Trei etape pentru recucerirea României de către cetățenii României

iulie 23, 2025

 

1. Trei etape pentru recucerirea României
   de către cetățenii României

Propunem soluții în trei etape pentru recucerirea României colonizate de către cetățenii României, eliminarea oligarhiei și câștigarea suveranității statale, politice, juridice, economice și morale. Proiectele și proiecțiile care urmează sunt inspirate de ideile și analizele lui Ioan Roșca, în baza documentelor ce pot fi consultate în integralitatea lor la adresa aceasta : https://www.piatauniversitatii.com 

Diversele platforme civice, grupurile Facebook, Yahoo, siturile sau blogurile care ar putea forma baza realizării proiectului de mai jos, dacă ar fi puse și menținute în rețea, sunt de multă vreme niște insule ale unui arhipelag care nu a inventat încă înotul și pirogile pentru a naviga. Deși, Navigare necesse est, cum scria cândva gânditorul român Mircea Eliade. Πλεῖν ἀνάγκη, ζῆν οὐκ ἀνάγκη. (Pleîn anánkê, zễ̃n ouk anánkê.) En latin : Navigare necesse est, vivere non necesse. Expresia latină „Navigare necesse est, vivere non est necesse” înseamnă:

„A naviga, a porni este necesar; a trăi nu este (neapărat) necesar.”

i Folosim acum această expresie ca motto adaptat pentru afișele și manualul nostru civic.

„A organiza, este necesar. A aștepta, nu este.”
sau
„A rezista, este necesar. A supraviețui fără demnitate, nu.”

Dan Culcer

Urmează o analiză structurată în trei etape, inspirată din ideile lui Ioan Roșca pentru recucerirea României de către cetățeni, eliminarea oligarhiei şi refacerea suveranității statale, politice, juridice, economice şi morale: 1. Construirea unei conștiințe critice civice 🧠

• Dezghețare informațională și educație civică
  • Roșca a subliniat repetat că oligarhia securisto-comunistă prosperă în lipsa unui corp electoral informat: „Tranziţia criminală ... s-a realizat prin aservirea televiziunii, administraţiei, justiţiei” piatauniversitatii.com+3piatauniversitatii.com+3piatauniversitatii.com+3ioanrosca.com.
  • Soluție: campanii de informare alternativă – online & offline, seminarii și educație civică în școli și universități, ONG-uri autonome care să raporteze independent și să expună diversele mecanisme ale oligarhiei.
• Curățarea memoriei istorice
  • Ioan Roșca a insistat asupra nevoie de „cercetarea și judecarea crimelor comunismului, ale tranzitiei criminale” ioanrosca.com+1ioanrosca.com+1.
  • Soluție: susținerea adevărului istoric prin arhivare și susținerea demersurilor juridice pentru redeschiderea proceselor (Mineriada, contrarevoluția etc.).

2. Federare și mobilizare civică pentru acțiune politică

• Formarea unei coloane vertebrale civice
  • În 2012, Roșca discuta explicit „problema federării forțelor care doresc eliberarea României” ioanrosca.com, piatauniversitatii.com.
  • Soluție: creare de platforme civice locale și regionale – neafiliate politic – unite sub un cadru comun. Acestea pot dezvolta un „manifest pentru democrație reală”, după cum propunea în 2004 unitbv.ro+9piatauniversitatii.com+9piatauniversitatii.com+9.
• Strategii de contestare non-violentă
  • Experiența din Piața Universității (1989–1990) este emblematică: greva foamei, demonstrații masive, presiune prin prezență publică Scribd+2piatauniversitatii.com+2ioanrosca.com+2.
  • Soluție: organizarea coordonată de proteste urbane, inițiative legislative civice și referendumuri locale – campanii în foruri publice – pentru recuperarea autonomiei decizionale.

3. Transformare instituțională, pentru suveranitate juridică, economică și morală

• Resetare instituțională
  • Roșca avertiza că „majoritatea de la putere rămâne o mafie securisto-comunistă” piatauniversitatii.com+1YouTube+1.
  • Soluție: aplicarea legii cu prioritate – interzicerea finanțării politice din offshore și averilor ilicite; percheziții, confiscări și interdicții de funcții pentru oligarhi; reformă electorală: vot uninominal, alegeri locale cu participare directă.
• Independență judiciară și juridică solidă
  • Securitatea a supraviețuit prin intermediul „criminalității justiției și uzurparea statului” ioanrosca.com.
  • Soluție: înființarea unui organism de autostrăveghere a judecătorilor și procurorilor, cu misiunea de a investiga abuzuri și influențe politice. Limitarea mandatelor în instanțe energetice și de securitate.
• Suveranitate economică și morală
  • Roșca menționa „distrugerea economică, jaful privatizărilor delictuale” YouTube+3ioanrosca.com+3piatauniversitatii.com+3.
  • Soluție: audit independent al privatizărilor din anii ’90, readucerea în proprietate publică a companiilor strategice pierdute prin fraudă, susținere reală pentru IMM-uri și agricultură etc. Educație morală a funcției publice, inclusă în codurile de etică și legislația anti-corupție.

📌 Sinteză finală Etapă Obiective cheie 

1. Conștiință civică Informație reală, memorie istorică, educație civică 2. Mobilizare organizată Platforme civice unite, proteste non-violente, contestație strategică 3. Reformă instituțională Independență juridică, resetare electorală și economică, morală publică inaltă Această trilogie – educarea și autoeducarea publicului, mobilizarea structurată și reformele instituționale – constituie o strategie coerentă inspirată de lucrările lui Ioan Roșca. Fiecare etapă este necesară pentru a asigura recâștigarea suveranității României și revenirea puterii cetățenilor.
Se poate realiza acest proiect fără cucerirea prealabilă a puterii politice?
Răspunsul scurt: NU, proiectul de „recucerire a României” în sensul dorit de Ioan Roșca nu poate fi realizat fără cucerirea prealabilă sau simultană a puterii politice reale. Totuși, se poate detalia mai nuanțat, în trei puncte esențiale: 

1. Puterea politică este nodul central de control instituțional Ioan Roșca a susținut constant ideea că oligarhia securisto-comunistă și-a menținut dominația în România prin:

• capturarea instituțiilor-cheie: partide, justiție, servicii secrete, presă, sistemul electoral;
• pseudo-alternanță la putere, unde toate partidele sunt de fapt filiale ale aceleiași mafii postcomuniste;
• infiltrarea și deturnarea opoziției reale (ex: deturnarea Pieței Universității, discreditarea liderilor civici autentici).

👉 Concluzie: fără o ruptură reală în aparatul de stat, orice mișcare civică va fi tolerată, infiltrată sau reprimată fără efect transformator sistemic. 2. Presiunea civică poate crea premisele, dar nu produce suveranitate efectivă Mișcările civice – cum ar fi protestele, grevele, campaniile de conștientizare – sunt esențiale pentru formarea unei mase critice și pentru legitimarea morală a schimbării. Dar, după cum Ioan Roșca subliniază:

„Mobilizarea populară fără obiectiv politic clar și fără mijloace de preluare a conducerii este o descărcare inutilă de energie și o simplă supapă de control.”

📌 Implicație: orice revoltă populară sau mișcare de rezistență (ex: Colectiv, 10 august 2018) poate fi instrumentalizată dacă nu are ca obiectiv asumat preluarea legală, legitimă și instituțională a puterii. 3. Cucerirea politică este necesară, dar trebuie făcută printr-o formă nouă de reprezentare Ioan Roșca nu pledează pentru o simplă alternanță de partide sau pentru susținerea vreunei formațiuni existente, ci pentru o regândire a modului în care este constituită și exercitată puterea politică:

• alegerea reprezentanților prin mecanisme participative directe;
• responsabilizarea și revocabilitatea funcțiilor alese;
• eliminarea intermediarilor corupți între cetățeni și instituții (partide-marionetă, baroni locali etc.);
• formarea unui „comitet civic național de salvare” provizoriu, cu mandat clar și limitat.

👉 Cucerirea politică nu înseamnă neapărat „preluarea unui partid” sau „intrarea în Parlament”, ci reconstrucția canalelor de reprezentare suverană, dinspre bază în sus. 

✅ Răspuns final: Recucerirea României nu poate avea loc fără dobândirea și exercitarea unei forme de putere politică suverană, fie că este realizată:

• prin alegeri libere, cu o forță civică nouă și curată;
• prin presiune populară urmată de reformă constituțională;
• prin forme excepționale de refondare a statului (adică un „moment constituant”, în sensul clasic).

🧩 Recomandare practică (în spiritul lui Ioan Roșca): Un plan realist ar presupune o etapizare tactică:

1. Construirea forței civice independente, conștiente și unite.
2. Cucerirea progresivă a puterii politice legitime, prin canale proprii.
3. Refondarea instituțiilor sub control civic direct, nu partinic.

Altminteri, oligarhia actuală are toate mijloacele de a absorbi, corupe sau distruge orice inițiativă reformatoare care nu trece prin centru nervos al puterii reale. Propuneți sugestii limpezi, simple și etapizate de organizare civică independentă, conștientă și unită. Exemple concrete de organizare realizată care a reușit. Unde, când, cum? Pentru a construi o organizare civică independentă, conștientă și unită în România — în spiritul ideilor promovate de Ioan Roșca și de alte inițiative democratice autentice — este esențial să urmăm un plan clar, simplu și etapizat, bazat pe auto-organizare de jos în sus, cu obiective realiste și mijloace eficiente. 

🔧 PROPUNERE DE ORGANIZARE CIVICĂ ÎN 3 ETAPE 

🔹 ETAPA 1: Deșteptarea civică și nucleul local 

Obiectiv: Crearea unui nucleu de cetățeni informați și activi în fiecare localitate. Pași concreți:

1. Identifică 5–10 persoane de încredere dintr-o localitate care împărtășesc aceleași valori.
2. Organizează întâlniri regulate (săptămânale) într-un spațiu public sau privat (bibliotecă, cafenea, sală de bloc, online).
3. Creează o platformă locală de comunicare: grup de Telegram, WhatsApp, listă de e-mail, newsletter, panou de afișaj comunal.
4. Inițiază acțiuni simple:
   • Distribuție de pliante, broșuri;
   • Vizionări de documentare cu discuții (ex. despre Mineriadă, Revoluție, corupție, Constituție);
   • Inventarierea problemelor locale și a abuzurilor instituționale.

Instrumente:

• Manual de organizare civică simplificat;
• Modele de statut, declarație de principii, ghiduri de acțiune;
• Conexiune cu rețele similare din alte localități.

🔹 ETAPA 2: Rețele orizontale și federație națională 

Obiectiv: Conectarea celulelor locale într-o rețea națională democratică. 

Pași concreți:

1. Fiecare nucleu local desemnează 1-2 delegati rotativi, cu mandat temporar și revocabil.
2. Se creează o platformă digitală federativă pentru coordonare (site, forum, spațiu cloud colaborativ).
3. Organizare de adunări civice regionale și naționale, online și fizic, cu transmisiune live și arhivare.
4. Elaborarea unui document-program comun, prin consultare: cartă a suveranității populare.

Principii:

• Nicio ierarhie permanentă.
• Nicio finanțare din surse oligarhice, externe sau de partid.
• Transparență totală, decizii prin vot deliberativ, fără lideri „mântuitori”.

🔹 ETAPA 3: Acțiune colectivă și preluarea inițiativei politice/morale 

Obiectiv: Intervenție coordonată în viața publică pentru redobândirea suveranității. Pași concreți:

1. Lansarea unui tribunal civic al trădărilor și jafului postcomunist, cu scop simbolic și educativ.
2. Participare organizată la ședințele publice ale consiliilor locale, cu propuneri și presiune.
3. Crearea unei liste publice a infractorilor de sistem (corupție, justiție, privatizări ilegale), documentate.
4. În funcție de conjunctura electorală: lansarea unei platforme de reprezentare civică, nu partidică.

Opțiuni:

• Boicot electoral organizat cu revendicări;
• Intrarea temporară în alegeri cu liste civice independente;
• Susținerea referendumurilor locale și inițiativelor cetățenești (ex: limitarea mandatelor, control bugetar etc.).

📚 EXEMPLE DE ORGANIZARE CIVICĂ DE SUCCES 
    (INTERNAȚIONAL ȘI LOCAL) 

✅ Islanda – 2008–2013: Revoluția Cazanelor

• Unde: Islanda, după colapsul băncilor.
• Cum: Proteste masive în fața Parlamentului, autoconvocarea unei adunări constituante formate din cetățeni aleși prin tragere la sorți (!).
• Rezultate:
  • Demisia guvernului corupt;
  • Reorganizare bancară sub control popular;
  • Nou proiect de Constituție redactat de cetățeni (neadoptat formal, dar inspirațional).

✅ Podemos (Spania, 2014)

• Unde: Spania, pe fondul crizei economice și al mișcării „Indignados”.
• Cum: Platformă civică apărută din mișcarea #15M, cu comitete locale de autogestionare.
• Rezultate:
  • Intrare rapidă în Parlament;
  • Influență în guvernările locale și naționale;
  • Reforma agendelor sociale.

✅ România – Mișcarea Piața Universității 1989–1990

• Unde: București, România.
• Cum: Opoziție civică pașnică împotriva restaurării regimului FSN;
• Rezultate:
  • Avertisment istoric despre oligarhizarea tranziției;
  • Manual viu de metode civice: greva foamei, manifestații permanente, portrete ale victimelor;
  • Documente rămase: „Proclamația de la Timișoara”, „Scrisoarea celor 11”, „Jurnalul Pieței Universității”.

✅ Roșia Montană – Salvați Roșia Montană (2000–2013)

• Unde: România.
• Cum: Coaliție de activiști, localnici, specialiști și organizații civice.
• Rezultate:
  • Blocarea proiectului minier RMGC;
  • Obținerea statutului de Patrimoniu UNESCO;
  • Exemplu de colaborare între generații și profesii diverse, cu o bază civică foarte solidă.

🧩 CONCLUZIE O organizare civică eficientă în România poate și trebuie să pornească de la:

1. Grupuri mici, dar consistente – în fiecare oraș sau comună.
2. Rețele independente, fără ierarhii partinice sau externe.
3. Obiective clare, morale și vizibile public.

Este o luptă de durată, dar fiecare etapă contează — iar succesul nu este imposibil, ci doar necesită hotărâre, luciditate și solidaritate. Doriți și un ghid concret în format PDF sau în formă de broșură militantă, cu exemple, modele și strategii? Doriți și un ghid concret în format PDF sau în formă de broșură militantă, cu exemple, modele și strategii?  

Manual simplificat de organizare civică independentă 

I. Obiectivul general 

Recucerirea României de către cetățeni prin organizare locală, federare națională și intervenție civică coordonată, cu scopul de a reda suveranitatea statului român: juridică, economică, politică și morală. 

II. Principii fundamentale

1. Independență față de partide, oligarhie și surse de finanțare netransparente;
2. Transparență totală a procesului decizional și financiar;
3. Democrație participativă, cu lideri revocabili și mandat limitat;
4. Acțiune non-violentă și juridic impecabilă;
5. Solidaritate și subsidiaritate între celule locale;
6. Memorie istorică și responsabilitate morală față de trecutul recent.

III. Pașii esențiali de organizare 1. Formarea unui nucleu local (5–10 persoane)

• Discuții introductive despre situația reală a țării;
• Stabilirea unui calendar de întâlniri (fizic sau online);
• Crearea unui grup de comunicare (Telegram, WhatsApp, Signal);
• Acordarea unui nume și unei identități vizuale celulei (logo, slogan);
• Adoptarea unui Statut simplificat și a unei Declarații de principii comune.

2. Elaborarea unui plan de acțiune local

• Analiza problemelor locale (corupție, abuzuri, pasivitate instituțională);
• Documentare și comunicare publică (pliante, articole, conferințe);
• Acțiuni punctuale: participare la ședințe ale consiliului local, monitorizare bugetară, întâlniri cu cetățenii.

3. Reunirea cu alte grupuri locale

• Conectarea cu platforme similare din alte localități prin:
  • Forumuri comune;
  • Reuniuni naționale online;
  • Platforme de resurse și strategii comune.

4. Federare civică națională

• Alegerea de delegați rotativi (cu mandat temporar);
• Coordonarea unor campanii naționale de conștientizare;
• Organizarea unui congres civic cu obiectiv de reformare constituțională și instituțională.

IV. Model de statut (simplificat) 

Art. 1 – [Numele grupului civic] este o rețea civică independentă, formată din cetățeni activi care doresc să contribuie la recucerirea suveranității României. Art. 2 – Scopul organizației este educația civică, documentarea abuzurilor, participarea la viața publică și presiunea pentru reformă constituțională. Art. 3 – Structura de conducere este formată dintr-un coordonator, un secretar și un responsabil cu comunicarea, aleși pe termen de 6 luni. Art. 4 – Deciziile se iau prin vot egal, fiecare membru având drept de veto în cazul încălcării principiilor fundamentale. Art. 5 – Finanțarea se face exclusiv din contribuții voluntare, transparente, afișate lunar. Art. 6 – Orice membru poate cere dizolvarea structurii dacă aceasta se abate de la principiile fondatoare.

 V. Declarație de principii

1. Ne declarăm loialitatea față de poporul român, nu față de partide sau ideologii impuse.
2. Respingem corupția, oligarhia și manipularea prin mass-media afiliată puterii.
3. Credem în dreptul fiecărei comunități de a decide local și în capacitatea poporului de a se autoguverna.
4. Milităm pentru justiție dreaptă, educație veritabilă, economie suverană și demnitate morală.

VI. Ghid de acțiune pentru primele 90 de zile 

Zilele 1–30:

• Formarea nucleului civic;
• Discuții introductive;
• Alegerea unui coordonator local;
• Publicarea unei pagini locale (blog/Facebook/Telegram);

Zilele 31–60:

• Identificarea problemelor locale urgente;
• Participare la ședințe publice ale consiliilor locale;
• Dialog cu alți cetățeni și recrutare de noi membri.

Zilele 61–90:

• Redactarea unui raport local de situație;
• Contactarea altor grupuri pentru formare de rețea regională;
• Lansarea unei campanii civice pe o temă locală (ex: opoziție la un abuz, solicitare de audit public etc.).

VII. Conectare și extindere Recomandăm conectarea cu:

• Grupurile din diaspora implicate în susținerea suveranității României;
• Platforme civice independente (ex: comunitățile anti-corupție, anti-cenzură, pro-autonomie locală);
• Personalități morale și intelectuali care au dovedit integritate și spirit civic.

Acest manual poate fi adaptat, completat sau extins pe măsura dezvoltării fiecărei structuri locale. 

Fiecare sat, un consiliu moral. Fiecare oraș, un bastion civic. Fiecare român, un cetățean.   

Note 

i ORIGINE ȘI CONTEXT ISTORIC. 

Această frază este atribuită generalului și omului politic roman Gnaeus Pompeius Magnus (Pompeiu cel Mare), în secolul I î.Hr. Context:

• În jurul anului 56 î.Hr., Roma se confrunta cu o criză de aprovizionare cu grâne;
• Pompeiu, numit „praefectus annonae” (responsabil cu aprovizionarea cu hrană a Cetății), a organizat o expediție navală pentru a aduce cereale din Africa și Sicilia;
• Marinarii se temeau să pornească la drum din cauza unei furtuni violente;
• Pompeiu le-a spus celebra frază pentru a-i motiva să plece, subliniind că misiunea (interesul public) este mai importantă decât viața proprie.

INTERPRETĂRI ULTERIOARE

• Ernst Jünger, în cartea sa „Der Arbeiter” (1932), citează această expresie ca motto, într-un sens existențial: omul activ trebuie să-și asume riscuri și să meargă mai departe, chiar în fața morții.
• Albert Camus, în sens opus, ar fi putut combate această idee în Mitul lui Sisif, în care sensul vieții se fundamentează tocmai pe confruntarea cu absurdul, nu pe sacrificiul impus de putere.

SEMNIFICAȚIE SIMBOLICĂ

• Navigarea = metaforă pentru acțiune, înaintare, risc asumat;
• Viața = condiția biologică, subordonată scopului, uneori ignorată pentru idealuri mai înalte.

Se poate înțelege și astfel: supraviețuirea nu este suficientă — e mai important să-ți asumi o misiune, un sens, chiar dacă implică risc. 

REFLECȚIE CONTEMPORANĂ 

Expresia poate fi interpretată astăzi în două direcții:

1. Idealistă și activistă: În fața unei cauze nobile (libertate, suveranitate), trebuie să mergi înainte cu orice risc.
2. Critic-reflexivă: Este o expresie a voinței de putere, care poate cere sacrificii disproporționate — și trebuie pusă sub semnul întrebării.