o carieră, ci o vocaţie. Uneori nu trimeteam la critici volumele publicate pentru a nu insinua că le cer să scrie despre ele. Nu am cerut niciodată nimic: premii, cronici favorabile…

Nu! Mint ! La sfârsitul lui martie (2013) a avut loc <Salon du livre > de la Paris. Am citit mai multe liste cu scriitorii care vor fi invitaţi din ţară şi de la Paris. Eu nu figuram pe nici o listă. Am protestat! În cele din urmă am fost invitat şi am participat la o masă rotundă. Oricum, trăiesc la Paris de 25 de ani, nu am murit şi sunt… totuşi scriitor.

Am primit mai multe premii literare în România şi în Occident. Dosarul de presă din străinătate (articole, interviuri, cronici) este mai voluminos decât cel din ţară. Şi bucuria absolută a fost când am publicat „Opere complete” (Editura ALLFA), 7 volume, 5500 de pagini. Se pare că sunt singurul scriitor în viaţă care a publicat „Opere complete”, asemănătoare celor care au apărut în „Biblioteque de la Pléiade”. Deci, nu sunt nici erou şi nici victimă şi îmi văd mai departe de treabă…

- Într-un interviu vă întrebaţi: „Am trăit sau am scris pentru a trăi?”. Aţi aflat răspunsul?

De fiecare dată când termin un roman- care îmi cere un an sau doi de lucru zilnic – îmi propun să trăiesc… Dar! Ce înseamnă pentru mine „a trăi” fără să scriu şi fără să citesc? Deci! Am scris pentru a trăi şi am trăit pentru a scrie…

Interviu realizat de Alexandru Petria, apărut în Tribuna, nr. 255, 16- 30 aprilie 2013

Interviu cu unul dintre oamenii care au dat BCR în judecată

de Vladimir Bortun 29
19 aprilie 2013

[ Comentariu Dan Culcer - Aici se vede forța grupului în poltică sau economie. Un exmplu de reacție socială care se poate aplica în orice domeniu. E nevoie de constituirea unor grupuri de avocați mai puțin șnapani care să vadă interesul unor astfel de acțiuni.]

Temă: Viaţa în rate
Vladimir Borțun: Cum a început relația ta cu BCR?
Sorin: Păi, m-am hotărât să nu mai plătesc chirie și să mă mut cu familia, că nu mai încăpeam într-o garsonieră. Și am zis să luăm un credit.
VB: În ce an?
Sorin: Sfârșitul lui 2007, începutul lui 2008. Prin decembrie-ianuarie. M-am dus la mai multe bănci, am cerut mai multe oferte, și am zis că oferta de la BCR e cea mai bună. Mi-au dat banii imediat, n-a fost niciun fel de problemă. Dar, înainte de chestia asta, am avut o nelămurire. În primul an, urma să plătesc o dobândă fixă, care, după această perioadă, devenea variabilă în funcție de referința afișată în sediile BCR. Și nu știam care-i treaba cu dobânda asta variabilă, așa că am întrebat acolo cum fluctuează, dar mi s-au dat niște răspunsuri pe care nu le-am înțeles. Am revenit cu întrebările astea la domnul de la bancă, l-am rugat frumos să-mi explice omenește cum fluctuează chestia asta, iar omul n-a reușit. Nu a reușit, așa e cel mai corect spus. Nu știu dacă a fost lipsa lui de intenție.
VB: Ce l-ai întrebat, mai exact?
Sorin: L-am întrebat cum s-ar putea întâmpla ca această dobândă variabilă să crească foarte mult, astfel încât eu să nu-mi mai permit s-o plătesc. Ce ar putea să ducă dobânda mea de la 4,8%, cât era atunci, la 7%, să zicem? Omul mi-a zis că cel mai probabil să se întâmple asta e în caz de război. Și am zis că dacă e așa, doar în caz de război, accept. Eu acum plătesc 11% și nu e război.
VB: Și cum au evoluat lucrurile cu banca după ce ai luat creditul?
Sorin: Mi-am plătit ratele la bancă timp de un an de zile, după care de la 200 de euro am sărit la 460. Și le-am zis că e o greșeală, iar ei mi-au zic că nu, nu e o greșeală, că a crescut dobânda variabilă.
VB: De ce crescuse?
Sorin: Inițial, credeam, ca toată lumea, că dobânda variabilă trebuie plătită conform indicelui ROBOR [pentru creditele în lei – VB] sau EURIBOR [pentru creditele în euro – VB], acești indici fiind stabiliți din afara băncii de la care iei credit. Dar eu am plătit o dobândă stabilită de BCR, ceea ce înseamnă că, dacă dobânda crește, eu trebuie să plătesc pentru incompetența lor – și n-am nicio problemă cu chestia asta, până la un punct –, dar, pe de altă parte, trebuie să plătesc și fraudele.
VB: Adică?
Sorin: Ați văzut în presă, în ultima vreme, despre fraude în bănci. Banii ăia au dispărut din bancă, iar pierderile astea se duc și către mine, care plătesc rate.
VB: Așa, și ce ați făcut când vi s-a dublat rata?
Sorin: Prin 2010, ne-am strâns pe internet câțiva cărora ne crescuse dobânda și am creat o listă de discuții. Am decis să dăm banca în judecată.
VB: Câți erați la început?
Sorin: Inițial, în grupul nostru, am fost mai mulți. Nu știu cifra exactă, dar eram în jur de 500-600. Pe parcursul procesului, s-a micșorat grupul, pentru că banca le-a oferit unora tot felul de înțelegeri individuale, fără legătură cu avocatul nostru.
VB: Și în ce constau aceste înțelegeri?
Sorin: Nu știu exact, că sunt confidențiale, dar se vorbește că acele oferte conțin în continuare această dobândă cu referință variabilă, numai că e mai mică; noi o numim dobândă preferențială, oferită de bancă anumitor persoane.
VB: Câți ați rămas după aceste înțelegeri?
Sorin: Acum suntem 327, împărțiți în două grupuri, G1 și G2.
VB: Și ce a urmat?
Sorin: Înainte de a da în judecată banca, domnul avocat a trimis o scrisoare către bancă, în care i-a rugat să vină să negociem, să vedem dacă se poate rezolva problema fără cheltuieli inutile. Am avut o mare speranță acolo și credeam că banca o să vrea să rezolvăm problema. Nu s-a întâmplat așa.
VB: Mai aveai încredere în bancă în momentul ăla?
Sorin: Începutul morții încrederii mele, ca să zic așa, fusese mai demult, când un alt client BCR, care i-a dat separat în judecată și a câștigat, a făcut un grafic care arăta că dobânda lor variabilă rămâne la fel de mare chiar și când indicele EURIBOR scade [vezi fig. 1 – VB]. Dar încrederea mea a murit definitiv și irevocabil în sala de judecată, când am văzut cum se apără banca prin gura avocatului.




VB: Cum s-a apărat?
Sorin: Nu știu cât de mult am voie să spun, nu vreau nici să mă trezesc mâine cu casa de avocatură a băncii care mă dă în judecată. Pot să-ți spun ce mi-au zis alții, care au procese cu banca separat, prin ANPC [Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – VB], că o variantă e să faci ca noi, cu avocat, iar cealaltă e să te duci la ANPC. Un tip care a studiat un an de zile ca să-și facă singur apărarea mi-a spus că, la proces, unul dintre argumentele apărătorului a fost ceva de genul că boul se leagă de gard cu funia și omul cu semnătura.
VB: Când a început procesul vostru?
Sorin: Am început acțiunea în octombrie 2010, dar ne-am judecat pe fond, la tribunal, abia în primăvara lui 2011. S-a stat mult pe procedură. Era clar o tragere de timp, nu încape niciun fel de îndoială. Am fost acolo, în sală, și am văzut. Ei încearcă să tărăgăneze cât mai mult.
VB: De ce?
Sorin: Creditul merge, ei încasează banii. Le convine de minune chestia asta. Plus că unii mai renunță la proces.
VB: Voi de ce ați acuzat banca, mai exact?
Sorin: Am cerut instanței constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze: mecanismul de calcul al dobânzii variabile, comisionul de acordare, comisionul de administrare, comisionul de urmărire a riscurilor – care sunt toate, de fapt, niște dobânzi mascate – și clauza referitoare la garanții suplimentare. Și, în cazul în care se constata nulitatea absolută a acestor clauze, ceream scoaterea lor din contracte.
VB: Ce înseamnă clauză abuzivă?
Sorin: Sunt două condiții pentru ca o clauză din contract să fie considerată abuzivă: dacă nu a fost negociată și dacă a creat, cu rea credință, un dezechilibru major între părți.
VB: Și cum a îndeplinit aceste condiții clauza privitoare la dobândă, de pildă?
Sorin: În primul rând, nu a fost negociată, ea existând în contractul preformulat. În al doilea rând, faptul că mecanismul folosit de bancă pentru a calcula dobânda era unul arbitrar, noi, clienții, neputând prezice evoluția dobânzii, denotă rea credință. În al treilea rând, faptul că banca a majorat dobânda atunci când EURIBOR a crescut, dar n-a micșorat dobânda atunci când EURIBOR a scăzut, a creat un dezechilibru contractual major.
VB: Și care a fost decizia curții?
Sorin: Prima decizie a venit în martie 2012 și spunea că acel comision de administrare trebuie scos. Despre dobândă și celelalte clauze nu mai știu exact ce-a zis, dar, oricum, n-am primit câștig de cauză.
VB: Ce a urmat?
Sorin: Ți-am spus că suntem împărțiți în două grupuri, G1 și G2, cu același avocat, dar două acțiuni separate, care merg aproape împreună, la diferență de câteva săptămâni, să zic. Eu sunt în G1. Cei din G2 au reușit, în noiembrie 2012, să execute silit banca și să încaseze banii care le reveneau în urma eliminării comisionului de administrare. E vorba de vreo 900.000 de lei.
VB: Deci s-a ajuns la executare silită?
Sorin: Da. Avem colegi care au câștigat irevocabil în alte cazuri, cazuri în care instanța a zis băncii ceva de genul – „Scoateți, domn’le, mizeria asta din contract! Nu vă e rușine?!” Iar banca vine și spune ceva de genul – „Da, și cu ce s-o înlocuiesc? Nu pot s-o pun în aplicare. Învățați-mă cum să fac!” Ce să faci? Avem un coleg care a câștigat și cu privire la dobândă, și cu privire la celelalte clauze abuzive. Trebuie să i se scoată din contract, nu i s-au scos, iar omul a zis că, în cazul ăsta, nu mai plătește rata, dar nu numai că nu mai plătește rata, dar renunță și la cetățenia română.

VB: Ai spus de G2 că și-au luat banii, dar cei din G1 nu și-au primit banii?
Sorin: Nu, pentru că ne-am mișcat mai greu, au mai fost niște întrebări din alea de tipul „Dar voi câți sunteți?” etc. – s-a mai lungit un pic, iar apoi a venit apelul.
VB: Ce s-a întâmplat la apel?
Sorin: Am făcut apel și noi, și banca. Au câștigat ei, în februarie anul ăsta. E ceva foarte interesant aici. Gândește-te că de la începutul acțiunii și până la acea executare silită au curs doi ani, iar recursul a durat o zi! Și altă chestie incredibilă: cele două grupuri au depus acțiunile de apel în zile diferite și am nimerit la același complet de judecată, deși ar trebui să se repartizeze aleatoriu. E o coincidență prea mare. Pe lângă asta, a fost și cazul Munteanu.
VB: Mai precis?
Sorin: Să zicem că noi doi avem același contract, în care doar dobânda diferă, dar clauzele abuzive sunt la fel, avem același avocat, suntem clienții aceleiași bănci, mergem la aceeași curte de apel din București – tu câștigi tot, eu pierd tot!
VB: Cu același dosar și aceeași pledoarie?
Sorin: Da, și la aceeași secție, dar alt complet de judecată și alt verdict. E foarte interesant de studiat decizia din cazul Munteanu, pentru că acolo judecătorul nu numai că a fost de acord cu ceea ce s-a cerut, dar a adăugat de la el niște chestii foarte interesante. Pentru bănci ar fi interesant să citească, dacă au timp, dar îmi închipui că sunt ocupate.
VB: Ce vă rămâne de făcut după decizia Curții de Apel din februarie 2013?
Sorin: Pentru noi, e destul de simplu ce-avem de făcut – mergem până la capăt, asta e foarte clar.
VB: Adică?
Sorin: Adică o să mergem la Înalta Curte de Casație și Justiție, care e ultima instanță din România. Ce mi-aș dori eu e să câștigăm la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar motivul este următorul: dacă noi câștigăm aici, cel care e de vină plătește. Dacă noi nu câștigăm aici, se cimentează aceste clauze abuzive și se creează un precedent foarte puternic cu care va fi lovit în cap orice cetățean care va mai da în judecată o bancă. Dacă ne ducem la CEDO [Curtea Europeană a Drepturilor Omului – VB] și câștigăm acolo, fii-mea o plătească oalele sparte, tu o să le plătești, și nu e corect, nu e corect deloc. Eu de-asta vreau să forjăm acum.
VB: Când aveți termen?
Sorin: Încă nu știm.
VB: Acum, după experiența voastră cu justiția, crezi că există și alte metode decât cele juridice de a lupta împotriva băncilor?
Sorin: Da, eu plătesc ratele cu o întârziere de 29 de zile.
VB: E un gest pur simbolic sau chiar îi incomodezi cu asta?
Sorin: Îi incomodez, pentru că ei lucrează cu riscuri, iar în momentul în care eu nu plătesc la timp, pentru ei e un risc. Deci ei au de lucru cu treaba asta. Dar alți colegi nu mai plătesc deloc. Având în mână o decizie irevocabilă că banca trebuie să scoată aceste clauze din contract, nu văd de ce ar mai plăti.
VB: Dar, în absența unei asemenea decizii, ai putea protesta așa, să nu mai plătești deloc?
Sorin: Eu, personal, mă gândesc serios și la chestia asta.
VB: Și ei cum ar putea să te forțeze să plătești? Să te execute pe cale juridică?
Sorin: N-au decât. S-ar putea să râdă judecătorul de ei. Până acum, așa s-a întâmplat: sunt cazuri de oameni care n-au mai plătit ratele și, până nu se lămurește chestia asta cu clauzele abuzive, nu prea pot fi forțați să mai plătească.
VB: Cum ai perceput tu felul în care a fost tratat cazul vostru în mass-media?
Sorin: Cineva care se ocupă de bugete de media mi-a spus că n-avem mari șanse, pentru că sunt cei mai mari „media buyers”. Dar vreau să spun că, până acum, toți cei din presă cu care am stat de vorbă au fost sută la sută de partea noastră. A fost o prezentare corectă, în general, conform așteptărilor noastre.
VB: Ți se pare că există presiuni din partea lumii politice în favoarea băncilor?
Sorin: Da.
VB: Mai concret?
Sorin: Păi, mai concret, domnul premier ar fi declarat că s-a uitat la contracte și că acele clauze nu ar fi așa abuzive. Pe lângă asta, nu exclud varianta unor dobânzi preferențiale pentru politicieni.
DE ACELASI AUTOR
10 critici la adresa guvernării Thatche ..Interviu cu un fost angajat la HolverInterviu cu un (fost) angajat French Bak ..Este filantropia o datorie?Interviu cu o traducătoare înşelată ..
VB: Ce crezi că ar trebui să facă autoritățile statului?
Sorin: În primul rând, e BNR. Niciun credit ipotecar din România nu poate să ajungă pe masa clientului ca să-l semneze dacă BNR nu-ți dă OK-ul. Astea, așa cum sunt, au trecut pe-acolo. În fine, oricine poate să greșească și, până la urmă, BNR are o grămadă de treburi de făcut, nu trebuie să fie neapărat axată pe chestia asta. Dar, odată ce s-a întâmplat, odată ce vezi că suntem într-o situație de genul ăsta, te apuci să faci ceva. Aș vrea să aibă mai mult curaj, să fie acolo, să ne dea și nouă un semn că există, că știe despre ce-i vorba și că veghează. În al doilea rând, e ANPC, care s-a zbătut foarte mult și n-a făcut nimic. Dar, în ultima vreme, ANPC a început să fie mai tare. A început să se simtă o schimbare la ei, oamenii de-acolo au învățat ce să facă. Începe să meargă ANPC, deși e foarte firav.
VB: Ca o părere generală, ce crezi despre comportamentul băncilor?
Sorin: Cred că, peste câțiva ani, o să ne uităm la chestia asta cum ne uităm acum la Caritas și la FNI – e o manevră, iar manevra asta funcționează din cauză că sistemul bancar o permite – deoarece omul care-ți dă creditul primește niște bani când ți-l dă – și din cauză că problema asta nu e tratată din rădăcini.


← The simple courage of decision: a leftist tribute to Thatcher

29 răspunsuri la Interviu cu unul dintre oamenii care au dat BCR în judecată
Andrei spune:
19 aprilie 2013 la 9:27

Nu ar fi mult mai simplu ca cineva aflat in aceasta situatie, in loc sa se chinuie inutil prin procese timp in care sa plateasca rata nesimtita , pur si simplu sa nu mai plateasca deloc ? Ce e asa de groaznic sa-si piarda posesiunea care oricum nu e a lui ? Mi-a crescut banca rata in mod nesimtit, nu mai platesc si stau cu chirie. Dar nu…tinem cu dintzii de apartamentu nostru luat cu banii bancii. Plus ca atunci cand nu mai platesti ratele vine banca si se roaga de tine si poate iti mai lasa din rata…ca nu vor sa de pricopseasca cu sute si mii de apartamente..
Răspundearakelian spune:
19 aprilie 2013 la 11:30

eu nu as face asta pt ca imi doresc imobilul ala. Chiar daca voi spuneti ca nu e al meu, si el bancii, pana nu il achit, dar eu nu mai sunt nevoita sa ma mut la cateva luni in alta chirie, banii care la sf lunii ii dadeam pe chirie stiu ca se duc pt rata la casa, in casa aia am copil.
Dar procesul nu e pt vreau/nu vreau sa platesc banca. Ci pt ca nu e respectat contractul, ca e modificat unilateral(vezi cazuri cu credit cu dobanda fixa toata perioada), ca au introdus comisioane ascunse, etc. Poate clientul sa faca asta, sa modifice unilateral contractul si sa notifice banca? Nu.
Si mai e un lucru. Clientul e vanzator la chiosc, inginer, sau nu. Pe cand banca e o institutie financiara, cu personal direct pregatit in domeniu, ce incalca constient legile statului roman. Acest personal a luat comisioane grase, isi ia salariul tocmai din asta. Dar eu, ca inginera, de nu as respecta normele, atunci as pierde jobul, ba mai mult as fi pusa sa platesc daunele clientilor.
RăspundeAndrei spune:
19 aprilie 2013 la 23:51

Ce are de a face copilul si casa ? copilu poate sa traiasca la fel de bine si cu chirie. El are nevoie de parinti linistiti nu de parinti stresati si plecati pana noaptea tarziu la lucru. Siguranta nu v-o da nici casa si nici serviciul la compania X ci ceea ce sunteti voi capabili sa oferiti pe piata de munca. Se poate face contract de inchiriere si pe ani de zile…nu te obliga nimeni sa te multi odata la cateva luni. Plus ca daca firma se relocheaza si trebe sa te muti cu jobu.. Mi se pare un chin inutil sa iti dai 60 – 70 % din venituri pe rata la casa timp de …o tinerete. Ti-ai ipotecat casa, nu viata ! Nu sunt eu indreptatit sa judec alegerile altcuiva, e doar un exercitiu de imaginatie…cum as reactiona eu daca cineva isi incalca contractul fatza de mine…Toate cele bune !
RăspundeAndrei spune:
19 aprilie 2013 la 9:39

Nu ar fi mai bine ca in loc sa va strangeti sute de oameni in asociatii si grupuri ca sa stati mai apoi ani de zile in procese cu banca, timp in care le platiti rata nesimtita sa decideti toti si fiecare in parte sa sistati plata ratelor ? Sa vedeti atunci cum intra banca in panica si nu acei care de frica ca (cacofonie intentionata ) vine banca si le ia masina si televizoru sau casa intra in panica si isi pun streangu…saracii de ei…
RăspundeGhita Bizonu' spune:
19 aprilie 2013 la 10:21

Ii executa. Sau vinde creanta unor “recuperatori” ..
Aderaul este ca mult din clauze sunt abuzive , leonine si cf vechoului cod cibil (nu cominist ci de pe la 1e964) sunt nule de drept . Insa noi avem o justitie “indepdendenta”. Independenta de lege voi a zice.
RăspundeAndrei spune:
19 aprilie 2013 la 23:29

Nu cred ca banca vinde creante imobiliare/ipotecare de zeci de mii de euro la recuperatori. Vinde creante de cateva mii de euro, credite pt masini si de nevoi personale. Vinde creanta respectiva pe max 25 % din datorie si te poti intelege cu recuperatorii la sume mult mai mici decat datoria la banca. iar faptul ca timp de 10 ani apari in centrala riscurilor bancare chiar nu ar trebui sa te afeceteze odata ce te-ai ars cu un credit.
RăspundeRobert T. spune:
19 aprilie 2013 la 10:50

@Andrei – Corect este sa platesti in conditiile cu care te-ai angajat sa platesti. Asta este datoria ta ca imprumutat.
Banca – profesionist de meserie – are si ea multe obligatii intre care cea mai importanta este sa-ti furnizeze informatii corecte si concrete.
In acest caz informatiile au fost si incorecte si incomplete.
Asa ca platesti – dar platesti ce ai inteles de la inceput si nu ce vrea banca sa te faca sa crezi acum.
Cu stima,
RT
RăspundeBogdan Radu spune:
19 aprilie 2013 la 11:19

Andrei… noi vrem sa fim corecti. In spiritul Legii si al corectitudinii. Daca fur de la un hot nu inseamna ca eu nu sunt hot…
RăspundeAndrei spune:
20 aprilie 2013 la 0:03

Bogdan, despre ce furt ar fi vorba ? Ce corectitudine ? Sunt 2 probleme false si inexistente. E vorba de o decizie rationala de a imi limita pierderile in conditia in care banca isi bate joc de mine cu legea in mana sau nu. E o decizie perfect legala aceea de a sista plata si cu consecinte stipulate in contract…depinde cat de protectiva e o astfel de decizie pt fiecare . Merita sa imi dau “tot” salariul pe rata ca sa sa stau intr-o casa frumoasa dar sa nu imi mai permit mai nimic sau ar fi mai bine sa stau cu chirie si sa imi permit si sa mananc, sa ma imbrac, sa calatoresc, sa cresc copii…etc
Răspunde

Pingback: Vosganian, afară? Din adevărata agendă, dedicaţie pentru congresul PSD « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NETLorena spune:
19 aprilie 2013 la 10:11

@Andrei poate ca ar fi mult mai bine si poate ca pana la urma acolo se va ajunge. Dar eu personal, am avut incredere in justitia romaneasca. Adica stiam ca e corupta, dar clauzele din contractele noastre sunt atat de clar abuzive incat ma gandeam ca va fi floare la ureche. In plus, un proces colectiv are un impact mult mai mare decat unul individual. Intr-un proces colectiv sunt toti cu ochii pe tine, cine ar risca sa nu isi faca munca cum trebuie, cand toti ochii sunt indreptati spre tine si asteapta sa faci cea mai mica greseala??? Am fost foarte naiva, din doua motive:in Romania se poate orice si BCR este protejata sistemului. BCR poate va catiga nedrept, dar a pierdut foarte mult in imagine si in increderea pe care noi clientii nu i-o mai dam. Pe termen lung BCR e pierdut ENORM.
RăspundeGianina spune:
19 aprilie 2013 la 10:37

Asa este Lorena.Am crezut ca justitia,in speta “judecatorul” care a facut scoala pe “bani publici” daca a intrat la fara taxa si ulterior la magistratura,a invatat sa judece corect ci nu influentat de diverse “scenarii” gen:daca banca cade vine Apocalipsa sau se va creea haos in sistemul financiar.Cred ca judecatorul trebuie sa vada ca BANCA ne-a manipulat si inselat pentru ca daca era de buna credinta atunci dobanda DRV avea formula in contract,erau stipulati in mod clar factorii care pot influenta aceasta dobanda,lucru care nu exista si nici nu l-am aflat pana in prezent dar noi achitam o dobanda care doare creste,creste…noi vrem sa platim dar nu stim CE?Noi,nu vrem sa distrugem sistemul financiar ci vrem sa existe un parteneriat bazat pe incredere ci nu pe abuz si inselaciune…daca justitia nu va vedea acesta “manevra de manipulare si abuz” atunci sa nu ne mai minunam cand copilul,nepotul,stranepotul o sa traiasca intr-o societate in care abuzul ,violul,crima o sa domneasca pentru ca NOI ca societate am permis acest lucru (aici includ:presa,justitia,guvernul,BNR dar nu in ultimul rand cei care au credite si nu reactioneaza dar si cei care nu au credite si ne invinovatesc:”ca asa ne trebuie daca am luat credit si nu am citit sau am luat credite ca sa mergem in Dubai dar acum nu vrem sa mai achitam,etc).Noi nu dorim decat ca orice relatie intre om si institutiile statului sau firmele private sa aiba la baza INCREDERE si va asigur ca daca cel care greseste o sa plateasca indiferent de consecinta atunci nu va mai practica aceasta manevra de inselare si manipulare dar noi arestam pe omul care a furat un bou si nu-l arestam pe cel care a furat intreaga cireada.Aceasta este societatea in care traim.
RăspundeGhita Bizonu' spune:
19 aprilie 2013 la 13:48

Cine fura azi un ou e un bou!!!
Si judecatorul se ghideaza dupa aceasta noua zicala veche (auzita in 1991) si se mai ghideaza dupa Jos comunismu!! Si joc comunismu inseamna capitalism . Si banca este capitalistu care ne da noua carne , lanam lapte , branza oua iar ala care a facuit un credit pe care nu il poa plati (ca banca a crescut dobanda si comisionu) este un netrebnic de asistat care ar merita ..
Si plus BCR este austriaca si ce o sa zica Ioropa de noi?! Asa va trebe ca ati semnat cotractu!!
Ntz. Eu incerc sa explic cum “gandeste” judecatoru cu un ochi pe capitalismpepaine si altu pe Dilema .Ce cred eu .. clauzele abuzive sunt nule de drept!!
RăspundeBogdan spune:
19 aprilie 2013 la 10:36

In Romania, increderea in banci este la cele mai mici cote din Europa. Pana si Bulgarii, care au iesit in strada impotriva bancilor, au mai multa incredere in aceste organizatii.
Lipsa increderii in banci nu este intamplatoare. Oamenii, de buna credinta, au fost inselati, escrocati, de catre aceste organizatii camataresti.
Cine s-ar fi gandit ca o banca de talia BCR, care are in spate ERSTE BANK din austria, iti da teapa pur si simplu.
RăspundeManuela spune:
19 aprilie 2013 la 10:42

@Bogdan,
Ai punctat bine: “pana si bulgarii care au iesit in strada impotriva bancilor…” Acestia au iesit in strada pentru ca si-au dat seama ca “banca” este un camatar cu acte dar in Romania sunt cei 327 care vorbesc si probabil ca altii 1000 in procese cu ANPC,individuale (aici ma refer la BCR) dar restul,unde sunt?
RăspundeBogdan Radu spune:
19 aprilie 2013 la 11:00

Salutare. In primul rand pagina din link nu este a mea, dar fac parte din fratii de clauze abuzive ai celor de la BCR. Problema principala nu este ca au fost clauze abuzive… Sa fim seriosi…si primul milion al nu stiu carui miliardar american din anii 20 tot asa erau facuti… problema majora este ca exista 2 institutii bancare (DOAR DOUA) care refuza sa respecte hotarari judecatoresti de fiecare data. Mai mult decat atat prin tertipuri clare reusesc sa tergiverseze dosare, sa alega complete de judecata dupa ochi frumosi lor (si dupa ce am vazut scandalul celor care manipulau sistemul am reconsiderat acest lucru) si inca ceva: STATUL NU NE APARA DELOC.
Noi NU suntem rau platnici, suntm buni platnici, suntem “omuleti” cu grija zilei de maine, contractele acestea nu sunt cele cu buletinul…. sunt pentru case, multi pentru apartamente comuniste, sau chiar si asa… suntem oameni care am zis: da, economia merge acum pe baza de credite CORECTE. Si avem PARTNERI care RESPECTA LEGEA. problema noastra nu este legata de faptul ca murim de foame, ci de faptul ca noi platim pierderile, greselile si oalele sparte… Asta este problema!!!
RăspundeV spune:
19 aprilie 2013 la 11:54

nu sunteti rau platnici, dar sunteti transformati in rau platnici.
cand dobanda creste de la 200 la 460 de euro, inseamna ca nu mai platesti bancii de doua ori cat ti-a dat (cam la atat ies banii dati inapoi bancii, cu tot cu dobanda), ci de vreo 4-5 ori.
asa ca sunt doua variante, ambele castigatoare pt banca: fie banca te trage in piept, si castiga cam ca in afacerile cu droguri, dar cu voie de la BNR, justitie etc.
fie e creata o noua specie de rau-platnici, credite neperformante, o noua criza, iar bancile stiu sa profite de ea, prin reteta deja veche a socializarii pierderilor.
cam asa se va intampla cat timp “statul e banca”.
Răspunde

Pingback: Abuzuri Bancare » Interviu cu unul dintre oamenii care au dat BCR în judecată | CriticAtacarakelian spune:
19 aprilie 2013 la 11:37

vreau sa mai adaug ceva. Bancile au decis sa faca investitii. Cu risc crescut/scazut – e decizia celor din banci, daca functioneaza investitia sa ia comisioanele aferente, daca nu sa plateasca. Sa isi asume responsabilitatea pt aceste riscuri! si sa nu incarce clientii.
Toata lumea a vazut cate sedii au deschis si s-au extins fortat, cu chirii, salarii aferente, in codnitiile in care erau maxim 1-2 clienti in sediu veniti pe ora…
Ghici cine a iesit oricum bine? cei mari.
RăspundeSorin spune:
19 aprilie 2013 la 11:56

Dincolo de banii pierduti, timp si nervi ramane pierderea increderii in banci. Intr-o societate capitalista viata fara sistem bancar este utopica. Prin lipsa de incredere in banci se zgaltaie din temelii intregul sistem. Si daca financiar te poti redresa usor si cu nervii scapi in doua concedii in Grecia, cu increderea e mai greu. Mai ales ca in viziunea mea, o data cu falimentul increderii acestor colosi financiari vor rezulta foarte multi incompetenti someri.
Răspundea spune:
20 aprilie 2013 la 6:02

Intr-o societate capitalista clasica, asadar normala, e utopica doar viata economica fara credite bancare. Nu si a oamenilor ” obisnuiti “, care doar in mod exceptional imprumutau bani din banci. De obicei- credit imobiliar. Ceea ce traim acum este insa altceva. Inca nu stim cum sa-i spunem. Ceva care, ca sa reziste, are nevoie ca toata lumea sa imprumute bani, sa cumpere, sa se uite si sa arunce. Aceasta e logica in care functioneaza acum nu numai Vestul, ci si restul. E o logica de sfarsit de lume…In rest, vorbind de cazul concret, puteti pune linistit toata aceasta poveste pe seama atmosferei suprarealiste din legiferarea civila si a modului incare se face aplicarea legii in Romania. In mod garantat, era mai bine la 1900, cand practica judiciara a introdus ( si a aplicat consecvent) principiul penalizarii venitului necuvenit. Da, dar acum e globalizare si s-au globalizat in primul rand principiile Wall street-ului.
Răspundedreamer_1702 spune:
19 aprilie 2013 la 12:14

“What is the robbing of a bank compared to the founding of a bank?” – Bertolt Brecht
Răspundesilviu lungu spune:
19 aprilie 2013 la 12:16

Ironia sortii e ca foarte multi dintre lucratorii de la banci sunt in aceeasi situatie cu clientii. S-au indatorat excesiv, pe aceleasi contracte cu clauze abuzive, in acelasi franc elvetian cu dobanda “mica”.
Si in baza unui vis cretin de “clasa de mijloc” – motor al societatii.
Iar acum salariile-s mai mici, ratele mai mari, iar ei nici n-au cum sa-si dea banca in judecata ori sa inceteze platile ca pierd si jobul.
Imi vine sa zic lol dar ma abtin.
RăspundeCristi spune:
19 aprilie 2013 la 14:21

As mai zice ca noi cei 327 care suntem in proces suntem buni platnici si inca ne platim ratele, sperand in corectitudinea Justitiei din Romania. Nu am dat banca in judecata pentru ca nu mai vrem sa platim. DOAR ca vrem sa platim corect, sa stim ce anume platim si sa stim cum si in functie de ce anume variaza dobanda noastra. Nu cred ca cerem atat de mult.
RăspundeAna-Maria spune:
19 aprilie 2013 la 15:40

Excelent inteviul !!! La cat mai multe!
Răspundeclient AAA spune:
19 aprilie 2013 la 17:04

nu exista decat o singura solutie GREVA BANCARA
Răspundeovidiu spune:
19 aprilie 2013 la 18:01

… e greu pentru noi cei care ne luptam o data pentru a reusi sa achitam dobanzile majorate abuziv si a doua oara cu sistemul format de banci-politic-justitie. Cum vi se pare? Suntem niste nebuni, nu?
Da, dar niste frumosi nebuni, hotarati, determinati, motivati, persuasivi, implicati si fermi pe pozitia castigata cu sacrificii, aceea de OM.
Mi-e mila de banci!…
Răspundeelena fra spune:
19 aprilie 2013 la 22:19

Excelent inteviul !!!
Sper sa-l citeasca si reperezentatii bancilor …..Poate CHIAR SI d-l Isarescu care a permis bancilor sa jecmaneasca oamenii..
Răspundeflorin spune:
19 aprilie 2013 la 22:46

Bine facut interviul!
Răspunde