Treceți la conținutul principal

Sandu Tudor. Pentru pisicile cu clopoţei


Sandu Tudor
Pentru pisicile cu clopoţei

Din volumul Universalism românesc, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2013.

p. 126-128   

Nu putem fi xenofobi. Dacă cineva s-a născut la Marea Albă, în inima Balcanului, sau la Ierusalim, după zodia lui, şi apoi l-a bătut vânturile şi l-a adus până la noi, nu e oare suflet de om? Trebuie să-l aşteptăm la cotitură cu sprâncenele încruntate şi inima haină? Nu, românul e primitor de oaspeţi ca nimeni altul şi curtenitor cu stră­inul venit de peste mări şi ţări. Toată făptura poate să se aciuiască aci, poate să fie venită de peste şapte tărâ­muri, la! Gândiţi-vă, câtă felurime de neamuri cumplite şi neamuri mai blânde au năpădit şi au năvălit peste i în iureş de-a călare sau binişor cu pas de pace!
Pe toată felurimea am primit-o cum se cuvine, cu baltagul şi coasa întinsă şi ascuţită, dacă a vrut să ne jefuiască, ori cu tipsia cu pită şi cu sare pe palme, dac a fost să ne omenească şi au venit să ne cunoască şi si se încuscrească.
Dar, chiar duşman de moarte dacă a fost cineva şi cu de-adinsul şi sila s-a aşezat pe aceste meleaguri necuvântate şi în vecinătatea noastră a trebuit să şează, „alei! Fiară veninoasă, lifta rea necredincioasă" trebui să se domolească, „să se tragă pe brazdă", „să se potriveas­că pământului", să se omenească, şi ia urma urmei,' vorba limpede a rumânului a biruit şi straiul lui curat ţ datina lui bună şi aşezarea lui străbună.
Din pricina aceasta, după o mie şi încă opt sute dt ani întregi, de când meşterul Apolodor din Damasc şi-' durat podul peste Dunăre şi cioplitorii împăratului Traian au nălţat columnă în forul lui din Râm, ţărănimea locuri­lor noastre nu şi-a schimbat nici portul, nici inima.
Şi dacă nu ar fi mărturia aceasta traiană, de pe ma' lurile Tibrului, cu suişul acela de icoane dacice dăltuite în piatră, de jur împrejurul columnei, oricine ar pute
Universalism românesc    127
spune că vorba noastră e tot un avânt gol şi sunător de patriotard, de care lumea e atât de obosită.
Dar tocmai din pricina acestei trăinicii sufleteşti, acestei tării lăuntrice, acestei încrederi în adevărul său, românul a fost larg primitor şi nu s-a ferit de nimeni.
Chiar în vremurile cele mai grele ale istoriei lui, de domnie străină, cum a fost epoca fanariotă, românul cel adevărat nu s-a robit, ci s-a haiducit. Nu s-a speriat, nu s-a plâns, a încălicat pe un murg sau roib, „şi-a luat flinta de-a spinare şi a pornit în lumea mare" hăulind şi cântând.
De când e pământul, prin locurile noastre nu s-au putut înstrăina decât trecător oraşele. Nimic altceva.
Toate acestea le amintesc aci pe scurt, dintr-o mân­drie românească jignită de chiar cei ce spun că sunt ro­mâni. Băştinaşul acestei ţări oare şi-a pierdut tăria lui de veacuri? O şhleahtă întreagă de surtucari, un duium pestriţ de politicieni şi zişi cărturari bat în darabane pe la toate răspântiile şi, în numele unui crez „naţionalist", s-au apucat să sperie un neam întreg. Cel puţin de ar h sinceri.
Azi, când suntem mai tari ca oricând, mai la noi aca­să, azi când pământul rotund al bătrânei Dacii ni s-a îm­plinit nouă strănepoţilor, slăbănogii aceştia care voiesc să pescuiască în apa tulbure a demagogiei ţipă ca să ne buimăcească că străinul vrea să ne muşte de inimă. ..Numerus clausus, numerus valahicus, numerus totus, numerus netotus". Ce este toată această bâiguială, se 'ntreaba lumea năucită? Să fim cinstiţi.
Conştiinţa clară românească se scutură de toate ar-este blestemăţii cu dedesupturi. Mândria românească nu poate mărturisi că 16 milioane de români trebuie să rCunoască că sunt în primejdie de moarte din pricina Catorva venetici care nu ştiu să se supuie.
Toate formulele acestea demagogice nu sunt decât Cunoaşterea unei inferiorităţi a noastre, nemeritate, Cdevărate. Toate aceste devize bune pentru alegeri
128 Sandu Tudor
electorale sunt făcute doar să aţâţe lumea neştiutoa­re, pentru a-i câştiga buna credinţă fără a le fi aplicat vreodată, decât într-un chip de şicană şi exploatare în | beneficiul personal. Pisica când vrea să pornească prindă şoareci nu îşi pune clopoţei la gât.
Ne-am propus să arătăm adevărata metodă a tu­turor acestor zişi „naţionalişti". Adevăraţii duşmani neamului sunt cei ce compromit ideea naţională.
Credinţa, An III, nr. 408 - 9 aprilie 193

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE