Scrisoare deschisă privind necesitatea controlului de constituționalitate al OUG nr. 31/2002, devenită Legea nr.241/23.12.2025

Nume Prenume

adresa mail.com

Adresa poștală

Scrisoare deschisă privind necesitatea controlului de constituționalitate al OUG nr. 31/2002, devenită Legea nr.241/23.12.2025

Către:


Parlamentul României


Avocatul Poporului

Scrisoare deschisă privind libertatea de exprimare, interdicția cenzurii și necesitatea clarificării constituționale a OUG nr. 31/2002, devenită Legea nr.241/23.12.2025

Stimate Doamne,
Stimați Domni,

Subsemnatul, în calitate de cetățean român preocupat de respectarea ordinii constituționale, de protejarea libertății presei și de sănătatea spațiului public democratic, vă adresez prezenta scrisoare deschisă pentru a semnala probleme grave de constituționalitate, previzibilitate și aplicare abuzivă potențială ale Ordonanței de urgență nr. 31/2002, în forma sa actuală și prin modificările succesive.

1. Libertatea de exprimare și interdicția absolută a cenzurii

Constituția României este fără echivoc:
art. 30 alin. (2) stabilește că „cenzura de orice fel este interzisă”, iar alin. (1) garantează libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor. Aceste dispoziții nu admit excepții implicite și nu pot fi golite de conținut prin tehnici normative indirecte.

OUG nr. 31/2002, prin formulări largi și imprecise precum „promovare”, „minimalizare evidentă”, „justificare” sau „utilizare în public”, creează un efect de descurajare a exprimării legitime în presă, educație, cercetare istorică și dezbatere civică. Acest efect nu este teoretic, ci concret: autocenzura.

2. Lipsa de previzibilitate și risc de arbitrar

Principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, impune ca legea penală să fie clară, previzibilă și strict interpretabilă. Or, textele OUG nr. 31/2002:

• nu delimitează suficient între analiză critică și apologie;

• nu oferă criterii obiective pentru a distinge cercetarea de propaganda penală;

• lasă un spațiu excesiv de apreciere organelor de urmărire penală.

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (Handyside, Perinçek, Lehideux), s-a stabilit că libertatea de exprimare protejează inclusiv ideile care șochează, deranjează sau incomodează, cu atât mai mult în dezbateri de interes public și istoric.

3. Memoria istorică nu poate fi protejată prin frică penală

Combaterea extremismului este o obligație democratică. Însă instrumentele penale nu pot deveni instrumente de disciplinare culturală. Memoria victimelor crimelor istorice nu este onorată prin reducerea libertății prezente, ci prin educație, acces la arhive și dezbatere onestă.

Un stat care transformă ambiguitatea normativă într-un mecanism de avertisment simbolic pentru jurnaliști, profesori și editori riscă să substituie educația cu intimidarea și justiția cu oportunismul.

4. Solicitări instituționale

În considerarea celor de mai sus, solicit respectuos:

1. Avocatului Poporului – să exercite atribuția constituțională de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții din OUG nr. 31/2002, sub aspectul încălcării art. 1 alin. (5) și art. 30 din Constituție;

2. Parlamentului României – să inițieze o revizuire legislativă care:

   • să clarifice strict termenii incriminatorii;

   • să introducă garanții explicite pentru presă, educație, cercetare și dezbatere publică;

   • să alinieze legea la standardele CEDO privind libertatea de exprimare.

5. Concluzie

A critica o lege nu înseamnă a nega istoria. A cere claritate constituțională nu înseamnă a relativiza crimele trecutului. Înseamnă a apăra statul de drept, nu confortul ideologic al momentului.

Patriotismul democratic nu constă în tăcere, ci în fidelitate față de Constituție.

Cu considerație,

Numele Pronumele

Semnătura